Cuprins

1. MĂSURAREA EXPEDITIVĂ A UNGHIURILOR

VERTICALE ÎN TEREN…………………………….. 1
1.1. Instrumente pentru măsurarea unghiurilor verticale…... 1
1.2.Modul de lucru cu eclimetrul improvizat ……………… 3
2. TEHNICA MĂSURĂRII DIRECTE A
DISTANŢELOR………………………………………. 6
2.1. Măsurarea directă cu ruleta a distanţelor scurte………. 6
2.2. Măsurarea directă cu ruleta a distanţelor lungi………… 7
2.3. Reducerea la orizont a distanţelor…………………….. 10
2.4. Măsurarea directă a distanţelor cu pasul………………. 13
3.APLICAŢII PRIVIND SCARA DE PROPORŢIE…… 15
3.1. Reducerea distanţelor la scară………………………… 16
3.2. Reducerea distanţei la scară, cu ajutorul
scării grafice cu talon………………………………………. 19
3.3. Reducerea distanţei la scară cu ajutorul scării grafice
transversale…………………………………………………. 20
3.4.Calcularea distanţei din teren (D), cunoscând distanţa de
pe plan (d)…………………………………………………… 21
4.DETERMINAREA POZIŢIEI PUNCTELOR PE
PLANURI ŞI HĂRŢI……………………………………… 24
4.1. Reţeaua kilometrică sau caroiajul rectangular…………. 24
4.2. Identificarea unui punct pe o foaie de plan sau hartă
topografică…………………………………………………. 28
4.3. Determinarea coordonatelor rectangulare ale unor
puncte situate pe planuri sau hărţi………………………….. 29
4.4. Coordonatele geografice ale foilor de hartă sau plan….. 30

5.APLICAŢII DE PLANIMETRIE EXPEDITIVĂ.

RIDICĂRI PLANIMETRICE PRIN METODA
MICROTRILATERAŢIEI INTERIOARE…………….. 33
6. CALCULUL SUPRAFEŢELOR DE TEREN………… 45
6.1. Calculul suprafeţelor reprezentate pe planuri………….. 45
6.1.1. Calculul suprafeţelor pentru parcele poligonale simple
reprezentate pe planuri………………………………………. 45
6.1.2. Calculul suprafeţelor pentru parcele poligonale
complexe reprezentate pe planuri…………………………… 52
6.1.3. Calculul suprafeţelor pentru parcele cu contur sinuos
reprezentate pe planuri………………………………………. 53
6.2. Calculul suprafeţelor pe baza datelor din teren………… 56
7. APLICAŢII DE NIVELMENT EXPEDITIV ÎN
TEREN……………………………………………………… 62
7.1. Nivelmentul geometric expeditiv……………………….. 62
7.2. Nivelmentul trigonometric expeditiv…………………… 66
7.3. Determinarea înălţimii unor obiecte din teren prin
nivelment trigonometric…………………………………….. 69
7.4. Determinarea înălţimii unui arbore sau a unui obiect din
teren prin măsurarea umbrei………………………………… 73
8. APLICAŢII DE NIVELMENT PE PLANURI ŞI
HĂRŢI……………………………………………………… 75
8.1. Reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi prin metoda
curbelor de nivel…………………………………………….. 75
8.2. Determinarea cotei unui punct de pe un plan sau hartă cu
ajutorul curbelor de nivel……………………………………. 77
8.3. Calculul diferenţei de nivel dintre două puncte situate pe
un plan sau hartă, cu relieful reprezentat prin curbe de nivel.. 79
8.4. Calculul pantei unui traseu dat pe un plan, cu ajutorul
curbelor de nivel…………………………………………….. 80
BIBLIOGRAFIE…………………………………………… 82
1. MĂSURAREA EXPEDITIVĂ A UNGHIURILOR
VERTICALE ÎN TEREN

Cunoaşterea unghiului vertical al unei direcţii are

importanţă practică deosebită în topografie, în special pe
terenurile înclinate. Folosind funcţiile trigonometrice, cunoscând
unghiul vertical şi distanţa înclinată a unei direcţii date, se pot
calcula:
- distanţa redusă la orizont între cele două puncte;
- diferenţa de nivel între cele două puncte;
- panta (înclinarea terenului) pe direcţia respectivă.
În funcţie de originea de măsurare, unghiurile verticale pot
fi: unghiuri zenitale (z); unghiuri de pantă ( a ); şi unghiuri
nadirale (n), primele două având aplicaţii mai frecvente.

1.1. Instrumente pentru măsurarea unghiurilor verticale

Pentru măsurarea unghiurilor verticale se folosesc diferite

instrumente numite eclimetre.
Un eclimetru poate fi improvizat dintr-un raportor fixat pe
un suport din lemn, prevăzut cu un dispozitiv de vizare şi un fir
cu plumb. Un dispozitiv de vizare simplu poate fi alcătuit din
două cuie bătute în poziţie orizontală pe o linie paralelă cu linia
de credinţă a raportorului (diametrul 00 – 1800). Firul cu plumb se
fixează pe al treilea cuişor, bătut exact în centrul raportorului
(fig. 1.1). Cuiul dinspre ochi (ocular) poate fi înlocuit cu o
plăcuţă verticală având un mic orificiu sau o fantă îngustă,
orizontală.
Pentru sporirea preciziei de măsurare, placa suport poate să
fie fixată la înălţimea capului (ochilor) pe un baston vertical,

1
ascuţit la capătul inferior. Fixarea se poate face cu un şurub cu
piuliţă.

Fig. 1.1. Eclimetrul cu fir cu plumb

Un alt tip de eclimetru poate fi improvizat dintr-un compas

din lemn, care poate servi şi la măsurarea distanţelor (fig. 1.2).

Fig. 1.2 Eclimetru improvizat dintr-un compas de lemn

2
 La intersecţia picioarelor se fixează un fir cu plumb, iar
şipca ce uneşte cele două picioare ale compasului trebuie gradată
în mod special.

Tema 1.1. Să se construiască (improvizeze) un eclimetru

cu raportor după modelul descris mai sus.

1.2.Modul de lucru cu eclimetrul improvizat

Punctele din capetele aliniamentului a cărui înclinare

dorim să o măsurăm se recomandă să fie marcate şi semnalizate.
Uneori aceste puncte sunt reprezentate de obiective fixe (stâlpi,
garduri, ziduri, arbori, muchiile verticale ale unor construcţii,
etc.) În acest caz, semnalizarea este facultativă.
Punctele nesemnalizate ca mai sus se semnalizează cu
jaloane (chiar improvizate) fixate vertical. Se recomandă
marcarea vizibilă pe aceste semnale a înălţimii la care se află
ochii operatorului. Se poate face un semn cu var, cretă, cărămidă,
cărbune, pământ, vopsea, etc., sau se fixează o fâşie de hârtie,
pânză sau alt obiect îngust dar de culoare contrastantă la
înălţimea respectivă.
Operatorul fixează eclimetrul pe suportul său într-unul din
capetele aliniamentului, orientat cu dispozitivul de vizare spre
semnalul din celălalt capăt.
Eclimetrele fără suport se ţin cu mâna, de preferinţă
sprijinite pe semnal, la înălţimea semnului marcat.
Prin dispozitivul de vizare se vizează cât mai precis
semnalul din capătul opus la aceeaşi înălţime (pentru ca
înclinarea liniei de vizare să fie aceeaşi cu a liniei terenului). Se

3
blochează eclimetrul în poziţia respectivă şi se aşteaptă liniştirea
(verticalizarea) firului cu plumb.
Privind din lateral (perpendicular) pe raportor se citeşte şi
se notează gradaţia în dreptul căreia s-a aflat firul.
Dacă la construcţia eclimetrului s-a folosit un raportor cu
gradaţie dublă, citirile se fac pe gradaţiile care au originea (zero)
spre vizor (ocular, ochi). Eventual, celelalte gradaţii se acoperă
sau se şterg, pentru a nu face citiri greşite.
Dacă poziţionarea raportorului şi dispozitivelor de vizare
este cea indicată în figurile 1.1 şi 1.2, valorile citite pe raportor în
dreptul firului cu plumb verticalizat reprezintă unghiuri zenitale
(z), iar în calculele ulterioare se vor folosi formulele
corespunzătoare acestora. Dacă dorim, se pot calcula unghiurile
de pantă ( a ) corespunzătoare, utilizând relaţia:
a AB = 90 0 - z AB
Se recomandă efectuarea a 4 – 5 citiri pentru fiecare
aliniament înclinat de măsurat. Valorile care se îndepărtează mult
de la medie se elimină şi se calculează media aritmetică din
valorile rămase, rezultând cu oarecare aproximaţie unghiul
zenital al direcţiei respective.
Pentru verificare se poate face şi măsurarea unghiului din
celălalt capăt al aliniamentului. Cele două unghiuri zenitale sunt
suplimentare, suma lor trebuind să fie de 1800, adică:
z AB + z BA = 180 0
Pentru mărirea preciziei de măsurare se recomandă
următoarele:
- folosirea la construcţia eclimetrului a unui raportor cu
raza (diametrul) cât mai mare;
- construirea eclimetrelor cu o linie de miră cât mai lungă
(peste 0,5 m). Linia de miră este distanţa dintre componentele

4
dispozitivului de vizare (cele două cuişoare sau plăcuţe ocular şi
cuiul obiectiv);
- utilizarea eclimetrelor cu suport (picior) şi blocarea
eclimetrului după vizare;
- folosirea unui diametru redus al orificiului sau fantei
ocularului şi al cuielor folosite pentru execuţia dispozitivului de
vizare (cca. 1 mm);
- folosirea unui fir subţire dar rezistent şi a unei greutăţi
suficient de mari pentru firul cu plumb;
- asigurarea unei centrări perfecte a cuiului de fixare a
firului şi a paralelismului liniei de vizare cu linia de credinţă a
raportorului;
- reducerea frecărilor dintre fir şi placa suport, raportor sau
cuiul de fixare;
- evitarea efectuării citirilor pe timp de vânt.
În afara eclimetrului şi a modului de lucru descrise mai
sus, se pot utiliza şi alte instrumente improvizate sau fabricate în
serie.
Pentru măsurători topografice oficiale, se vor folosi
instrumente precise dintre cele descrise în manuale (teodolite),
iar măsurătorile se vor efectua de către ingineri cu suficientă
practică în manevrarea acestor instrumente.

Tema 1.2. Să se măsoare cu eclimetrul improvizat unghiul

vertical al unui aliniament cunoscut, situat pe un teren înclinat.
Tema 1.3. Să se măsoare cu eclimetrul improvizat unghiul
vertical al unei vize înclinată delimitată de streaşina casei sau
aticul blocului în care locuiţi şi un punct fix situat la acelaşi nivel
cu baza zidului casei sau blocului şi la o distanţă cuprinsă între o
dată şi de cinci ori înălţimea zidului respectiv.

5
 2. TEHNICA MĂSURĂRII DIRECTE A DISTANŢELOR

A măsura o distanţă pe cale directă înseamnă a stabili de

câte ori se cuprinde lungimea instrumentului de măsurat în
distanţa respectivă. În acest scop, instrumentul se aplică pe teren,
în mod succesiv, de la un capăt la celălalt al aliniamentului.
Măsurarea directă a distanţelor este mai precisă decât
măsurarea optică sau indirectă a distanţelor, însă necesită timp
mai mult, este mai greu de executat pe terenuri accidentate, caz
în care numărul erorilor creşte.
Pentru măsurarea directă a unei distanţe trebuie ca, pe
aliniamentul respectiv, terenul să fie accesibil şi să aibă
vizibilitate.
Înainte de măsurare, se curăţă vegetaţia înaltă (tufe,
buruieni) şi se înlătură pietrele sau muşuroaiele de pe traseul
aliniamentului.
Instrumentele utilizate pentru măsurarea directă a
distanţelor sunt prezentate în Manualele de Topografie.
Pentru măsurarea expeditivă a distanţelor în activităţile din
agricultură, horticultură şi protecţia mediului, recomandăm
folosirea ruletei, compasului de lemn şi pasului etalonat.
Pe terenurile înclinate, distanţele măsurate pe cale directă,
trebuiesc reduse la orizont.

2.1. Măsurarea directă cu ruleta a distanţelor scurte

Distanţele care nu depăşesc lungimea ruletei, se măsoară

simplu, fixând reperul zero al ruletei la un capăt al
aliniamentului, desfăşurând şi întinzând ruleta şi citind pe ea
distanţa din dreptul celuilalt capăt al aliniamentului. Ruleta nu

6
trebuie întinsă cu forţă prea mare pentru a nu se deteriora. Este
bine să se lucreze în echipă de două persoane.
În prealabil se va verifica integritatea ruletei şi locul în
care se află diviziunea zero. Este necesară o atenţie deosebită la
ruletele care sunt gradate atât în metri, decimetri şi centimetri cât
şi în unităţi anglo-saxone, pentru a nu se face citirea în mod
eronat.

Tema 2.1. Să procure o ruletă de minimum 10 m lungime.

Tema 2.2. Să se măsoare cu ruleta laturile accesibile ale
casei (blocului) în care locuiţi.

2.2. Măsurarea directă cu ruleta a distanţelor lungi

Pentru măsurarea distanţelor care depăşesc lungimea unei

rulete, recomandăm folosirea unui set de fişe (vezi tema 2.4).
Este foarte important ca deplasarea să se facă în linie
dreaptă. Dacă aliniamentul este materializat în teren (gard, limita
unei culturi agricole, marginea unui canal sau drum, liziera unei
păduri, un rând de pomi sau vie, etc.), deplasarea se poate face pe
acest traseu.
Când aliniamentul nu este materializat în teren, se
recomandă jalonarea capetelor aliniamentului şi intercalarea de
jaloane sau chiar numai prelungirea aliniamentului la unul sau
ambele capete, pentru ca deplasarea cu ruleta să se facă în linie
dreaptă. Modul de jalonare este descris în manuale.
Echipa de lucru este formată din minim două persoane: un
operator în spate şi unul în faţă.
După curăţirea terenului, marcarea şi semnalizarea
capetelor aliniamentului, eventual intercalarea de jaloane,
7
operatorul din spate, având asupra sa inelul cu o fişă, fixează
reperul zero al ruletei pe punctul de plecare din capătul
aliniamentului. Operatorul din faţă, având un inel cu 10 fişe,
desfăşoară ruleta pe aliniament, mergând cât mai drept. După
desfăşurare, aliniază şi întinde ruleta şi fixează în sol o fişă.
Operaţiile se repetă până se ajunge la celălalt capăt al
aliniamentului. Operatorul din spate trebuie să scoată din sol
fiecare fişă după ce operatorul din faţă a introdus în sol fişa
următoare.
Cei doi operatori, trebuie să comunice prin cuvinte scurte
şi clare (comenzi). Spre exemplu operatorul din spate poate da
următoarele comenzi:
- STAI ! – când a ajuns în dreptul fişei introdusă în sol;
- ALINIAZĂ ! - operatorul din faţă se poate ghida după
jaloanele din urmă;
- ÎNTINDE ! – după alinierea ruletei pe traseu;
- BUN ! – când reperul zero este în dreptul fişei.
După înfigerea fişei în sol, operatorul din faţă confirmă
prin cuvântul “GATA”!, la care operatorul din spate, scoate fişa
din sol, o pune pe inel şi se deplasează în continuare pe
aliniament.
Din când în când, se va verifica numărul de fişe de pe
fiecare inel. Totalul fişelor de pe cele două inele trebuie să fie 10
(o fişă fiind introdusă în sol).
Dacă aliniamentul este foarte lung, la epuizarea fişelor de
pe inelul din faţă, cei doi operatori fac schimb de inele. Numărul
de schimburi de inele se notează într-un carnet.
Măsurarea se repetă până când distanţa de la ultima fişă şi
până la punctul de sosire este mai mică decât lungimea ruletei,
rest care se citeşte pe ruletă.

8
 Lungimea aliniamentului, măsurată pe teren orizontal,
se obţine cu relaţia:
D=Lxn+r
în care:
D - este distanţa măsurată în m;
L – lungimea ruletei în m;
n – numărul de fişe înfipte pe aliniament (colectate pe
inelul din spate);
r – restul distanţei, în m (ultima distanţă).
Exemplul 2.1
Dacă ruleta cu lungimea de 50 m (L = 50 m), s-a aplicat de
4 ori (n = 4), iar la extremitate s-au măsurat 18,75 m (r = 18,75
m), rezultă că aliniamentul măsurat are lungimea:
D = 4 x 50 m + 18,75 m = 218,75 m
Dacă s-a efectuat schimb de inele între operatori, lungimea
aliniamentului se va obţine cu relaţia:
D = (10 x S + n) L + r
în care S este numărul de schimburi de inele.
Exemplul 2.2
Dacă s-au făcut 3 schimburi de inele (S = 3)
D = (10 x 3 + 4) x 50 m + 18,75 m = 1718,75 m.

Tema 2.3. Să se confecţioneze 5 – 10 jaloane sau jalonete.

Tema 2.4. Să se confecţioneze un set de 11 fişe şi 2 inele;
se va folosi sârmă de oţel, cu diametru de 2,5 – 4 mm şi lungimea
de 30 – 35 cm. Bucla de la capătul fişelor se va lipi sau suda. Pe
buclă se va înnoda sau coase o fâşie de pânză viu colorată. Cele
două inele suport se vor confecţiona din acelaşi fel de sârmă,
având diametrul de 12 – 15 cm

9
 Tema 2.5. Să se măsoare cu ruleta şi fişele distanţa dintre
colţurile unui cvartal (spaţiul dintre străzi) din localitatea în care
locuiţi.
Tema 2.6. Să se jaloneze şi să se măsoare diagonalele unei
parcele mari de teren din extravilan.
Tema 2.7. Pe un teren orizontal s-au măsurat cu o ruletă de
30 m un aliniament obţinând următoarele date:
- numărul de fişe pe inelul din faţă = 4;
- numărul de fişe pe inelul din spate = 6;
- distanţa rămasă (restul) r = 11,62;
Care este lungimea totală a aliniamentului?
Tema 2.8. Pe un teren orizontal s-a măsurat un aliniament
lung cu o ruletă având lungimea de 20 m, obţinând următoarele
date:
- numărul de fişe pe inelul din faţă = 7;
- numărul de fişe pe inelul din spate = 3;
- distanţa rămasă (restul) r = 6,23;
- s-au realizat două schimburi de inele;
Care este lungimea totală a aliniamentului?

2.3. Reducerea la orizont a distanţelor

Pentru obţinerea distanţelor orizontale sunt posibile două

modalităţi:
- măsurarea distanţelor înclinate şi a unghiului vertical şi
obţinerea prin calcul a distanţei orizontale;
- măsurarea directă a distanţelor orizontale.
În mod curent se foloseşte prima modalitate.
Pe terenurile înclinate cu pantă uniformă, măsurarea
distanţei se face astfel:

10
 - se măsoară distanţa înclinată (D) şi unghiul de pantă ( a )
cu eclimetrul (fig. 2.1). Distanţa orizontală se va calcula cu
relaţia:
d = D x cosa
Exemplul 2.3.
D = 30,5 m; a = 200.
D = 30,5 x cos 200 = 30,5 x 0,940 = 28,67 m.

Fig. 2.1. Elemente de calcul pentru distanţe reduse la orizont

Dacă cu eclimetrul s-au măsurat unghiuri zenitale, distanţa
orizontală se va calcula cu formula:
d = D x sin z
Exemplul 2.4.
D = 30,5 m; z = 750.
D = 38,3 x sin 750 = 38,3 x 0,966 = 36,99 m.

Când terenul are pante diferite (fig. 2.2), acesta se va

împărţi în tronsoane cu pantă uniformă, la care se măsoară
distanţa înclinată şi unghiul de pantă. Distanţa orizontală se
calculează ca sumă a distanţelor orizontale parţiale cu relaţia:

dAB = d1 + d2 + d3 = D1cos a 1 + D2cos a 2 + D3cos a 3

11
 Fig. 2.2 Reducerea la orizont a distanţelor pe un teren cu pante
diferite
Exemplul 2.5
Dacă pe teren s-au măsurat:
D1 = 250 m, a 1 = 100;
D2 = 210 m, a 2 = 200;
D3 = 200 m, a 3 = 150.
atunci:
d1 = D1cos a 1 = 250 x cos 100 = 250 x 0,985 = 246,25 m
d2 = D2cos a 2 = 210 x cos 200 = 210 x 0,940 = 197,4 m
d3 = D3cos a 3 = 200 x cos 150 = 200 x 0,966 = 193,2 m
Distanţa orizontală între punctele A şi B va fi:
d = d1 + d2 + d3 = 246,25 + 197,4 + 193,2 = 636,85 m.
Dacă s-au măsurat unghiurile zenitale, distanţa orizontală
se calculează astfel:
dAB = d1 + d2 + d3 = D1sinz1 + D2sinz2 + D3sinz3

Exemplul 2.6.
Dacă pe teren s-au măsurat:
D1 = 150 m, z1 = 900;
D2 = 130 m, z2 = 850;
D3 = 110 m, z3 = 800.
12
 atunci:
d1 = 150 x sin 900 = 150 x 1,00 = 150,00 m
d2 = 130 x sin 850 = 130 x 0,996 = 129,48 m
d3 = 110 x sin 800 = 110 x 0,985 = 108,35 m
d = d1 + d2 + d3 = 150,00 + 129,48 + 108,35 = 387,83 m.

Tema 2.9. Să se măsoare distanţa înclinată şi unghiul

vertical pe un traseu în pantă şi să se reducă distanţele la orizont
Tema 2.10. Pe un teren cu pantă uniformă măsurat cu
ruleta de 50 m s-au obţinut următoarele date:
- număr fişe spate = 6;
- distanţa rămasă r = 15,5 m;
- unghiul zenital (z) = 720;
Să se calculeze distanţa orizontală.

2.4. Măsurarea directă a distanţelor cu pasul

Această metodă se foloseşte la recunoaşterea terenului,

precum şi în lipsa altor instrumente, pentru aproximarea distanţei
dintre două puncte. Înainte de a se face măsurări cu pasul, acesta
trebuie etalonat. Pentru etalonarea pasului se parcurge de
aproximativ 5 ori o distanţă de circa 100 m, care a fost în
prealabil măsurată cu panglica sau ruleta de oţel. Se va stabili
numărul mediu de paşi pentru lungimea de circa 100 m şi se va
calcula valoarea pasului etalonat astfel:

Dist. parcursa
Pasul .etalonat =
nr.de. pasi
13
 Exemplul 2.7: dacă distanţa parcursă este de 106 m, iar
numărul de paşi înregistraţi este de 135, atunci valoarea pasului
etalonat va fi:
106m
Pasul .etalonat = = 78,5cm
135
Se consideră că lungimea medie a pasului unui adult este
de 80 cm ± 5%.
Pentru măsurarea cu pasul a distanţei dintre două puncte,
se va parcurge cu paşi normali distanţa respectivă, stabilindu-se
numărul de paşi. Distanţa se va afla înmulţind numărul de paşi cu
valoarea pasului etalonat.
Exemplu 2.8:
- numărul de paşi = 205;
- valoarea pasului etalonat = 0,78 m.

D(m) = 205 x 0,78 = 159,9 m.

Tema 2.11. Etalonaţi-vă pasul, notând condiţiile în care s-

a făcut acest lucru (distanţa, înclinarea terenului, starea terenului,
înălţimea culturii, etc.).
Tema 2.12. Măsuraţi cu pasul etalonat câteva distanţe din
localitate şi din extravilan.

14
 3.APLICAŢII PRIVIND SCARA DE PROPORŢIE

Lungimile măsurate pe teren, redus la orizont, se transpun

pe plan sau hartă prin reducerea lor de un număr de ori.
Scara arată raportul de reducere a lungimilor de pe teren
pentru a fi reprezentate pe plan sau hartă.
Scările numerice, utilizate în măsurătorile terestre, sunt
scări de reducere şi ele se obţin din următoarele fracţii:
1 1 1 1
; ; ; ;
10 n
2 ´ 10 n
5 ´ 10 n
2,5 ´ 10 n
ultima serie de scări este acceptată fără a fi recomandată.
Scara numerică se exprimă sub forma unei proporţii:

1 d
=
N D
în care:
d – reprezintă distanţa de pe plan;
D – reprezintă distanţa de pe teren;
N –numărul de câte ori se face reducerea (numitorul scării)

Scările grafice au o largă utilizare la hărţile şi planurile

topografice, pentru transpunerea rapidă pe plan sau hartă a
distanţelor măsurate în teren sau pentru determinarea
aproximativă a distanţelor din teren corespunzătoare unor
distanţe măsurate pe plan sau hartă.
Se folosesc frecvent scările grafice cu talon şi mai rar scări
grafice transversale.
Folosirea scărilor grafice este obligatorie când hărţile sau
planurile se măresc sau se micşorează. Chiar şi la reproducerea
lor, dacă nu se pot păstra neschimbate dimensiunile originale, se
recomandă folosirea scărilor grafice.
15
 3.1. Reducerea distanţelor la scară

Reducerea unei distanţe (D) la scară se face cu relaţia:

D
d=
N
unde d, D, N, au semnificaţiile prezentate mai sus.

Exemplul 3.1:
Se cere calcularea lungimii sub care se va raporta pe un
plan la scara 1:5000, distanţa de 1500 m măsurată în teren.
D = 1500 m;
N = 5000 .
d=?
D 1500m
Aplicând relaţia d = , se obţine d = = 0,30m = 30cm
N 5000

Exemplul 3.2:
Se cere calcularea lungimii sub care se va raporta pe o
hartă la scara 1:25000 (figura 3.1.), distanţa de 1000 m măsurată
pe teren (pe şosea) între două pietre kilometrice (figura 3.2.).
Rezolvare:
D = 1000 m;
N = 25000;
d=?
D
Aplicând relaţia d = , se va obţine:
N
1000m
d= = 0,04.m = 4.cm = 40,0.mm
25000

16
17
Fig. 3.1. Fragment de hartă topografică. Scara 1:25000

Fig. 3.2. Distanţa măsurată pe teren în exemplul 3.2.

Exemplul 3.3.
Distanţa măsurată pe teren între intersecţia de drumuri şi
pomul izolat este de 400 m (figura 3.3.).

Fig. 3.3. Distanţa măsurată pe teren în exemplul 3.3.

Se cere lungimea sub care se va raporta pe harta din figura

3.1. la scara 1:25000 distanţa măsurată în teren.

18
 Rezolvare:
D = 400 m;
N = 25000;
d=?
D
Aplicând relaţia d = , se va obţine:
N
400
d= = 0,016.m = 1,6.cm = 16,0.mm
25000

Tema 3.1. Se cere calcularea lungimii sub care se va

raporta pe un plan la scara 1:2000, distanţa de 320 m.

3.2. Reducerea distanţei la scară, cu ajutorul

scării grafice cu talon

Exemplul 3.4. Să se raporteze pe o hartă la scara 1:50000

distanţa de 2600 m măsurată în teren.
Modul de lucru: se fixează un vârf al unui distanţier
(compas cu ace pe ambele braţe) în dreptul diviziunii ce indică 2
km pe scara grafică din figura 3.4, iar celălalt vârf pe talon, în
dreptul diviziunii de 600 m.
Cu deschiderea obţinută distanţierul se aşează pe hartă. În
acest mod, se obţine lungimea sub care se va transpune pe harta
respectivă distanţa de 2600 m.

19
 Fig. 3.4. Măsurarea distanţei pe scara grafică cu talon

3.3. Reducerea distanţei la scară cu ajutorul scării grafice

transversale

Exemplul 3.5. Să se raporteze pe o hartă la scara 1:25000

distanţa măsurată în teren de 1680 m.
Modul de lucru:
Se fixează un vârf al distanţierului pe linia verticală ce
indică 1 km, iar celălalt vârf, pe talon, la intersecţia liniei oblice
ce arată 600 m şi liniei orizontale de 80 m (figura 3.5.).
Deschiderea obţinută între vârfurile distanţierului se va
transpune pe harta respectivă.

20
 Fig. 3.5. Măsurarea distanţei pe scara grafică transversală

3.4.Calcularea distanţei din teren (D), cunoscând distanţa de

pe plan (d)

Dacă se cunoaşte distanţa de pe plan, se poate calcula

distanţa din teren cu relaţia:
D=dxN

Exemplul 3.6. Se cere calcularea distanţei între două

drumuri reprezentate pe un plan la scara 1:2000, ştiind că prin
măsurarea pe plan au rezultat 35,0 cm.
Rezolvare:
d = 35 cm = 0,35 m;
N = 2000 ;
D=?
Aplicând relaţia de mai sus, se va obţine:
D = d x N = 0,35 m x 2000 = 700 m.
21
 Exemplul 3.7. Să se determine distanţa dintre moara de
vânt şi podul de peste râu reprezentate în fragmentul de hartă din
figura 3.6.
Rezolvare:
Se măsoară pe hartă, cu ajutorul riglei distanţa între moara
de vânt şi podul de peste râu. A rezultat distanţa d = 73 mm.
Se calculează distanţa din teren cu formula
D=dxN
D = 73 mm x 25000 = 1825000 mm = 1825 m.

Fig. 3.6. Fragment de hartă la scara 1:25000

22
 Tema 3.2. Se cere calcularea distanţei dintre două
localităţi existente pe un plan 1:5000, ştiind că din măsurarea
grafică de pe plan a rezultat 153 cm.
Tema 3.3. Să se determine distanţa dintre moara de vânt şi
marginea nordică a localităţii Ulmeni din figura 3.6.

23
 4.DETERMINAREA POZIŢIEI PUNCTELOR PE
PLANURI ŞI HĂRŢI

Poziţia unui punct reprezentat pe un plan sau hartă

topografică se poate stabili cu aproximaţie sau cu o precizie
relativ mare prin determinarea coordonatelor sale rectangulare
sau geografice.

4.1. Reţeaua kilometrică sau caroiajul rectangular

Poziţia în plan orizontal a punctelor, poate fi determinată

cu ajutorul coordonatelor rectangulare X şi Y. Originea axelor
este diferită în funcţie de sistemul de proiecţie cartografică
utilizat.
În prezent, în România, pentru planurile şi hărţile civile se
foloseşte sistemul stereografic 1970, pe plan secant unic.
Originea axelor este situată la 500 km vest şi sud de un punct
situat în centrul ţării, la nord de Făgăraş.
În topografia militară, iar între 1951 şi 1970 şi în
topografia civilă s-a stabilit sistemul de proiecţie Gauss - Krüger,
pe fuse de şase grade longitudine. În partea de vest a României
(fusul nr. 34) originea axelor de coordonate se găseşte pe ecuator,
la 4500 km vest de meridianul central al fusului, situat la
longitudinea estică de 210.
Sistemul de proiecţie folosit la întocmirea hărţii sau
planului, este menţionat în exteriorul chenarului.
Pe fiecare foaie de hartă sau de plan sunt trasate linii
paralele cu cele două axe de coordonate, formând o reţea (un
caroiaj). Distanţa dintre liniile caroiajului depinde de scara
planului sau hărţii şi este redată în tabelul 4.1.

24
 Tabelul 4.1.
Dimensiunile caroiajului kilometric în funcţie de scara planului
sau hărţii
Scara Latura caroiajului kilometric
cm pe plan sau hartă km în teren
1:1000 10 0,100
1:2000 10 0,200
1:5000 10 0,500
1:10000 10 1,000
1:20000 5 1,000
1:25000 4 1,000
1:50000 2 1,000
1:100000 2 2,000

În figurile 4.1. şi 4.2. (fig. 4.2. pag. 27) sunt reprezentate

două porţiuni ale unei foi de hartă la scara 1:25000. Latura
caroiajului este de 40 mm (1 km pe teren). Harta este redactată în
proiecţia Gauss.
În apropierea colţurilor foii de plan sau hartă, pe capătul
liniilor kilometrice sunt trecute coordonatele rectangulare ale
punctelor situate pe linia respectivă. Spre exemplu, pe cea mai
nordică linie orizontală (Fig. 4.1.) se află înscrisă valoarea
X=4.987 km, iar pe cea mai sudică linie (Fig. 4.2.) se află
înscrisă valoarea X=4.979 km. Pe liniile intermediare se află
înscrise doar valori parţiale (zeci de km şi kilometri), respectiv
80......86 km. Pe cea mai vestică linie verticală se află înscrisă
valoarea Y=4.678 km, urmând spre est valorile parţiale de 79 km,
80 km, etc.

25
Fig. 4.1. Colţul nord-vestic al unei foi de hartă topografică
la scara de 1:25000
26
27
 Reţeaua kilometrică serveşte la determinarea poziţiei
punctelor pe hartă sau plan prin coordonate rectangulare.
Observaţie. În exteriorul chenarului sunt trecute valorile
coordonatelor rectangulare în sistemul Gauss - Krüger
corespunzătoare fusului vecin (nr. 35) de proiecţie, valabil
pentru partea centrală şi de este a României. (Originea axei Y
pentru acest fus, se află la 5500 km vest de meridianul axial al
fusului 35, situat la longitudinea estică de 270).

4.2. Identificarea unui punct pe o foaie de plan sau hartă

topografică

Pentru a găsi repede, dar cu aproximaţie poziţia unui punct

de pe o foaie de hartă, se indică valorile parţiale ale
coordonatelor colţului sud-estic (stânga-jos), al caroului în care
se află punctul respectiv, indicând în ordine valorile X şi Y.

Exemplul 4.1. Să se identifice poziţia punctului geodezic

„În Luncă”, având cota de 204, 7 m din figura 4.1.
Căutând pe marginea foii valorile caroiajului kilometric,
X şi Y, din colţul sud-vestic al caroului, se găsesc valorile 86 şi
78. Deci punctul este rapid identificat prin numerele 86; 78.

Exemplul 4.2. Să se identifice pe fig. 4.1., punctul

geodezic „Sevestreni” cu cota 207,5 m.
Căutând pe hartă, punctul se găseşte în caroul 87; 78.

28
 Tema 4.1. Să se identifice poziţia sondei situată la sud de
cartierul BOBU din figura 4.2. (în cerculeţ).
Tema 4.2. Să se identifice poziţia şcolii din Lunca,
în fig. 4.1.

4.3. Determinarea coordonatelor rectangulare ale unor

puncte situate pe planuri sau hărţi

Valorile mai exacte ale coordonatelor X şi Y ale unui

punct de pe o hartă topografică, se află adăugând la coordonatele
punctului situat în colţul sud-vestic al caroului, diferenţele D x şi
D y, măsurate pe hartă de la punctul cerut până la laturile de sud
şi respectiv de vest ale caroului, transformate la scară.
Exemplul 4.3. Să se determine coordonatele rectangulare
ale punctului 82-78 cu cota 192,1 din figura 4.2.. Coordonatele
complete ale colţului sud-vestic al caroului sunt: X=4.982 km şi
Y=4.678 km.
Dx (măsurat pe direcţia nord - sud între punct şi
linia kilometrică 82), este de 15 mm pe hartă (0,015 m).
Ţinând seama de scara hărţii (1:25000) rezultă că
D x=0,015x 25000 = 15 x 25 = 375 m.
D y (măsurat pe direcţia est-vest între punct şi linia
kilometrică 78 este de 18 mm = 0,018 m.
Valoarea reală (în teren) este
D y=0,018 x 25000 = 450 m.
Prin urmare, punctul are coordonatele:
X=4.932.375 m
Y=4.678.450 m

29
 Observaţie: Distanţele de la punct la cele două laturi ale
caroului se măsoară cu rigla gradată aşezată perpendicular pe
laturile respective. Recomandăm folosirea unui echer sau a
colţului unei coli dreptunghiulare de hârtie.

Tema 4.3. Să se calculeze coordonatele rectangulare

exacte ale punctului 80 – 78 cu cota 190,2 m din colţul nord-estic
al cartierului BOBU (Fig. 4.2., pag.27).

4.4. Coordonatele geografice ale foilor de hartă sau plan

Hărţile geografice la scară mică, au desenată o reţea de

paralele şi meridiane care poate servi la determinarea
aproximativă a latitudinii ( j ) şi longitudinii ( l ) diferitelor
localităţi sau a altor puncte de pe aceste hărţi.
Trapezele sau foile de plan sau hartă la scări mari şi
mijlocii sunt delimitate pe cele 4 laturi chiar de paralele şi
meridiane geografice. În cele patru colţuri sunt trecute valorile
latitudinii şi longitudinii punctelor din colţurile trapezului
respectiv.
Spre exemplu, colţul nord-vestic al foii de hartă
reprezentată parţial în figura 4.1. are trecute coordonatele
0 0
j =45 00’ şi l =23 15’, iar colţul sud-vestic al aceluiaşi trapez
reprezentat în fig. 4.2. are latitudinea j =45055’ şi longitudinea
0
l =23 15’. Prin urmare toate punctele situate pe linia de vest a foi
de plan au longitudinea l =23015’. Toate punctele situate pe
latura de nord a foii (fig. 4.1.) au latitudinea de 45000’, iar cele de
pe latura de sud (fig. 4.2.) au latitudinea de j =45055’.

30
 Foile de hartă (plan) au un chenar exterior dublu.
Dublura interioară este împărţită în segmente alternative,
albe şi negre de către un minut de latitudine (pe laturile de vest şi
est ale foii) şi de câte un minut de longitudine (pe laturile de nord
şi sud ale trapezului). Spaţiul dintre cele două linii ale chenarului
este şi el segmentat prin linii scurte şi perpendiculare la limita
fiecărui minut de latitudine sau longitudine, iar din 10 în 10
secunde ( j sau l ) se găseşte câte un punct. Cu ajutorul acestora
se pot determina repede şi destul de exact coordonatele
geografice ale oricărui punct de pe foaia de hartă. Pentru aceasta
se coboară perpendiculare (cu echerul sau cu o coală de hârtie
dreptunghiulară) pe cele mai apropiate laturi şi se află valoarea j
sau l .

Exemplul 4.4. Să se determine coordonatele punctului

topografic cu cota de 185,8 m din caroul 79; 78 situat în figura
4.2.
La valorile colţului sud-vestic j =44055’ şi l =23015’ se
adaugă creşterile de coordonate Dj =0’30’’ şi Dl =0’20’’. Prin
urmare punctul 79;78 cu cota de 185,8 m are coordonatele
geografice j =44055’30’’ şi l =23015’20’’.
Observaţie. Pentru punctele situate mai aproape de
laturile de nord şi de est ale foii de hartă, calculul se poate face
şi prin scăderea Dj şi Dl din coordonatele geografice ale
acestor laturi.
Pentru calcule mai precise, valorile Dj şi Dl se pot
calcula prin regula de trei simplă, comparând distanţele
(perpendiculare) de la punct la laturile chenarului interior cu
lungimea laturilor sau a segmentelor de un minut (60 secunde).

31
 Exemplul 4.5. Să se determine cât mai exact coordonatele
geografice ale punctului din exemplul 4.4.
Prin măsurare s-au determinat:
- distanţa de la punct la latura sudică = 36,0 mm
- distanţa de la punct la latura sudică = 15,4 mm
- lungimea unui segment de 1’ altitudine = 73 mm
- lungimea unui segment de 1’ longitudine = 52,4 mm
36.mm ´ 60' '
Dj = = 29' ' ,6
73.mm
15,4.mm ´ 60'
Dl = = 17' ' ,6
52,4.mm
Tema 4.4. Să se determine coordonatele geografice ale
punctului 80-78 cu cota de 190,2 (din tema 4.3.)
Tema 4.5. Să se determine coordonatele geografice precise
ale punctului cu 86-78 „În Luncă” cu cota de 204, 7 m din fig 4.1
(din exemplul 4.1).

32
 5.APLICAŢII DE PLANIMETRIE EXPEDITIVĂ.
RIDICĂRI PLANIMETRICE PRIN METODA
MICROTRILATERAŢIEI INTERIOARE

Prin ridicare topografică, se înţelege totalitatea operaţiilor

de proiectare, marcare, semnalizare, măsurare şi calculele
aferente, precum şi reprezentarea pe planuri, hărţi sau relevee a
unei porţiuni din suprafaţa terestră. Când operaţiile se efectuează
în vederea determinării poziţiei în plan orizontal a punctelor
topografice, ridicările se numesc planimetrice (ridicări în plan).
Metodele de ridicare se clasifică în funcţie de mărimea şi
complexitatea suprafeţei, de dotarea tehnică şi de modul de lucru
şi sunt prezentate în manualele de topografie.
Microtrilateraţia este o metodă expeditivă, recomandată
inginerilor cu o pregătire topografică sumară, sau care nu dispun
de mijloace de măsurare sau cartografiere performante. În teren
este nevoie de o ruletă, sau alt instrument de măsurare a
distanţelor, la care, pe terenurile în pantă (peste 30) se adaugă un
eclimetru pentru măsurarea unghiurilor verticale sau pentru
reducerea la orizont a distanţelor înclinate.
Principiul metodei constă în împărţirea suprafeţei
poligonale în triunghiuri oarecare şi măsurarea laturilor
triunghiurilor. Raportarea pe plan a punctelor se face prin
intersecţii de distanţe măsurate de la alte puncte determinate
anterior.
Microtrilateraţia are o variantă mai simplă, aplicabilă pe
terenuri accesibile şi cu bună vizibilitate între puncte (terenuri
arabile, păşuni, fâneţe, poieni) numită microtrilateraţie interioară.
Pe terenuri ocupate cu construcţii, plantaţii, arborete,
tufişuri (fără vizibilitate în interior) sau în cazul unor bălţi, lacuri,

33
mlaştini (inaccesibile în interior) se poate aplica o variantă mai
complicată, numită microtrilateraţie exterioară.
În cazul microtrilateraţiei exterioare, se măsoară laturile
poligonului care delimitează parcela, iar unghiurile se determină
prin formarea unor triunghiuri (de obicei isoscele) între laturile
poligonului sau prelungirile acestora. Se măsoară laturile fiecărui
triunghi, care este reprodus la scară, pe plan.
Microtrilateraţia interioară folosită mai frecvent şi mai
simplu de executat, cuprinde următoarele etape:
A. Recunoaşterea terenului. Se parcurge pe jos perimetrul
parcelei, în sensul mersului de ceas, identificându-se punctele
caracteristice de schimbare a direcţiei (în colţurile parcelei) şi
eventual alte detalii din interiorul parcelei (arbori izolaţi, stâlpi,
colţurile unor construcţii, fântâni, etc.).
Punctele caracteristice se numerotează. Se întocmeşte o
schiţă a parcelei, apreciind distanţele cu pasul, sau din ochi şi
unghiurile din ochi.
Se recomandă întocmirea unei legende cu descrierea
sumară a punctelor şi eventual poziţionarea lor în raport cu alte
detalii din teren. Punctele care nu sunt reprezentate de detalii
vizibile de la distanţă, se semnalizează cu jaloane, jalonete sau
alte semnale improvizate, distincte, mai ales dacă măsurătorile se
vor efectua în aceeaşi zi. Dacă măsurătorile se vor efectua
ulterior, este necesară doar marcarea punctelor cu poziţionarea
incertă, urmând ca punctele respective să fie semnalizate în ziua
efectuării măsurătorilor.
Dacă este cazul, schiţa se corectează sau se reface, când
unele distanţe sau unghiuri au fost apreciate greşit.
Când este posibil, terenul se priveşte din punctele înalte,
situate în interiorul sau în apropierea parcelei. Cu ajutorul unei
busole sau prin alte mijloace expeditive, se indică pe schiţă
34
direcţia nordului sau orientarea unor direcţii din teren faţă de
nord.
B. Proiectarea ridicării. Pe schiţa întocmită cu ocazia
recunoaşterii, se face împărţirea parcelei în triunghiuri.
Recomandăm, ca într-o primă etapă parcela poligonală să
se împartă într-un număr minim de patrulatere (oarecare,
convexe) prin unirea convenabilă a unor puncte de contur. Se va
evita proiectarea unor patrulatere concave (cu un unghi interior
mai mare sau apropiat de 1800).
În cazul unor parcele poligonale cu număr par de laturi,
numărul minim de patrulatere (p) rezultat din împărţire, este dat
de relaţia:
n-2
p=
2
în care n este numărul de laturi sau colţuri (puncte) al
poligonului. De exemplu un poligon cu 6 laturi se poate împărţi
în două patrulatere, unul cu 8 laturi în trei patrulatere, etc.
În cazul poligoanelor cu număr impar de laturi se
recomandă fragmentarea unei laturi lungi în două (prin alegerea
unui punct suplimentar situat pe latura respectivă). Prin aceasta,
conturul poligonal va avea un număr par de puncte.
În a doua fază, fiecare patrulater se va împărţi în două
triunghiuri (oarecare) prin trasarea unei diagonale (varianta I).
Pentru control, se va trasa (şi apoi măsura) şi cea de-a doua
diagonală din fiecare patrulater (varianta II).
În acest fel, poligonul se împarte în triunghiuri total
diferite ca dimensiuni şi există un bun control al corectitudinii
lucrărilor ulterioare.

35
 Exemplul 5.1. În urma recunoaşterii în teren a unei parcele
de ridicat în plan, de pe teritoriul USAMVB Timişoara a rezultat
schiţa din figura 5.1, delimitată de puntele 1....5.

Fig. 5.1. – Schiţa parcelei de ridicat în plan, întocmită în urma

recunoaşterii terenului

Pentru împărţirea în patrulatere, s-a ales punctul

suplimentar 3’, situat aproximativ la jumătatea laturii 3 – 4. Prin
unirea punctelor 1 şi 3’ rezultă două patrulatere: 1-2-3-3’ şi 1-3’-
4-5 (figura 5.2).

Fig. 5.2 – Proiectarea microtrilateraţiei interioare

36
 Prin trasarea celor două diagonale, în fiecare patrulater se
formează două perechi de triunghiuri. Astfel, diagonala 1-3,
împarte patrulaterul 1-2-3-3’ în triunghiurile 1-2-3 şi 1-3-3’, iar
diagonala 2-3’ duce la formarea triunghiurilor 1-2-3’ şi 2-3-3’.
Observaţie. Deşi aparent măsurătorile din teren şi
calculele sunt mai complicate, dubla împărţire oferă o siguranţă
mai mare la întocmirea planului parcelei şi un control mai
riguros la calculul suprafeţei (ariei) acesteia. Se poate observa
uşor că aria patrulaterului 1-2-3-3’ rezultă din însumarea ariilor
triunghiurilor 1-2-3 şi 1-3-3’, dar şi din însumarea ariilor
triunghiurilor 1-2-3’ şi 2-3-3’, rezultatul trebuind să fie practic
acelaşi. Altfel, este necesară fie verificarea calculelor fie a
măsurătorilor din teren. Posibilitatea autocontrolului este
motivul pentru care recomandăm cu insistenţă acest mod de
lucru la proiectarea ridicării prin microtrilateraţie.
C. Măsurătorile în teren. După etapa de proiectare
(împărţirea în patrulatere şi triunghiuri) se trece la efectuarea
măsurătorilor.
Se măsoară toate laturile triunghiurilor rezultate din dubla
împărţire. Recomandăm măsurarea de două ori (dus şi întors) a
fiecărei laturi, cu ajutorul ruletei, după indicaţiile cuprinse în
capitolul 2. La măsurarea cu ruleta din pânză, între rezultatele a
două măsurători nu trebuie să fie o diferenţă mai mare de 1:500
din distanţa măsurată.
Eroarea admisă poate fi mai mare, până la dublu, doar în
condiţii grele de lucru (teren cu vegetaţie bogată, cu obstacole
sau înclinare mare neuniformă). Se va lua în calcul media
aritmetică a celor două valori.
Dacă diferenţa dintre cele două măsurători depăşeşte
eroarea admisă recomandată mai sus, se va face o a treia
măsurare, mai atentă şi se va face media dintre rezultatul celei
37
de-a treia măsurători cu cea mai apropiată dintre primele două
(eliminând rezultatul care se abate mult de la medie).
Pe terenurile înclinate, pe traseele cu unghi de pantă mai
mare de 30, este necesară şi măsurarea unghiurilor verticale, cu
ajutorul unui eclimetru, aşa cum s-a arătat în capitolul 1.
Rezultatele se pot înscrie direct pe schiţă, dar recomandăm
întocmirea unui tabel sinoptic (tabelul 5.1).
Tabelul 5.1
Date măsurate în teren
Latura Distanţe măsurate în teren în Unghiuri verticale măsurate în teren
metri (unghiuri zenitale în grade sexa)
Măsurătoarea 1 2 3 Media
Media
1 2 3
1-2 44,1 41,1 - 41,1 * * * *
2-3 42,7 42,8 - 42,75
3-3’ 35,0 35,0 - 35,0
3’-4 36,4 36,4 - 36,4
4-5 34,1 - 34,2 34,15
5-1 24,5 24,5 - 24,5
1-3’ 45,0 45,0 - 45,0
1-3 58,05 58,15 - 58,1
3’-5 57,95 57,85 - 57,9
2-3’ 37,0 37,0 - 37,0
1-4 - 57,1 57,1 57,1
* Obs. Trenul este plan – orizontal, cu unghiuri zenitale cuprinse
între 87 şi 93 de grade.

D. Efectuarea calculelor. După terminarea măsurătorilor

din teren, se efectuează unele calcule, în funcţie de complexitatea
situaţiei.
a. – Reducerea distanţelor la orizontală este obligatorie pe
terenurile cu înclinare mai mare de 30 şi se face aşa cum s-a
arătat în capitolul 2. Pe terenuri cu unghiuri de pantă cuprinse
38
între +30 şi –30 sau unghiuri zenitale cuprinse între 870 şi 930,
reducerea la orizont nu este necesară.
b. – Stabilirea formatului colii de desen se face atunci când
trebuie să executăm planul la o anumită scară impusă prin
reglementări speciale sau de către beneficiarul lucrării.
Dimensiunile minime ale colii de desen rezultă prin împărţirea
dimensiunilor maxime din teren ale parcelei la numitorul scării
planului şi ţinând seama de unităţile de măsură.
Spre exemplu, pentru schiţa din figura 5.1, una din cele
mai mari dimensiuni este latura sudică 3-4, care rezultă din
însumarea distanţelor 3-3’ şi 3’-4, adică
35,0 m + 36,4 m = 71,4 m.
Dacă se doreşte întocmirea unui releveu la scara 1:200,
rezultă că distanţa 3-4 redusă la scară este:

D0 3 - 4 71,4m
d 3- 4 = = = 0,357 m » 36cm
N 200

Rezultă că este necesară folosirea unei coli de desen cu

dimensiunea utilă de cel puţin 36 cm. Dacă se folosesc formate
standardizate, se alege formatul A3, cu dimensiunile 420x297
mm.
Pentru verificare se face şi reducerea la scară a laturii 1-3’
situată aproximativ pe direcţia nord – sud.

45m
d1-3' = = 0,225m = 225mm
200

Rezultă că distanţa 1-3’ redusă la scară, poate fi

reprezentată pe lăţimea formatului A3 (care este de 297 mm).

39
 c. – Stabilirea scării planului. Când nu este impusă o
anumită scară pentru întocmirea planului, acesta se poate alege în
funcţie de dimensiunile maxime ale parcelei şi de dimensiunile
formatului dorit sau disponibil.
Spre exemplu, dacă dorim să desenăm planul parcelei din
figura 5.1 pe un format A4 (coală ministerială), vom proceda
astfel:
Se calculează valoarea minimă a numitorului scării, pe
direcţiile de bază:
- pe direcţia est-vest

D3- 4 71,4m 71400mm

N min = = = = 249
287 mm 287 mm 287 mm

- pe direcţia nord-sud

D1-3' 45m 45000mm

N min = = = = 243
185mm 185mm 185mm

rezultă că dintre valorile admise se poate lua în considerare

scara de 1:250, iar dintre valorile recomandate scara de 1:500. În
calculele anterioare, la numitor, s-au luat în considerare
dimensiunile utile ale formatului A4 situate în interiorul
chenarului, iar coala se va folosi în poziţie culcată, cu latura de
210 m pe direcţia nord – sud.
În exemplul de faţă, optăm pentru scara 1:500, care oferă
şi o libertate mai mare la în cadrarea conturului parcelei pe
coala A4.
Se înţelege că se aplică ori punctul b (stabilirea formatului)
ori punctul c (alegerea scării).

40
 d. – Reducerea distanţelor orizontale la scară. După
efectuarea calculelor de la punctul a (pe terenuri înclinate) şi b
sau c, se reduc la scara stabilită (1:500) toate dimensiunile
orizontale din teren (laturile triunghiurilor proiectate). Se
folosesc formulele recomandate în capitolul 3.
Spre exemplu, reducerea la scară a laturii 1-2 se face
astfel:
D0 (1- 2.m ) ´ 1000 41,1m ´ 1000
d1-2(mm ) = = = 41,1 ´ 2 = 82,2mm
N 500

În tabelul 5.2. sunt prezentate rezultatele medii ale

măsurătorilor în teren şi ale reducerilor la orizont şi la scară a
tuturor laturilor triunghiurilor rezultate prin împărţirea parcelei
1-2-3-4-5.
Tabelul 5.2.
Calculul distanţelor reduse la orizont şi la scara 1:500
Latura Distanţa Unghi vertical Distanţa redusă la Distanţa redusă la
înclinată (zenital) mediu orizont (m) pe scară (m) pe plan
medie (m) (în grade sexa)* teren
1-2 44,1 - 44,1 82,2
2-3 42,75 - 42,75 85,5
3-3’ 35,0 - 35,0 70,0
3’-4 36,4 - 36,4 72,8
3-4 71,4 - 71,4 142,8
4-5 34,15 - 34,15 68,3
5-1 24,5 - 24,5 49,0
1-3’ 45,0 - 45,0 90,0
1-3 58,1 - 58,1 116,2
3’-5 57,9 - 57,9 115,8
2-3’ 37,0 - 37,0 74,0
1-4 57,1 - 57,1 114,2
* - Terenul fiind orizontal, nu s-au efectuat calcule de reducere la
orizont a distanţelor.
41
 E. Redactarea (întocmirea) planului parcelei. Pe coala de
hârtie cu formatul stabilit sau ales, se lucrează cu ajutorul unei
rigle gradate şi eventual a unui compas bun. Se recomandă
folosirea unui creion cu mină dură, bine ascuţit şi a unei radiere.
La scara 1:500 parcela poate fi reprezentată pe coala A4 în
poziţie răsturnată.
Recomandăm a se începe trasarea celei mai lungi laturi a
parcelei sau a unei laturi cu o poziţie bine definită. În cazul
exemplului nostru se trasează latura 3-4 (de 142,8 mm) paralel cu
marginea din stânga colii (vezi fig. 5.3). Se notează cu 3 şi 4
capetele segmentului, conform schiţei întocmite la recunoaşterea
terenului. Distanţa de 148,2 mm rezultă din însumarea distanţelor
reduse la scară între punctele 3-3’ şi respectiv 3’-4, adică 70 mm
+ 72,8 mm.
Pe segmentul trasat cu rigla se fixează şi punctul 3’ la
distanţele de mai sus, măsurate de la punctele 3 şi respectiv 4. Pe
ciornă, recomandăm chiar înţeparea fină a hârtiei cu un ac bine
ascuţit, în punctele identificate cu certitudine.
În continuare se trece la identificarea punctului 1. Se ia
între acul şi vârful minei unui compas distanţa 4-1 redusă la scară
(57,1 mm), cu vârful compasului înfipt în punctul 4 se trasează
fin un arc de cerc spre nord – est (unde presupunem a fi poziţia
punctului 1).
Se ia apoi în compas distanţa 1-3 redusă la scară (116,2
mm) şi cu vârful compasului fixat în punctul 3 se trasează un alt
arc de cerc, care să îl intersecteze pe primul. Locul intersecţiei,
va fi probabil poziţia 1 pe plan. Poziţia se poate verifica şi din
punctul 3’ (Intersecţia arcelor de cerc trebuie să fie la 90,0 mm
de punctul 3).
Dacă este aşa, se înţeapă locul cu un ac şi se notează
alături cifra 1 (numărul punctului). În caz contrar, se reverifică
42
Fig. 5.3. Planul parcelei poligonale ridicată prin metoda
microtrilateraţiei. Scara 1:500

43
lungimea razelor celor două arce de cerc şi eventual calculele
(reducerea la scară şi la orizont).
Dacă s-a lucrat corect în teren (s-au efectuat două
măsurători la fiecare distanţă măsurată şi eventual la fiecare
unghi vertical) nu sunt motive ca punctul să nu se găsească la
intersecţia celor trei distanţe de pe plan.
În mod asemănător se procedează la găsirea punctului 2
(situat la intersecţia distanţelor 3-2, 1-2 şi 3’-2 şi a punctului 5 (la
intersecţia distanţelor 1-5, 3’-5 şi 4-5).
Dacă nu dispunem de compas, sau acesta nu este destul de
bun (în timpul trasării arcelor de cerc, nu păstrează constantă
distanţa măsurată pe riglă), locul de intersecţie a laturilor
triunghiurilor se poate găsi şi numai cu ajutorul riglei gradate,
făcând mai multe tatonări.
În final se unesc punctele de contur, se trasează săgeata
care indică nordul şi se completează denumirea planului,
localizarea, scara, data şi numele persoanelor care l-au întocmit şi
care au făcut măsurătorile în teren şi calculele.
Arcele de cerc ajutătoare se pot şterge şi planul poate fi
copiat în tuş şi eventual multiplicat.
În cazul unor copii XEROX, se recomandă a se desena o
scară grafică cu talon (sau transversală) şi a se renunţa la scara
numerică, mai ales dacă nu se poate păstra exact scara desenului
original.

44
 6. CALCULUL SUPRAFEŢELOR DE TEREN

Cunoaşterea mărimii unor suprafeţe de teren, reprezintă o

problemă topografică de cadastru funciar, dar şi în activităţile
curente din practica agricolă, horticolă sau de ingineria mediului
agricol.
Calculul suprafeţelor unor parcele de teren se poate efectua
prin metode numerice (analitice), grafice şi mecanice. (vezi
manualul pag. 130 – 148).
Metodele analitice sau numerice sunt caracterizate printr-o
precizie mare şi se aplică atunci când se dispune de date măsurate
în teren sau de coordonatele punctelor de contur.
Metodele grafice şi mecanice presupun existenţa unor
planuri ale terenului. Ele sunt comode însă mai puţin precise.

6.1. Calculul suprafeţelor reprezentate pe planuri

În funcţie de complexitatea conturului, parcelele de

măsurat pot avea formă poligonală simplă sau complexă ori pot fi
delimitate de contur parţial sau total sinuos.
Metoda de determinare a suprafeţei se alege în funcţie de
forma parcelei.

6.1.1. Calculul suprafeţelor pentru parcele poligonale simple

reprezentate pe planuri

Se întâlnesc situaţii din teren când parcela a cărei suprafaţă

trebuie determinată are forma unui poligon simplu (dreptunghi,
triunghi, trapez, pătrat).
În aceste cazuri se aplică relaţiile curente cunoscute pentru
determinarea suprafeţei (tabelul 6.1.)
45
 Tabelul 6.1.
Formule de calcul pentru suprafaţa (aria) figurilor geometrice
simple întâlnite frecvent în teren
Nr. Relaţia de
Figura Schiţa
crt. calcul

1 Dreptunghi S= L1 ´ L2 L2

L1

B2

B1 + B2
2 Trapez S= ´I
2 I

B1

Triunghi B´I
3 S= I
oarecare 2
B

I1
Patrulater I1 + I 2
5 S= ´D D
oarecare 2 I2

46
 Introducerea valorilor în relaţiile de calcul a suprafeţelor se
va face după ce am determinat cu ajutorul formulei scării
distanţele din teren corespunzătoare elementelor măsurate pe
plan (vezi cap. 3 – Aplicaţii privind scara de proporţie).

Exemplul 6.1: Ce suprafaţă are parcela A69 din fragmentul

de plan prezentat în figura 6.1. ?
Rezolvare:
Se identifică forma parcelei; prin măsurare se constată
egalitatea laturilor opuse şi a tuturor unghiurilor (unghiuri
drepte), deci figura este un dreptunghi. După cum rezultă din
tabelul 6.1, elementele de calcul al suprafeţei sunt reprezentate de
mărimile în teren ale celor două laturi L1 şi L2.
- în urma măsurării cu rigla pe plan s-au obţinut laturile
dreptunghiului:
l1 = 53 mm
l2 = 43 mm.
- se calculează mărimea celor două laturi în teren, folosind
formula scării (vezi cap.3), astfel:
L1 = l1 x N
- numitorul scării planului din fig. 6.1 este de 5000, deci:
L1= 53 mm x 5000 = 265000 mm = 265 m
sau
N
L1( m ) = l1( mm ) ´
1000

5000
adică L1 = 53 ´ = 53mm ´ 5 = 265m
1000

47
Fig. 6.1. Fragment dintr-un plan cadastral. Scara 1:5000

48
 iar L2 = 43 mm x 5 = 215 m.

prin urmare S = L1 x L2

S = 265 m x 215 m = 56975 m2

ştiind că 1 ha = 10000 m2, iar 1 ar = 100 m2

rezultă că S = 5,6975 ha » 5,70 ha

sau S = 569,75 ari » 570 ari.

Exemplul 6.2: Ce suprafaţă are parcela A74 din fragmentul

de plan prezentat în figura 6.1. ?
Rezolvare:
Se identifică forma parcelei; prin măsurare se constată că
două laturi sunt paralele. Prin urmare, parcela A74 are forma unui
trapez (dreptunghic). După cum rezultă din tabelul 6.1,
elementele de calcul al suprafeţei sunt reprezentate de mărimile
în teren ale celor două baze B1 şi B2 şi a înălţimii I.
- în urma măsurării cu rigla pe plan s-au obţinut:
b1 = 28 mm
b2 = 21 mm
iar i = 15 mm.
- se calculează mărimea acestor elemente în teren,
folosind formula scării.

astfel:
N
B1( m ) = b1(mm ) ´
1000
49
 5000
adică B1 = 21 ´ = 21mm ´ 5 = 105m
1000

iar B2 = 28 mm x 5 = 140 m.

şi I = 15 mm x 5 = 75 m.

B1 + B2
prin urmare S = ´I
2
105 + 140
S= ´ 75 = 9187,5m 2
2
rezultă că S = 0,9187 ha » 0,92 ha

sau S = 91,87 ari » 92 ari.

Exemplul 6.3: Ce suprafaţă are parcela A59 din fragmentul

de plan prezentat în figura 6.1. ?

Rezolvare:
Se identifică forma parcelei; se constată că nu există laturi
paralele, deci parcela este un patrulater oarecare. În tabelul 6.1.
se prezintă formula de calcul pentru aria patrulaterului oarecare.
Elementele de calcul sunt diagonalele patrulaterului şi înălţimile
coborâte pe aceasta din celelalte două colţuri.
Se trasează cu creionul una din diagonale, spre exemplu
diagonala est-vest şi se măsoară.
S-a găsit d=39 mm.
Cu un echer se coboară cele două înălţimi i1 şi i2 din
colţurile de nord şi de sud ale parcelei.
În urma măsurării înălţimilor, s-au găsit:
50
 i1=20 mm şi i2=17 mm.

Se transformă la scară cele trei elemente, obţinându-se:

5000
D = 39.mm ´ = 195.m
1000

I1 = 20 x 5 = 100 m

I2 = 17 x 5 = 60 m

Prin urmare aria parcelei va fi:

100.m + 85.m
S= ´ 195.m = 92,5.m ´ 195.m = 18037,5m 2 @ 18038m 2
2

Pentru a avea siguranţa corectitudinii măsurătorilor şi

calculelor, recomandăm repetarea acestora, după trasarea
celeilalte diagonale (pe direcţia NNE – SSV).
Prin măsurare, s-a găsit d2 = 40 mm
Cu echerul, se coboară înălţimile corespunzătoare i3 şi i4
din colţurile vestic şi estic ale parcelei; prin măsurarea acestora
găsim: i3 = 14,5 mm şi i4 = 21,5 mm.
Prin transformarea la scară se obţine:
D = 200 m
I1 = 72,5 m
I2 = 107,5 m
Aria aceluiaşi patrulater, calculată în a doua variantă este
de:
72,5m + 107,5.m 180
S= ´ 200.m = ´ 200.m = 180 ´ 100 = 18000m 2
2 2

51
 Rezultatele fiind apropiate, se face media lor:

18038.m 2 + 18000.m 2
S= = 18019.m 2
2
Prin urmare, suprafaţa parcelei A59 este de 18019 m2,
adică aproximativ 180 ari sau 1,80 ha
Observaţie: Calculul ariei cu formula pentru patrulatere
oarecare se poate folosi pentru verificare şi la parcelele cu
formă de trapez, sau dreptunghi. Verificarea este obligatorie
când dorim o siguranţă a rezultatului obţinut.

6.1.2. Calculul suprafeţelor pentru parcele poligonale

complexe reprezentate pe planuri

În cadrul parcelelor poligonale complexe sunt cuprinse

suprafeţele ce au mai mult de 4 laturi şi necesită anumite
construcţii grafice pentru a obţine în interiorul conturului
poligoane simple de forma celor prezentate în exemplele
anterioare. Deci, poligoanele complexe sunt considerate cele a
căror suprafaţă nu o putem determina direct cu ajutorul unei
relaţii de calcul, fără să facem anumite artificii grafice.
Suprafeţe poligonale complexe pot fi considerate parcelele
A62, P71 şi A82 din figura 6.1.

Exemplul 6.4: Să se determine suprafaţa parcelei A82.

Rezolvare:
Suprafaţa pentagonului, se poate împărţi în figuri
geometrice simple: un trapez şi un patrulater oarecare sau, mai
bine două patrulatere oarecare, prin trasarea cu creionul a unei

52
linii ajutătoare. Nu recomandăm împărţirea pentagonului într-un
patrulater şi un triunghi, fiind greu de verificat suprafaţa.
Se va rezolva apoi aria fiecărui patrulater rezultat, după
modelul prezentat în exemplele 6.2 şi 6.3 cu recomandarea de a
verifica calculele prin trasarea ambelor diagonale din fiecare
patrulater.

Tema 6.1. Să se calculeze suprafaţa parcelei L67 din

fig. 6.1.
Tema 6.2. Să se calculeze suprafaţa parcelei A80 (Se va
face şi verificarea).
Tema 6.3. Să se calculeze şi să se verifice suprafaţa
parcelei P73.
Tema 6.4. Să se calculeze şi să se verifice suprafaţa
parcelei A62.
Tema 6.5. Să se calculeze şi să se verifice suprafaţa
parcelei P71 din fig. 6.1.

Rezultatele rotunjite se vor exprima în m2, în ari (fără

zecimale) şi în ha (cu două zecimale).

6.1.3. Calculul suprafeţelor pentru parcele cu contur sinuos

reprezentate pe planuri

În cazul suprafeţelor ce au contur sinuos, se determină aria

prin utilizarea unei abace (reţele de pătrate sau de linii paralele şi
echidistante desenate pe o hârtie de calc sau material plastic
transparent) care se suprapune peste suprafaţa delimitată de
contur sinuos, căruia urmează să-i aflăm aria. Se numără
pătratele din interiorul conturului, se calculează aria unui pătrat
de pe abacă la scara planului şi se face produsul dintre acestea.
53
 O variantă practică este copierea conturului parcelei pe o
foaie milimetrică sau cu pătrăţele (de matematică).
Exemplul 6.5: Să se determine suprafaţa parcelei A76, din
figura 6.1.
Rezolvare:
Se aplică abaca peste planul cu parcela, sau se copiază
conturul parcelei pe o foaie cu pătrăţele, aşa cum se arată în
figura 6.2.
Se determină numărul de pătrăţele din interiorul
conturului parcelei atât pe orizontală cât şi pe verticală, apreciind
pătratele întregi şi fracţionare (zecimi de pătrate).

Fig. 6.2. Exemplu de numărare a pătrăţelelor de pe abacă din

interiorul conturului parcelei A76 reprezentată în figura 6.1.

54
 Aşa cum rezultă din figura 6.2, s-au obţinut 21,5 pătrăţele
numărate pe rânduri verticale şi 21,2 pătrăţele numărate pe
orizontală. Se face media aritmetică, obţinând numărul mediu de
pătrate de 21,35.
Se calculează aria uni pătrat.
Măsurăm latura pătratului în mm pe plan şi se transformă
la scara 1:5000, în metri pe teren.

l = 10.mm

L = l (mm ) ´
N
1000

L(m ) = l (mm ) ´ 5

L(m ) = 10 ´ 5 = 50m

S patrat = L2 (m ) = 2500m 2
Se determină suprafaţa totală cu relaţia:

S T = Nr . patrate ´ S patrat

S T = 21,35 ´ 2500m 2

S T = 53375m 2 = 5,34ha = 534ari

Tema 6.6. Să se construiască o abacă cu latura de 5 mm.

Indicaţii: Se va folosi un celuloid transparent cu
dimensiuni de 8 – 15 cm (recuperat de la un ambalaj) sau o
bucată de hârtie de calc.
55
 Pentru liniere se va folosi ca matriţă o coală de caiet de
matematică având pătrăţelele cât mai egale şi exact de 5 mm.
Pentru aceasta se măsoară atât pe orizontală cât şi pe verticală un
număr mare de pătrăţele (de exemplu 20). Laturile pătrăţelelor
trebuie să coincidă perfect cu liniile centimetrice şi de la
jumătatea centimetrilor de pe rigla gradată transparentă. Dacă
diviziunile nu coincid se va căuta un alt caiet.
Hârtia de calc se va fixa prin cleme (agrafe de birou) peste
foaia cu pătrăţele şi cu un creion dur bine ascuţit sau cu un toc cu
peniţă subţire, se vor trasa în tuş, cu atenţie, liniile paralele şi
echidistante pe o direcţie şi perpendicular pe ele, pe cealaltă
direcţie.
Când se foloseşte celuloidul, liniile se trasează prin
zgâriere cu un vârf ascuţit de oţel (compas, sulă, ac de cusut,
etc.).
Liniile zgâriate se pot scoate în evidenţă prin badijonare cu
un tampon îmbibat în tuş colorat, după care abaca rezultată se
şterge uşor cu o cârpă umezită.
Tema 6.7. Să se determine suprafaţa parcelei F78 din
figura 6.1 folosind abaca construită la Tema 6.6
Tema 6.8. Să se copieze pe o hârtie cu pătrăţele conturul
unei frunze (de muşcată, viţă de vie, etc.) şi să se calculeze în
cm2, aria frunzei, la scara 1:1.

6.2. Calculul suprafeţelor pe baza datelor din teren

Calculul suprafeţelor cu ajutorul elementelor măsurate pe

planuri sau hărţi nu dă rezultate suficient de precise. Precizia este
cu atât mai mică, cu cât este mai mică scara planului sau hărţii
(cu cât numitorul scării este mai mare).

56
 Aceasta pentru că oricât de atent vom măsura dimensiunile
pe plan cu rigla, ele se multiplică cu numitorul scării (spre
exemplu, la scara 1:500, o eroare de ±0,5 mm la măsurarea pe
plan, duce la o eroare de ±2,5 m la dimensiunea corespunzătoare
din teren.
Din acest motiv, atunci când se doreşte o precizie mare la
determinarea suprafeţelor (pentru nevoi cadastrale) se preferă
folosirea elementelor de calcul măsurate direct în teren (metode
numerice sau analitice).
Dintre metodele analitice, prezentăm o variantă uşor de
aplicat în cadrul ridicării planimetrice prin microtrilateraţie
interioară. Ea se bazează pe aplicarea formulei lui Heron, pentru
calculul suprafeţei triunghiurilor în funcţie de lungimea laturilor:

S3 = p ( p - a )( p - b )( p - c )

sau

S3 = p ´ p-a ´ p-b´ p-c

în care
S3 - este suprafaţa (aria) triunghiului,
a, b şi c – lungimile laturilor triunghiului;
p – semiperimetrul triunghiului, calculat cu formula

a+b+c
p=
2

Formula serveşte nu numai pentru calculul ariilor

parcelelor triunghiulare.

57
 Orice patrulater poate fi împărţit în două triunghiuri prin
trasarea unei diagonale. Prin însumarea ariilor celor două
triunghiuri se obţine aria patrulaterului respectiv.
Patrulaterele convexe (cu toate unghiurile interioare mai
mici de 1800) se pot împărţi şi prin trasarea celeilalte diagonale,
oferind o bună posibilitate de verificare a calculelor, recomandată
cu insistenţă.
De aceea parcelele cu formă poligonală complexă (cu mai
mult de 4 laturi), se vor împărţi mai întâi în patrulatere
(oarecare)iar fiecărui patrulater rezultat i se va calcula suprafaţa
de două ori, cu date diferite. Rezultatele obţinute sunt apropiate
dacă măsurătorile din teren şi calculele au fost corecte. Aria
patrulaterului se va considera media aritmetică a celor două
calcule.
Pentru exemplificare se vor folosi datele măsurate în teren,
cu ocazia ridicării planimetrice efectuate în exemplu 5.1 (cap. 5).
Exemplul 6.1 : Să se calculeze suprafaţa patrulaterului
1-3’-4-5 din schiţa prezentată în figura 5.2, utilizând valorile
medii din tabelul 5.1., determinate în urma măsurătorilor din
teren.
Rezolvare:
Se împarte patrulaterul în două triunghiuri prin trasarea
diagonalei 3’-5 şi se calculează aria triunghiurilor 1-3’-5 şi
3’-4-5.

În triunghiul 1-3’-5 se notează:

a = 1-3’ = 45,0 m
b = 3’-5 = 37,0 m
c = 5-1 = 24,5 m

- Se calculează semiperimetrul:
58
 a + b + c 45,0 + 37,0 + 24,5
p= = = 53,25m
2 2
(când se lucrează pe calculator, valoarea p = 53,25 m se
introduce în memorie)
- Se extrage radical din p: 53,25 = 7,2973 , care se notează
- Se calculează p-a = 53,25-45,0 = 8,25 m, apoi se extrage
rădăcina pătrată şi se notează. 8,25 = 7,8723 (valoarea lui p se
poate scoate din memorie)
- Se calculează p-b, se extrage radicalul şi se notează:
p - b = 5,3619
- Se calculează p-c, se extrage radicalul şi se notează:
p - c = 4,0311
- Valoarea obţinută se înmulţeşte succesiv cu valorile
notate: p - b ; p - a ; a ; obţinând suprafaţa triunghiului 1-3’-5
= 453,04 m2.
În triunghiul 3’-4-5 se notează:
a = 3’-4 = 36,4 m
b = 4-5 = 34,15 m
c = 3’-5 = 37,0 m
- Se calculează semiperimetrul:
a + b + c 36,4m + 34,15m + 37,0m
p= = = 53,775m
2 2
valoarea p se introduce în memorie după ştergerea în
prealabil a vechii valori.
Se reiau calculele:
p = 7,333
p - a = 4,1683
p - b = 4,4300

59
 p-c =
S3-4-5 =554,60 m2

Se calculează aria patrulaterului prin însumarea ariei celor

două triunghiuri
S4 = 1007,64 m2
Pentru verificare, se calculează şi se însumează ariile
triunghiurilor 1- 3’-4 şi 1-4-5 =
S1- 3’-4 = 818,69 m2
S1-4-5 = 188,46 m2
S1- 3’-4-5 = 1007,15 m2
Se compară valorile obţinute. Diferenţa fiind neglijabilă
(0,49 m2 » 0,50/00), se face media celor două rezultate, care este
1007,4 m2 1007 m2 10 ari 0,10 ha.
Pentru a se evita erorile şi a se găsi eventual sursa lor, se
recomandă ordonarea valorilor calculate într-un tabel
centralizator după modelul alăturat (tabelul 6.1).
Dacă se stăpâneşte tehnica electronică de calcul, operaţiile
se desfăşoară destul de rapid, chiar şi cu un microcalculator de
buzunar sau de birou. În coloana 2 şi în subsolul tabelului 6.1. se
prezintă modelele de înlănţuire a calculelor pe calculatorul de
buzunar.

Tema 6.1: Să se calculeze după modelul de mai sus

suprafaţa patrulaterului 1-2-3-3’ din figura 5.2, pe baza datelor
din tabelul 5.1. Se va întocmi şi tabelul centralizator.
Tema 6.2: Să se calculeze suprafaţa întregii parcele (1-2-
3-4-5) ridicată în plan în capitolul 5.
Tema 6.3: Să se calculeze suprafaţa curţii, grădinii sau a
unei alte parcele cu 4-6 laturi, din localitatea dumneavoastră prin
măsurarea distanţelor în teren şi aplicarea formulelor lui Heron.
60
 Tabelul 6.1.
Elemente iniţiale, intermediare şi finale pentru calculul suprafeţei
(ariei) unui patrulater folosind formulele lui Heron
Calculul I II (Verif.)
Triunghiul 1-3’-5 3’-4-5 1-3’-4 1-4-5
Limitele laturilor a 1-3’ 3’-4 1-3’ 4-5
triunghiului b 3’-5 4-5 3’-4 5-1
c 5-1 3’-5 1-4 1-4
Mărimile a 45,0 36,4 45,0 34,15
laturilor b 37,0 34,15 36,4 24,5
triunghiului (m) c 24,5 37,0 57,1 57,1
Semiperimetrul p
(introdus în (M+) 53,25 53,775 69,25 57,875
memorie)
p ( ) 7,2973 7,3331 8,3217 7,6076
p-a (RM-a = ) 2,8723 4,1683 4,9244 4,8708
p-b (RM-b = ) 5,3619 4,4300 5,7315 5,7771
Suprafaţa S3
2 453,04 554,60 818,69 188,46
triunghiului (m )
Patrulaterul 1-3’-4-5 Calculul I Calculul II (Verif.)
Suprafaţa S4 1007,64 1007,15
patrulaterului S4 med. 1007,39 » 1,007
(m2)
Calculul S3:
S3 = RM - c = ´ ( ) (
p-b ´ ) ( p)=
p-a ´
(p)

61
 7. APLICAŢII DE NIVELMENT EXPEDITIV ÎN TEREN

Nivelmentul este partea topografiei, care se ocupă cu

studiul metodelor, aparatelor şi instrumentelor folosite la
determinarea diferenţelor de nivel dintre puncte, cu calculul
cotelor (altitudinilor)unor puncte caracteristice ale terenului şi cu
reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi.
Diferitele metode de nivelment se deosebesc după
principiul folosit, instrumentele sau aparatele utilizate la
determinarea diferenţelor de nivel dintre puncte şi după precizia
dorită. În topografie se utilizează aparate precise şi foarte precise
(nivelmetre, teodolite şi tachimetre clasice sau electronice).
Pentru activităţile curente din domeniul agricol,
interesează în mod deosebit metodele expeditive de nivelment
care utilizează instrumente simple, uşor de procurat sau
confecţionat, chiar dacă determinările nu sunt foarte precise.

7.1. Nivelmentul geometric expeditiv

În nivelmentul geometric, diferenţa de nivel dintre două

puncte se măsoară direct, pe verticală, între suprafeţele de nivel
care conţin punctele respective. Principalul instrument este o
riglă gradată, o miră, o ruletă, sau alt instrument pentru
măsurarea distanţelor.
Când punctele între care dorim să determinăm diferenţa de
nivel sunt pe aceeaşi verticală, măsurarea se face cu instrumentul
ţinut în poziţie verticală, cu diviziunea 0 la înălţimea unuia dintre
puncte.

Exemplul 7.1. Să se măsoare diferenţa de nivel de la

pardoseala încăperii la pervazul ferestrei.
62
 Rezolvare:
Se ţine vertical, pe perete, o ruletă sau un metru de
tâmplărie, cu diviziunea 0 la podea şi se citeşte direct diviziunea
din dreptul pervazului ferestrei. Presupunem că s-a obţinut
valoarea D z =83 cm = 0,83 m. Dacă nu dispunem decât de o riglă
gradată scurtă (20 – 30 – 40 sau 50 cm), se va aşeza succesiv
rigla pe perete, făcând semn cu un creion la fiecare lungime de
riglă şi măsurând ultima distanţă rămasă (restul). Calculul se face
asemănător cu măsurarea distanţelor orizontale din teren cu ruleta
(cap. 2).
Observaţie. Diferenţele de nivel pot avea valori pozitive
sau negative în funcţie de sensul de măsurare. Cele măsurate de
jos în sus au valori pozitive, iar cele de sus în jos, negative. Între
două puncte există o diferenţă de nivel pozitivă şi una negativă
cu valoare absolută egală.
De aceea definirea diferenţei de nivel „de la ......la”
trebuie făcută cu mare atenţie. În exemplul 7.1. diferenţa de nivel
de la pardoseală la tocul ferestrei este de +0,83 m, iar diferenţa
de la tocul ferestrei la pardoseală este de –83 m.

Când punctele între care se cere măsurarea diferenţei de

nivel nu sunt pe aceeaşi verticală, dar sunt relativ apropiate, se
ţine orizontal un obiect (de obicei o scândură lungă şi dreaptă
numită „lată”), sprijinit cu un capăt pe punctul situat mai sus.
Diferenţa de nivel se măsoară cu mira, rigla sau ruleta ţinute
vertical, între punctul situat mai jos şi muchia inferioară a latei.
Pentru a măsura exact diferenţa de nivel, lata trebuie ţinută
cât mai orizontal cu putinţă. Pentru aceasta se poate folosi un
boloboc (instrument care se poate procura din comerţ, având
două sau trei nivele cu bulă, cu care se poate verifica poziţia

63
orizontală, verticală sau, eventual, înclinată la 450, a unor obiecte
în lucrări de zidărie, dulgherie, etc.).
Modul de lucru cu lata, bolobocul şi mira la măsurarea
precisă a diferenţelor de nivel se poate vedea în fig. 7.1.

Fig. 7.1. Măsurarea diferenţelor de nivel prin nivelment

geometric expeditiv cu mira, lata şi bolobocul

Când distanţa dintre puncte depăşeşte lungimea unei late

(2 – 4 m), se aleg puncte intermediare situate la distanţe mai
mici. Se măsoară şi se notează, pe rând, diferenţele de nivel
dintre punctele succesive (ţinând seama de semnul plus sau
minus al fiecăreia) şi se calculează diferenţa de nivel cerută
(totală) prin însumarea algebrică a diferenţelor de nivel parţiale.
În lipsa bolobocului, se poate improviza un alt instrument
pentru orizontalizarea latei, bazat pe aducerea unui fir cu plumb
în dreptul unui reper fix. Instrumentul, numit nivelul zidarului,

64
poate fi construit din şipci de lemn şi poate avea forma de
triunghi isoscel sau dreptunghic (fig. 7.2.).

Fig. 7.2. Nivelul zidarului

Tema 7.1. Să se procure sau să se confecţioneze un set de

instrumente de nivelment geometric expeditiv, alcătuit din:
- ruletă sau metru de tâmplărie;
- lată;
- boloboc sau nivel al zidarului.
Indicaţii:
1. Ruleta poate fi metalică sau din pânză, chiar şi de numai
2 sau 3 m. Se poate folosi şi ruleta de 10 – 50 m pentru
măsurarea distanţelor orizontale şi înclinate, procurată la tema
2.1. La nevoie, se poate folosi o şipcă de 1 – 1,5 m pe care se
înseamnă cu creionul mărimile diferenţelor de nivel, care apoi se
pot măsura cu o riglă sau un echer gradat.
65
 2. Lata se confecţionează dintr-o scândură uscată de 2 – 4
m lungime şi 10 – 12 cm lăţime, cu muchiile geluite şi perfect
drepte şi paralele.
3. Nivelul zidarului se confecţionează din şipci de lemn
uscat, îmbinate sub formă de triunghi (de preferinţă dreptunghic
– isoscel), şipca orizontală (latura inegală, ipotenuza), poate fi
mai lungă dar perfect dreaptă, geluită. În vârful opus se fixează
un fir cu plumb, ascuţit. Se aşează instrumentul pe o suprafaţă cât
mai orizontală (masă, pervazul ferestrei). Se face un semn cu
creion la vârful firului cu plumb. Se inversează poziţia
instrumentului prin răsucire cu 1800, situat pe acelaşi loc ca mai
sus şi se face al doilea semn, dacă este cazul. Exact la jumătatea
distanţei dintre cele două semne, se face un semn definitiv cu
pixul, sau prin baterea unei capse în poziţie verticală, care va
constitui reperul fix pentru orizontalizarea bazei (şi latei).

Tema 7.2. Să se determine diferenţa de nivel dintre pragul

de la intrarea în casă sau apartament şi pervazul ferestrei de la
bucătărie, prin nivelment geometric compus. Se vor alege ca
puncte intermediare obiecte din casă (scaune, mese, etc.) fixate în
puncte convenabile, la distanţe egale sau ceva mai mici decât
lungimea latei confecţionate.
Tema 7.3. Să se măsoare în câteva puncte adâncimea unui
canal de desecare din extravilanul localităţii.

7.2. Nivelmentul trigonometric expeditiv

În nivelmentul trigonometric, diferenţa de nivel dintre

două puncte, se calculează cu ajutorul unei funcţii trigonometrice
a unghiului vertical şi a unei distanţe măsurate în teren.

66
 Deşi este mai puţin exact decât nivelmentul geometric,
nivelmentul trigonometric, este recomandat pe terenuri cu pantă
mare şi atunci când distanţa dintre puncte este relativ mare.
În nivelmentul trigonometric, expeditiv, unghiurile zenitale
(z), sau de pantă ( a ) se măsoară cu eclimetrele (vezi cap. 1), iar
distanţele orizontale (Do), sau înclinate (Dî), cu ruleta (vezi cap.
2). Pentru aflarea funcţiilor trigonometrice se foloseşte un
calculator ştiinţific (de buzunar sau de birou), ori tabele
matematice cu funcţii trigonometrice.
În funcţie de elementele măsurate în teren, se foloseşte una
din următoarele relaţii pentru calculul diferenţelor de nivel dintre
două puncte A şi B ( D zAB).
D zAB = DîAB x sin a
D zAB = DîAB x cos zAB
D zAB = DoAB x tg a AB
Do AB
D zAB = DoAB x ctg zAB =
tgz AB
Ca şi în cazul reducerii la orizont a distanţelor înclinate
(cap. 2,3), pe terenurile cu pantă neuniformă, aliniamentele se
împart în porţiuni mai scurte, cu aproximativ aceeaşi înclinare.
Măsurarea distanţelor înclinate şi unghiurilor verticale şi calculul
diferenţelor de nivel se fac pentru fiecare porţiune în parte, după
care se însumează algebric diferenţele de nivel parţiale.

Exemplul 7.2. Să se calculeze diferenţa de nivel dintre

două puncte prin nivelment trigonometric. În urma măsurătorilor
din teren, au rezultat:
- distanţa înclinată – Dî = 30,5 m;
- unghiul de pantă - a = 200.

67
 Rezolvare:
0
D z = Dî x sin a = 30,5 mm x sin 20
Din calculator sau tabele se obţine sin 200 = 0,342.
D z = 30,5 m x 0,342 = 10,43 m.

Exemplul 7.3. Să se calculeze diferenţa de nivel între două

puncte A şi B cunoscând:
- distanţa înclinată – DîAB = 38,3 m;
- unghiul zenital – zAB = 750.

Rezolvare:
0
D zAB = DîAB x cos zAB = 38,3 m x cos75 .

cos750 = 0,2588 (din calculator sau tabele)

D zAB = 38,3 m x 0,2588 = 9,91 m.

Exemplul 7.4. În urma măsurătorilor efectuate pe un teren

cu înclinare neuniformă (fig. 2.2., cap. 2) au rezultat următoarele
distanţe înclinate parţiale şi unghiuri de pantă:

D1 = 250 m; a 1 = 100;
D2 = 210 m; a 2 = 200;
D3 = 200 m; a 3 = -150;

Se cere diferenţa de nivel totală dintre punctele extreme.

68
 Rezolvare:

Dz1 = D1 ´ sin a1 = 250.m ´ sin 100

Dz1 = 250m ´ 0,174 = 43,5m
Dz 2 = 210m ´ sin 200 = 71,8m
Dz 3 = 200m ´ (- 0,259) = -51,8m
Dz total = Dz1 + Dz 2 + Dz 3
rezultă
Dz total = 43,5m + 71,8m - 51,8m = 63,3m

7.3. Determinarea înălţimii unor obiecte din teren prin

nivelment trigonometric.

Nivelmentul trigonometric poate fi folosit şi pentru

determinarea înălţimii unor construcţii, arbori, etc., situate pe
terenuri orizontale sau înclinate.

Exemplul 7.5. Se cere determinarea înălţimii unei clădiri

situată pe un teren orizontal (Fig. 7.3).

Rezolvare:
Cu o ruletă se măsoară de la clădire o distanţă de 1 – 5
rulete (1 – 2 ori înălţimea apropiată a construcţiei) de exemplu 30
m. Din acest punct (A), cu ajutorul unui eclimetru se măsoară
unghiul vertical sub care se vede partea superioară a zidului. De
exemplu z = 64,50.
Se măsoară şi înălţimea la care s-a ţinut eclimetrul (de
exemplu 1,6 m).

69
 Prin nivelment trigonometric se calculează diferenţa de
nivel de la eclimetru la partea superioară a zidului:
Do
Dz = Do ´ ctgz =
tgz

Fig. 7.3. Elemente măsurate şi calculate pentru determinarea

înălţimii unei construcţii situate pe teren orizontal.

Cu ajutorul unui calculator ştiinţific de buzunar (cu funcţii

trigonometrice) se găseşte:
tg 64,50 = 2,096
30.m
deci Dz = @ 14,3.m
2,096
Din figura 7.3 se observă că înălţimea clădirii H se poate
afla adăugând la Dz înălţimea instrumentului (eclimetrului).
Deci H = 14,3 m + 1,6 m = 15,9 m.

70
 Exemplul 7.6. Se cere determinarea înălţimii unui arbore
situat pe un teren în pantă.

Fig. 7.4. Elemente măsurate şi calculate pentru determinarea

înălţimii unui arbore situat pe un teren în pantă.

Rezolvare:
- se face un semn pe trunchiul arborelui la înălţimea
instrumentului (eclimetrului);
- pe un aliniament cu pantă uniformă se măsoară cu ruleta
o distanţă de 1 – 2 ori mai mare decât înălţimea apreciată a
arborelui (de exemplu Dî = 40 m) şi se marchează punctul
respectiv (A).

71
 Din acest punct se măsoară unghiul de înclinare al
terenului, vizând la semnul de la înălţimea eclimetrului. De ex.
zt=1060.
- se măsoară apoi unghiul vertical sub care se vede vârful
arborelui, de exemplu za = 73,50.
- se calculează diferenţe de nivel zt dintre punctele A şi
B la nivelul terenului;
- Dzt = Dî x cos zt = 40 m x cos 1060
cu ajutorul calculatorului aflăm cos 1060 = - 0,2756
deci zt = 40 m x (- 0,2756) = -11,0 m
- se calculează distanţa orizontală de la punctul A la
arbore
Do = Dî x sin z = 40 m x sin 1060
sin 1060 = 0,96126.
Do = 40 m x 0,96126 = 38,45 m.

- se calculează diferenţa de nivel Dza de la eclimetru la

vârful arborelui:

Do 38,45.m
Dz a = Do ´ ctg.z a = =
tg.z a tg.73,50

tg 73,50 =3,376

38,45
Dza = = 11,4.m
33,76
- înălţimea arborelui H se va calcula astfel:
H = Dza - Dzt + i = 11,4.m - (- 11,0.m ) + 1,6.m
H = 11,4 m + 11,0 m + 1,6 m =24,0 m
Formula de calcul este valabilă şi dacă arborele se găseşte
pe un teren mai sus decât eclimetrul.
72
 Tema 7.4. Să se determine înălţimea zidului casei sau
blocului în care locuiţi.
Tema 7.5. Să se determine înălţimea unui arbore din
grădina casei sau de pe strada pe care locuiţi.

7.4. Determinarea înălţimii unui arbore sau a unui obiect din

teren prin măsurarea umbrei

Înălţimea unui arbore, stâlp, construcţii, se poate determina

expeditiv (aproximativ) prin măsurarea umbrei sale, sau a umbrei
unui alt obiect de înălţime cunoscută. Aceasta poate fi un jalon, o
miră sau o lată ţinută vertical (cu ajutorul unui fir cu plumb) sau
chiar corpul operatorului.
Modul de lucru:
Se măsoară cu ruleta lungimea unui obiect (de preferinţă
un jalon lung). Într-o zi senină se înfige jalonul pe un teren având
aceeaşi pantă cu cea pe care se găseşte umbra arborelui, sau
construcţiei de măsurat. Folosind ruleta se măsoară şi se notează
atât lungimea umbrei arborelui, cât şi pe cea a jalonului, la un
interval cât mai scurt de timp. Înălţimea arborelui se calculează
prin regula de trei simplă (legea proporţiilor), astfel:
h ´U
H =
u
în care:
H – înălţimea arborelui (cerută, căutată);
h – înălţimea (lungimea) jalonului vertical;
U – lungimea umbrei arborelui;
u – lungimea umbrei jalonului.

73
 Exemplul 7.7.
h = 2,0 m
U = 16,5 m
u = 1,25 m

2 ´ 16,5
H = = 27,5.m
1,25
Când nu dispunem de un obiect lung (jalon) putem folosi
lungimea umbrei propriului nostru corp, măsurându-ne şi propria
înălţime (h). Pentru a ne măsura propria umbră, fixăm un mic
detaliu pe teren (o pietricică, o floare, un obiect personal, etc.) de
care ne îndepărtăm în direcţia soarelui până ce umbra capului
atinge obiectul respectiv. Marcăm locul unde ne aflăm (mijlocul
tălpii) şi măsurăm distanţa de la acest loc la obiectul ales.

Exemplul 7.8.
În teren s-au măsurat:
- înălţimea proprie h = 1,73 m;
- lungimea umbrei proprii u = 1,12 m;
- lungimea umbrei arborelui U = 12,4 m;
Înălţimea arborelui H va fi:

1,73.m ´ 12,4.m
H = @ 19,15.m
1,12.m

Tema 7.6. Să se măsoare înălţimea unui arbore după

umbra sa şi a unui jalon lung înfipt vertical;
Tema 7.7. Să se măsoare înălţimea unui stâlp după umbra
sa şi umbra dumneavoastră.

74
 8. APLICAŢII DE NIVELMENT PE PLANURI ŞI HĂRŢI

8.1. Reprezentarea reliefului pe planuri şi hărţi prin metoda

curbelor de nivel

Prin relieful terenului se înţelege totalitatea

neregularităţilor de pe scoarţa terestră.
Reprezentarea convenţională a reliefului terenului pe plan
trebuie să se facă cât mai sugestiv, clar şi precis, putându-se
realiza prin mai multe metode. Pe planurile şi hărţile topografice,
se utilizează îndeosebi metoda curbelor de nivel.
Curbele de nivel sau izohipsele sunt proiecţiile orizontale
ale liniilor sinuoase ce unesc punctele de aceeaşi cotă. Ele rezultă
prin intersectarea imaginară a suprafeţei topografice cu planuri
orizontale situate la cote rotunde.
Diferenţa de nivel dintre două planuri imaginare succesive
se numeşte echidistanţa curbelor de nivel şi are valori
recomandate în funcţie de scara hărţii sau planului respectiv. Pe
unele curbe de nivel este înscrisă cota la care se află punctele
respective. În figura 8.1 sunt înscrise cotele curbelor de nivel de
75 şi 100 m.
Deţinând un plan în care relieful terenului este redat prin
curbe de nivel, ţinând seama de scara planului, valoarea
echidistanţei, desimea curbelor de nivel şi de sensul crescând sau
descrescând al lor vom putea să ne dăm seama de relieful
terenului din acel sector.
Acolo unde curbele de nivel sunt mai apropiate, terenul are
pantă mai abruptă, şi invers, când curbele de nivel sunt rare
terenul are pantă mică.

75
Fig. 8.1. Planul unei porţiuni de teren, cu relieful reprezentat prin
curbe de nivel
Scara 1:10000
76
 Linia cea mai scurtă dintre două curbe de nivel,
perpendiculară pe acestea, se numeşte linie de cea mai mare
pantă.
Pentru a deosebi o formă de relief pozitivă de una
negativă, curbele de nivel sunt prevăzute cu liniuţe situate în
interiorul sau în exteriorul curbei de nivel, numite indicatori de
pantă sau bergştrihuri.
Pe unele planuri sau hărţi, bergştrihurile pot lipsi, caz în
care forma reliefului se determină după cotele curbelor de nivel
alăturate, iar când există numai o cotă a curbei de nivel, după
criteriul conform căruia cifrele sunt orientate întotdeauna cu baza
spre vale. Când lipsesc şi cotele curbelor de nivel, forma
reliefului se determină după cotele punctelor înscrise în plan.

8.2. Determinarea cotei unui punct de pe un plan sau hartă

cu ajutorul curbelor de nivel

Adesea este necesară cunoaşterea cotei unor puncte din

teren când dispunem de un plan sau hartă, având relieful
reprezentat prin curbe de nivel. Se întâlnesc diferite situaţii:
a). Când punctul este situat chiar pe o curbă de nivel, cota
punctului este egală cu cota curbei de nivel respective.

Exemplul 8.1
Ce cotă are punctul B de pe planul din figura 8.1.
Rezolvare:
Cota punctului b este egală cu cota curbei de nivel pe care
se găseşte acest punct.
Se constată că echidistanţa curbelor de nivel este de 5 m,
întrucât între curba de 75 m şi cea de 100 m, deci la o diferenţă

77
de nivel de 25 m există 5 intervale (4 curbe de nivel
intermediare).
Prin numărare din 5 în 5, ţinând cont de sensul coborâtor
sau urcător, se constată că valoarea curbei de nivel care conţine şi
punctul B este de 90 m.
b). Când punctul este situat între două curbe de nivel, cota
lui se determină prin interpolare.

Exemplul 8.2.
Ce cotă are punctul K de pe planul din figura 8.1?
Rezolvare:
Se constată că punctul K se găseşte mai jos decât curba de
nivel de 75 m, între curba a treia şi a patra, adică între curba de
60 şi cea de 55 m.
- Se măsoară pe plan distanţa d dintre cele două curbe care
trece prin punctul K; s-a găsit d = 15 mm.
- Se măsoară apoi, pe aceeaşi direcţie distanţa d1 de la
punctul K la curba de nivel cu valoarea mai mică (55 m); s-a
găsit d1 = 11 mm.
Aplicând legea proporţiilor sau regula de trei simplă, se
calculează diferenţa de nivel D z1 de la curba de nivel de 55 m la
punctul K

d1 ´ E
Dz1 =
d

în care E este echidistanţa curbelor de nivel (5 m).

11mm ´ 5m
Deci Dz1 = = 3,67 m
15mm

78
 Cota punctului K se găseşte prin adăugarea diferenţei de
nivel, obţinută la cota curbei de nivel (55 m).
Zk = 55 m + D z1 = 55 m + 3,67 m = 58,67 m
Verificare: pentru verificarea calculului se poate măsura şi
distanţa d2, de la punctul K la curba de nivel de 60 m. S-a obţinut
d2 = 4 mm.

d 2 ´ E 4mm ´ 5m
iar Dz 2 = = = 1,33m
d 15mm
Zk = 60 m + D z2 = 60 m - 1,33 m = 58,67 m

Se constată că dacă se lucrează corect, se obţine aceeaşi

valoare a cotei punctului K.

Tema 8.1: Să se stabilească cotele punctelor A şi C de pe

planul reprezentat în figura 8.1
Tema 8.2: Să se calculeze cotele punctelor L, M şi N de pe
planul din figura 8.1.

8.3. Calculul diferenţei de nivel dintre două puncte situate pe

un plan sau hartă, cu relieful reprezentat prin curbe de nivel

Exemplul 8.3.
Ce diferenţă de nivel este între punctul A şi punctul B din
figura 8.1?
Rezolvare:
Dz AB = ZB - ZA = 90m - 55m = 45m

79
 Exemplul 8.4.
Cât este diferenţa de nivel de la punctul D la punctul K din
figura 8.1?
Rezolvare:
Dz DK = ZK - ZD
ZK = 58,67 m (rezultat din exemplul 8.2.)
ZD = 80 m
Dz DK = 58,67 m – 80 m = -21,33 m.

Tema 8.3: Să se calculeze diferenţa de nivel dintre punctul

C şi punctul de cotă 106,3 m.
Tema 8.4: Să se calculeze Dz KL
Tema 8.5: Să se calculeze Dz MN

8.4. Calculul pantei unui traseu dat pe un plan, cu ajutorul

curbelor de nivel

Panta unui aliniament este tangenta trigonometrică a

unghiului de pantă. Prin urmare, este raportul între diferenţa de
nivel şi distanţa orizontală dintre două puncte. Panta (notată de
obicei cu I sau cu P) se poate exprima printr-un număr
adimensional (valoarea numerică a tg a ), în procente, la mie sau
sub formă de taluz.
Panta în procente (la sută) se obţine prin înmulţirea valorii
adimensionale (tg a ) cu 100.

Exemplul 8.5.
Să se calculeze panta terenului pe traseul A-B, din
figura 8.1.

80
 Rezolvare:
Dz AB 100 ´ Dz AB
IAB = p AB = sau I%AB =
Do AB Do AB
în care DoAB este distanţa din teren între punctele A şi B,
redusă la orizont
Dz AB = 45.m (din rezolvarea exemplului 8.3.)
Do AB - se obţine prin transformarea la scară a distanţei dAB
care se măsoară pe plan (cu rigla gradată). Prin măsurare se
obţine dAB =115 mm.
Folosind formula scării, rezultă
DoAB = dAB x N = 115 mm x 10000
DoAB = 1150000 mm = 1150 m.

Prin urmare:

45m
I= = 0,03913 » 0,039
1150m
Dacă se doreşte exprimarea pantei în procente,

I% = 100 ´ I = 100 ´ 0,039 = 3,9% » 4%

Se poate folosi şi exprimarea la mie,

I0 / 00 = 1000 ´ I = 1000 ´ 0,039 = 390 / 00

Tema 8.6: Să se calculeze panta terenului pe traseul dintre

punctele D şi K.
Tema 8.7: Să se calculeze panta terenului pe traseul M-N.

81
 BIBLIOGRAFIE

1. BÂRSAN A., DEACONESCU C., LEU I.N., DUMITRU N.,

LUDU GH. - Lucrări practice la topografie şi desen
tehnic, Atelierul de Multiplicat Cursuri, Bucureşti,
1979, reeditată 1982
2. BOŞ N. - Topografie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1993
3. CIOLAC VALERIA - Topografie, Editura Mirton, Timişoara,
2000.
4. DEACONESCU C., ANGHELINA D., BÂRSAN A.,
IONAŞEC A., VIERU I., METEŞ Z. - Topografie şi
desen tehnic, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979
5. GRAMMA I., IONAŞEC A., IONESCU P., RĂDULESCU
M., STEF I. - Topografie şi desen tehnic, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969
6. IONAŞEC A. Curs de Topografie, Institutul Agronomic
Timişoara, 1973
7. LEU I.N., IONESCU P., RĂDULESCU M. - Măsurători
terestre pentru agricultură, Editura Ceres, Bucureşti,
1990
8. LEU I. N., BUDIU V., MOCA V., RITT C., CIOTLĂUŞ
ANA, CIOLAC VALERIA - Topografie şi Cadastru
Agricol, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1999
82
9. MUREŞAN D., BUDIU V., CIOTLĂUŞ ANA - Topografie
şi Desen Tehnic – lucrări practice, Tipografia
Agronomia, Cluj – Napoca, 1988
10. VIERU I., IONESCU P., DEACONESCU C., BÂRSAN A.,
IONAŞEC A., ANGHELINA D., METEŞ Z. -
Topografie şi desen tehnic, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983

83