1

PALATUL COPIILOR TÎRGU-MUREȘ

AEROMODELE
TEORIE ȘI LABORATOR TEHNOLOGIC
PARTEA A III-A ( PERFORMANȚĂ )
- note de curs -

Prof. Gr. II. FLORIN G. URSA

TÎRGU-MUREȘ 2019
2
 CUPRINS

Cap. 1 NOȚIUNI DE DESEN TEHNIC, FIZICĂ ȘI CHIMIE.……...............................4

Cap. 2 INSTRUMENTE DE MĂSURĂ ȘI CONTROL A DIMENSIUNILOR............44
Cap. 3 MECANICA ZBORULUI AVIONULUI...............................................................53
Cap. 4 CONSTRUIREA AEROMODELELOR PROPULSOARE – B1, CAPTIVE DE
VITEZĂ ȘI ACROBAȚIE, PLANOARE - MOTOPLANOARE ȘI AVIOANE
RADIOCOMANDATE R/C, RACHETOMODELE - RACHETOPLANE………......64
Cap. 5 ARIPA. FENOMENE AEROELASTICE.…………….........................................291
Cap. 6 AMPENAJELE - ORIZONTAL ȘI VERTICAL..................................................302
Cap. 7 FUSELAJE. TREN DE ATERIZARE..………………………….........................309
Cap. 8 ÎMPÂNZIREA AEROMODELELOR R/C..........................................................332
Cap. 9 MOTOARE PENTRU AEROMODELE. TIPURI DE MOTOARE.
ELICEA.................................................................................................................................338
Cap. 10 CENTRU DE GREUTATE ȘI PRESIUNE. CENTRAJ STATIC, CENTRAJ
DINAMIC AL AEROMODELELOR…………………....................................................377
Cap. 11 STAȚIA DE RADIOCOMANDĂ………….......................................................378
Cap. 12 FPV (First Person Video)......................................................................................397
Cap. 13 VIZITĂ LA AEROCLUBUL TÎRGU-MUREȘ “ELIE CARAFOLI”.........406
Cap. 14 ANTRENAMENTE. DEMONSTRAȚII TEHNICE ȘI CONCURSURI.......424
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................520
ANEXE...................................................................................................................................522

3
 Cap. 1. NOȚIUNI DE DESEN TEHNIC, FIZICĂ ȘI CHIMIE.
Noţiuni de Desen Tehnic. Reguli de reprezentare, cotare şi notarea informaţiilor
suplimentare specifice desenelor tehnice.

Urmărim cunoaşterea şi aplicarea corectă a regulilor şi normelor convenţinale stabilite

prin standarde internaţionale, de reprezentare a obiectelor, suprafeţelor definite dimensional în
scopul comunicării tehnice a informaţiilor. Desenul tehnic ordonează şi sintetizează gîndirea
tehnică, pentru ca produsul ce urmează a se executa să răspundă tuturor cerinţelor de ordin
tehnic, economic, ergonomic şi estetic. În desenul tehnic se identifică două categorii de
reprezentări, respectiv: schiţa şi desenul de execuţie (desenul de ansamblu). Schiţa defineşte
în general, un desen reprezentat cu mâna liberă şi care nu respectă o scară de reprezentare, dar
respectă regulile de reprezentare specifice desenului tehnic. Desenul de execuţie (desenul de
ansamblu), evidenţiază sintetic şi sinoptic forma şi dimensiunile obiectului reprezentat la o
scară indicată, pe un format standardizat, utilizînd instrumente de desenat specifice,
respectînd în totalitate regulile de desenare şi de proiecţie.
Tipuri de linii:
Reprezentarea pieselor şi ansamblurilor identifică mai multe tipuri de linii specifice care
sunt reglementate de standardele internaţionale în vigoare. Aceste tipuri de linii se reprezintă
cu grosimi diferite (linie groasă/linie subţire), raportul dintre linia groasă şi cea subţire este
1/2. De regulă aceste mărimi sunt standardizate şi au valori exprimate în milimetri, respectiv:
0,18 – 0,25 – 0,35 – 0,5 – 0,7 – 1,00 – 1,40 – 2,00

- linie continuă groasă (linie de contur vizibil);

- linie continuă subţire (muchii fictive, linii de cote, haşuri, etc.);
- linie ondulată subţire (linie de ruptură);
- linie întreruptă groasă (muchii acoperite);
- linie întreruptă subţire (muchii ascunse, acoperite);
- linie punct groasă (linie de marcare, indică starea suprafeţelor);
- linie punct subţire (marchează linia de axă);
- linie două puncte subţire (evidenţiază contur de piese învecinate
sau poziţiile extreme ale reperelor mobile).

4
 Scrierea în desenul tehnic este reglementată prin standarde, astfel se evidenţiază valori
(mm) ale înălţimii literelor, după cum urmează: h = 2,5 – 3,5 – 5 – 7 – 10 – 14 – 20
Scara de reprezentare: reprezentarea proiecţiilor în desenul tehnic se face de regulă în
mărime naturală (scara 1:1), dacă acest lucru nu este posibil atunci există varianta de a
micşora sau mări reprezentarea desenului astfel se evidenţiază o reprezentare cît mai clară,
lizibilă. Pentru reglementarea reprezentărilor la scară, se evidenţiază următoarele scări de
reprezentare:
1:10000–1:5000–1:2000–1:1000–1:500–1:200–1:100–1:50–1:20–1:10–1:5–1:2
1:1 - scara naturală
2:1 – 5:1 – 10:1 – 20:1 – 50:1 – 100:1 – 200:1 – 500:1
Scara de reprezentare este raportul dintre mărimea dimensională
liniară (circulară) a unui element măsurat pe desen și
dimensiunea reală a elementului reprezentat.

- centrul cercului se marchează prin două linii perpendiculare;

- haşura se reprezintă cu linie subţire;
- Ø10 – diametru de 10;
Vederea reprezentată în desenul tehnic: evidenţiază reprezentarea în proiecţie
ortogonală pe un plan a unui obiect nesecţionat, conţine
conturul aparent al obiectului reprezentat.
Secţiunea reprezentată în desenul tehnic: defineşte
o proiecţie ortogonală pe un plan, după intersectarea cu un
plan fictiv de secţiune şi îndepărtarea imaginară a
obiectului aflat între privitor şi planul de secţiune
considerat.

5
 Cotarea în desenul tehnic: reprezintă modalitatea de notare a dimensiunilor pieselor
reprezentate la o scară de referinţă. Pe desen se definesc dimensiuni liniare, unghiulare,
informaţii privind precizia formei şi precizia poziţiei suprafeţelor obiectului reprezentat.
- linia de cotă nu are voie sa fie tăiată de nici o altă linie;
- valoarea cotei trebuie să fie uşor identificată;
- distanţa între două linii de cotă este de minim 7 mm;
- cotarea se face o singură data pentru identificarea unei dimensiuni şi se reprezintă
în proiecţia (vedere/secţiune sau detaliu) care evidenţiază cel mai bine informaţia; - liniile de
cotă, liniile ajutătoare se reprezintă cu linie subţire;
Detaliu în desenul tehnic: prezintă o parte definită în secţiune sau în vedere, reprezentată la
o scară mărită în scopul dimensionării (cotării) elementelor detaliate;
Formatul planșelor, indicator:

6
Scrierea standardizată normală
cu caractere înclinate la 750.

Exemplu de completare a
indicatorului unui desen tehnic.

Proiecții ortogonale și dispoziția lor în plan. Reprezentarea în epură a poliedrelor și

corpurilor cu suprafețe de rotație. Poliedre: Prisma dreaptă (cubul, paralelipipedul, prisma
hexagonală) și piramida dreaptă
(întreagă sau trunchiată). În desenul
industrial formele poliedrale se
reprezintă utilizându-se metoda
proiecției ortogonale. Principalele
corpuri cu suprafețe de rotație sunt:
cilindrul circular drept, conul
circular drept, sfera și elipsoidul de
rotație.

Poziția de reprezentare ortogonală a unui poliedru:

a- reprezentare în spațiu (perspectivă); b - epură.

7
 Reprezentarea în perspectivă a poliedrelor (prismă, piramidă) și a corpurilor cu
suprafețe de rotație (cilindru circular drept, con circular drept, sferă, elipsoid de rotație).

Proiecțiile unor forme prismatice și piramidale reprezentate sub formă de epură.

Reprezentarea ortogonală a corpurilor cu suprafețe de rotație: epura cilindrului circular
drept, epura conului circular drept, epura sferei, epura elipsoidului de rotație.

8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
 Noţiuni de Fizică

1.Teorema impulsului

2. Legea lui Arhimede

23
3. Ecuația de continuitate

24
4. Ecuația lui Bernoulli.

25
Aplicații ale legii lui Bernoulli:

Noţiuni de Chimie

1. Substanțe chimice utilizate de că

către aeromodelişti. Fișa tehnică de securitate:

26
27
28
29
30
31
32
33
34
 Directorul Palatului Copiilor Tg - Mureș, prof. Iolanda Ana Cătinean este alături de
aeromodeliști la demonstrațiile efectuate cu aeromodele de acrobație la Aeroclubul “ELIE
CARAFOLI”- Tîrgu - Mureș și la Festivalul de la DANEȘ (jud. Mureș).

35
36
37
38
39
40
41
42
43
 Cap. 2 INSTRUMENTE DE MĂSURĂ ȘI CONTROL A DIMENSIUNILOR
Șublerul și micrometrul - instrumente de măsurat

Pentru executarea operațiilor de măsurare a dimensiunilor pieselor, precum și pentru

verificarea dimensiunilor acestora în timpul și după prelucrarea lor, se folosesc instrumente de
măsurat și de control. Instrumentele de măsurat și de control se împart în instrumente pentru
măsurarea directă, indirectă și de control.

Metrul, rigla gradată, șublerul, șublerul de precizie, micrometrul, raportoarele fac

parte din categoria instrumentelor pentru măsurare directă. Compasurile sunt cele mai simple
instrumente pentru măsurare indirectă. După forma brațelor compasurile se împart în:
compasuri cu vârfurile ascuțite (de lungime), compasuri de exterior și compasuri de interior.
Instrumente de control, din această categorie fac parte riglele de control și echerele.

1. Șublerul

Șublerul este deci un instrument pentru măsurare directă. El se folosește la măsurarea

dimensiunilor interioare, exterioare și de adâncime. Șublerul (fig. 29) se compune dintr-o riglă
gradată 1, care face corp comun cu ciocul 2. Pe această riglă se deplasează cursorul 4, care
face corp comun cu ciocul 3. Cu șurubul 5 se fixează cursorul pe rigla gradată în orice poziție
dorim. Pentru măsurarea diviziunilor, cursorul este prevăzut cu o fereastră gradată 6, numită

44
vernier. Prin fereastra vernierului se văd dimensiunile interioare ale riglei și cele superioare
ale vernierului. Vernierul reprezintă un segment de 9 mm lungime, care este împărțit în 10
părți egale și fiecare diviziune a vernierului are valoarea de 0,9 mm (fig.30). Dacă socotim
distanțele dintre reperele de pe vernier față de reperele de pe riglă avem:
- pentru primul reper de pe vernier avem pe riglă o distanță de 1,0 - 0,9 = 0,1 mm;
- între al doilea reper de pe vernier și al doilea reper de pe riglă avem o distanșă de 2 –
2 x 0,9 = 2 – 1,8 = 0,2 mm;
- între reperul al nouălea de pe vernier și reperul al nouălea de pe riglă vom avea. 9 – 9
x 0,9 = 9 – 8,1= 0,9 mm;nici o altă diviziune a vernierului nu coincide cu vreo altă diviziune a
riglei.
Citirea cu vernierul. În fig.31 se arată poziția vernierului față de riglă atunci când
șublerul este închis, adică ciocurile sunt lipite.
Reperul 0 al vernierului coincide cu reperul 0 al riglei
gradate și reperul 10 de pe vernier coincide cu reperul
9 al riglei. În această poziție alte diviziuni nu mai
coincid. Citirea cu vernierul constă în a găsi reperul
vernierului care să coincidă cu reperul riglei gradate. De exemplu (fig.32) , distanța dintre
suprafețele de măsurat ale ciocurilor este cuprinsă între 18 și 19 mm, astfel că fără vernier ar
trebui să se aprecieze dimensiunea care să se adauge la 18 mm. Folosindu-se vernierul, se
vede că reperul acestuia care coincide cu un reper de
pe riglă este reperul 5, care se va adăuga la
dimensiune citită, în felul următor: diviziunea 5
citită se înmulțește cu 0,1, rezultatul adăugându-se
la lungimea în milimetri. Deci, 5 x 0,1 = 0,5,
lungimea normală fiind 18 + 0,5 = 18,5 mm.

45
 Reguli de citire a reperelor pe șubler. Pentru citirea măsurătorilor pe șubler se disting
următoarele situații:
- când reperul 0 (zero) al vernierului coincide cu un reper al riglei, atunci dimensiunea
este dată într-un număr întreg de milimetri,
- când reperul 0 al vernierului nu coincide cu un reper al riglei, se citește pe riglă numărul
de milimetri pe care îl arată reperul din stânga, cel mai apropiat al reperului 0 de pe vernier și
se adaugă la acesta un număr de zecimi de milimetru;
- poziția ochiului la citirea reperului pe vernier trebuie să fie astfel încât raza vizuală să
nu fie oblică, pentru a nu se citi dintr-o parte, ci perpendiculară pe planul vernierului;
- verificarea vernierului trebuie să se facă cât mai des; când se apropie ciocurile și se
privește în zare între ele să nu se vadă nici o fantă de lumină.
Alt șubler. Șublerul de precizie (fig.33), vernierul acestuia permite citirea dimensiunilor
cu o precizie până la 0,02 mm. În fig. 34 a, se vede că vernierul are 50 diviziuni care
corespund cu 49 diviziuni de 1 mm de pe riglă. Diferența dintre o diviziune a riglei și o
diviziune a vernierului reprezintă tocmai precizia de măsurare a șublerului și este dată de
relația: 1 - 49/50 = 1 - 0,98 = 0,02 mm. Citirea cu șublerul de precizie se face la fel ca și la
șublerul obișnuit, cu deosebirea că reperul vernierului care coincide exact cu unul dintre
reperele riglei arată numărul de două sutimi de milimetru, adică se indică sutimi și nu zecimi
de milimetru. Astfel în fig.34, b, reperul 24 al vernierului coincide cu reperul 24 al riglei;
fracțiunea zecimală a diviziunii măsurate în acest caz este de: 0,02 x 24/2 = 0,24 mm. În acest
caz dimensiunea totală măsurată este de 12 + 0,24 =12,24 mm.

46
 Micrometrul

Micrometrul (fig. 35) servește la măsurarea dimensiunilor cu o precizie până la 1/100

mm. El este astfel construit încât o diviziune a lui indică sutimea de milimetru (0,01 mm). În
același timp la citirea cu ochiul liber se mai poate aprecia și jumătatea de sutime de milimetru
(0,005 mm). Cu micrometrul se măsoară dimensiuni exterioare, interioare și de adâncime ale
pieselor prelucrate, precum și ale celor în prelucrare. În funcție de aceste măsurări,
micrometrele se împart în:
- micrometre de exterior, pentru măsurarea dimensiunilor, grosimilor și lungimilor:
- micrometre de interior, pentru măsurarea diametrelor găurilor și a dimensiunilor
interioare:
- micrometre de adâncime, pentru măsurarea adâncimilor găurilor.
Micrometrele de exterior (fig. 36, a), se compun din următoarele părți principale:
potcoava 1, în care este introdusă nicovala fixă 7, brațul cilindric 6, șurubul micrometric cu
tija 2 , tamburul 3, dispozitivul de limitare a apăsării 4 și inelul de fixare 5. Potcoava servește
la îmbinarea celorlalte elemente ale micrometrului. Nicovala este un cep fix de formă
cilindrică, prevăzut cu o suprafață plană de măsurare. Brațul cilindric 6 are formă tubulară, iar
pe suprafața sa este trasat un reper longitudinal, împărțit în milimetri și jumătăți de milimetru.
În interiorul tijei se află fixată o piuliță (țeavă filetată), în care se înșurubează un șurub
micrometric.
Principiul de funcționare. Deși micrometrele sunt de diferite tipuri, ele au același
principiu de funcționare și se bazează pe faptul că un șurub rotit într-o piuliță fixă înaintează
la fiecare rotație completă cu o distanță egală cu pasul filetului său. În timpul manipulării,
odată cu rotirea tamburului se rotește și șurubul micrometric și în același timp se deplasează și
suprafața lui de măsurare. Rotind dispozitivul de limitare a apăsării 4, șurubul micrometric
avansează până când prinde piesa (care se măsoară) între nicovala fixă 7 și tija 2. În timpul

47
utilizării, dacă apăsarea depășește o anumită limită la rotirea în continuare a dispozitivului de
limitare a apăsării, atunci clichetul întrerupe rotirea acestuia. După ce s-a prins piesa între
nicovală și tijă se blochează șurubul micrometric prin rotirea inelului de fixare 5, apoi se face
citirea.
Scara gradată se găsește pe suprafața exterioară a brațului cilindric. Pe brațul
cilindric este fixată în linie longitudinală scara gradată superioară cu diviziuni trasate în
milimetri și scara gradată inferioară cu diviziuni care împart fiecare milimetru de pe scara
gradată superioară în două părți egale. De asemenea , pe partea tronconică a tamburului sunt
trasate 50 de diviziuni egale.. Când se face o rotație completă a tamburului, șurubul
micrometric face și el o rotație completă, iar suprafața lui de măsurare din capul tijei 2 se
deplasează în direcția axială cu o distanță egală cu pasul șurubului micrometric, adică cu 0,5
mm. În cazul când tamburul se rotește față de brațul cilindric cu o diviziune, adică cu 1/50
dintr-o rotație, atunci suprafața de măsurare a șurubului se deplasează cu 1/50 din pasul
filetului șurubului micrometric, adică cu 0,5/50 = 0,01 mm. Deci valoarea fiecărei diviziuni
de pe tambur este de 0,01 mm. Cu micrometrul de exterior se pot măsura lungimi cuprinse
între diferite limite, ca 25 – 50, 50 – 75 etc.
Citirea cu micrometrul de exterior. La citire, pe scara gradată superioară se
determină numărul întreg de milimetri, pe scara gradată inferioară se determină jumătățile de
milimetru, iar pe partea conică a tamburului se citesc sutimile de milimetru.. Pentru aceasta se
observă pe scara gradată a brațului cilindric 6 la
ce distanță s-a deplasat marginea tamburului spre
stânga față de reperul 0. În fig. 37, sunt indicate
trei citiri făcute cu micrometrul. În fig. 37, a,
pasul micrometrului este de 0,5 mm și ne arată că
marginea tamburului s-a oprit între reperele 17,5
și 18 mm. Linia longitudinală a brațului cilindric
coincide cu reperul 5 de pe tambur, astfel că
citirea se face astfel: 17,5 + 0,05 = 17,55 mm.
În fig. 37, b, se vede că marginea
tamburului s-a oprit între reperele 15,5 și 16 mm,
iar linia longitudinală a brațului cilindric, coincide
cu reperul 13 de pe tambur. La acest exemplu se
citește: 15,5 + 0,13 = 15,63 mm.

48
 În fig. 37, c, marginea tamburului s-a oprit între reperele 14 și 15, iar linia
longitudinală a brațului cilindric coincide cu reperul 15 de pe tambur. În acest caz se citește:
14 + 0,15 = 14,15 mm.
Folosirea practică a micrometrului.
În fig. 38 se arată modul de măsurare cu
micrometrul de exterior. Pentru ca suprafețele de
măsurare să nu fie deteriorate sau strivite în timpul
strângerii piesei în micrometru, la capătul tamburului,
dispozitivul pentru limitarea apăsării începe să se
rotească în gol, producând un sunet caracteristic când
strângerea piesei a fost suficient de tare. Tamburul
micrometrului execută în același timp o mișcare de
rotație în jurul axei sale și o mișcare de translație în
lungul acestei axe. În fig. 38, a, se arată potrivirea
micrometrului la dimensiune, prin rotirea dispozitivului
pentru limitarea apăsării. În fig. 38, b, se arată blocarea
șurubului micrometric cu ajutorul inelului de fixare, iar
în fig. 38, c, se arată citirea indicațiilor micrometrului.
Măsurarea diametrelor D și d ale unei piese
conice, se poate face cu micrometrul de exterior ca în figura de mai jos:
Alte micrometre: (de interior și de
adâncime):
Micrometrul de interior (fig.40) se
folosește la măsurarea precisă a dimensiunilor
interioare ale pieselor, iar micrometrul de
adâncime (fig.43) la măsurarea de adâncimi
diferite.

49
 Raportoarele servesc la măsurarea unghiurilor. Un raportor are forma unui semicerc
împărțit în 180 de părți egale. După construcția și precizia de măsurare, raportoarele se
împart în raportoare simple, multiple și universale.

50
 Insrumentele pentru măsurarea
indirectă: sunt compasurile, cu care se măsoară
dimensiunile exterioare și interioare ale pieselor.
Compasurile după forma brațelor se împart în:
în compasuri cu vârfurile ascuțite (de lungime, compasuri de exterior și compasuri de
interior.)

51
Instrumentele de control: din această categorie fac parte riglele de control și echerele.

52
 Cap. 3 MECANICA ZBORULUI AVIONULUI

Mecanica zborului avionului. Principalele noțiuni de aerodinamică vor fi utilizate în

mecanica zborului avionului, ele stând la baza studiilor privind zborul avionului.
Principalele manevre, și evoluții ale avionului în diverse situații de zbor. Decolarea,
zborul în urcare, virajul, zborul orizontal, coborârea, vria, spirala și aterizarea. Forțele și
momentele care apar în evoluția generală a avionului.
1. Decolarea: se definește ca fiind o mișcare accelerată a aeronavei de la începutul
rulajului (V = 0), până la desprinderea și atingerea înălțimii de 25 m - aici pot începe alte
manevre și operațiuni specifice fiecărei aeronave. Ne referim în principal la avioanele
monomotor, care pot fi dotate cu elice tractivă sau propulsivă.
Etapele decolării cuprinde:
- rulajul pentru decolare – forța de tracțiune maximă;
- desprinderea aeronavei de sol/apă;
- palierul și urcarea până la înălțimea de 25 m.

Fig. 57
A ↔ B - rulajul pentru decolare;
B - desprinderea aeronavei;
B ↔ C - palierul;
C ↔ D - urcarea
A ↔ D – distanța de decolare.
Avioanele monomotor, nereactive, au tendința de a "fura" într-o parte sau alta la
decolare, datorită a trei cauze principale.
a). Cuplul reactiv al elicei, care poate face ca roata opusă sensului de rotire al elicei să
preseze mai mult pe sol, ceea ce va duce la creșterea forței de frecare. De regulă sensul de
rotire al elicei este spre stânga, privind din cabină, iar cuplul reactiv va avea tendința să
deplaseze aeronava spre dreapta, pe parcursul rulajului.

53
 Ffr = forța de frecare
P = forța de apăsare a roții
μ = coeficientul de frecare al roții pe sol (este
diferit pentru decolările de pe piste cu iarbă sau
piste betonate - mai mic pe iarbă, mai mare pe
beton)
Ffr = P x μ
b.) Efectul giroscopic al elicei; acesta face ac
atunci când aeronava ajunge în poziția "orizontală"
- cu coada ridicată, pentru creșterea de viteză
înaintea desprinderii - aeronava va "fura" stânga
sau dreapta, în funcție de sensul de rotație al elicei.
Fig. 58
În cazul majoritar, de rotire spre stânga, la această poziție ia naștere o mișcare de
precesie a elicei, care va răsuci planul aeronavei (botul avionului) spre dreapta - efectul
giroscopic.
c.) Acțiunea fileurilor de aer, de la elice; datorită rotației elicei, fileurile de aer sunt
orientate spre înapoi, oblic. Dacă elicea are sensul de rotație spre stânga, fileurile de aer de
sub fuselaj vor fi orientate spre dreapta, iar fileurile de aer de deasupra spre stânga. Fileurile
de aer de deasupra, atacă oblic fuselajul și vor genera forțele F1 și F2 (F2 pe ampenajul
vertical) care, în raport cu centrul de greutate vor crea momentele care vor tinde să rotească
aeronava.
2. Urcarea: este mișcarea uniformă și rectilinie ce o execută o aeronavă pe o traiectorie
ascendentă. Condiții:
- G1 = G x cos θu;
- G2 = G x sin θu.
unde: G = greutatea
aeronavei; Fz = forța
portantă; Fx = forța de
rezistență la înaintare;
Ftu = forța de tracțiune
(urcare); θ = unghiul de urcare; Fig. 60

54
- unghiul format de direcția avionului cu direcția vitezei pe traiectorie.
Ftu = Fz + G2 = Fz + G x sinθ = (ρ x V2 / 2) SCx + G x sinθ;
Fz = G x cosθ = (ρ x V2 / 2) SCz; S = suprafata aripii; ρ = densitatea aerului; Cz = coeficientul
de rezistență la înaintare; Cx = coeficientul de portanță
Pentru menținerea vitezei de urcare constantă este necesar să se realizeze Ftu = Fz +
G2; unde G2 este completat de suplimentul de tracțiune ΔFt, necesar pentru a menține
aeronava pe pantă.
Avem trei viteze pe panta de urcare:
Vu = viteza indicată de aparat pe traiectoria de urcare (vitezometru - km/h);
V = componenta orizontală a lui Vu (viteza față de sol - km/h);
wu = viteza ascensională, citită la variometru (m/s).
Factori de influență:
- Greutatea; dacă greutatea crește rezultă că și viteza de urcare (Vu) va crește.
- Înălțimea; dacă înălțimea (H) crește, ρ va scade de unde rezultă că viteza de urcare (Vu)
va crește.
- Incidența; dacă unghiul de incidență (α) crește, Cz va crește, de unde rezultă că viteza
de urcare (Vu) va scade.
- Unghiul de pantă (θ); dacă unghiul de pantă crește va rezulta o scădere a vitezei de
urcare (Vu).
3. Virajul: este un caz concret de mărire comandată a unghiului de incidență, pornind de
la cel necesar la zborul orizontal inițial, combinat cu schimbarea necomandată a unghiului de
incidență (în timpul înscrierii și scoaterii din viraj).
Forțele în viraj: Într-un viraj oarecare apare forta centrifugă (ca raspuns la o forță centripetă
"de comandă"), orientată pe direcție și în sensul prelungirii razei virajului, a cărei valoare
rezultă din relația:
G Vv2
Fc = (kgf) (forța de inerție)
g Rv
Unde,
G = greutatea avionului (kgf);
Rv = raza virajului (m);
Vv = viteza de viraj (m/s);
g = accelerația gravitațională (9,81 m/s2)
Fc = forța centripetă "de comandă";

55
 Această forță se compune geometric cu greutatea avionului (G) și dă o forță rezultantă
FR care este în orice caz mai mare decât greutatea (G) și care este înclinată cu un unghi (β)
față de direcția forței G.
Fig. 6
Factori de influență:
- greutatea;
- forța centripetă;
- forța portantă;
- forța de tracțiune.
Parametrii virajului:
- viteza de viraj;
- unghiul de înclinare (β);
- raza de viraj;
- tracțiunea necesară virajului (Ft viraj);
- puterea necesară virajului (P viraj);
- timp de viraj.

4. Zborul orizontal
Condițiile zborului orizontal:
- Înălțimea constantă (H = constant), deci densitatea aerului = ct. (ρ = ct.);
- Viteza constanta (V = ct.).
Echilibrul forțelor la zborul orizontal:
Fig. 63

Pentru H = ct.; portanta (Fz) trebuie să fie egală cu greutatea (G).

ρ
Fz = G = V02 x A x Cz
2
Pentru V = ct.; forța de tracțiune (Ft) trebuie să fie egală cu rezistența la înaintare (Fx).
ρ
Ft = Fx = V02 x A x Cx
2

56
 În aceste relații, greutatea (G) este cunoscută iar densitatea (ρ) depinde de presiunea
atmosferică (pa în mmHg) și temperatura absolută (T0k =t0 ÷ 2730).

5. Coborârea:
- pentru cazurile de zbor planat, zbor cu forța de tractiune (Ft = 0)
- coborarea cu motor redus, sau oprit cu elicea în pas drapel.
Condițiile de zbor:
- panta de coborâre constantă (unghiul θ0 = ct.)
- viteza de planare constantă (Vpl. = ct.)
Echilibrul forțelor.
Pentru unghiul de coborâre (de
pantă), (θ = ct., avem Fz = G1 =
G x cosθ )
Pentru viteza de coborâre (pe
pantă), (Vc = ct., avem Fx =
G2 x sinθ )

Fig. 65
Vitezele pe timpul coborârii:
- viteza de planare (Vp) - citită la vitezometru;
- viteza componentă orizontală (Vn) – față de sol;
- viteza descendentă (w) - citită pe variometru.
Viteza necesară indicată pentru un anumit unghi de incidență, pe traiectoria de coborâre,
se poate calcula astfel:
2G cosθ = Vn x √ cosθ
Vpn = √
Ρ : A x Czn
În mod practic va rezulta că viteza de planare va fi aproximativ egală cu viteza
componentă față de sol, deci vitezele indicate necesare pentru realizarea unghiurilor de
incidență critic, economic și optim pe o pantă în coborâre fără forța de tracțiune, sunt tot
vitezele Vlimită, Veconomică și Voptimă de la zborul orizontal, corectate cu greutatea de zbor G.
Din figura anterioară prin deplasarea centrului de greutate pe axa pantei de coborare,
coroborată cu polara, se va putea deduce că unghiul de pantă pentru o anumită înălțime

57
consumată depinde în exclusivitate de finețea aerodinamică (K), corespunzătoare unghiului de
incidență pe traiectoria de coborâre, ales de pilot prin intermediul vitezei de zbor.
Greutatea aeronavei nu are influență asupra unghiului de pantă (θ) și a distanței parcurse.
Unghiul de pantă va fi minim iar distanța parcursă în zbor planat va fi maximă la un unghi de
incidență optim, adică la viteza de zbor optimă, corectată cu greutatea de zbor, pentru care se
va obține finețea aerodinamică maximă. La oricare alte unghiuri, respectiv viteze de zbor,
valoarea unghiului de pantă (θ) se va mări iar distanța parcursă se va micșora.
Influența vântului:
- vântul de față va micșora distanța de planare, mărind unghiul de planare (θ), iar vântul de
spate va mări distanța de planare, micșorând unghiul de planare.
Se poate calcula cu relatia: D (la Vn) = H x Kn ± v x t (exprimata in metrii); Unde t = timpul de
planare cu valoarea egală cu raportul dintre înălțime (H) și viteza descendentă (w), ambele
utilizând același sistem de unități (m sau km).
Influența greutății
- diferențele de greutate ale aceleași aeronave nu modifică finețea aeronavei (K) și deci
nici unghiul de planare sau distanța de planare pentru vânt nul. Mărimea greutății va influența
viteza descendentă (w), prin mărirea vitezei de planare la același unghi de incidență și în final
timpul de planare.
Și aici se face prezentă influența vântului, astfel distanța de planare cu vânt la mărirea
greutății (timpul va scade), factorul (± v x t) se va micșora, iar distanța de planare se va
apropia de cea fără vânt; dacă greutatea se micșorează, distanța de planare va fi influențată în
mai mare măsură de vânt.

6. Vria
- este o evoluție care apare datorită unei erori de pilotaj sau la comanda pilotului.
În timpul vriei, aeronava execută simultan două rotații:
- o rotație în jurul axei longitudinale a aeronavei;
- o rotație în jurul axei verticale.
Traiectoria descrisă pe timpul vriei, este o spirală verticală.

58
 Cauza care duce la angajarea
aeronavei în vrie este pierderea
stabilității transversale datorită depășirii
incidenței critice (α.cob. > α urc.); în acest
mod se modifică rezistența la înaintare
pe cele două aripi, astfel Fxcob. > Fxurc.
Apare moment de rotație pe axul
vertical, aeronava se înclină pe dreapta și
face viraj tot pe dreapta.

Fig. 66

7. Spirala
- este evoluția care se face în scopul de a câștiga sau pierde înălțime utilizând în acest scop
o arie degajată.
- se deosebește de vrie prin faptul că incidența este mai mică decât incidența critică, fiind
o combinație între zborul planat și viraj.
Forțele care acționează asupra aeronavei în spirală:
Ecuații de
echilibru:
Fz2 = G1;
Fz1 = Fc;
Fx = G2 +
Ft;
Fig. 67
Fz2 = Fz cosβ; Fz1 = Fz sinβ; G1 = G cosθ; G2 = G sinθ; Fz cosβ = G cosθ; Ft sinβ = Fc;
G sinθ + Ft = Fx;
Vv = Vspirală x sinθ;
Voriz. = Vspirală x cosθ;
Concluzie: cu cât unghiul de planare este mai mare, cu atât raza spiralei va fi mai mică.

59
 8. Aterizarea

- este evoluția prin care o aeronavă ia contact cu suprafața de aterizare și rulează sau
alunecă până la oprire.
Profilul aterizării este dat de traiectoria descrisă de C.G. al aeronavei în evoluție.

Fig. 68
Redresarea este porțiunea curbilinie pe care traiectoria aeronavei trece de la cea
înclinată pe orizontală în vederea planării în palier deasupra solului sau apei.
Filarea (frânare în zbor orizontal) sau palierul aeronavei deasupra solului sau apei
necesară pentru reducerea vitezei înaintea contactului cu solul sau apa.
Rularea aeronavei (alunecarea) - deplasarea aeronavei până în momentul opririi.
Forțele care acționează asupra aeronavei și ecuația de echilibru.
Planarea
- tren scos;
- flaps scos.
Ecuația de echilibru:
Fx = G1 și Fz = G2
G1 = G sinθ planare
G2 = G cosθ planare
Finețea trebuie să fie minimă
Cz planare aproximativ egal cu 50 - 70%
din Cz maxim.
Fig. 69

60
 Redresarea
- este necesar ca aeronava să aibă o anumită rezervă de vânt și de înălțime, care va varia în
funcție de unghiul de planare.
Ecuația de echilibru:
Fz = G2 + Fc
Fx = G1
G1 = G sinθ
G2 = G cosθ
În cazul redresării aeronava frânează sub acțiunea forței de rezistență aerodinamică
egală cu greutatea împărțită la finețe. De aceea se va mări unghiul de atac pentru ca portanța
să rămână egală cu greutatea. Această
creștere are loc până când se atinge valoarea
maximă a coeficientului de portanță; ca
urmare a acestei acțiuni, aeronava "cade" pe
sol. Viteza corespunzătoare acestei "căderi"
va fi chiar viteza de aterizare.
Cz redresare = (0,7 ÷ 0,9) x Cz maxim
Fig. 70
Filarea
Ecuația de echilibru
Fz = G
Fx = Fi
În timpul filării viteza scade, când
aeronava ia contact cu solul sau apa
botul este foarte ridicat.
Fig. 71
Rulajul
Ecuația de echilibru:
G = Fz + N unde N = N1 + N2
Fx = Fi + Ff unde Ff = Ff1 + Ff2
Viteza de aterizare

61
 - valoarea vitezei în momentul inițial al "căderii" pe sol diferă de cea din momentul în
care aeronava ia contact cu suprafața de aterizare. Pentru momentul inițial al "căderii" pe
suprafață se menține încă egalitatea între portanță și greutatea aeronavei.
În mod aproximativ se poate arăta că viteza aeronavei în momentul atingerii suprafeței de
aterizare de la H = 0,3 m, reprezintă circa 0,94% din valoarea Vitezei de aterizare.
Pentru calculul vitezei de aterizare, se pot folosi formulele simplificate:
G
Vaterizare = 12 √ - pentru aripi fără voleți
S
și
G
Vaterizare = 10 √ - pentru aripi cu voleți
S
Încărcarea pe aripă influențează direct viteza de aterizare. Dacă G/S crește va rezulta și
o creștere a Vitezei de aterizare. După aterizare, se poate micșora distanța de rulare prin
folosirea parașutelor de frânare, sau a frânelor pentru roți, etc.
Invitați la TV Antena 1 Tg-Mureș în emisiunea. “Viața pur și simplu” cu elevii
aeromodeliști din Palatul Copiilor în perioada vacanței de vară, unde aceștia și-au prezentat
propriile construcții de avioane și rachete.

62
63
 Cap. 4 CONSTRUIREA AEROMODELELOR PROPULSOARE - B1 , CAPTIVE DE
VITEZĂ ȘI ACROBAȚIE, PLANOARE - MOTOPLANOARE ȘI AVIOANE
RADIOCOMANDATE R/C, RACHETOMODELE - RACHETOPLANE

I. Succesiunea operațiilor pentru realizarea unui aeromodel: propulsor - B1, captiv

viteză şi acrobaţie, radiocomandat R/C, rachetomodel-rachetoplan.

1. Executarea șabloanelor profilului aripei, a aripioarelor – stabilizatoare la rachetă.

2. Trasarea și decuparea nervurilor, a aripioarelor – stabilizatoare la rachetă.
3. Montarea în bloc a nervurilor, a aripioarelor – stabilizatoare la rachetă și prelucrarea
lor.
4. Executarea locașurilor pentru lonjeroane în nervurile aripei: la propulsor - B1, captiv,
aeromodel radiocomandat R/C.
5. Prelucrarea lonjeroanelor aripei la cotele din plan.
6. Trasarea formei geometrice a aripei la scara 1 : 1 .
7. Montarea pieselor componente ale aripei pe planșetă.
8. Lipirea cu superglue, aracet, clei de acetonă (Ago) a pieselor componente.
9. Montarea bordurilor marginale la propulsor - B1, captiv de viteză şi acrobaţie,
aeromodel radiocomandat R/C.
10. Finisarea aripei, a aripioarelor – stabilizatoare la rachetă.
11. Confecționarea chesoanelor pentru diedru la propulsor - B1, aeromodel
radiocomandat R/C.
12. Prelucrarea lonjeroanelor pentru montarea unghiurilor diedre la propulsor - B1,
aeromodel radiocomandat R/C.
13. Prelucrarea lonjeroanelor și a nervurilor pentru realizarea ampenajelor orizontal și
vertical la propulsor - B1, aeromodel radiocomandat R/C.
14. Trasarea formei geometrice a ampenajelor orizontal și vertical.
15. Montarea pe planșetă cu ajutorul acelor cu gămălie a ampenajelor orizontal și vertical,
la propulsor - B1, aeromodel radiocomandat R/C.
16. Trasarea botului fuselajului la scara 1 :1, la aeromodelul radiocomandat R/C.
17. Trasarea fuselajului cu panoul frontal (cel care susține botul cu instalația de
funcționare a elicei) la propulsorul - B1,
18. Trasarea formei în plan a corpului rachetei şi a aripei rachetoplanului.

64
 19. Decuparea exterioară, finisarea botului, construcția fuselajului, clasic din lonjeroane
de balsa, partea centrală (cea care susține motorul de cauciuc) se consolidează cu placă de
balsa, la aeromodel radiocomandat R/C, la propulsor - B1
20. Practicarea în bot a camerelor pentru lest și a cârligului pentru remorcaj la
aeromodelul radiocomandat R/C.
21. Executarea din placaj a pereților laterali ai camerelor pentru lest la aeromodelul
radiocomandat R/C.
22. Confecționarea lonjeroanelor fuselajului la propulsor - B1, aeromodel radiocomandat
R/C.
23. Montarea lonjeroanelor pe bot (astfel încât între placa suport a aripei și acestea să
existe un unghi de cca. 2,5°) la aeromodelul radiocomandat R/C.
24. Montarea ampenajului vertical pe fuselaj: la propulsor - B1, captiv, aeromodel
radiocomandat R/C, rachetoplan.
25. Împânzirea aripei și a ampenajelor, la propulsor - B1, aeromodel radiocomandat R/C.
26. Confecţionarea parasolului, a motorului de cauciuc, a axului şi palelor elicei la
propulsor - B1, conform dimensiunilor din schiţă.
27. Confecţionarea fuzelajului: a panoului frontal și celor doi pereți laterali în care vom
practica spațiile necesare introducerii aripei şi a ampenajului orizontal, la aeromodele captive
de viteză.
28. Confecționarea rezervorului, introducerea acestuia în fuselaj, la aeromodele captive
de viteză.
29. Realizarea sistemului de comandă, a batiului motor, a jambei din tablă de duraluminiu
, la aeromodele captive de viteză.
30. Motorul utilizat este de 2,5 cm3 capacitate cilindrică, iar elicea de Ø 180 x 150 mm, la
aeromodele captive de viteză.
31. Pe zona bord de atac - lonjeron principal, aripa va fi placată cu placă lemn balsa,
flapsurile se vor executa la cotele din schiţă, la aeromodele captive de acrobaţie.
32. Confecţionarea fuzelajului: a lonjeroanelor din lemn de brad, la aeromodele captive
de acrobaţie.
33. Confecționarea batiului motor din placaj sau placă din lemn tei, la aeromodele captive
de acrobaţie.
34. Confecționarea trenului de aterizare format dintr-o jambă și o roată de cauciuc, la
aeromodele captive de acrobaţie.,

65
 35. Confecționarea rezervorului, la aeromodele captive de acrobaţie.
36. Confecționarea sistemului de comandă (cu dimensiunile triunghiului de comandă și
ale levierelor de acționare a flapsului și profundorului executate conform schiţei), la
aeromodele captive de acrobaţie.
37. Motorul utilizat este de 2,5 cm3 capacitate cilindrică, iar elicea de Ø 230 x 100 mm, la
aeromodele captive de acrobaţie.
38. Confecționarea fuzelajului (cu panouri tăiate din placaj de diferite grosimi), a
lonjeroanelor fuzelajului din lemn de brad, la motoplanoare radiocomandate R/C.
39. Confecționarea parasolului împânzit cu lemn de balsa pe ambele părți, la
motoplanoare radiocomandate R/C.
40. Plasarea la locul prevăzut a autocnipsului (înainte de împânzirea fuzelajului cu lemn
de balsa) și a rezervorului cu sistem de suprapresiune, la motoplanoare radiocomandate R/C.
41. Motorul utilizat este de 1,5 cm3, fixat pe două console confecționate din duraluminiu,
la motoplanoare radiocomandate R/C.
42. Confecţionarea corpului rachetei, a trei aripioare stabilizatoare (prinse pe corp), la
rachetomodel cu parașută.
43. Voalura parașutei se confecționează din mătase cu țesătura deasă (folie de
polietilenă), la rachetomodel cu parașută.
44. Confecționarea sistemului de lansare cu rampă - vergea (start electric cu siguranță
fuzibilă), la rachetomodel cu parașută.
45. Confecţionarea unui calup din lemn la dimensiunile din schiţă, peste care rulăm de 2 -
3 ori foaie de carton subțire bine unsă cu aracet (corpul viitoarei rachete), la rachetomodel cu
parașută/stramer.
46. Confecționarea inelelor de ghidare, la rachetomodel cu parașută/stramer.
47. Confecționarea vârfului (vârful nu se lipește de corpul rachetei), la rachetomodel cu
parașută/stramer.
48. Confecționarea încetinitorului de cădere de tip stramer, care va fi ejectat (aruncat
afară din corpul rachetei) de suflul final al motorului – rachetă, la rachetomodel cu stramer.
49. Montarea aripioarelor - stabilizatoare pe tubul corp - rachetă, la rachetomodel cu
parașută/stramer.
50. Confecţionarea aripei rachetoplanului, de forma literei “delta” cu profil aerodinamic
plan-convex de tip Clark – “Y”, (cu ajutorul cubului de lemn), la rachetoplan.
51. Lăcuirea pieselor componente ale aeromodelelor.

66
 52. Montarea pieselor componente ale aeromodelelor.
53. Centrarea statică a aeromodelelor.
54. Centrajul dinamic, probe de zbor.

II. Tehnologia de construcție a aeromodelelor din categoria: propulsor - B1,

captiv viteză și acrobație, radiocomandat R/C, rachetomodel-rachetoplan.

Propulsoare - B1

- Se confecționează fuselajul din lonjeroane de balsa cu dimensiunile de 3 x 3 mm,

partea centrală (cea care susține motorul de cauciuc) se consolidează cu placă de balsa de 1
mm. Panoul frontal (cel care susține botul cu instalația de funcționare a elicei) se realizează
din placaj de 2-3 mm.
- Partea centrală a fuselajului este impregnată pe dinăuntru cu 1-2 straturi emailită
diluată în proporție de 1/2, pentru a preântâmpina eventualele absorbții de ulei de ricin aflat în
componența motorului de cauciuc.
- Profilul aripii este indicat, Gottingen G - 499 iar al stabilizatorului Benedeck B - 8306.
- Lonjeronul principal al aripei se confecționează din lemn de brad 2 x 5 mm, bordul de
atac din balsa de 5 x 4 mm, bordul de scurgere (fugă) din balsa de 2 x 15 mm ascuțit la
margine până la 0,1 mm, nervurile din balsa de 1 mm (furnir de tei de 0,8 mm), cele de la
diedru din balsa de 2 mm, parasolul aripii se construiește de regulă din 2 nervuri de placaj de
1 mm asamblate între ele cu baghete de brad și placate pe interior cu balsa de 2 mm, conform
schiței. Chesoanele necesare unghiului diedru din placaj de 2 mm, se montează pe longeronul
principal de 3 x 3 mm, iar bordurile marginale din balsa de 3 mm.
- Ampenajul orizontal cuprinde nervuri din balsa de 1 mm, o nervură din placaj (cea din
centrul ampenajului) de 1 mm grosime. Bordul de atac se confecționează din balsa de 2 x 5
mm,bordurile marginale din balsa de 2 mm și lonjeroane din lemn de balsa din baghetă de 2 x
3 mm,bordul de fugă se confecționează din balsa de 2 x 10 mm, ascuțit spre margine până la
0,1 mm, conform schitei.
- Ampenajul vertical se realizează din placă de balsa de 2 mm, în spatele ampenajului
vertical se vor lipi pe fuselaj 2 plăcuțe din placaj de 1 mm pentru fixarea ampenajului
orizontal, a dispozitivului de determalizare.

67
 - Motorul de cauciuc se formează din10 fire de cauciuc “ Pirelli ” cu secțiunea de 1 x 4
mm și lungimea de 260 mm (6 fire de 1 x 6 mm), greutatea 10 g. Fixarea motorului în fuzelaj
se face cu ajutorul unui bețișor de bambus cu grosimea de 3 mm.
- Conul (botul) se confecționează din 3 placuțe de balsa de 4 mm, suprapuse și lipite,
după care se modelează pentru a li se da forma conică, iar apoi placate în față și în spate cu
plăci de placaj de 1 mm. Prin centrul conului se va introduce o țeavă de pix metalică cu
diametrul de 2 - 3 mm. În partea din față a țevii de pix se va lipi cu fludor o șaibă de alamă pe
care să se poată sprijini cele două șaibe din pertinax sau celuloid și arcul axului necesar plierii
palelor după epuizarea motorului.
- Elicea - palele se realizează prin prelucrare din placă de balsa de 10 mm, având grijă
ca în timpul prelucrării extradosul palelor să capete o formă convexă, iar intradosul una
concavă, astfel ca în secțiune pala să aibă conturul unui profil de aripă concav-convex. Se va
avea grijă ca în secțiune longitudinală grosimea elicei să varieze între 5 - 6 mm până la 0,1
mm dinspre centru, spre extremitate, conform schiței.
- Construcția palei va începe prin decuparea cu ajutorul traforajului după contur. Se va
finisa conturul la ambele pale odată. Se vor trasa apoi bordul de atac, cel de fugă cu șabloane
după plan. Cu ajutorul hârtiei sticlate de diferite granulații se vor degroșa palele, atât la
extrados cât și intrados, până se vor obține palele exacte și egale între ele. Se vor cântări
palele cu o balanță de laborator (sau cântar electronic) pentru a avea aceeași greutate. Se vor
emailita cu un strat după uscare, se vor șlefui cu hârtie sticlată extrafină pentru a-i îndepărta
porii. Se vor emailita din nou, și iarași se vor șlefui. Operațiunea se va repeta până la
obținerea unor suprafețe perfect lucioase, după care se vor cântări din nou.
- Palele se vor găuri la partea groasă dinspre butuc se va introduce câte o țeavă mică din
alamă (pix format mic) care să formeze lagărele palelor. Pe fiecare pală se va prinde, lipi cu
superglue, ago câte un cârlig din sârmă de oțel cu diametrul de 0, 1- 0,3 mm, de care se vor
prinde firele de cauciuc ce vor plia palele elicei după epuizarea motorului odată cu arcul
axului elicei.
- Altă variantă de construcție a palelor elicei: se confecționează din placă de balsa de 3
mm sau furnir de tei de 1,5 mm. După profilarea și șlefuirea lor le umezim, și la flacăra unei
lămpi de spirt le îndoim, astfel încât pasul să scadă spre capete. Urmează o șlefuire fină și
lăcuirea, după care, cu ajutorul a două baghete mici de tei, se prind de sârma cositorită pe ax.
- Axul elicei se realizează din sârma de oțel cu Ø 2 mm, iar suportul palelor din sârmă
de oțel cu Ø 1,5 mm, pentru prinderea axului motorului în partea din spate se va placa

68
fuselajul pe interior cu plăci de placaj de 1 mm, prevăzute cu orificiile respective. La
construcția elicei, important este centrajul ei, ambele pale trebuind să fie perfect egale - ca
formă, și ca greutate. Caracteristicile principale ale elicei sunt : Ø 400 mm x H 480 mm.
- Împânzirea fuzelajului se face cu hârtie subțire de mătase, impregnată de 4 – 5 ori cu
emailită aviatică diluată, cu deosebită atenție deoarece scheletul este fragil și piesele prin-
cipale ale aeromodelului se pot torsiona.
- Emailitarea aripii și a ampenajului orizontal se va face obligatoriu pe gabarit.
- Centrarea modelului începe cu lansarea lui ca planor pentru a ne convinge dacă centrul
de greutate este plasat corect, dacă este ușor de bot, vom lipi puțin plumb pe fuzelaj, imediat
după panoul din față, din contră, dacă e greu de bot, plumbul se lipește pe partea din spate a
fuzelajului, sub profundor.
- După centrare cu ajutorul unui mecanism (bormașina) sau cu mâna, răsucim 40 - 50
ture la motor și lansăm modelul pe orizontală. Dacă modelul urcă în pantă ușoară, apoi trece
în zbor planat, înseamnă că totul este reglat și putem mări treptat turațiile la motor. La 150 -
200 ture modelul urcă în pantă destul de mare, în viraj spre dreapta, în sensul invers forței de
rotire (cuplu) a elicei.
- Dacă în timpul funcționării motorului observăm că modelul pierde din viteză,
tanghează și aceasta se repetă, înseamnă că trebuie să tragem în jos axul elicei, lucru ce se
realizează prin lipirea unei pene între panoul din față al fuzelajului și butucul elicei, în partea
de sus. Dacă modelul nu virează spre dreapta, deși direcția este în poziție bună, vom trage
axul elicei tot spre dreapta, tot cu ajutorul unei pene lipite în partea stângă a fuzelajului, între
butuc și panou.

69
70
 Captiv viteză/antrenament

- Aripa se confecționează prin lipirea între ele a unei baghete din lemn de brad cu
dimensiunile de 4 x 5 x 800 mm și a două plăci de balsa cu dimensiunile de 8 x 45 x 800 mm și
respectiv 8 x 70 x 800 mm. După uscarea cleiului ago (sau superglue) aceasta se profilează
conform profilului aflat în plan.
- Ampenajul orizontal se realizează din placă de balsa de 5 mm.
- Fuzelajul se compune dintr-un panou frontal din placaj de 10 mm și doi pereți laterali
din placaj de 2,5 - 3 mm, la dimensiunea din plan. În acești pereți vom practica spațiile
necesare introducerii aripei şi a ampenajului orizontal. Intradosul, extradosul fuselajului se
acoperă cu placă de balsa de 3 mm.
- Batiul motor se realizează din bară de duraluminiu și se fixează pe panou prin trei
șuruburi pentru lemn.
- Jamba se execută din tablă duraluminiu de grosime 3 mm și se montează pe batiu cu
două șuruburi.

71
72
 Captiv acrobație

- Aripa se confecţionează din nervuri placă de balsa de 2 mm și lonjeroane conform

schiței (profilul aripei). Lonjeroanelor principale vor fi prelucrate din lemn de brad, celelalte
lonjeroane din lemn de balsa la secțiunile recomandate în schiță.
- Aripa va fi placată pe zona bord de atac - lonjeron principal, cu placă lemn balsa de 1
mm. Flapsurile se vor executa din placă de balsa de 5 mm.
- Fuselajul va fi realizat din lonjeroane lemn de brad cu secțiunea de 3 x 10 mm și
batiul motor din placaj sau placă din lemn tei de 10 mm.
- Trenul de aterizare este format dintr-o jambă din tablă de duraluminiu de 3 mm, și o
roată de cauciuc de Ø 40 mm. Jamba se fixează pe batiul motor prin intermediul a două
șuruburi mecanice de M3 x 20 mm.
- Ampenajul orizontal și cel vertical se vor realiza din placă de balsa de 5 mm la
cotele din schiță.
- Rezervorul va fi executat din tabla de conserve la dimensiunile date în schiţă

73
 - Sistemul de comandă este clasic, dimensiunile triunghiului de comandă și ale
levierelor de acționare a flapsului și profundorului sunt date în schiţă.
- Aeromodelul captiv de acrobaţie se împânzește cu hârtie de mătase și se impregnează
cu emailită aviatică diluată în proporție de 1:3. Motorul folosit este de 2,5 cm3 capacitate
cilindrică, iar elicea de Ø 230 x 100 mm.

74
 Planoare – Motoplanoare şi Avioane radiocomandate R/C

- Aripa: se confecționează nervurilor din balsa de 2 mm și lonjeroanele la dimensiunile

din plan. Partea din față a aripei (de la lonjeronul principal spre bordul de atac) se întărește cu
balsa de 1,5 mm./
- Lonjeroanele fiind principale se chesonează pe o parte pe toată lungimea cu balsa de
1,5 mm, pentru a mări rezistența la torsiune. În punctul în care se execută diedrul, cele două
nervuri se vor realiza din balsa de 5 mm urmând ca pe extern să întărim cu o fâșie de pânză
(Evelin). Bordul de scurgere se realizează conform schiței din placă de balsa de 1,5 mm.
Pentru a completa nervurile la forma inițială a profilului, atât la extrados cât și la intrados,
lipim piese (fâşii) din balsa de 1,5 mm, cu dimensiunile de 1,5 x 6 mm.
- Tuburile în care intră sârmele de încastrare sunt realizate din furnir de 0,6 mm, rulat în
două straturi pe o sârmă cu diametrul de 4,5 mm.
- aripile se împânzesc cu hârtie de mătase, urmând ca să mai lăcuim cu 2 -3 straturi de
emaur care va asigura rezistența la acțiunea combustibilului.
- Profilul aripei este de tip E 387 (Eppler), iar al ampenajului orizontal NACA - 0009.
- Fuselajul se realizează din lonjeroane de brad cu dimensiunile de 5 x 5 mm, care vor fi
lipite întâi pe pereții laterali, confecționați din placă de balsa de 3 mm. Extradosul și
intradosul fuselajului, de asemenea vor fi realizate din placă de balsa de 3 mm. Fuselajul
trebuie realizat îndeajuns de rezistent, pentru a suporta șocurile aterizării.
- Altă construcţie de fuzelaj: realizat clasic - adică din panouri de placaj de 2 mm,
lonjeroanele din lemn de brad de 4 x 4 mm, totul placat cu balsa de 3 mm. Partea din față, mai
precis zona în care se găsește montată stația RC se întărește cu placaj de 0,8 - 1 mm sau furnir
de fag de 0,6 - 0,8 mm. Patina și cârligul de remorcare se taie din placaj de 4 - 5 mm și se
montează în locașele prevăzute în panou.
- Ampenajul orizontal. Nervurile se realizează din placă de balsa de 1,5 - 2 mm.
Longeroanele bordului de atac și cel de scurgere sunt din balsa de 4 x 5 mm și respectiv 8 x
15 mm. Ampenajul se împânzește, pentru o mai bună rigidizare, cu placă de balsa de 1 mm.
Profundorul se prelucrează masiv din balsa de 8 - 10 mm. Pentru articulație (profundor-
stabilizator și direcție- derivă) vom folosi balamale din plastic (6 bucăți - 3 stânga, 3 dreapta -
la ampenajul orizontal; și 3 bucăți la ampenajul vertical).

75
 - Placa de montare a ampenajului orizontal este tăiată din placaj de 2 mm, lipită și
rigidizată cu colțare de balsa.
- Ampenajul vertical are un profil biconvex, simetric, cu grosimea maximă de 10%.
Nervurile sunt din balsa de 2 mm, totul fiind placat cu balsa tare de 1 mm.
- Stația R/C se montează în partea din față a fuzelajului (înaintea bordului de atac al
aripei), în așa fel încât să nu mai fie nevoie să folosim lest. Receptorul trebuie să fie neaparat
izolat în cauciuc spongios, pentru a-1 feri de avarii în cazul unui impact mai serios cu solul,
iar sistemul de comandă se realizează după posibilități.
- Sistemul de comandă se poate realiza pe cabluri Graupner sau pe tije din brad de 7 x 7
mm rotunjite, ultimul sistem fiind mai sigur în funcționare.
- Pentru decolare modelul poate fi echipat cu un motor de 1,5 cm3, montat pe o consolă
realizată din duraluminiu de 1,5 mm, forma și modul de prindere a consolei de fuselaj rămâne
la latitudinea constructorului.
- Motorul trebuie să fie dispus în centrul de greutate al modelului (poziția centrului de
greutate este redată în schiță), iar axul elicei sa fie inclinat în jos cu 1,5 - 3°, iar în dreapta cu
1,5 - 2° pentru a anula cuplul ce determina angajarea modelului pe stânga.
- Odată încheiată construcția, totul se lăcuiește de 2 - 3 ori cu emaur și se finisează cu

76
șmirghel fin. Centrajul: dacă modelul este ușor de bot se mai introduce lest (plumb) în
camerele destinate acestui scop. Lansarea se execută cu ajutorul unui cablu cu lungimea de
100 - 200 m, sandou sau folosind motorul.
- Rezervorul de combustibil va fi de cca. 15 - 20 cm3 (capacitate limitată la 15 cm3,
conform regulamentului de desfășurare a concursurilor naționale). Cu volumul de combustibil
din rezervor modelul urcă la 400 - 450 m înălțime realizând zboruri de 15 - 20 minute în
condiții meteo normale (termică 0 și vânt de 1- 2 m/s). Pe vânt de 6 - 8 m/s modelul va fi ținut
cu botul în direcția vântului, urcarea lui fiind foarte rapidă.

77
78
79
80
81
82
83
84
85
 Rachetomodel

S - 3A (model spațial cu parașută )

- Modelul va fi astfel construit astfel încât cel puțin jumătate din lungimea lui să aibă
exterior de 18 mm, suprafața parașutei nelimitată.
- Motorul din clasa A 2,5 Ns cu diametrul exterior de minimum 13 mm.
- Racheta cu parașută: corpul rachetei se confecționează cu un diametru mai mare,
pentru a cuprinde o parașută cât mai mare.
- Pe corp sunt prinse trei aripioare stabilizatoare foarte prelungite.
- Voalura parașutei se confecționează din mătase cu țesătura deasă. Cel mai bun
material este folia de polietilenă de 0,01 mm. Ea se poate obține prin desprinderea
atentă a peliculei plastice de pe hârtia specială folosită la împachetarea mărfurilor
umede.
- Parașuta înainte de pliere, se pudrează cu talc. Ancorată cu opt suspante din ață
macrame, impregnate cu substanță ignifugă (contra focului), parașuta se rotește liber,
datorită minusculei carabine rotitoare, de tipul celei folosite de pescari, plasată între ea
și corpul rachetei. La mijloc, parașuta are un orificiu cu Ø15 mm, care ajută la
stabilizarea din balans. În funcție de mărimea parașutei a materialului, centrul de
greutate C.G. se schimbă; el va trebui stabilizat la o distanță de minimum un diametru-
corp (32 mm) de poziția capului motorului, prin tatonări cu mici greutăți (plastelină,
ace cu gămălie). În desen este dat sistemul de lansare cu rampa-vergea start electric cu
siguranță fuzibilă, sistem care se poate folosi la toate tipurile de rachetomodele.
Concursul constă în trei lansări, fiecare lansare fiind cronometrată până la maximum
360 sec. Timpul celor trei lansări se însumează pentru clasamentul individual.

S - 6A (model spațial cu stramer )

- Vor fi îndeplinite aceleași condiții ca la clasa S3A la care se adaugă următoarele:
Strimerul va fi construit dintr-un singur material cu un raport lățime - lungime de minimum
1/10 (la o lățime de 100 mm, lungimea va fi de cel puțin 1000 mm).

86
87
88
 Rachetoplan

Rachetoplanul are o construcție asemănătoare cu a rachetomodelului:

- Botul rachetomodelului se lipește definitiv de caseta motorului.
- Aripa , de forma literei delta, se construiește cu profil aerodinamic plan - convex de
tip Clark - “Y”,
- Cubul de lemn de 5 x 5 x 5 mm, menține curba părții de deasupra (extrados) a aripei
cu grosimea maximă a profilului la circa o treime (45 mm) de la bordul de atac, măsurat la
centrul aripei.
- Ejectarea motorului este permisă la rachetoplane, dar obligatoriu cu încetinitor de
cădere tip stramer, care are dimensiunea minimă de 300 x 25 mm.

89
 Stramerul este legat cu o sârmă moale scurtă (cca 50 mm) direct: de motor și se
protejează de foc, întercalând între motor și el vată.
- Stramerul se poate introduce și într-un tub separat, cu diametrul de 8 mm, și lungimea
de 30 mm, atașat de tubul motorului.
- Centrarea statică a rachetoplanului se face fixându-1 pe două degete, sprijinit în
punctul notat cu C.G. (centrul de greutate), care se afla la 80 mm de la bordul de atac, măsurat
la centrul aripei. Diferența de greutate pentru echilibrare (ace cu gămălie, plastilină) se
atașează de bot sau pe bagheta de lemn a fuselajului, în partea din coadă, până rachetoplanul
se stabilizează în poziție orizontală.
- Centrarea dinamică se efectuează înaintea fiecărei lansări de pe rampă. Rachetoplanul
trebuie să planeze pe o pantă de 1 : 10, adică lansat de deasupra capului, de la cca 2 m trebuie
să zboare planat 20 m, fără greutatea motorului.
- Intradosul aripei și al ampenajului orizontal trebuie să fie pe același plan (incidență
zero grade); în caz contrar se corectează panta de planare din ampenajul orizontal astfel: dacă

pică de bot, se ridică, îndoind 1 - 2 mm, bordul de fugă; dacă zboară în tangaj, se îndoaie 1 - 2
mm, în jos. Prin îndoirea direcției se accentuează sau anulează virajul.
- Lansat cu un motor de 5 Ns rachetoplanul este ridicat la altitudinea de 120 m, de unde
planează - fără greutatea motorului care a fost ejectat - aproximativ 40 - 60 de secunde, iar
pe timp ce prezintă curenți ascensionali termici, ceva mai mult.

90
91
 A. AEROMODELE PROPULSOARE - B1

La această categorie conform regulamentului suprafață portantă totală este nelimitată.

Greutatea motorului de cauciuc uns (cu ulei de ricin), este de maximum 10 g. Greutatea totală
minimum 80g (10g cauciuc + 70g aeromodelul). Fiecare concurent are dreptul la trei starturi.
Pentru clasament se ia în considerare timpul total al celor 3 zboruri. Durata unui zbor este
limitată la 120 secunde. Zborul efectuat sub 20 secunde se consideră prima încercare, la cea
de-a doua se ia timpul realizat.
 AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC (PROPULSOR ) B1 - “ SĂGEATA”
Caracteristici tehnice:
- Anvergură - cca 1020 mm
- Profunzime - 130 mm
- Suprafața aripei - cca11,85 dm2
- Suprafața ampenajului orizontal - cca 3,20 dm2 ;
- Suprafața portantă totală - cca 15 dm2 ;
- Greutatea în stare de zbor - cca 85 g (fig. 11).
Aeromodelul este cuprins în regulamentul de desfășurare a concursurilor pionierești. Condiții
regulamentare :
- Suprafața portantă - nelimitată ;
- Secțiunea maximă a fuselajului - minimum 20 cm2 ;
- Greutatea totală - minimum 80 g, din care minimum 70 g construcția și maximum
10 g greutatea motorului de cauciuc. Construcția se realizează în totalitate din lemn de balsa,
cu excepția lonjeronului principal al aripei (partea centrală) care se confecționează din lemn
de brad (dimensiunile sunt redate în plan la scara 1 : 1, fig. 12). Nervurile se realizează din
balsa de 1 mm, cele de la diedru din balsa de 2 mm, iar bordurile marginale din balsa de 3
mm. Chesoanele necesare unghiului diedru se realizează din placaj de 2 mm, se montează pe
longeronul principal (3 x 3 mm).

92
 Fuselajul se construiește clasic
din longeroane de balsa cu dimen-
siunile de 3 x 3 mm, partea centrală
(cea care susține motorul de cauciuc)
se consolidează cu placă de balsa de
1 mm. Panoul frontal (cel care
susține botul cu instalația de
funcționare a elicei) se realizează din
placaj de 2 mm. Ampenajul orizontal
cuprinde nervuri din balsa de 1 mm,
borduri marginale din balsa de 2 mm
și lonjeroane din lemn de balsa
conform schitei .
Ampenajul vertical se
realizează din placă de balsa de 2
mm la dimensiunile din plan. Partea centrală a fuselajului este bine să fie impregnată pe
dinăuntru cu 1 - 2 straturi emailită diluată în proporție de 1/2, pentru a preântâmpina
eventualele absorbții de ulei de ricin aflat în componența motorului de cauciuc.
Motorul de cauciuc se formează din 6 fire de 1 x 6 mm, verificând ca greutatea acestuia
să nu depășească 10 g. Elicea - palele se realizează prin prelucrare din placă de balsa de 10
mm, conform schiței anexate. Axul elicei se realizează din sârma de oțel cu Ø 2 mm, iar
suportul palelor din sârmă de oțel cu Ø 1,5 mm. Dimensiunile la scara 1 : 1 (fig. 13) sunt
redate în schiță. Caracteristicile principale ale elicei sunt : Ø 400 mm x H 480 mm.
Aeromodelul se va împânzi cu hârtie subțire de mătase și va fi impregnat cu emailită

93
aviatică diluată. Trebuie acordată o atenție deosebită pe parcursul lăcuirii, deoarece scheletul
este fragil și piesele principale ale aeromodelului se pot torsiona.

94
  AEROMODEL PROPULSOR B1 (COUP D' HIVER) – “CIOCĂNITOAREA”
Date tehnice :
- anvergura - 1 100 mm ;
- profunzimea - 120 mm ;
- suprafața aripii - 13,2 dm2 ;
- profilul aripii - Gottingen G-499 ;
- suprafața stabilizatorului - 3,2 dm2 ;
- profilul stabilizatorului - Benedeck B-8306-b ;
- suprafața totală - 16,4 dm2 ;
- greutatea motorului - 10 g (uns) ;
- greutatea totală - 90 g.
Propulsorul de față are o construcție relativ simplă datorită faptului că aripa și
ampenajul orizontal au o suprafață dreptunghiulară, iar fuselajul secțiunea pătrată. Pentru ca
aripa să-și păstreze forma profilului pe toată lungimea ei, are un număr sporit de nervuri. Ceea
ce constituie însă o anumită dificultate este construcția elicei, atenție acordându-se centrajului
ei, ambele pale trebuind să fie perfect egale - ca formă, și ca greutate. Aripa este compusă din
44 nervuri din balsa de 1 mm grosime. Bordul de atac este construit din balsa de 5 x 4 mm
dublat la centru cu o baghetă de brad de 2 x 4 mm. Lonjeronul principal se construiește din
câte o baghetă de brad de 2 x 5 mm, atât pe intrados cât și pe extrados. Bordul de scurgere
(fugă) se construiește din balsa de 2 x 15 mm ascuțit la margine până la 0,1 mm. Parasolul
aripii se construiește de regulă din 2 nervuri de placaj de 1 mm asamblate între ele cu baghete
de brad și placate pe interior cu balsa de 2 mm conform schiței. Profilul utilizat este Gottingen
G-499 ale cărui cote sunt date în anexă. Ampenajul orizontal se construiește din 20 nervuri
din balsa de 1mm, o nervură din placaj (cea din centrul ampenajului) de 1 mm grosime.
Bordul de atac se confecționează din balsa de 2 x 5 mm. Cele trei longeroane se
confecționează din lemn de balsa, două din baghetă de 2 x 2 mm, la extrados și unul din
baghetă de 2 x 3 mm, cel de la intrados. Bordul de fugă se confecționează din balsa de 2 x 10
mm, ascuțit spre margine până la 0,1 mm.

95
 Profilul este Benedeck B - 8306 ale cărui cote sunt date în anexă. Ampenajul vertical se
va construi din placă de balsa de 2 mm în care se va decupa direcția, se va prinde apoi în
balamale de pânză fină, dar rezistentă.
Fuselajul se compune din 4 baghete de brad de 3 x 3 mm, placate în partea din față cu
balsa de 1,5 mm (dur) pe porțiunea motorului emailate atât pe interior cât și pe exterior înainte
de asamblare, de circa 3 - 4 ori. În continuare fuselajul se continuă cu popi din balsa de 3 x 3
mm până la coadă, conform planului.

96
 Pentru fixarea botului conului elicei se va
monta în față un panou din placaj de 1,5 - 2 mm,
iar pentru prinderea axului motorului în partea
din spate se va placa fuselajul pe interior cu
plăci de placaj de 1 mm, prevăzute cu orificiile
respective. În spatele ampenajului vertical se vor
lipi pe fuselaj 2 plăcuțe din placaj de 1 mm
pentru prinderea ampenajului, a dispozitivului
de determalizare. Conul (botul) se
confecționează din 3 placuțe de balsa de 4
mm, suprapuse și lipite, după care se modelează
pentru a li se da forma conică, iar apoi placate în
față și în spate cu plăci de placaj de 1 mm. Prin
centrul conului se va introduce o țeavă de pix
metalică cu diametrul de 2 - 3 mm. În partea din
față a țevii de pix se va lipi cu fludor o șaibă de
alamă pe care să se poată sprijini cele două șaibe
din pertinax sau celuloid și arcul axului necesar plierii palelor după epuizarea motorului. Axul
elicei se va construi din sârmă de oțel cu diametrul de 2 mm conform planului. Elicea se va
construi din balsa de 10 mm grosime, respectându-se planul acesteia și având grijă ca în
timpul prelucrării extradosul palelor să capete o formă convexă, iar intradosul una concavă,
astfel ca în secțiune pala să aibă conturul unui profil de aripă concav-convex. Se va avea grijă
ca în secțiune longitudinală grosimea elicei să varieze între 5 - 6 mm până la 0,1 mm dinspre
centru, spre extremitate. Construcția va începe prin decuparea palei cu ajutorul traforajului
după contur. Se va finisa conturul la ambele pale odată. Se vor trasa apoi bordul de atac, cel
de fugă cu șabloane după plan. Cu ajutorul hârtiei sticlate de diferite granulații se vor degroșa
palele, atât la extrados cât și intrados, până se vor obține palele exacte și egale între ele. Se
vor cântări palele cu o balanță de laborator (sau cântar electronic) pentru a avea absolut
aceeași greutate. Se vor emailita cu un strat după uscare, se vor șlefui cu hârtie sticlată
extrafină pentru a-i îndepărta porii. Se vor emailita din nou, și iarași se vor șlefui. Operațiunea
se va repeta până la obținerea unor suprafețe perfect lucioase, după care se vor cântări din
nou.

97
 După terminarea finisării
palele se vor găuri la partea
groasă dinspre butuc se va
introduce câte o țeavă mică
din alamă (pix format mic)
care să formeze lagărele
palelor. Pe fiecare pală se va
prinde, lipi cu superglue, ago
câte un cârlig din sârmă de
oțel cu diametrul de 0,1—0,3
mm, de care se vor prinde
firele de cauciuc ce vor plia
palele elicei după epuizarea
motorului odată cu arcul
axului elicei. Împânzirea
aripii, a ampenajului și
fuselajului se va face de
preferință cu hârtie foiță
japoneză și emailită diluată.
După înmatriculare și
decorare toate părțile
componente ale
aeromodelului se vor emailita
de 4 - 5 ori cu emailită diluată.
Emailitarea aripii și a
ampenajului orizontal se va
face obligatoriu pe gabarit.

98
 AEROMODEL PROPULSOR B1 ( CUPA DE IARNĂ) - “ LILIAC ”

Categoria propulsoarelor de tip „Cupa de iarnă", precum și regulamentul de concurs,

au fost concepute de aeromodeliștii din Franța. Concursurile acestei categorii de aeromodele
se organizează toamna târziu sau primăvara timpuriu, nu trebuie să înțelegem însă că aceste
modele zboară doar iarna. Este știut că la temperaturi scăzute (sub 0 grade) cauciucul pierde
din elasticitate deci scade și numărul turelor motorului. Regulamentul (privind proiectarea)
prevede: - secțiunea fuzelajului - minimum 20 cm2 ;
- greutatea de zbor - minimum 80 g ;
- greutatea motorului - maximum 10 g.
Ultimele două prevederi ale regulamentului determină dimensiunile și suprafețele
modelului, precum caracteristicile elicei. Regulamentul de concurs prevede 3 starturi cu
durata zborului de maximum 2 minute, cu care se pot obține maximum 360 puncte.
Construcția modelului „Liliac" este destul de simplă, pentru a avea o greutate mică se
construiește numai din lemn de balsa. Cu unele mici modificări, se pot folosi la construcția sa

99
și alte materiale (furnir de tei, baghete de brad la aripi și la profundor etc.). Pentru construcția
fuzelajului este absolut necesară folosirea unui șablon. Acesta se confecționează din lemn de
brad după dimensiunile date în desen. Pe acest șablon îndoim foaia de balsa, bine șlefuită și
umezită, după care o înfășurăm de la un cap la altul cu un fir de ață moale, lăsând-o așa până
la uscare. Partea din față a fuzelajului, în care funcționează motorul, se confecționează separat
de partea din spate și apoi se lipesc între ele. În partea din față a fuzelajului vom lipi un
panou. De asemenea vom introduce un panou de balsa șlefuit în spatele motorului. Piesele
componente ale parasolului se confecționează conform desenului, din lemn de balsa, iar după
îmbinare se lipește definitiv pe fuzelaj la locul corespunzător. Pe fuzelajul terminat se dau
câteva straturi de lac. Construcția direcției și a profundorului este destul de simplă, dacă se
folosește desenul. Nervurile de balsa se taie cu ajutorul unui cutter, folosindu-se un șablon din
placaj. Aripa se construiește din două bucați, având la mijloc fiecare câte trei nervuri din
placaj, groase de un milimetru. Prin aceste nervuri trec două bucați de sârmă din oțel de 1,5
mm diametru și 60 mm lungime, care fixează cele două părți ale aripii. Ca material pentru
nervuri putem folosi în loc de balsa, furnir de tei de 0,8 mm. Va trebui să lucrăm cu multă
atenție la lipirea fâșiei de balsa pe bordul de atac al aripilor, deoarece această piesă protejează
aripa de torsionări. După terminarea construcției părților componente ale aeromodelului,
acestea se împânzesc cu foiță japoneză, apoi se impregnează cu 2 - 3 straturi de emailită
diluată. Ornarea modelului se face cu fâșii și litere decupate din foiță japoneză, colorată
diferit. Construcția elicei, a butucului ei cere munca cea mai migăloasă mai pretențioasă
privind exactitatea execuției. Palele elicei se confecționează din furnir de tei de 1,5 mm. După
profilarea și șlefuirea lor le umezim, și la flacăra unei lămpi de spirt le îndoim, astfel încât
pasul să scadă spre capete. Urmează o șlefuire fină și lăcuirea, după care, cu ajutorul a două
baghete mici de tei, se prind de sârma cositorită pe ax. Este indicat ca în găurile acestor mici
baghete să punem câte o bucată metalică, prin care să introducem sărma cositorită pe ax.
Deschiderea mai mare decât cea normala a palelor elicei este împiedicată de două bucăți mici
de sârmă. Motorul de cauciuc se compune din 6 fire de cauciuc de 6 x 1 mm, în lungime de
180 cm și greutate de maximum 10 g. Fixarea motorului în fuzelaj se face cu ajutorul unui
bețișor de bambus cu grosimea de 3 mm. Centrarea modelului începe cu lansarea lui ca pla-
nor, pentru a ne convinge dacă centrul de greutate este plasat în cel mai bun loc. Dacă la
aceste lansări modelul este ușor de bot, vom lipi puțin plumb pe fuzelaj, imediat după panoul
din față, din contră, dacă e greu de bot, plumbul se lipește pe partea din spate a fuzelajului,
sub profundor. După centrare cu ajutorul unui mecanism (bormașina) sau cu mâna, răsucim

100
40 - 50 ture la motor și lansăm modelul pe orizontală. Dacă modelul urcă în pantă ușoară,
apoi trece în zbor planat, înseamnă că totul este reglat și putem mări treptat turațiile la motor.
La 150 - 200 ture modelul urcă în pantă destul de mare, în viraj spre dreapta, în sensul invers
forței de rotire (cuplu) a elicei. Virajul este tot spre dreapta și în zborul planat. Prototipul
modelului de față cu 360 - 400 ture la motor a urcat la o înălțime de aproximativ 60 - 80 m, în
pantă destul de mare, cu viraj spre dreapta, apoi a planat lin, zburâd la fiecare lansare, în
medie 110 - 130 s. Dacă în timpul funcționării motorului observăm că modelul pierde din
viteză, tanghează și aceasta se repetă, înseamnă că trebuie să tragem în jos axul elicei, lucru ce
se realizează prin lipirea unei pene între panoul din față al fuzelajului și butucul elicei, în
partea de sus. Dacă modelul nu virează spre dreapta, deși direcția este în poziție bună, vom
trage axul elicei tot spre dreapta, tot cu ajutorul unei pene lipite în partea stângă a fuzelajului,
între butuc și panou.
 ALT AEROMODEL PROPULSOR

101
  AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC (PROPULSOR ) B1 - “BRIZA”

Date tehnice :
- suprafața portantă - cca. 14 dm3.
- greutate totală - cca. 85 g.
Aeromodelul se realizează în întregime din lemn de balsa. Aripa se construiește prin
procedeele cunoscute. Profilul acesteia este redat în fig. 4 la sc. 1:1. Nervurile se
confecționează din placă lemn balsa de 1 mm, iar lonjeroanele din baghete de lemn de balsa la
cotele din schiță. Lonjeronul principal (cel cu secțiunea de 3 x 3 mm) va fi realizat din lemn de
balsa tare. Bordurile marginale se vor confecționa din placă de balsa de 2 mm. Chesoanele
necesare unghiului diedru se realizează din placaj de 2 mm și se vor monta pe lonjeronul
principal.

Fuselajul se construiește din lonjeroane de balsa tare cu secțiunea de 2 x 2 mm, iar

montanții din același material. Partea centrală (cea care susține motorul de cauciuc) se
consolidează cu placă de balsa de 1 mm (fig. 3). Panoul frontal (A), care susține botul cu
instalația de funcționare a elicei, se realizează din placaj de 2,5 - 3 mm grosime (fig. 5).
Ampenajul orizontal cuprinde nervuri din placă de balsa de 1 mm, lonjeroane din balsa
conform schiței din fig. 4 și borduri marginale din balsa de 2 mm. Ampenajul vertical se
realizează din placă de balsa de 2 mm, la dimensiunile din schiță. Palele elicei se realizează
din placă de balsa de 3 mm, la forma din schiță (fig. 6).

102
 După finisare și profilare (atenție la sensul de rotație), acestea se vor monta pe câte un
butuc din lemn tare, de preferință fag sau carpen. Butucul se găurește cu burghiul de Ø 1,5
mm, având grijă ca față de axul motor să obținem unghiul redat în schiță (fig. 6), în dreptul
lățimii maxime a palei. După fixarea palelor pe dispozitivul de acționare, putem să le
torsionăm la cald, respectând unghiurile pe secțiuni de pală redate în schiță. Dispozitivul de
actionare se va realiza conform schitei (fig. 5) la scara 1:1.

Motorul de cauciuc se formează din 6 fire ( 1 x 6 mm), verificând ca greutatea acestuia

uns să nu depășească 10 g. Aeromodelul se va împânzi cu hârtie de mătase colorată și se va
impregna cu emailită aviatică diluată în proporție de 1/3. Trebuie acordată o atenție deosebită
lăcuirii, deoarece, fiind fragil, scheletul se poate torsiona.

103
104
105
106
107
  AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC (PROPULSOR ) B1 -
“CUTEZĂTORUL”
Scheletul fuzelajului (fig.1) construit din lemn de balsa, este alcătuit din patru baghete de
3 x 3 mm și montanți având în secțiune aceleași dimensiuni. După asamblare și uscare, partea

108
centrală se plachează pe toate fețele cu balsa de 1 mm. Greutatea finală a fuzelajului trebuie să
fie de 35 g. Pe fuzelaj este montat ampenajul vertical format din două părți semicircular
confecționate din placă de balsa cu grosimea de 2 mm.
Parasolul (fig. 2) este confecționat din trei plăci
de balsa de 10 mm, decupate la interior și lipite
între ele. După uscare parasolul se profilează, se
lipește pe fuzelaj. Pentru confecționarea aripii se
utilizează nervuri din placă de balsa de 2mm
grosime și lonjeroane tot din balsa de dimensiunile
date în schiță. Chesoanele pentru diedru se confecționează din placaj de 1mm grosime. Aripa
se împânzește cu foiță japoneză colorată, peste care se aplică cu pensula două – trei straturi de
email pentru impregnare.. Suprafața aripii este de de 10,5 dm2 , iar greutatea de 23 g.
Stabilizatorul se construiește în același fel ca și aripa, cu nervuri din balsa de 1 mm
grosime și lonjeroane cu dimensiunile date în schiță. Lonjeronul principal este o fâșie de balsa
de 1 x 5 x 310 mm montată vertical și încastrată în nervuri. Nervurile bordurilor marginale se
confecționează din placă de balsa de 5 mm grosime. Suprafața acestuia este de 3,26 dm2 , iar
greutatea de 6 g. deoarece construcția stabilizatorului este fragilă, nu se recomandă lăcuirea
lui cu mai mult de două straturi
de email diluat (circa 40%).
Elicea: vom confecționa
întâi palele din lemn de tei după
șabloanele din schiță. Urmează
construcția botului, care
împreună cu mecanismul de
antrenare a elicei (fig.3) este
format dintr-o piesă de bază
(botul propriu- zis) și alte piese
confecționate la strung după
dimensiunile din schiță. Lagărul
axului (detaliul 2) este făcut din
bronz sau alamă. Axul elicei
(detaliul 3) se confecționează din oțel. Prin partea groasă a acestuia trece cârligul de care se
agață cauciucul, confecționat din sârmă de oțel de 2 mm. Montăm pe bot cele două bucșe,

109
introducem axul din interior două șaibe
rior spre exterior, apoi cele dou aibe de teflon sau pertinax și
resortul (confecționat din sârmăă de ooțel de Ø 0,5 mm), după care cositorim piesa purtătoare
purt a
palelor confecționată din sârmăă de ooțel de Ø 2 mm conform schiței.
ei. Motorul este format din
secțiunea de 1 x 4 mm șii lungimea de 260 mm.
10 fire de cauciuc “ Pirelli ” cu sec mm Răsucind
cauciucul de 400 de ori, motorul va func
funcționa
iona circa 40 de secunde, timp în care aeromodelul
înălțimi cuprinse între 45 și 50 m.
dacă este bine centrat, poate atinge în

110
111
112
 AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC – “WAKEFIELD KL 68.1”

113
 Aeromodelul cu motor de cauciuc construit de cehoslovacul Josef Klima şi-a
demonstrat, cu prilejul Campionatului Mondial din Suedia (1971), excepţionalele calităţi de
zbor. Cu timpul de 232 secunde, a cîştigat primul loc și titlul de campion mondial la categoria
F1B.
Fuzelajul acestui model se demontează fiind construit din două părţi separate. Partea din
față a fost realizată din două foi de balsa de 1 mm grosime înfășurate în spirală, în sensuri
diferite. Între cele două foi şi în interiorul tubului este lipită pînză de mătase japoneză. Partea
din spate, conică, este din două foi de balsa de 0,8 mm grosime. Fuzelajul se asamblează prin
două piese de dural. În exterior fuzelajul este acoperit cu foiţă japoneză şi lăcuit.
Aripa, lucrată din două bucăţi, se montează prin două sîrme de oţel de 2 mm diametru,
fixate în baldachin. Nervurile din zona de prindere sînt din placaj de 1 mm iar celelalte din
balsa de 1,6 mm. Lonjeronul bordului de atac a fost construit din balsa, cu o baghetă de 3 x 3
mm şi două plăci, una 1,2 x 1,5 mm pe intrados și alta de 14 x 1,5 mm pe extrados. Această
construcţie păstrează bine profilul şi asigură rezistenţa aripii. Longeronul principal, de 4 x 6
mm, secundar, de 3 x 3 mm şi de scurfgere,de 3,5 x 20 mm finisat trapezoidal, sunt din
balsa. Acoperirea aripii s-a făcut cu foiţă japoneză lăcuită cu lac aviatic.
Ampenajul orizontal şi vertical sînt construite asemănător, numai din balsa, cu nervuri de
1 mm grosime. Determalizarea se comandă cu un autocnips de 6 min, fixat pe baldachin.
Elicea are diametrul de 570 mm. Palele sînt din balsa, articulate pe bot cu posibilitatea
reglării pasului, acoperite cu foiţă japoneză şi lăcuite. Botul a fost construit din dural. Axul,
din oţel de 3 mm diametru, se roteşte în rulmenţi axiali şi radiali. Între ax şi motorul de
cauciuc există o legătură cardanică.
Motorul de cauciuc se compune din 16 fire de Pirelli de 1 x 6 mm. Timpul de funcţionare
este de 32 - 37 secunde, funcţie de calitatea cauciucului.
Greutățí:
- Fuzelaj + Autocnips (85 gr.);
- Aripi (52 gr.);
- Ampenaj orizontal (10 gr.);
- Ampenaj vertical (5 gr.);
- Elicea cu botul (38 gr.);
- Motorul de cauciuc (40 gr.)

114
 AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC

115
116
117
  AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC – “COUPE D'HIVER”

Una dintre categoriile de aeromodele - zbor liber foarte apreciată de aeromodeliştii noştri
juniori este categoria «Coupe d'Hiver», aeromodel cu motor de cauciuc de mici dimensiuni.
Conform regulamentului F.A.I., constructorului nu-i este impusă suprafaţa portantă totală
a modelului, ci greutatea lui, care trebuie să fie de minimum 80 g, greutatea firelor de cauciuc
unse (a motorului) de 10 g, iar suprafaţa celei mai mari secţiuni transversale a fuzelajului de
minimum 20 cm2. Existând o bogată experienţă în construcţia acestor modele, se recomandă
întrebuinţarea unei suprafeţe portante totale între 1100 şi 1 500 cm2.
Vedem mai jos schiţa unuia dintre cele mai reuşite modele, avînd soluţii constructive foar-
te interesante şi originale. Modelul aparţine aeromodelistului american C. Sotich.
FUZELAJUL cuprinde o primă parte, cilindrică, construită din placaj de balsa de 1,5 mm
răsucit. Partea a doua a fuzalajului este tronconică, fiind executată din balsa de 0,8 mm şi
având la coada aaromodelului un diametru de 10 mm.

118
 Pe partea cilindrică a fuzelajului culisează un inel din balsa de 1 mm grosime pe care e
fixat parasolul, executat ca în desen. După centrarea modelului, inelul cu parasolul este lipit
definitiv de fuzelaj. Fixarea parasolului de aripă se face cu o sârmă în V, care ne ajută să
obţinem şi diedrul aripii.
DERIVA este construită din balsa de 1 mm şi are suprafaţa de 20 cm2.
ARIPA este construită din două bucăţi de furnir de balsa de 1,5 mm grosime, având lipite
câte o baghetă de brad de 1,5 x 3 mm atât pe bordul de atac cât şi pe cel de fugă pentru a nu se
torsiona. Profilul aripii este un simplu arc de cerc cu o înălţime de 8% din profunzimea aripii.
Pentru păstrarea acestui profil, aripa are fixată pe intrados câteva nervuri din balsa da 3 mm.
Suprafaţa aripii este de 100 cm2, având o incidenţă de 2o şi diedrul în simplu V.
STABILIZATORUL este o construcţie similară aripii, executată din furnir de balsa de
0,8 mm, având lipită pe bordul de atac şi pe cel de fugă cîte o baghetă de brad de 0,8 x 2 mm.
Profilul are o înălţime de 5% din profunzimea stabilizatorului.
GRUPUL MOTOPROPULSOR este format din 4 fire da cauciuc Pirelli de 1 x 6 mm,
avînd unse greutatea de 10 g. Elicea este monopală, având diametrul de 425 mm şi pasul 700.
Este construită din 3 straturi de furnir de balsa de 0,8 mm, încleiată şi pusă la presat pe un
calapod de lemn executat pentru pasul respectiv. Elicea modelului este fixată pe un ax din
sîrmă de oţel de 2 mm care se roteşte în botul de lemn între două bucşe de duraluminiu prinse
la un capăt şi la celălalt ale acestuia. Rulmentul de presiune a fost înlocuit cu două şaibe de
teflon (se pot întrebuința și două şaibe din pertinax de 1 mm). Modelul este dat cu două
straturi da emailită, avându-se grijă ca uscarea aripii şi a stabilizatorului să se facă pe o
planşetă perfect plană, pentru a nu se torsiona.

119
 B. AEROMODELE CAPTIVE DE VITEZĂ

Aeromodelele captive de viteză, cu propulsie mecanică sunt denumite și aeromodele în

zbor circular cu cablu de comandă. Au caracteristici asemănătoare aeromodelelor pentru zbor
de durată și plutit. Scopul modelului este de a obține viteză maximă creată de propulsor pe o
distanță măsurată. Volumul motorul este de 2,5 cm3 , suprafața totală maximă (St ) 2 dm2 /cm3
(cilindreea motorului), încărcarea maximă 100 g/dm2 . Modelul trebuie să decoleze de pe sol,
să dezvolte viteze mari, să
răspundă fidel comenzilor
date de pilot. Forțele care
acționează asupra unui
aeromodel captive sunt
redate în fig.186, unde din
cauza zborului circular,iau
naștere forțe centrifuge, care
de fapt nu se creează în zbor
rectiliniu, deci motorul
trebuie să învingă nu numai
forța de rezistență la
înaintare. Datorită
traiectoriei circulare, în
cablurile de pilotaj ia naștere
o forță de tracțiune, care echilibrează forța centrifugă. Datorită faptului că forța centrifugă și
forța de tracțiune care o echilibrează pe prima sunt perpendiculare pe rezistența de înaintare și
pe tracțiune, ele nu influențează puterea motorului.rezultă că viteza orizontală este dată de
relația: V = 10,6 / x η/Cxt , în care V este viteza orizontală,în m/s; N – puterea motorului
în C.P ; S – suprafața aripii, îm m2 ; η – randamentul elicei; Cxt – coeficientul de rezistență
totală la înaintare.

120
121
 La această categorie suprafața totală (aripă + ampenaj orizontal) este 10 – 11dm2. Este
obligatorie echiparea cu motor Diesel necarenat, cu o capacitate cilindrică de maximum 2,5
cm3. Se folosește combustibil clasic sau poate fi folosit și combustibil cu nitrați. Trenul de
aerizare este fix, nu se admite elice metalică, este obligatorie comanda modelului cu 2 cabluri,
având diametrul minim de 0,30 mm. Lungimea minimă a cablurilor de conducere este 15,92
m, măsurată de la axa elicei modelului până la axa părții de apucare a mânerului de comandă
(manșei). Se execută trei lansări și se ia în clasament viteza cea mai mare realizată pe 10
ture/km lansat.

 AEROMODEL CAPTIV DE VITEZĂ - “CAMPION”

Caracteristici tehnice :
- anvergura - 800 mm ;
- suprafața portantă - 10,10 dm2;
- greutate în stare de zbor - circa 500 g ;
- motor - MVVS 2,5 cm3 ;
- elice - Ø 180 x 150 mm.
Pentru realizarea aeromodelului (fig.1), vom trasa și pregăti materialul necesar
construcției aripei. Aceasta se confecționează prin lipirea între ele a unei baghete din lemn de
brad cu dimensiunile de 4 x 5 x 800 mm și a două plăci de balsa cu dimensiunile de 8 x 45 x 800
mm și respectiv 8 x 70 x 800 mm. După uscarea cleiului ago (sau superglue) aceasta se profilează
conform profilului aflat în plan la scara 1 : 1 (fig. 2). Ampenajul orizontal se realizează din
placă de balsa de 5 mm. Fuselajul se compune din panoul frontal (fig. 4), realizat din placaj de
10 mm (secțiunea A-A 1:1) și doi pereți laterali ce vor fi confecționați din placaj de 2,5 mm -
3 mm, la dimensiunea din plan. În acești pereți vom practica spațiile necesare introducerii
aripei si a ampenajului orizontal. După confecționarea rezervorului (fig. 7), introducerea
acestuia în fuselaj și realizarea sistemului de comandă (fig. 6), intradosul, extradosul
fuselajului se acoperă cu placă de balsa de 3 mm. Batiul motor se realizeaza conform cotelor
din schiță (fig. 5), din bară de duraluminiu și se fixează pe panoul din placaj de 10 mm, prin
intermediul a trei șuruburi pentru lemn. Jamba se realizează din tablă duraluminiu de grosime
3 mm și se montează pe batiu împreună cu motorul, prin intermediul a două șuruburi M3 x 15
mm.(fig. 3).

122
 Rezervorul a fost proiectat pentru a folosi o parte din presiunea carterului motor (fig.
7), vom monta pe acesta duză largă aflată în dotare. Combustibil folosit : eter etilic 29%, ulei
de ricin 20%, petrol 50%, amil nitrit 1%.

123
124
 AEROMODEL CAPTIV DE VITEZĂ - “FULGER”

Aeromodelele
captive de viteză, trezesc
mult interes datorită vitezei
cu care evoluează, a
tehnicii de pilotaj specifice
și a calităților
aerodinamice pe care
trebuie să le aibă
construcția. Materiale
necesare construirii
aeromodelului: Baghete de
brad, placaj de 2 mm și 5
mm, plăci de balsa de 4 - 8
mm, hârtie special, sârmă
de oțel de diametru 4 mm,
o roată cu diametrul de 30
mm, tablă galvanizată
pentru confecționarea
rezervorului. Fuzelajul se
confecționează din placaj
și baghete de brad de 3 x
10 mm. Batiul motorului
este construit din placaj de

125
10 mm pe care se lipesc baghetele fuzelajului. Se învelește cu balsa de 10 mm grosime pe
partea de jos, iar partea de sus cu balsa de 4 mm grosime. Aripa se construiește din plăci de
balsa de 8 mm învelită cu hârtie japoneză, se impregnează cu emaită sau clei Ago. Ampenajul
orizontal este construit din plăci de balsa de 4 mm grosime cu profil plan - convex. Aripa și
ampenajul sunt fixate pe fuzelaj prin lipire și matisare. Rezervorul se confecționează din cutie
de tablă de conservă, după desen. Jamba pe care se fixează roata se poate confecționa din
sârmă de oțel de diametru 4 mm. Motorul trebuie să aibă unghiul de incidență în afară, de 1-2
grade. Aripa și ampenajul au unghiul de incidență de 0 grade. Modelul construit cu atenție, va
putea atinge viteze de 130 km/h cu cablu de comandă de 0,4 mm și 140 km/h cu cablu de 0,3
mm.

 ALT AEROMODEL CAPTIV DE VITEZĂ ( pentru concurs )

Fuzelajul se execută din plăci de tei, cu grosimea de 10 mm. Pe partea de jos a

fuzelajului se montează trenul de aterizare care este monojamb. În spatele trenului de aterizare
se montează triunghiul de comandă, care se execută din tablă de aluminiu de 1 mm grosime,
iar în partea dreaptă a fuzelajului se află
tija de comandă care acționează prin
intermediul triunghiului de comandă,
profundorul.
Aripa se execută din plăci de lemn de
balsa, cu grosimea de 5-7 mm grosime.
După decuparea (în plan a) aripei, acesta se
întărește pe margini cu baghete din lemn
de pin sau tei prin încleiere. După uscare,
aripa se profilează prin pilire și șlefuire. La
capetele aripei se execută din placaj de 1,5
mm grosime câte o întăritură de protecție a
aripei. Aripa se fixează pe fuzelaj în locul
arătat în schiță cu ajutorul unei plăcuțe din
tablă de aluminiu de 0,5 mm grosime cu
ajutorul unor șuruburi mici pentru lemn.

126
 Ampenajul orizontal (stabilizatorul și profundorul) se execută din plăci de lemn de
balsa de 3 mm grosime profilat ca și aripa.
Rezervorul de combustibil se execută din tablă de alamă de 0,2 mm grosime sau din
tablă de cutie de conserve prin cositorire.
Trenul de aterizare se execută din tablă de aluminiu de 3 mm grosime cu o singură
roată, din cauciuc de diametru 30 mm.
Elicea se confecționează din lemn de carpen, având diametrul de 320 mm iar pasul
între 160 – 180 mm.
Modelul executat se vopsește cu vopsea Duco, în culori după preferință.

C. AEROMODELE CAPTIVE DE ACROBAȚIE

Suprafața totală (aripă + ampenaj orizontal) nelimitată. Se poate echipa cu orice tip de
motor cu capacitate cilindrică de maximum 7 cm3. Tren de aterizare fix, nu se admit elice de
metal, se poate folosi orice tip de combustibil. Lungimea cablurilor de comandă între 15 și 18
m (în funcție de diametrul pistei de concurs).

 AEROMODEL CAPTIV DE ACROBAȚIE

Caracteristici tehnice: - suprafața portantă - cca. 22 dm2

- greutatea totală - cca. 500 g.
La concursurile de aeromodelism a fost introdusă și participarea aeromodelului captiv
de acrobație. Construcția acestuia: Aripa se realizează din nervuri și lonjeroane conform
schiței la sc. 1:1 (fig. 8) (profilul aripei).
Nervurile se confecționează din placă de balsa de 2 mm grosime. Cu excepția
lonjeroanelor principale ce vor fi prelucrate din lemn de brad, toate celelalte lonjeroane le
prelucrăm din lemn de balsa la secțiunile recomandate în schiță. Pe zona bord de atac -
lonjeron principal, aripa va fi placată cu placă lemn balsa de 1 mm.
Flapsurile se vor executa la cotele din schită, din placă de balsa de 5 mm grosime.

127
 Fuselajul va fi realizat din
lonjeroane lemn brad cu secțiunea de 3 x 10
mm și batiul motor din placaj sau placă din
lemn tei de 10 mm grosime. Montarea se
execută prin lipire cu superglue, clei ago,
pe planseta. Trenul de aterizare este format
dintr-o jambă ce va fi confecționată din
tablă de duraluminiu de 3 mm grosime, la
cotele din schiță (fig. 10) și o roată de
cauciuc de Ø 40 mm. Jamba se fixează pe
batiul motor prin intermediul a două
șuruburi mecanice de M3 x 20 mm.
Ampenajul orizontal și cel vertical
se vor realiza din placă de balsa de 5 mm
grosime la cotele din schiță. Dimensiunile
de realizare a rezervorului sunt date în (fig.
9), acesta va fi executat din tabla de
conserve.
Sistemul de comandă este clasic,
dimensiunile triunghiului de comandă și
ale levierelor de acționare a flapsului și
profundorului sunt date în (fig.11).
Aeromodelul se împânzește cu hârtie de
mătase și se impregnează cu emailită
aviatică diluată în proporție de 1:3.
Motorul folosit este de 2,5 cmc.
capacitate cilindrică, iar elicea de Ø 230 x
100 mm.

128
129
130
  ACROBAȚIE CU
AEROMODEL CAPTIV

131
  AEROMODEL CAPTIV – “PIONIERUL”

Aripa: Pentru realizare ei, se execută nervurile necesare (14 buc.) la forma din plan. Prin
intermediul unei planșete de desen se montează nervurile executate pe lonjeroanele din lemn
de brad, indicate de asemenea în plan. Pe perioada uscării cleiului aripa trebuie să stea fixată

132
pe planșetă. Bordurile marginale se confecţionează din placaj de 1mm. La extremitatea din
stănga a aripei se fixează piesa din placaj de 3 mm prin care vor trece cablurile de comandă.
La mijlocul aripei pentru o mai bună fixare pe fuselaj, se plachează cu furnir sau placaj de 0,8
mm peste cele două nervuri, atît pe extrados cît și pe intrados. După finisare aripa se
împânzeşte cu hârtie de mătase, impregnată cu lac incolor diluat în proporţie de 1/2 cu diluant.
Fuzelajul se decupează dintr-o placă de lemn (brad sau tei) de 8 mm. Pentru rigidizarea
batiului motor (locul de fixare a motorului) este necesar să se placheze cu piese din placaj de
1mm de o parte şi de alta conform planului). Pe axa longitudinală a fuselajului se decupează
forma profilului aripei, astfel încât aceasta să poată fi introdusă în spaţiul creat. Fixarea aripei
pe fuzelaj se efectuează prin lipire cu clei de nitroceluloză.
Stabilizatorul şi ampenajul vertical se confecţionează din placaj de 1 mm, la forma din

133
 lipire. Profundorul se cupleazăă la stabilizator
plan. Piesele realizate se vor fixa pe fuselaj prin lipire stabiliza
cu ajutorul a 8 piese din pânzăă cu dimen
dimensiunile de 10 x 20 mm.
Trenul de aterizare se confecţionează din tablă de duraluminiu
aluminiu de 1 mm, la
dimensiunile din plan (douăă piese) se fixează pe fuselaj cu ajutorul a douăă şuruburi M 3 x 20
mm. Roţile se montează pe jambe prin intermediul şuruburilor
uruburilor respective (a se vedea detaliul
din plan).
Rezervorul ocupă spaţiull dintre motor şii bordul de atac al aripei. Dimensiunile din
ționează din tablă de alamă de 0,2 - 0,3 mm, la capacitatea
plan sînt orientative, se confecționeaz
dorită în plan sînt redate şi piesele
pie care asigură sistemul de comandăă al aeromodelutui.
ă, suportul triunghiului de comandă
Triunghiul de comandă, co şii pîrghia de acţionare
ac a
profundorului se realizează din tabl
tablă de aluminiu de 1 mm. Piesele se vor găuri
gă conform
fixaţi pe acesta cu clei şi 4 cuişoare
cotelor din plan. Pîrghia profundorului o fixa şoare introduse în gău-
g
rile de Φ 1 mm redate în plan. Legă
Legătura dintre triunghiul de comandă şi pîrghia profundorului
rmediul unei sîrme de ooţel de Φ 1,5 mm. Legătura
se efectuează prin intermediul ra dintre triunghiul de
comandă şi cablurile de pilotaj se obţine cu ajutorul a două sîrme de oţel de Φ 0,5 mm fixate
pe triunghiul de comandă.
Se folosește motor de 1,5 cmc şi elice de Φ 180 x H 100 mm. Cablurile
ablurile de comandă
comand se
ţel de Φ 0,3 mm, avînd distanţaa de la axa manşei
vor realiza din sîrmă de oţel man la axa
aeromodelului de cca 10 m.
Pentru efectuarea primului zbor este bine să ne adresăm unor aeromodeliști
aeromodeli avansați.
Pilotarea aeromodelului
delului va trebui efectuată în condiţii de deplină securitate pentru colegii
spectatori.

134
 AEROMODEL CAPTIV – “PIONIER 2”

În fig. I observăm planul de ansamblu al lui “Pionier 2”.

Fuzelajul (4) este construit în întregime dintr-o placă de
lemn (brad sau tei ) de 8 mm grosime. Pentru rigidizarea
batiului este necesar să placăm în partea din față, de o
parte și de alta (1), cu placaj de 1 mm. Pentru aputea să
prindem aripa, vom decupa în fuzelaj, pe axa longitudinală
a acestuia, profilul aripii (9). Stabilizatorul (5) și
ampenajul vertical (8) sunt confecționate din placaj de 1
mm. Se fixează pe fuzelaj prin lipire. Profundorul este
fixat de stabilizator cu ajutorul a 8 bucăți de pânză, având

135
dimensiunile de 10 x 20 mm, conform planului. Trenul de aterizare este confecționat dintr-o
bucată de tablă de duraluminiu de 1,5 - 2 mm cu dimensiunile din plan, pozițiile (2) și (6).
Se prinde pe fuzelaj cu ajutorul a două șuruburi M3 x 20. Roțile sunt montate pe jambe tot
cu ajutorul unui șurub M3 cu două piulițe, care fixează șurubul pe care este prinsă roata de
jambă. Aripa este construită clasic din material indigen, cu ajutorul a 14 nervuri din placaj
de 1 mm și a lonjeroanelor cu dimensiunile date în plan. Bordurile marginale sunt
confecționate din placaj de 1 mm. La centru, pentru o mai bună lipire a aripii pe fuzelaj,
placăm peste cele două nervuri cu placaj sau furnir de 0,8 mm, atât pe extrados, cât și pe
intrados. La capătul din dreapta al aripii, privită așa cum este trasată în plan, lipim cu clei
Ago (nitroceluloză) o bucățică de plumb (7) în greutate de 10 - 15 gr. La capătul din stânga
pe intrados lipim piesa (13) din fig. II, confecționată din placaj de 2 mm, cu găuri de 3 mm
în dreptul punctelor de gaură din schiță. Rezervorul (3) este confecționat din tablă de alamă
de 0,2 - 0,3 mm pe care cositorim cele trei țevi (pot fi procurate de la rezervele de pastă
metalice) conform figurii, după ce în preralabil am dat găuri de dimensiunea țevii. Acest
rezervor va ocupa locul dintre motor și bordul de atac al aripii și va fi confecționat în funcție
de capacitatea motorului. În fig. II sunt trasate piesele care asigură sistemul de comandă al
aeromodelului. Triunghiul de comandă (10) este confecționat din tablă de aluminiu de 1-1,5
mm, pe care-l găurim conform schiței. Suportul triunghiului de comandă (11) este
confecționat tot din tablă de aluminiu de 2,5 mm grosime, în care dăm două găuri de 3 mm.
suportul se prinde pe fuzelaj cu un șurub M3 x 20. Pârghia profundorului (12) este
confecționată din tablă de aluminiu de 1 – 1,5 mm în care dăm 4 găuri de 1 mm pentru a o
prinde de profundor cu 4 cuișoare. Legătura dintre triunghiul de comandă și pârghia
profundorului se realizează prin intermediul unei sârme de oțel de diametru 1,5 mm.
Legătura dintre triunghiul de comandă și cablurile manșei se obține cu ajutorul a două sârme
de oțel de 0,5 mm. La acest model se utilizează un motor ZEISS- JENA de 1 cm3, sau un
motor chinezesc de 1,5 cm3 . Elicea are un diametru de 180 - 200 mm, în funcție de motorul
pe care îl folosim. Pilotarea se face cu cabluri de 15,92 m lungime dacă aeromodelul în stare
de zbor atinge o greutate de 300 – 350 gr. În cazul în care îl construim mai greu, pilotarea se
face cu cabluri de 10 - 12 m.

136
  AEROMODEL CAPTIV DE ACROBAȚIE - “GALO - 01”

Aeromodelul captiv GALO - 01 utilizat în concursurile aeromodelistice, are calități

aerodinamice superioare care îi conferă posibilitatea executării unei game variate de figuri
acrobatice.
Caracteristici tehnice:
- Anvergură- 1420 mm
- Lungimea - 980 mm
- Profil de aripă -
Biconvex - simetric
- Greutate - 1300 gr.
- Motor - 3,5 – 5,6
cm3
Fuzelajul: se
confecționează, părțile
laterale din placă de
balsa de 3 mm și
panourile din placaj de 2
mm grosime. Partea din
față a fuzelajului se
întărește cu placaj de 1
mm. Batiul motor se
realizează din lemn de
carpen cu dimensiunile
de 10 x 15 x 200 mm,
acesta se fixează cu clei
Ago pe pereții laterali ai
fuzelajului.Pereții
laterali ai fuzelajului se
montează pe panouri
folosind pentru aceasta o
planșetă.. După uscarea
cleiului ansamblul obținut se montează pe aripă prin lipire cu clei. Se rezolvă sistemul de

137
comandă (tijele de comandă ale flapsurilor și ale profundorului) și se acoperă fuzelajul la
intrados cu o placă de balsa de 3 mm. După montarea ampenajului orizontal se va da forma
fuzelajului și la extrados, prin montarea pe acesta a două piese din balsa de 10 mm. Carlinga
este ambutisată din plastic. După finisarea fuzelajului la forma din plan, pe acesta se va monta
și ampenajul vertical.
Ampenajul orizontal și vertical: sunt realizate din plăci de balsa de 5 mm la forma și
dimensiunile din plan. Piesa mobilă a ampenajului orizontal (16) profundorul, se așează pe
partea fixă (15) stabilizatorul prin intermediul a patru balamale din plastic (conform schiței).
Ampenajul vertical se fixează pe fuselaj după finisarea completă a acestuia.
Aripa: Se realizează clasic prin intermediul nervurilor (11) și a lonjeroanelor (13).
Nervurile se confecționează din placă de balsa de 2 mm grosime; la centru unde solicitarea
este maximă (triunghiul de comandă fiind fixat în aripă), nervurile sunt confecționate din
placaj de 1,5 mm. Lonjeronul principal este alcătuit din două baghete din lemn de brad cu
secțiunea de 5 x 5 mm. Lonjeronul bordului de atac este format din două piese realizate din
balsa de 3 mm și respective 10 mm de lungimea anvergurii aripei. Lonjeronul bordului de
scurgere este format din trei piese, două din lemn de balsa de 2 mm, și una din lemn de balsa
de 8 mm grosime. Prin împreunarea lor vom obține un lonjeron profilat în “U”. Partea din față
a aripei de la lonjeronul principal până la cel al bordului de atac, se plachează cu placă de
balsa de 1 mm. Piesa mobilă a aripei (10) – flapsurile – se realizează din placă de balsa de 5
mm și se fixează pe aripă prin intermediul a șase balamale din plastic conform schiței. După
finisare, aripa se introduce în fuzelaj și se fixează de acesta prin lipire cu clei Ago, superglue
Bison.
Trenul de aterizare se confecționează din sârmă de oțel de diametru 3 mm și este fixat
în aripă prin intermediul a două piese din lemn de esență tare. Cele două roți au diametrul de
60 mm. Rezervorul este confecționat din tablă de alamă și are capacitatea de cca. 150 ml.

 AEROMODEL CAPTIV - MACHETĂ

Macheta aeromodelului captiv este destinată aeromodeliștilor avansați.Este construită

din material indigene, echipată cu un motor de 2, 5 cm3 de orice tip, utilizând combustibil cu
amestec din părți egale de eter, ulei de ricin și petrol. Fuzelajul se construiește din panouri de
placaj de 2 mm grosime. Ele se decupează în interior pentru ușurare, în afară de cele două din
față, unde se decupează numai cele două găuri de fixare a batiului. Rezervorul pentru

138
combustibil se fixează pe panoul din față. Batiul motorului este confecționat din lemn de
esență tare de 10 x 10 mm grosime. Pentru lonjeroanele de fixare a panourilor vom folosi
baghete de brad cu secțiunea de 3 x 3 mm, prinse cu clei Ago, superglue Bison.
Atât ampenajul orizontal cât și cel vertical sunt construite din nervuri din placaj de 1 mm
grosime, iar pentru fixarea acestora vom folosi baghete de 2 x 4 mm și 2 x 6 mm pentru
bordul de scurgere. Trenul de aterizare se confecționează din plăci de duraluminiu de 2 mm
grosime, sau din sârmă de oțel de diametru 3 mm, el se fixează pe panoul numărul 2 din față.
Roțile sunt confecționate din cauciuc, având un diametru de 60 mm, gențile sunt confecționate
din duraluminiu având ca butuc o țeavă de pix (metalică). Bechia se confecționează din sârmă
de 1 - 1,5 mm grosime și se montează dedesubt la extremitatea fuzelajului. Triunghiul de
comandă și ferura profundorului se execută din plăci de duraluminiu de 1,5 – 2 mm . Tijele de
comandă vor avea o grosime de 1 mm. Aripa are formă trapezoidală și se construiește din
nervuri de 1 mm
grosime, ce vor fi
decupate în interior
pentru a reduce din
greutate. Lonjeronul de
la bordul de atac este de
5 x 5 mm grosime, cele
două lonjeroane
centrale sunt de 8 x 4
mm grosime și
lonjeronul de la bordul
de scurgere este de 10 x
3 mm grosime. Aripa
are formă de diedru de
3 grade. Împânzirea
machete se face cu
hârtie natron sau alt
model similar pe care
se dă cu lac incolor
pentru întindere.

139
 ALTE AEROMODELE CAPTIVE

140
141
142
 AEROMODEL CAPTIV – “I.A.R. - 822”

143
  AEROMODEL CAPTIV BIPLAN CU MOTOR DE 1,5 CC

Cu acest tip de aeromodel, simplu de construit și cu un aspect plăcut, vă puteți iniția cu

ușurință în arta pilotajului. Principalele materiale necesare construcției sunt: placaj subțire,
lemn de tei, baghete
de brad.
Fuzelajul. Pe o
coală milimetrică se
execută conturul
exterior (vezi fig.1).
Se copiază apoi
acest desen pe o
placă de lemn de tei
cu grosimea de 8
mm. Cu ajutorul
traforajului decupăm
locașurile de
montare ale
motorului,
triunghiului de
comandă și
amplasare a
ampenajului. Pentru
mărirea rezistenței,
în partea frontală se
fixează două plăcuțe
din placaj de tei sau
fag cu grosimea de
1,5 mm, utilizând
cuișoare și clei (pe
linia punctată din
fig.1).

144
 Ampenajul vertical se execută din placaj cu grosimea de 1,5 mm, lăcuit și bine șlefuit.
Aripile. Nervurile prezentate în schiță sunt confecționate din placaj de 1 sau 1,5 mm
(fig. 9). Tot în această figură apar și dimensiunile lonjeroanelor și materialul folosit. Pentru
montarea aripilor se face întâi desenul în mărime naturală pe o coală albă. Se montează întâi
planul superior, apoi cel interior (fig. 3, 4). Montarea se face pe o planșetă curată și netedă.
Locașul existent între nervurile duble de la capetele planurilor servește la fixarea celor doi
montanți verticali (fig.10), care măresc rezistența ansamblului fuzelaj - planuri. Montanții se
execută din placaj cu grosimea de 2 mm, se plachează pe ambele fețe cu balsa de 1 mm și se
profilează simetric. În final se lăcuiesc bine cu email. Montarea ambelor planuri pe fuzelaj se
execută în următoarea ordine: se montează pe fuzelaj planul inferior (fig.4) cu ajutorul unui fir
de cauciuc petrecut în jurul celor două știfturi; planul superior se fixează prin același
procedeu; în final se introduc cei doi montanți în locașurile practicate în planuri. Se are grijă
ca distanțele între cele două planuri să fie egale. Urmează încleierea cu clei Ago, sau
superglue Bison.
Ampenajul orizontal. Se poate executa în două variante: din placaj cu grosimea de 2
mm sau din baghete cu secțiunea de 3 x 5 mm. Articulația profundorului se va face cu
balamale.
Trenul de aterizare este confecționat din două plăci de duraluminiu cu grosimea 1,5 –
2 mm, după cotele arătate în fig. 11. Montarea lor pe fuzelaj se face cu două șuruburi M3.
Pentru mărirea rezistenței între ele și fuzelaj se intercalează două plăcuțe de dural (fig.2).
Triunghiul de comandă (fig.6) se execută din placă de duraluminiu cu grosimea de 1,5
mm. Pentru a evita încurcarea cablurilor de comandă, pe montantul din interiorul virajului se
montează o piesă din sârmă de oțel cu diametrul de 0,8 mm (fig.7). În fig. 8 sunt cotate cele
două piese din placaj cu grosimea de 1 mm care servesc ca sprijin pentru montarea celor două
planuri. Ele se încleiază pe fuzelaj.
Rezervorul de combustibil (fig.12) se execută din tablă subțire de cupru cu grosimea
de 0,2 – 0,3 mm și se montează pe model în partea din exteriorul virajului. Urmează
împânzirea modelului. După lăcuirea cu email și o verificare atentă, putem trece la probele de
zbor. Dimensiunile sunt date în milimetri.

145
 AEROMODEL CAPTIV – “I. S. - 24”

146
  AEROMODEL CAPTIV COMBAT

Aeromodelul captiv “ACVILA” este destinat exclusive luptelor aeriene. Luptele se

desfăşoară între două modele captive care zboară în acelaşi timp şi în acelaşi cerc pe o durată
de timp predeterminat, scopul fiind de a tăia o panglică legată de coada modelului
adversarului, exclusiv cu ajutorul elicei, fiind acordate puncte pentru fiecare tăiere. La
aeromodelele din clasa F2D caracteristic este: lipsa fuzelajului, a ampenajului vertical şi a
trenului de aterizare. Construcţia aeromodelului este simplă, putând fi uşor realizată chiar de
către începători. Aripa este alcătuită din 14 nervuri din balsa din balsa de 3 mm sau placaj de
1 mm uşurate. Batiul motorului se confecţionează din cornier de dural de 2 mm şi se va prinde
de portbatiul încastrat în aripă cu ajutorul a două buloane de grosime 3 mm şi lungime 50
mm. În batiu se va da, de asemenea şi o gaură de 2 mm de care se va agăţa panglica. De
portbatiu se va fixa şi triunghiul de comandă. Rezervorul de combustibil se va confecţiona din
tablă subţire de cutie de conserve, iar ţevile din ţeavă metalică de pastă de pix de 3 mm.
Profundorul se va confecţiona din balsa de 3 – 5 mm, iar sistemul de articulaţie va consta din
două bucăţi de sârmă de oţel de 2 mm îngropate în profundor şi lipite cu epoxy sau alţi
adezivi metalici. Întreaga structură după finisare va fi împânzită cu mătase japoneză sau hârtie
pelur. Motorul folosit va fi de 2,5 cm3 cu explozie sau diesel.

147
 D. AEROMODELE MOTOPLANOARE RADIOCOMANDATE R/C

La această categorie avem suprafața portantă între 50 - 80 dm2, încărcătura între 15 -

30 g/dm2. Se poate utiliza motor de orice tip având capacitatea cilindrică de maximum 1,5
cm3 . Volumul maxim al rezervorului este de 15 cm3. Se poate folosi orice tip de combustibil,
nu se admite elice metalică. Fiecare concurent va executa 2 zboruri. Zborul sub 20 sec se
consideră prima încercare, la a doua încercare se ia timpul realizat. Durata unui zbor este
limitată la max. 360 sec. Aterizarea se execută la punct fix (cerc cu diametru de 50 m) și se
punctează astfel:
- în rază de 5 m 100 puncte
- în rază de10 m 75 puncte
- în rază de15 m 50 puncte
- în rază de 25 m 25 puncte
- peste raza de 25 m 0 puncte
Punctele obținute la aterizare se transformă în secunde, după regula 1punct = 1secundă
și se adaugă la timpul de zbor.
Nu se acordă puncte pentru aterizare în următoarele cazuri:
- modelul se deteriorează la aterizare
- modelul aterizează pe spate
- modelul aterizează în interiorul cercului, imediat după lansare
- modelul nu aterizează în timpul acordat acestei manevre (în cazul zborului
maxim)
Dacă modelul efectuează un zbor maxim (360 sec), se acordă 60 sec pentru efectuarea
manevrei de aterizare. Timpul de zbor care depășește cele 60 sec. acordate aterizării atrage
după sine penalizarea concurentului, scăzându-se din timpul limită acordat zborului oficial
(din cele 360 sec.).

148
  AEROMODEL MOTOPLANOR RADIOCOMANDAT R/C – “ALBATROS”

Caracteristici tehnice :
- anvergura - cca 2 800 mm ;
- suprafata aripei - cca 47,50 dm2 ;
- suprafata ampenajului orizontal - cca 7,20 dm2 ;
- suprafața portantă totală - cca 54,70 dm2 ;
- greutate totală cu stația R/C montată - cca 1 100 g ;
- stația R/C va avea minimum 4 canale (două comenzi)
Aripa se realizează prin confecționarea nervurilor din balsa de 2 mm și a lonjeroanelor
redate în plan la scara 1 : 1 (fig. 14). Partea din față a aripei (de la lonjeronul principal spre
bordul de atac) se întărește cu balsa de 1,5 mm. Bordul de scurgere se realizează conform
schiței din placă de balsa de 1,5 mm. Pentru a completa nervurile la forma inițială a profilului,
atât la extrados cât și la intrados, lipim piese din balsa de 1,5 mm, cu dimensiunile de 1,5 x 6
mm (a se vedea schița). Profilul aripei este de tip E 387 (Eppler), iar cel al ampenajului
orizontal NACA - 0009. Sunt redate în schițe la scara 1 : 1 . Fuselajul - în funcție de
posibilități - se realizează din lonjeroane de brad cu dimensiunile de 5 x 5 mm, care vor fi
lipite întâi pe pereții laterali, confecționați din placă de balsa de 3 mm. Extradosul și
intradosul fuselajului, de asemenea vor fi realizate din placă de balsa de 3 mm. Fuselajul
trebuie realizat îndeajuns de rezistent, pentru a suporta șocurile aterizării.
Ampenajul orizontal. Nervurile (conform schiței) se realizează din placă de balsa de 2
mm. Longeroanele bordului de atac și cel de scurgere sunt din balsa de 4 x 5 mm și respectiv
8 x 15 mm. Ampenajul se împânzește, pentru o mai bună rigidizare, cu placă de balsa de 1
mm. Profundorul se prelucrează masiv din balsa de 8 mm. Pentru articulație (profundor-
stabilizator și direcție- derivă) vom folosi balamale din plastic (6 bucăți - 3 stânga, 3 dreapta -
la ampenajul orizontal; și 3 bucăți la ampenajul vertical). Stația R/C se montează în partea din
față a fuselajului (înaintea bordului de atac al aripei), în așa fel încât să nu mai fie nevoie să
folosim lest. Poziția centrului de greutate este redată în schiță. Receptorul trebuie să fie
neaparat izolat în cauciuc spongios, pentru a-1 feri de avarii în cazul unui impact mai serios
cu solul, iar sistemul de comandă se realizează după posibilități, în funcție de bază materială
minimă necesară realizării unui aeromodel R/C. Aeromodelului i se poate monta și un motor
cu capacitatea de 1,5 cm3.

149
Sistemul de montare a acestuia rămâne la latitudinea constructorului.Capacitatea rezervorului
de combustibil va fi de cca 15 - 20 cm3. Din punct de vedere al regulamentului de desfășurare
a concursurilor naționale, capacitatea rezervorului este limitată la 15 cm3.

150
 Asamblarea aeromodelului EASY STAR
Easy Star este un motoplanor radiocomandat (R/C) pentru începători de la Multiplex.
Are motorul electric cu elicea în spate, deci atunci când cade în bot, nu va lovi în motor,
pagubele fiind minime. Structura din elapor este foarte rezistentă și ușor reparabilă.
Recomandat piloților R/C începători pentru a învăța bazele zborului radiocomandat, este
prevăzut cu două suprafețe de comandă (două servomecanisme) și are calități excelente de
planor (plutește în termică, iar cu motorul oprit vine ușor spre pământ).

151
152
153
154
155
156
157
158
159
 AEROMODEL MOTOPLANOR RADIOCOMANDAT R/C – “CUTEZĂTOR”

Planoarele radiocomandate
constituie „piatra de încercare" a
oricărui modelist, întrucât acestea
necesită o tehnologie de lucru mai
complicată, accesibilă doar celor care
au acumulat destulă experiență în
realizarea unor modele mai complexe.
De asemenea, materialele folosite în
construcție trebuie să fie de bună
calitate și cu structura cât mai
omogenă. Modelul prezentat în
continuare se remarcă printr-o
sensibilitate, maniabilitate și stabilitate
bună datorită faptului că aripa este
montată în săgeată, iar ampenajul
orizontal este dispus la partea
superioară a ampenajului vertical
(ampenaj în T).
Caracteristici tehnice :
- anvergura - 2 220 mm ;
- suprafața aripii - 44,4 dm2 ;
- suprafața ampenajului orizontal - 6 -
10 dm2;
- suprafața portantă totală - 52 dm2 ;
- greutatea totală cu stație - 1 400 g ;
- greutatea aeromodelului - 1 000 –
1 200 g ;
- motorul - 1,5 cm3.
Aripa se realizează prin
confecționarea nervurilor și a
lonjeroanelor, redate în plan la scara

160
1 : 1 , din balsa de 2 mm. Partea din față a aripii se plachează cu balsa de 1,5 mm. Bordul de
scurgere se realizează din două fâșii de balsa de 2 mm, ca în figura. Pentru completarea
nervurilor la forma inițială a profilului, atât pe extrados, cât și intrados se lipesc piese de balsa
cu grosimea de 1,5 mm lățimea de 6 mm. Lonjeroanele fiind principale se chesonează pe o
parte pe toată lungimea cu balsa de 1,5 mm, pentru a rnări rezistența la torsiune. În punctul în
care se execută diedrul, cele două nervuri se vor realiza din balsa de 5 mm urmând ca pe
extern să întărim cu o fâșie de pânză Evelin. Diedrul de la capete se execută după montajul
definitiv al aripii. Tuburile în care intră sârmele de încastrare sunt realizate din furnir de 0,6
mm, rulat în două straturi pe o sârmă cu diametrul de 4,5 mm.
Fuselajul este realizat clasic - adică din panouri de placaj de 2 mm, lonjeronul din lemn
de brad de 4 x 4 mm, totul placat cu balsa de 3 mm. Partea din față, mai precis zona în care se
găsește montată stația RC se întărește cu placaj de 0,8 - 1 mm sau furnir de fag de 0,6 - 0,8
mm. Patina și cârligul de remorcare se taie din placaj de 4 - 5 mm și se montează în locașele
prevăzute în panou. Se va urmări obținerea unei structuri cât mai rezistente pentru a putea
suporta șocurile aterizarii.
Ampenajul orizontal. Nervurile se realizează din balsa de 1,5 mm. Longeroanele sunt
tăiate din placă de balsa conform desenului, la scara 1 : 1 . Toată structura se împânzește cu
balsa de 0,8 - 1 mm. Profundorul se prelucrează din balsa de 10 mm. Pentru montarea
profundorului vom folosi balamale de plastic.
Ampenajul vertical are un profil biconvex, simetric, cu grosimea maximă de 10%.
Nervurile sunt din balsa de 2 mm, totul fiind placat cu balsa tare de 1 mm. Placa de montare a
ampenajului orizontal este tăiată din placaj de 2 mm, lipită și rigidizată cu colțare de balsa.
Stația RC va fi montată în partea din față a fuzelajului. Poziția centrului de greutate este
redată în schiță. Receptorul va fi protejat cu cauciuc spongios, pentru a-1 feri de avarii în
cazul unui impact mai serios cu solul. Sistemul de comandă se poate realiza pe cabluri
Graupner sau pe tije din brad de 7 x 7 mm rotunjite, ultimul sistem fiind mai sigur în
funcționare. Pentru decolare modelul poate fi echipat cu un motor de 1,5 cm3, montat pe o
consolă realizată din aluminiu de 1,5 mm. Forma și modul de prindere a consolei de fuselaj
rămâne la latitudinea constructorului. Trebuie totuși avut în vedere faptul, ca motorul să fie
dispus în centrul de greutate al modelului, iar axul elicei sa fie inclinat în jos cu 1,5 - 3°, iar în
dreapta cu 1,5 - 2° pentru a anula cuplul ce determina angajarea modelului pe stânga.

161
 Odată încheiată
construcția, totul se
lăcuiește de 2 - 3 ori cu
emaur și se finisează cu
șmirghel fin. Se împânzesc
aripile cu hârtie de mătase,
urmând ca să mai lăcuim
cu 2 - 3 straturi de emaur
care va asigura rezistența la
acțiunea combustibilului.
Dacă se face o
dispunere judicioasă a
elementelor, se respectă
dimensiunile materialelor,
modelul iese aproape
centrat. În cazul că totuși
este ușor de bot se mai
introduce lest (plumb) în
camerele destinate acestui
scop.
Lansarea se execută
cu ajutorul unui cablu cu
lungimea de 100 - 200 m,
sandou sau folosind
motorul, al cărui rezervor
va avea o capacitate de 15
cm3. Cu volumul de
combustibil din rezervor modelul urcă la 400 - 450 m înălțime realizând zboruri de 15 - 20
minute în condiții meteo normale (termică 0 și vânt de 1- 2 m/s). Pe vânt de 6 - 8 m/s modelul
va fi ținut cu botul în direcția vântului, urcarea lui fiind foarte rapidă.

162
 Asamblarea aeromodelului EASY GLIDER PRO. Calitatea kitului este foarte bună,
are patru comenzi (motor, eleroane, profundor, direcție) este ușor de asamblat; aripile
demontabile permit transportul ușor; este manevrabil, stabil în zbor, ideal pentru
aeromodeliștii avansați în zborul radiocomandat iar materialul lui, Elaporul îl face aproape

indistructibil.

163
164
165
166
167
 AEROMODEL MOTOPLANOR RADIOCOMANDAT R/C – “CUMULUS”

Planoul R/C –
“CUMULUS”,
prezentat în
schița alăturată
este ușor de
executat,
rezistent, poate
fi folosit atât ca
model de școală
și antrenament
cât și pentru
acrobație.
Aripa de
o construcție
robustă, este
prevăzută cu 4
lonjeroane și
cheson dublu de
placaj de 1 mm.
Bordul de atac
este confecționat
din brad și balsa
care îi confer
rezistență aripii
și posibilitatea
de a respecta cât

168
mai fidel curbura profilului. Bordul de fugă este confecționat din brad cu profil trapezoidal de
25 x 5 x 1 mm. Eleroanele sunt confecționate din balsa de 10 mm. Nervurile sunt realizate din
placaj de tei de 1,5 mm, fiind dispuse la distanțe egale. Comanda eleroanelor este realizată
dintr-o baghetă de brad de 6 x 6 mm prevăzută la capete cu sârmă de oțel de diametru 1,5 mm.
Triunghiul de comandă pentru schimbarea direcției de acționare este confecționat din tablă de
duraluminiu de 1 mm. Sârmele de încastrare a aripii cu fuzelajul sunt din oțel de diametru 5
mm și au o lungime de 600 mm. Pentru rezistență la torsiune, aripa este contrafișată între
lonjeroane cu baghete de brad de 2 x 2 mm.
Fuzelajul de tip cocă este confecționat din panouri din placaj de 6 mm cu profil
octagonal și placat cu balsa de 5 mm. După placare fuzelajul se șlefuiește spre a i se da în
secțiune o formă ovală. Servomecanismele receptorul și accumulatorul se montează în față
sub cabină care este detașabilă, spre a oferi accesul la instalație. Tijele de comandă care
transmit mișcarea la profundor și direcție sunt confecționate din brad de 8 x 8 mm rotunjite
ușor prin șlefuire.
Ampenajul cu profil simetric este executat cu nervuri din balsa de 2 mm, rigidizat de
două lonjeroane de brad de 2 x 5 mm. Profundorul este confecționat din balsa de 10 mm.
poziția ampenajului are două variante. Pentru zbor de pantă se montează deasupra direcției,
iar pentru zbor de școală, antrenament și acrobație se montează pe fuzelaj în spatele direcției.
Împânzirea modelului se face cu hârtie japoneză. Pe aripă, împânzirea se dublează pe
intrados de la fuzelaj până la jumătatea aripii, pentru ai conferi rezistență la flambaj. Lăcuirea
aripii se se execută cu eleroanele blocate în poziția de zero spre a evita torsiunile și se va usca
pe o suprafață dreaptă din lemn. După lăcuire și înmatriculare, pe suprafața modelului se
aplică cu pensula un strat subțire de lac pentru parchet (“Pallux”) pentru a se evita torsiunea
cauzată de acțiunea umidității aerului.
Lansarea planorului se poate face cu un cablu de nylon de 0,7 – 1 mm, lung de 100 –
200 metri sau prin intermediul unui motor Diesel de 1,5 cm3 plasat deasupra aripii, în centrul
de greutate al modelului.

 AEROMODEL MOTOPLANOR RADIOCOMANDAT CU TREI COMENZI

Modelul este utilizat pentru acrobație și zbor în curent de pantă. Fuzelajul este
construit din placaj de 1,5 mm grosime cu 4 panouri care compartimentează partea din față
unde se află acumulatorul, receptorul și servomecanismele. Aripa este de construcție clasică

169
cu 4 nervuri de 2 mm grosime, de-a lungul căreia se află lonjeroanele construite din lemn de
brad, chesonate pe toată lungimea. Pentru îmbinare sunt folosite două piese din dur aluminiu
cu grosimea de 2 mm, lungimea de 350 mm și cu lățimea de 9 mm (adică 2 x 9 x 350
mm).Aripile pentru a nu se detașa ăn timpul zborului sau la aterizare sunt prevăzute cu două
cârlige ancorate în a patra nervură de 2 mm, fiind legate cu cauciuc în interiorul fuzelajului.
Eleroanele sunt construite din lemn de balsa de 2 mm grosime. Ampenajul orizontal
(stabilizatorul și
profundorul) este
construit din lemn
de balsa cu nervuri
din lemn de tei.
Ampenajul vertical
este construit din
din lemn de balsa
de 5 mm. Motorul
este fixat pe batiul,
construit din
duraluminiu de 2
mm.
Caracteristici
tehnice: Anvergura
= 2800 mm;
Lungimea = 1260
mm; Suprafața
aripii = 52,85 dm2;
Suprafața
ampenajului = 10,3
dm2; Suprafața
totală = 63 dm2;
Greutatea = 1785
gr.; Motor = 1,5
cm3; Profil Clark
Y(10%).

170
  AEROMODEL MOTOPLANOR RADIOCOMANDAT R/C – “S.K. - 62”

Aeromodelul RCSK 62 a fost conceput pentru a fi folosit în mai multe variante.

Fuzelajul şi profundorul sunt piesele sale de bază, iar aripa se poate schimba după necesitate,
fiind pilotat cu orice staţie de telecomandă. Ca planor de pantă, înzestrat cu aripa mică, de
2000 mm anvergură şi profil R.S.C. 31, poate zbura pe vânt puternic, până la 11 m/sec, fără
pericolul de a fi împins în spatele pantei, datorită vitezei mari de zbor (60 km/h).
Pentru zborul în termică sau cu vânt slab, la pantă, se foloseşte o aripă cu anvergură
de 2400 mm, cu profilul MVA 301/123, care dă planorului viteză de zbor mai mică şi o
planare mai bună, datorită scăderii încărcăturii pe dm2 (23,6 g/dm2 față de 28,8 g/dm2 în
varianta cu aripa mică). Pentru o siguranţă mai mare în zbor direcţia şi profundorul pot fi
comandate, ceea ce permite executarea câtorva figuri acrobatice ca; loping, ranversare şi
vrie. Se poate zbura şi cu o singură comandă, însă aterizarea la pantă devine mai dificilă,
mai ales pe vânt puternic.
În sfârşit, ca motoplanor, aeromodelui RCSK 62 este înzestrat cu un motor «Fox» de
1,5 cmc, care este fixat cu un montant în centrul de greutate în aşa fel încât nu schimbă
centrul de greutate al modelului. În această variantă pot fi folosite ambele aripi. Greutatea ca
motoplanor este de 1300 gr. cât prevede regulamentul F.A.I., pentru a fi folosit în competiţii.
Oprirea motorului se face cu un autocnips cu durata de funcţionare până la 6 min.
Câteva elemente de construcţie:
Fuzelajul. Are o secţiune dreptunghiulară şi se confecţionează din două părţi laterale,
din balsa de 2 mm cu fibra în lungul piesei. În față el este întărit cu placaj de 1 mm pe toată
porţiunea unde se află receptorul şi servomecanismele, pentru protecţie în caz de avarie;
colțurile fuzelajului sunt întărite de baghete de brad 3 x 3 mm în secţiune. Burta, în partea
din față, este acoperită cu placaj de 1 mm, cu fibra în latul piesei şi protejată cu o patină din
placaj de 5 mm. Restul fuzelajului se acoperă cu balsa de 2 mm grosime, cu fibra în latul
piesei. Botul se confecţionează din balsa sau tei, iar panourile din placaj de 1,5 mm. Capacul
fuzelajului se confecţionează din placaj (2 mm părţile laterale prin care trec şi sârmele de
oțel, de 4 mm diametru, pentru fixarea aripii şi 1 mm partea de sus). Capacul se fixează în
spate cu o limbă din placaj de 4 mm, în panoul 4 iar în față se prinde cu cauciuc. De panoul
5 şi 6 se fixează caseta pentru montantul motorului. Colțurile fuzelajului se rotunjesc cât
permit baghetele din interior. Direcţia se confecţionează din balsa de 3 mm grosime.

171
 Aripa. Se confecţionează din lonjeroane de brad de 2,5 x 8 mm şi 3 x 3 mm; bordul
de scurgere din balsa de 5 mm, nervurile din placaj de 1 min grosime, iar contraplacarea se
face cu balsa
de 1 mm.
Împânzirea
aripii se face
cu mătase sau
hârtie groasă
de împânzit.
Montarea
aripii o
realizăm pe o
placă perfect
dreaptă,
pentru a evita
torsionările
nepermise. La
extremităţile
aripii se ridică
bordul de
scurgere, cu 5
mm, pentru a
mări stabi-
litatea laterală
şi a evita
angajarea
modelului la
viteze mici.

Profundorul. Stabilizatorul se confecţionează din două plăci de balsa de 2 mm, iar

pentru întărire se pun, în faţă şi în spate, două fâşii din placaj de 1 mm grosime şi 15 mm
lăţime. Profundorul este construit din balsa de 3 mm grosime. Balamalele comenzilor sunt din
pânză sau material plastic (balamalele metalice pot perturba staţia de telecomandă).

172
 Tijele de comandă se confecţionează din balsa tare, iar capetele tijelor din sârmă de
oțel de 1,5 mm diametru.
După ce am terminat modelul, montăm staţia de telecomandă şi verificăm funcţionarea
comenzilor. Comenzile trebuie să meargă uşor, fără frecări şi opriri. Apoi, demontăm staţia şi
impregnăm tot modelul cu cel puţin trei straturi de emaită pentru a nu fi atacat de umezeală şi
combustibil.

După măsurarea unghiurilor de incidenţă ale aripii și profundorului, verificăm dacă

centrul de greutate corespunde celui indicat pe plan. În cazul în care totul este în ordine,
putem face primele încercări de zbor pe un teren neted. Se pune staţia în funcţiune și, înaintea
fiecărui zbor, se face verificarea comenzilor. Lansarea din mână trebuie făcută cu o viteză
destul de mare, pentru că viteza de zbor este mult mai mare decât la planorul A1 sau A2. În
cazul în care avem comandă și la profundor, putem trece imediat după primele lansări din
mână la lansarea cu cablu de 100 m sau la lansarea în pantă.

Eventualele mici greșeli de centrare pot fi compensate cu profundorul, însă numai la

staţiile proporţionale.
În cazul în care avem numai o singură comandă, trebuie să centrăm modelul foarte
bine, pentru a evita tendinţa de intrare în tangaj. Zborurile se fac întotdeauna în faţa vântului,

173
atât la remorcare în cablu cât și la pantă. Dacă modelul este încercat ca motoplanor, limităm la
prima lansare durata de funcţionare a motorului la 15 - 20 secunde, pentru a observa tendinţa
de zbor a modelului; dacă totul merge normal, mărim durata de funcţionare a motorului la 1
minut, apoi la 5 - 6 minute. La o durată mai mare de funcţionare a motorului, modelul se urcă
prea sus şi este greu de urmărit. Pentru 5 - 6 minute de funcţionare a motorului, modelul
atinge durata de zbor de 15 - 18 minute (fără condiţii termice sau ascendenţă în pantă).
În tabel sunt prezentate trei variante tipodimensionale ale modelului două (A, B) fiind
de planor, iar ultima (C) de motoplanor.

174
Asamblarea aeromodelului: BIXLER - 3, (cu aeromodeliștii ing. Mărian Ioan și fiul Tudor).

175
176
177
178
  CONSTRUIREA MOTOMODELULUI DE ȘCOALĂ – “ȘOIM ”

Acest model se recomandă a fi construit de aeromodeliștii mai avansați, care au o oarecare

experiență în executarea planoarelor și propulsoarelor. Modelul a fost proiectat special pentru
motorașele cu sistem de autoaprindere de 1 cm3, tip JENA-ZEISS. Înainte de a începe
construirea modelului, trebuie să cunoaștem modul de funcționare a motorașului. Punerea în
funcțiune a motorașului necesită studierea documentației tehnice care-l însoțește. Rodajul
motorului se face pe o bancă de rodaj confecționată din lemn de fag sau carpen. Durata
rodajului trebuie să fie de cel puțin 30 minute, care se va efectua cu întreruperi. Durata unei
porniri să nu fie mai mare de 1 minut, după care se lasă să se răcească complet. Numărul
turaților se va mări treptat în cursul acestor 30 minute de rodaj. În timpul rodajului se va
folosi o elice mai mare și un combustibil care conține mai mult ulei. Modelul de față a fost
proiectat pentru începători; nu corespunde regulamentului F.A.I., deci nu poate participa la
concursuri oficiale. Confecționarea modelului începe prin construirea fuzelajului. După
executarea panourilor vom îndoi lonjeroanele fuzelajului, cu excepția celor două laterale.

179
 Batiul motorului se va construi din carpen sau din placaj de 5 mm. Brațele trenului de
aterizare se vor fixa la panourile nr. 3 și 6. Rezervorul se confecționează din tablă de aramă de
0,2 - 03, mm și se atașează la locul arătat pe desen. Legătura dintre motoraș și rezervor se
realizează cu ajutorul unui tub varniș. Deasupra rezervorului vom așeza pe fuzelaj un geam,
pentru o accesibilitate mai bună. Roțile vor fi confecționate din cauciuc sau, în lipsa acestuia,
din placaj. Direcția are un sistem de nervuri diagonale. Stabilizatorul orizontal se va construi
după desen, pe cât posibil din nervuri de balsa. Construirea aripii: nervurile ei vor fi executate
din placaj sau lemn de balsa, este recomandabil ca nervurile folosite la urechile aripii să fie
făcute din balsa în felul următor: între nervurile A și G, care sunt din placaj, se interpun 5
bucați de placă din balsa și vor fi fixate în menghină. Apoi cu ajutorul cutter-ului, pilei și
șmirghelului vom obține nervuri de mărime descrescândă. Locurile baghetelor vor fi tăiate cu
traforajul. Aripa se construiește din două bucați, care sunt unite la mijloc prin două bucați de
sârmă de oțel, iar la partea din mijloc ambele bucați sunt împânzite cu furnir de tei sau balsa.
Fixarea aripii pe fuzelaj se face cu ajutorul firelor de cauciuc. Finisarea scheletului este o fază
importantă constă din rotunjirea bordurilor de atac la aripă și la stabilizator. Totodată vom
controla și punctele de lipire. Pentru împânzirea aripii și a suprafețelor stabilizatoarelor vom
folosi hârtie japoneză sau de mătase. La împânzirea fuzelajului - care trebuie să fie mai re-
zistent - vom lipi două straturi din hârtiile amintite sau un singur strat de hârtie natron.
Întinderea hârtiei se face cu un strat de lac subțire, după care se mai dau înca 2 - 3 straturi.
Pentru a evita torsionarea aripii și a stabilizatorului, le vom păstra pe gabarite făcute din lemn
de brad de 10 x 10 mm. Centrarea modelului ridică probleme deosebite și necesită multă
atenție. Încă de la fixarea motorului pe batiu, vom avea grijă ca axul motorului să arate puțin
în jos și la dreapta. Înainte de lansare vom efectua câteva porniri de motor în mână, cu scopul
de a verifica funcționarea lui corectă. Pentru primele lansări să alegem un timp cât mai calm,
fără vânt. Mai întâi vom verifica plasarea corectă a centrului de greutate, prin mai multe
lansări din mână, fără motor. Dacă observăm că modelul este ușor la bot, vom fixa câteva
bucați de plumb lângă motor, pe fuzelaj. Iar dacă se dovedește greu la bot, îl vom echilibra
prin fixarea plumbului sub profundor. După aceste încercări vom efectua primele lansări cu
motor. Dacă elicea se învârtește la stânga (văzut din față), când forța cuplului motorului
acționează la dreapta modelul se va urca cu viraje la dreapta. Aceste viraje sunt asigurate prin
înclinarea direcției mobile în partea dreaptă. Pentru primele lansări motorul va fi reglat la o
turație mai mică. Să nu uităm niciodată aprinderea fitilului la determalizator ! Dacă observăm
că modelul se urcă pe o pantă lină cu viraje drepte, vom putea mări turația motorului.

180
Schimbarea mărimii virajelor se poate obține ușor cu ajutorul direcției mobile. Manipulările
cer o atenție deosebită, deoarece cârma funcționează în vântul produs de elice. La următoarele
starturi mărim treptat turațiile motorului până la maximum. Timpul de funcționare a motorului
se poate obține prin dozarea cantității combustibilului în rezervor, sau cu un autocnips montat
în fuzelaj, care după un timp, fixat dinainte, întrerupe drumul combustibilului spre motor.
Întrucât viteza de urcare a acestui model este destul de redusă, timpul de funcționare a
motorului îl vom fixa între 30 - 60 secunde, suficient pentru câștigarea unei înălțimi de 80 -
100 m. Deoarece motorașul funcționează în ambele direcții, putem folosi și elice, care se
rotește la dreapta (văzut din față). În acest caz, modelul va fi reglat în sens invers.
Iată două rețete de combustibil :
a) pentru rodaj :
- 33% ulei de ricin ;
- 33% petrol ;
- 33% eter anestezic.
b) pentru randament maxim :
- 30% ulei de ricin ;
- 40% petrol ;
- 27% eter anestezic ;
- 3% amil-nitrit.
Motorul trebuie întreținut prin curățare frecventă cu petrol. Astfel îi vom mări durata de
funcționare.

181
  ARIPA ZBURĂTOARE “FLECHETTE”

Aeromodelele comandate prin radio de la o distanţă care se măsoară uneori în kilometri

reprezintă o treapta importantă în acest sport. Folosind staţii capabile să transmită, să recep-
ţioneze şi să execute pânâ la 12 comenzi, un “pilot” experimentat poate executa cu modelul
său întreaga gamă de acrobaţie aeriană, cu condiţia ca aparatul să fie bine lucrat, după o
schemă judicios studiată. Un asemenea aparat poate fi socotit aeromodelul proiectat şi
construit de francezul I. Roblin. Este vorba de aripa zburătoare “Flechette”, prezentată în
schiţa alăturată.
Modelul “Flechette” poate fi construit în trei variante: ca aeromodel planor pentru zbo-
ruri la pantă, ca aparat de acrobaţie, echipat cu un motor de 2,5 cmc, şi pentru recorduri de
viteză - echipat cu un motor de 10 cmc.
În schiţa alăturată sînt numerotate toate elementele componente, dimensiunile, ca şi
materialul din care sînt realizate:
1 - Lemn de balsa de 5 mm grosime; 2 - furnir în grosime de 1 mm; 3 - lemn de balsa de 5
mm grosime; 4 - baghete de balsa cu dimensiuni de 1 5 x 15 mm; 5 - 9 - furnir de lemn de 5
mm; 1 0 - 1 1 - a r i pile, din lemn de balsa sau polistiren expandat; 12 - aripioarele,
comandabile; 13 - capotă din furnir de balsa; 14 – lemn de balsa; 15 - lemn de balsa; 16 -

182
macheta cabinei, cu capotă din plexiglas transparent; 17 - lemn de balsa cu dimensiuni de 2 x
1 5 mm; 18 - furnir din esenţă tare, 5 mm; 19 - lemn de balsa, esenţă mai tare; 20 - lemn de
brad, tare; 21 - maiou motor, în grosime de 60 mm; 22 - rezervor de combustibil cu
capacitatea de 100 cmc; 23 - acumulator nichel-cad- miu de 500 mAh; 24 - servo-
mecanismul eleroanelor; 25 - servomecanismul direcţiei; 26 - receptorul staţiei de radio; 27 -
lemn de balsa; 28 - motorul; 29 - lemn de balsa; 30 - lemn de balsa; 31 - patină din lemn tare,
eventual întărită cu un strat de fibră de sticlă; 32 - vederea de sus a modelului; 33 - direcţia,
construită din lemn de balsa; 34 - servomecanismul regimului motor; 38 - carcasă servomeca-
nisme; 39 - inel de legătură, din cauciuc; 40 - postament din cauciuc expandat; G - centrul de
greutate, cu echipament complet, fără combustibil.
Este indicat a se folosi o staţie de radio proporțională, iar trecerea la probele de zbor să
se facă numai după ce ne-am obişnuit cu comenzile. Evoluţiile se vor executa cu multă
precauţie pentru că altfel riscăm să distrugem aparatul.

183
  AUTOGIRUL (GIROCOPTERUL)

Autogirul este o aeronavă mai grea decât aerul (mai precis o aerodină, mai grea decât
volumul aerului dislocat), având un fuzelaj echipat cu o elice de propulsie antrenată de
un motor, și o elice autoportantă care se rotește liber în jurul unui ax vertical, prin forța
realizată de deplasarea aeronavei.
Poartă și denumirea de girocopter. Autogirul diferă de girodină prin faptul că la aceasta
elicea portantă este acționată de un motor, iar la autogir elicea se rotește liber, fără a fi
antrenată de un motor.
Deși un autogir se aseamănă, la prima vedere, cu un elicopter, diferența este că în timp ce
la un elicopter, în timpul zborului normal, rotorul este antrenat de un motor, la un autogir
rotorul este antrenat de forțele aerodinamice prin procesul de autorotație.
O elice separată servește fie la tractarea, fie la împingerea fuzelajului spre înainte.

184
185
186
187
 CONSTRUIREA MOTOMODELULUI DE PERFORMANȚĂ - „ METEOR HOM"

Construirea acestui model se recomandă numai aeromodeliștilor avansați, care doresc

să participe la concursuri. La acest model se recomandă folosirea motorașelor cu bujie
incandescentă, „M.V.V.S."- 2,5 cm3 și altele. Putem folosi elice cu diametru de 180 - 190
mm, cu pasul de 130 - 140 mm. Construirea fuzelajului este mai complicată. Panourile sunt

188
tăiate din placaj de diferite grosimi, iar lonjeroanele fuzelajului din lemn de brad. Parasolul va
fi împânzit cu lemn de balsa pe ambele părți. Înainte de împânzirea fuzelajului cu furnir de
balsa, vom plasa la locul prevăzut autocnipsul împreună cu accesoriile sale.
Autocnipsul îndeplinește trei sarcini, și anume :
- Oprește motorul la timpul fixat ;
- asigură virajul prin înclinarea direcției mobile ;
- schimbă unghiul de incidență dintre zborul cu motor și zborul planat.

189
 Piesele acestor sisteme se pot urmări pe desen. Fixarea motorului se face pe două
console, confecționate din duraluminiu. Consolele vor fi fixate pe fuzelaj cu două șuruburi de
4 mm. La modelul original s-a folosit un rezervor cu sistem de suprapresiune, care este arătat
detaliat pe desen.
Aripa și stabilizatoarele - în afară de lonjeroane - vor fi construite din balsa. Aripa se
confecționează din două bucați, care vor fi unite la mijloc cu două lamele din duraluminiu de
1 mm. Împânzirea modelului se face cu hârtie japoneză, iar impregnarea se face așternând 2 -
3 straturi de emailită. Funcționarea corectă a sistemelor amintite mai sus va fi verificată
înainte de lansare. Sistemele trebuie să funcționeze în următoarea ordine: în momentul opririi
motorului autocnipsul declanșează sistemul de schimbare a incidenței, totodată înclină și
direcția mobilă. Un model bine centrat va urca pe o pantă de 70 - 80°, cu viraje spre dreapta.
Înaintea lansărilor cu motor, modelul va fi încercat dacă planează bine. Este extrem de
important ca toate aceste sisteme să funcționeze cu siguranță la timp, deoarece cea mai mică
defecțiune poate să cauzeze distrugerea modelului.

 CONSTRUIREA MOTOMODELULUI - “E. V. ”

Dintre toate categoriile de aeromodele de zbor liber cea mai spectaculoasă, complexă
şi dificilă în acelaşi timp a fost şi rămâne categoria notată în Codul F.A.I. cu iniţialele F1 C şi
numită în mod curent motomodele.
Iată planul aparatului proiectat şi construit de aeromodelistul sovietic ing. Evgheni
Verbiţki, model care aduce mai multe soluţii inovatoare. În primul rînd el lansează o
concepţie nouă asupra scăderii unghiului de incidenţă al aripii când motomodelul este în
urcare, cu motor. Aceasta se face nu prin schimbarea poziţiei ampenajului orizontal, cum se
obişnuieşte, ci prin înclinarea aripii de la plus 3,5 grade la numai plus un grad. În felul acesta
fuzelajul nu mai este în poziţie deportantă în urcare. Mecanismul este explicat în desen.
Fuzelajul, de construcţie mixtă, cu corpul central din aluminiu și partea posterioară din
tub de balsa poate fi demontat pentru înlesnirea transportului şi schimbarea parţială a
secţiunilor deteriorate. Pentru aterizarea determalizată este prevăzut cu bechii arcuibile, din
oţel de 2 mm diametru.
Aripa este ancorată de fuzelaj prin doi montanţi din oţel de 1 mm diametru fixaţi în
punctul oscilant al articulației centrale. Construcția internă a aripii este original rezolvată.

190
Lonjeronul bordului de fugă lipseşte iar lonjeronul principal, de tip cheson în dublu T, este
scăzut spre capetele aripii, ca la avioane.
Autocnipsul are următoarele funcţii: comandă direcţia, înclină aripa, opreşte motorul
la 10 secunde şi declanşează sistemul de determalizare după 3 minute de zbor. Motorul de tip
MVVS de producţie cehoslovacă poate fi folosit cu succes pe acest motomodel.

CONSTRUIREA MOTOMODELULUI - “K. H. R. ”

Motomodelul aeromodelistului german Karl - Heinz Rieke a atras atenţia generală încă de
la probele de reglaj, datorită calităţilor de zbor şi aspectului său la C.M din Austria 1969.
Performanţa lui Rieke s-ar datora motorului S.T.- G 15 modificat care, cu tub rezonator şi
elice de fibră de sticlă 180 x 95, obţine 22 000 ture/min, permiţând modelului, în cele 10 se-
cunde de urcare să atingă înălţimi remarcabile.

191
 Scoaterea ampenajului orizontal din zona turbulizată de aripă prin ridicarea sa pe
derivă, rigiditatea construcţiei, sistemul de incidenţă variabilă, direcţia comandată, centrajul
minuţios sunt însă tot atîtea elemente care au contribuit la obţinerea performanţelor sale
ridicate.

Folosind la construcţie numai lemnul de balsa, greutatea modelului este de 750 gr.
Motomodelele cu aripi construite cu înveliș portant, din balsa, au calități aerodinamice și
mecanice mai bune decât construcțiile clasice cu lonjeroane și împânzitură din hârtie.
Realizarea acestor aripi este mai simplă și în cazul folosirii lemnului de balsa ușor, nu
depășesc în greutate construcțiile obișnuite.

192
  AEROMODEL ACROBATIC RADIOCOMANDAT (R/C) DE
ANTRENAMENT

Aeromodelul prin calitățile sale de zbor este utilizat pentru începători în tainele
zborului acrobatic radiocomandă. Modelul este o construcție clasică și robustă; manevrabil,
stabil în timpul zborului; sunt folosite materiale indigene ușor de procurat și foarte puțin lemn
de balsa.
Fuzelajul
este construit din
lemn de balsa de
3 mm grosime
sau poate fi
construit și din
panouri de placaj
aviatic de 0,8
mm grosime.
Între panoul 1 și
2 se va monta
receptorul și
acumulatorul, iar
între panoul 2 și
3 se vor monta
cele trei
servomecanisme
pentru comanda
profundorului,
direcției și a
motorului. Batiul
motorului s-a
construit din
lemn de esență
tare fag sau
paltin.

193
 Jambele pe roți se execută din oțel cu diametrul de 3,5 mm sau 4 mm. Elicea se
execută din lemn de fag sau paltin și va avea diametrul de 230 mm și pasul de 120 mm.
Modelul se comportă bine și pe vânt, având stabilitate în zbor.
Aripa este de construcție clasică; nervuri din placaj de 1 mm grosime decupate pentru
ușurare, bordurile și lonjeroanele sunt din lemn de brad. Bordul de atac este placat cu furnir
de paltin de 0,6 mm și se poate împânzi cu mătase groasă sau pânze de naylon. La mijlocul
aripii se execută locașul pentru servomecanismul care comandă eleroanele. Diedrul aripii este
de 3 grade.
Ampenajul orizontal este construit fără lonjeroane, numai cu bordul de atac și bordul
de fugă între care s-a făcut o țesătură tip zăbrea și se plachează în întregime cu balsa de 1 mm.
Ampenajul vertical este construit din lemn de balsa de 5 mm grosime. Se poayte
construi și din baghete de brad și împânzit cu mătase groasă.
Caracteristici tehnice :
Lungime = 1100 mm
Anvergură aripă = 1400 mm
Profunzime aripă = 220 mm
Anvergură ampenaj orizontal = 570 mm
Anvergură ampenaj vertical = 130 mm
Suprafață aripă = 30,8 dm2
Suprafață ampenaj orizontal = 7,4 dm2
Suprafață totală = 38,2 dm2
Greutate totală = 1900 gr.
Încărcătură = 50gr./dm2
Motor MVVS - 5,6 cm3
Profil NACA - 018

194
Asamblarea aeromodelului de acrobație
aeriană YAK – 54

195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
 E. RACHETOMODELE – RACHETOPLANE

Rachetomodelul este un aeromodel care se ridică în văzduh fără a folosi forțele de

sustentație aerodinamice. El este lansat de un motor cu reacție de dimensiuni mici, cu
combustibil solid, format din componenți chimici ce ard, pregătiți anterior. Revenirea
modelului se face cu un sistem de recuperare, ce-l va readuce lin pe suprafața pământului și
apt de un nou zbor, fără să se deterioreze, să rănească pe cineva, sau să provoace pierderi
materiale (fig.1).

Acesta se poate construi din hârtie , carton, lemn, material plastic, cauciuc, pânză, în
general, din materiale neceramice și metalice. Greutatea
totală a modelului gata de lansare nu trebuie să
depășească 500 de grame, iar combustibilul folosit la unul
sau mai multe motoare să nu depășească 125 g. Modelul
să nu aibă mai mult de trei trepte, rachetomodelul care a
pierdut un motor sau subansambluri din el, fără să fie
prevăzut cu sistem de recuperare se descalifică. În caz că
vrem să se desprindă, se va apela la o panglică de frânare
cu dimensiunile minime de 25 x 300 mm sau o parașută
cu suprafața minimă de 4 dm2. Un rachetomodel se
compune din următoarele părți componente (vezi fig.2).
Fig. 2.

206
 Conul modelului are rolul de-a micșora rezistența la înaintare prin atmosferă, are
forma de emisferă, ogivă, con. Cepul din partea de jos face legătura cu corpul
rachetomodelului, de el se fixează sistemul de recuperare prin inel, cârlig.
Corpul rachetomodelului este structura de bază, de regulă de formă cilindrică (dar mai
poate fi pătrat, conic, tronconic, multitubular), el permite asamblarea componenților
rachetomodelului, a containerelor, cabinelor spațiale. Cabina spațială are rolul de a duce
încărcătura utilă sau orice alt component al unei experiențe, are forma corpului sau altă formă
și se montează imediat după con.
Sistemul stabilizator se găsește în partea inferioară și menține direcția de zbor stabilă.
Stabilizatoarele în număr de 3, 4, 6 sunt dispuse pe corpul modelului sub unghiuri de 1200,
900, 600.
Inelele de ghidaj sau direcționale permit așezarea modelului pe rampa de lansare, și îi
imprimă direcția în primele momente ale lansării. Sunt modele care nu au inele de ghidaj, iar
lansarea se face de pe rampe speciale.
Sistemul de recuperare este mijlocul tehnic de recuperare, adică de readucere a
modelului pe pământ, după ce a atins o înălțime maximă, astfel ca el să nu se distrugă, sau să
producă accidente la revenire. Procedeele de recuperare sunt: panglică, parașută, umbrelă,
elice care pot fi de diferite forme: triunghiulare, pătrate, hexagonale. Amortizorul face
legătura între con, parașută și corpul rachetomodelului, el amortizează șocul produs de
declanșatorul parașutei, evitând smulgerea acestuia din corpul modelului. Se confecționează
din fire de cauciuc, ață- cauciuc - ață, arcuri spirale, legătura făcându-se prin noduri.
Protectorul parașutei se folosește pentru evitarea arderii sistemului de recuperare, care
poate fi făcut din hârtie, staniol sau vată (fiindcă este ușoară, se aprinde greu și se
manipulează ușor).
Motorul produce energia necesară pentru ridicarea rachetei de pe rampa de lansare și
propulsarea spre înălțimi, el se clasifică după impulsul pe care îl creează. Declanșatorul
parașutei se află în partea superioară a motorului și are rolul de a expulza sistemul de
recuperare din corpul modelulului prin intermediul unei mici explozii.
Port - motorul (carcasa motorului) menține motorul în corpul rachetei pe timpul
parcurgerii traiectoriei și prezintă diferite forme, după numărul motoarelor pe care le conține
(1, 2, sau mai multe motoare), care pot fi distribuite: coliniar sau în figuri geometrice regulate
(triunghi, pătrat, hexagon).

207
 Treapta, este o parte a modelului, care conține unul sau mai multe motoare și care se
detașează de model în timpul zborului pe traiectorie. Pentru obținerea de înălțimi mari,
modelele pot fi prevăzute cu una, două, cel mult trei trepte.
Sistemul de pornire a motorului este mijlocul tehnic prin care se produce aprinderea
motorului. Se realizează cu ajutorul fitilului sau rezistenței electrice aduse la incandescență.
Rampa de lansare oferă posibilitatea fixării modelului la start deasupra solului,
alegerea direcției și unghiului de plecare pe traiectori, precum și modul de cuplare la sistemul
de aprindere.
Determinarea altitudinii la care a ajuns un rachetomodel se face cu ajutorul unor
teodolite, de regulă două cu posibilități de citire a unghiurilor în azimut și elevații, nu se ține
cont de direcția vântului și poziția rampei (fig. 36).
Se așează pe un câmp neted două teodolite în poziție de lucru, la o distanță de 300 de
metri între ele numită bază(b). Rampa de lansare (R) se așează între teodolitele T1 și T2 și
undeva în afara bazei.
În concurs tehnicienii de la teodolite vor urmării modelul din momentul lansării până
ajunge în punctul maxim M de pe traiectoria RM. În acest punct se blochează aparatele și se
citesc unghiurile realizate în azimut și elevație, adică A1, A2, E1, și E2, așa cum reiese din
fig.36.
Altitudinea atinsă (H) se declară după efectuarea următoarelor calcule: valoarea H =
(h1 + h2) / 2, unde h1 = (b sin A2 tg E1) / sin B și h2 = (b sin A1 tg E2) / sin B .Cum h1 nu
trebuie să se deosebească de h2 cu mai mult de 10%, pentru a nu se declara lansarea
necontrolată; dacă h1 și h2 se încadrează între aceste valori: H – 10%H≤ h1≤H + 10%H și H –
10%H≤ h2≤H + 10%H, măsurătorile efectuate de teodolite au fost bune, și se declară ca
altitudine atinsă valoarea H.
Avem rachetomodele de altitudine – 4 clase (S-1-A, S-1-B, S-1-C, S-1-D), după
greutatea maximă a modelului la lansare și după impulsul total al clasei respective (câștigă în
concurs modelul care a atins cea mai mare înălțime).
Apoi rachetomodele de înălțime cu încărcătură (modelele transportă una sau mai
multe încărcături), câștigă cel care lansat pe o traiectorie verticală, atinge înălțimea maximă.
Se admit trei clase în funcție de greutatea maximă a încărcăturilor, și de impulsul motorului
(S - 2 - A, S - 2 - B, S - 2 - C).
Rachetomodelele de durată cu parașută este o altă categorie. Concursul de durată cu
parașută este destinat modelelor cu o singură treaptă, un singur motor, capabil să revină pe

208
pământ cu una sau mai multe parașute. Desprinderea modelului sau părți din el (motor,
stabilizator, con), de parașută atrage conform regulamentului descalificarea concurentului.Se
cronometrează timpul maxim realizat de concurent în decursul celor trei lansări prevăzute de
regulament, câștigă acela care, prin însumarea timpilor la cele trei lansări, a realizat mai mult.
Această probă este împărțită pe categorii în funcție de impulsul motorului și îndeplinind unele
condiții de masă, S - 3- A (0,01- 2,5Ns; 100 grame; tmax = 240 s), S- 3 – B (0,51- 5Ns; 100
grame; tmax = 360 s), S- 3- C (5,1- 10Ns; 200 grame; tmax = 480 s), S- 3- D (10,1- 20Ns; 500
grame; tmax = 600 s). Dacă în timpul zborului, rachetomodelul dispare din vederea arbitrilor,
după un obstacol sau nori, cronometrele se mai țin deschise 10 secunde, după care se opresc.
În caz că apare până la 10 secunde de după obstacol, se continuă cronometrarea până la
terminarea zborului și din total se scad cele 10 secunde.
Machete de altitudine întrecerea sportivă îmbină două probe: a machetelor de rachetă
și a rachetomodelelor de altitudine, avem clasa S - 5 - A (0,1- 2,5Ns; 60 grame). Modelele
trebuie să fie capabile să reziste lansării și să prezinte certitudinea de stabilitate în zbor pe
traiectorie. Câștigător se declară modelistul care însumează cel mai mare punctaj la etapele
de: stand, start și înălțime. Respectiv executarea cât mai exactă a dimensiunilor la scară,
respectarea detaliilor, vopsirea, înmatricularea, dosarul de documentație tehnică. La start se
punctează decolarea, stabilitatea pe traiectorie, aterizarea, recuperarea și aducerea la juriu
nedeteriorată. Înălțimea maximă la care urcă racheta: în acestă a treia etapă, pentru fiecare
metru se obține un punct (conform regulamentului FRM).
Rachetomodele de durată cu panglică (streamer). Este simbolizat clasa S- 6 – A (0 –
2,5 Ns; 100grame, tmax = 120 s). Modelele au o singură treaptă, propulsate de un motor și
recuperate cu un singur streamer. Panglica este confecționată din material textil sau folie
plastică, fără alte adăugiri, cu grosimea mai mică de 0,1 mm. Pierderea panlicii sau altor părți
din rachetomodel duce la descalificarea concurentului, în timpul zborului panglica trebuie să
fluture liber, adică nu i se va atașa nici o parte componentă a modelului. Panglica de
recuperare trebuie să aibă formă dreptunghiulară cu raportul între lungime și lățime de 10:1.
Pe lățimea panglicii se va atașa un suport rigid cu secțiunea transversală de 2 x 2 mm. De
capetele suportului rigid se leagă o buclă și de aceasta, legătura către amortizor. Este declarat
câștigător concurentul care după însumarea timpilor realizați în cele trei lansări a obținut cel
mai mult.
Machete de rachete (se înțelege reproducerea la o scară redusă a unei rachete
adevărate, cu posibilități de a fi lansată), proba necesită volum mare de muncă, eperiență,

209
atenție, precizie, documentație, are o singură clasă cu motoare cu impuls între 0 - 80 Ns, cu
greutate maximă la lansare 500 de grame. Se declară câștigător modelistul a cărui machetă a
realizat, prin însumare, punctajul cel mai mare la cele două etape la care este supus modelul:
standul și startul. Etapele de verificare la care este supusă o machetă de către comisia de
arbitraj, în vederea aprecierii veridicității și a exactității se stabilesc următoarele criterii:
- veridicitatea datelor reale cuprinse în documentație – maxim 50 de puncte;
- calitatea construcției - maximum 350 de puncte (Aprecierea celor 4 părți principale
se face astfel: a - aspectul general - maximum 50 de puncte; b - conul și corpul - maximum
100 de puncte; c - înmatricularea și culorile - maximum 100 de puncte; d - stabilizatoare -
maximum 100 de puncte);
- caracteristicile zborului - maximum 100 de puncte. Se punctează decolarea,
exactitatea zborului pe traiectorie, recuperarea și aterizarea.
Rachetoplanul, această probă cu cinci clase de concurs ( S - 4 - A, S - 4 - B, S - 4 - C,
S - 4 - D, S - 4 – E) cuprinde rachetomodele care se ridică vertical în tot timpul funcționării
motorului, fără ajutorul forțelor aerodinamice portante create de aripi, dar revenirea la sol se
face în zbor planat, pe baza suprafețelor portante. Regulamentul prevede timpi maximi de
zbor pentru fiecare clasă la rachetoplan, ascensiunea pe o traiectorie oblică, spirală sub unghi
de 60 de grade duce la scoaterea din concurs. Dacă modelul este prevăzut cu sistem de largare
a unei părți din model (motorul, carcasa motorului sau altele) acestea vor fi recuperate cu un
mijloc de readucere ce îndeplinește condițiile minime de 4 dm2 la parașute și 30 x 300 mm la
panglică. Câștigă concursul concurentul al cărui model, la cele trei lansări, însumează cel mai
mare număr de secunde, se aplică regulile descrise la determinarea timpului de zbor la
rachetomodelele de durată cu parașută.
Părți componente: Conul are același rol ca la rachetă, de-a micșora rezistența la
înaintare a modelului prin masele de aer, și se confecționează din lemn de tei, plop, sau
material plastic.
Port-motorul se confecționează astfel încât să se poată fixa unul sau mai multe
motoare în el. Motoarele pot fi montate să funcționeze și să declanșeze independent unul de
celălalt, sau să fie grupate la un loc, funcționând fiecare separat. Când însă unul a declanșat,
tot blocul de motoare se expulzează din casetă.
Baldachinul are rolul de ridicare a casetei motorului, pe care o sprijină, la o înălțime
convenabilă, pentru a nu permite jetului fierbinte de gaze, expulzat din motor, să aprindă
părțile modelului; are forme diferite și se confecționează din balsa, tei sau din placaj.

210
 Fuzelajul este piesa pe care se fixează celelalte părți ale rachetoplanului, se
construiește din baghete de brad, tei, balsa sau din combinații ale acestora (sau din mai multe
baghete lipite între ele), și are forme diferite.
Aripile asigură stabilitatea laterală a modelului și creează forța portantă necesară
zborului planat. Sunt două aripi prinse simetric de fuzelaj, care se confecționează din lemn de
balsa masiv, și sunt profilate: concav – convex, plan – convex, și biconvex. Marginile extreme
ale unei aripi se numesc capetele aripii, ele pot avea forme semicirculare, drepte,
elipsoidale.Stabilitatea laterală se realizează cu ajutorul unghiului diedru (unghiul lateral
format de planul unei aripi cu planul orizontal)care poate avea valori pozitive și negative și
forme de v, w, eliptice. Unghiul de incidență este unghiul pe care îl face coarda profilului cu
axul longitudinal al modelului. El poate fi negativ sau pozitiv, măsurarea lui se face în funcție
de unghiul de incidență al stabilizatorului. Inelele de ghidaj se confecționează din tablă subțire
de cupru sau aluminiu, și sunt lipite fie sub baldachinul modelului, fie pe fuzelaj, sub aripă, au
formă tubulară. Stabilizatorul are rolul de-a echilibra modelul longitudinal în zbor planat, se
fixează la coada fuzelajului, simetric față de axul fuzelajului. Se caracterizează prin
anvergură, profunzime și arie, profilele întrebuințate sunt de regulă plan – convexe, sau
biconvexe. Deriva are rolul de-a menține direcția modelului pe verticală, când e lansat, cât și
în zbor planat, se montează perpendicular pe planul stabilizatorului, și este confecționat din
lemn de balsa. Rachetoplanul , ca orice aparat de zbor, are trei axe, în jurul cărora modelul se
poate mișca: axa longitudinală (XX1), axa transversală (YY1), și axa verticală (ZZ1). Toate
acestea trec prin centrul de greutate al rachetomodelului și permit manevre în jurul lor. Cea
longitudinală se poate mișca în jos, în sus adică în picaj sau cabraj, schimbând direcția de zbor
în plan vertical, rotirea făcându-se în jurul axei (YY1). Axa care trece de-a
lungul aripilor se numește transversală și permite manevre de înclinare la
stânga sau la dreapta, mișcându-se în jurul axei (XX1). Cea de-a treia – axa
verticală (ZZ1) - ușurează
modelului rotirea în jurul ei, la
stânga și la dreapta, schimbând

direcția de zbor în plan orizontal.

211
212
213
214
215
216
217
218
219
220
 În competițiile naționale pentru elevi, la rachetomodele avem probele de zbor cu clasele:
- S - 3A (model spațial cu parașută )
Modelul va fi astfel construit astfel încât cel puțin jumătate din lungimea lui să aibă exterior
de 18 mm, suprafața parașutei nelimitată. Motorul din clasa A 2,5 Ns cu diametrul exterior de
minimum 13 mm, nu se admit intervenții la structura motorului.
- S - 6A (model spațial cu stramer )
Vor fi îndeplinite aceleași condiții ca la clasa S - 3A la care se adaugă următoarele:
Stramerul va fi construit dintr-un singur material cu un raport lățime - lungime de minimum
1/10 (la o lățime de 100 mm, lungimea va fi de cel puțin 1000 mm).

221
222
223
224
225
226
227
 RACHETOMODELE – ORGANIZAREA STARTULUI

Bucuria de a
vedea zburînd cît mai
repede ra-
chetomodelul
construit ne face de
multe ori să uităm că
lansarea lui are loc în
anumite condiţii de
organizare şi
securitate.
Nu este indicat să
executăm lansări din
balcoanele blocurilor
din curţile sau
grădinile caselor, în
parcuri sau pe străzi,
deoarece prin aceasta
se pierde
posibilitatea înregistrării performanțelor atinse, a observării rezultatelor ştiinţifice obţinute şi
se asigură mai greu securitatea lansării şi a revenirii lor.
De aceea conducătorul cercului tehnic de rachetomodele, după fixarea datei şi orei
concursului, va însoţi pe membrii cercului pe un câmp deschis în preajma şcolii sau a
localităţii şi va organiza acolo un minirachetodrom, pe un teren neted, orizontal şi deschis, cu
ajutorul unor ţăruşi şi a unei sfori aşa cum reiese din fig. 1.
Ţăruşii din lemn, cu secţiunea de 50 x 50 mm şi lungimea de 600 mm vor fi bine înfipţi în
pământ. Se obţine un perimetru închis (1 fig. 1) în formă de pătrat, cu latura de l0 m. Se va
lăsa o intrare (9 fig. 1) de 2 m prin care vor trece concurenţii.

228
 În mijloc se vor aşeza 2 - 4 rampe de lansare (2 fig. 1) astfel ca, în timp ce unul din
modelişti lansează, ceilalţi să se pregătească pentru start. La reperul (3) (fig. 1) se instalează
comandamentul de start de la sistemul electric de lansare, sub ordinele căruia se va executa
numărătoarea inversă şi lansarea fiecărui model.
În afara perimetrului vom pune 2 mese (4 şi 5 fig. 1) unde se află comisia tehnică de
control a modelelor şi comisia de arbitraj a concursului, formate fiecare din câte 2 - 4
persoane.
Rezultatele concursului vor fi afișate pe un tablou special amenajat (6 fig. 1), pentru a
putea fi consultate de concurenţi în orice moment al întrecerii. În preajma locului de start,
paralel cu direcţia vântului, se amenajează un alt loc închis (7 fig. 1), unde se vor delimita
locuri pentru echipele participante A. B. C. Acesta (7 fig. 1) va fi folosit de organizatori
pentru a ţine o disciplină mai bună la lansare, pentru a permite modeliştilor să-şi pregătească
modelele şi să facă unele remedieri şi reglări. În timpul concursului lansările se vor face cu a-
probarea şi sub observaţia directă a arbitrilor din comisia tehnică, iar performanţele vor fi
măsurate şi oficializate de componenţii comisiei de arbitraj.
Toate aceste responsabilităţi, la antrenamentele echipelor, revin conducătorilor de cerc. În
concursuri, lansările se fac numai pe verticală sau la un unghi mai mare de 60° faţă de ori-
zontală, evitându-se prin aceasta atingerea diferitelor obiecte se s-ar ivi pe traiectorie.
Sunt interzise lansările sub un unghi mai mic de 60° sau pe orizontală fiindcă se pot
produce accidente. Concursurile, cât şi lansările de antrenament, se vor desfăşura în zilele în
care vântul are o viteză mai mică de 35 km/h, iar vizibilitatea este mai mare de 500 m.
Intrarea în perimetrul de lansare se va face urmărind linia continuă din (fig. 1 ), la ordinele
conducătorului de cerc şi a comisarilor de start, avînd modelul gata pregătit pentru lansare şi
controlat de comisia tehnică, şi cea de arbitraj.
Când pornirea motorului se face cu sistemul electric, comanda de lansare, numărătoarea
inversă şi declanşarea motorului sunt efectuate de arbitrul împuternicit cu această funcţie.
Dacă pornirea motorului se face cu ajutorul fitilului este recomandabil ca el să fie cât mai
lung pentru ca, pe măsură ce arde, concurentul să se poată îndepărta de rampă.
În timpul lansărilor, în concurs sau la antrenamente este indicat ca modeliştii să fie situaţi
în afara „poligonului" de lansare, iar motoarele și fitilurile să se găsească la conducătorul
cercului într-o ladă special amenajată.
După recuperarea modelelor, fiecare concurent se prezintă la comisia tehnică şi la
conducătorul de cerc pentru a verifica dacă rachetomodelul este în bună stare, capabil de o

229
nouă lansare. Nu se mai aprobă lansarea modelelor la care au apărut fisuri sau rupturi, fiindcă
devin periculoase pe traiectorie şi de aceea sunt scoase din concurs prin descalificare.
În asemenea situaţii ele sunt ambalate şi duse la sediul cercului pentru reparaţii. Fiecare
modelist va avea o cutie din lemn sau carton, special construită în care vor fi aşezate mo-
delele pentru lansare, sculele şi materialele necesare reparaţiilor curente, accesoriilor.
Păstrînd o disciplină bună la locul startului, lansările vor putea fi corect observate, bine
măsurate în înălţime şi distanţă şi exact cronometrate la probele de durată.

 RACHETOMODEL CU STRAMER – “SĂGEATA ALBASTRĂ”

Modelul face parte din clasa S - 6A (mai precis S - 6B).

Corpul rachetei (3) este format dintr-un tub cilindric cu
diametrul interior de 18 mm. Pentru a-l confecționa avem nevoie
de șablon: adică o bară cilindrică de lemn, metal, plastic ,etc., cu
diametrul corespunzător și lungimea de 200 mm. Pe această bară
se rulează o bucată de hârtie ceva mai groasă (coală de desen) în
două sau trei straturi. Lungimea colii de hârtie va fi de circa 200
mm, iar lățimea ei o veți calcula în funcție de numărul de straturi
ale tubului și de diametrul acestuia. După rularea primului strat,
pe restul de coală veți aplica o peliculă subțire de clei (aracet,
pastă albă de lipit-solid glue ) după care veți rula peste tot. Lăsați
tubul să se usuce pe șablon până a doua zi, apoi îl ajustați cu un
cutterla lungimea prevăzută în desen și-l scoate-ți de pe șablon.
Ampenajele (4) Executați mai întâi un șablon la
dimensiunile date în plan, după care le trasați pe o bucată de
placă de lemn de balsa sau tei, cu grosimea de 1,5 – 2 mm cu un
traforaj și ajustându-le conform desenului. După o finisare cât
mai bună le aplicați, prin lipire, pe tubul de carton, la un unghi de
120 grade unul față de altul.
Vârful rachetei (1) îl executați prin strunjire dintr-o bucată
de lemn de tei la dimensiunile date în plan. Îl scobiți în interior
pentru a-l face mai ușor și apoi îl finisați prin șlefuire cu hârtie
abrazivă. Vârful rachetei nu se lipește de corpul acesteia, el fiind

230
detașabil, după cum se vede în plan.
Inelele de ghidaj (2) servesc la ghidarea rachetei pe rampa de lansare. Se
confecționează din două fâșii de tablă subțire (dintr-o cutie de tablă de conserve) cu lățimea
de aproximativ 5 – 6 mm, rulate pe o vergea metalică cu diametrul de 6 mm (lungimea fâșiei
de tablă se calculează astfel. L▭ = Lo = 2 r = = 6 = 6 3,14 = 18,84 mm.), obținând
astfel două inele metalice care vor fi aplicate, prin lipire, pe corpul rachetei în punctele
indicate în desen. După un ultim finisaj urmează inscripționarea, lăcuirea, și vopsirea rachetei
după gustul și imaginația fiecărui constructor.
Sistemul de recuperare se
compune din:un fir de ață mai groasă,
lungă de aproximativ 150 mm, care va
fi ancorat prin legarea unuia din capete
de un ampenaj, iar de celălalt capăt
veți lega un inel din cauciuc, ce va
avea diametrul de aproximativ 50 – 60
mm, grosimea firului fiind de 1 mm.
Acest inel de cauciuc este amortizorul
întregului sistem de recuperare, care
este expulzat din corpul rachetei cu o
mică explozie produsă de motor în
momentul încetării funcționării lui. De
același inel de cauciuc (4) veți mai
lega încă două fire de ață (3) cu care
veți prinde vârful rachetei (2) și
stramărul (6) (panglica). Stramărul este o panglică din pânză subțire, hârtie sau polietilenă,
ale cărei laturi conform regulamentului competițional, trebuie să fie în raport de 1:10. În cazul
rachetei prezentate folosiți un stramăr cu lungimea de 100 cm și lățimea de 10 cm. La unul
din capetele stramărului lipiți o baghetă de lemn groasă de aproximativ 2 mm de care legați
ața conform desenului. Pentru ca stramărul să fie introdus în corpul rachetei (prin partea
superioară) va trebui să-l pliați cu pliuri transversale, ca pe un burduf de acordeon. După
pliere, îl veți introduce în corpul rachetei, împreună cu inelul de cauciuc și ațele componente
ale sistemului, apoi veți monta vârful rachetei. Prin partea de jos a rachetei vei introduce
motorul de rachetomodel, având grijă ca acesta să se înțepenească ușor. Între motor și

231
sistemul de recuperare mai introduceți puțină vată, care va avea rolul de-a proteja stramărul
împotriva unei eventuale arderi, cauzate de explozia de expulzare a lui din corpul rachetei
(această vată se introduce înaintea motorului).
Centrarea rachetei. În schiță avem fixate două puncte. C.P (centrul de presiune) care
este punctul de aplicație al forțelor de frecare a modelului cu aerul și C.G (centrul de greutate)
care este punctul de aplicație al forței de tracțiune a motorului. Pentru ca racheta să fie stabilă
în zbor, adică să aibă o traiectorie corectă, este absolut obligatoriu ca centrul de greutate al
acesteia să se găsească în fața centrului de presiune, la aproximativ 1/3 – 1/2 din diametrul
rachetei. În situația rachetei noastre, veți însemna pe corpul ei locul centrului de presiune, iar
după pregătirea rachetei pentru zbor (complet echipată) veți verifica, prin cumpănire pe o
riglă sau pe un creion așezat transversal, dacă centrul de greutate se găsește unde trebuie. În
cazul că acesta se confundă cu centrul de presiune, sau este în spatele lui, va trebui să-l
corectațiprin adăugare de greutăți în vârful rachetei (acesta fiind gol) până când centrul de
greutate se va așeza la locul lui. Acum puteți spune că sunteți gata de lansare.
Iată o metodă simplă de aflare a centrului de presiune
al unei rachete oarecare pe care doriți să o proiectați. Aceasta
va trebui să fie desenată la mărimea naturală pe o bucată de
carton după care va fi decupată pe contur.
Proiecția o așezați perpendicular pe muchia unei rigle
și prin cumpănire aflați centrul de greutate al figurii respective,
care, raportat la racheta voastră, reprezintă centrul de presiune
al acesteia. Cunoscând acest punct, puteți să faceți operațiunile
de centrare ale noului model de rachetă.
Lansarea rachetelor se face în locuri degajate, de pe o
rampă confecționatădintr-o vergea metalică cu diametrul de 5
mm, lungă de aproximativ 1000 mm. Inelele de ghidare trebuie
să culiseze (alunece) ușor pe rampă, după care motorul poate fi
aprins cu ajutorul unui fitil special confecționat (aprindere
manuală) sau electric folosind o rezistență alimentată de la un
acumulator.Dacă racheta a fost centrată corect, ea va urca pe
verticală, iar în momentul când motorul își va înceta
funcționarea, va expulza sistemul de recuperare, datorită unei
mici explozii produsă de motor, făcând astfel ca racheta să coboare lin spre pământ.

232
233
  RACHETOMODEL CU PARAȘUTĂ “RIGII-19”

Rachetomodelul “RIGII-19” simplu și sigur la

construcție, este recomandat tinerior rachetomodeliști.
Conul rachetomodelului (1) este confecționat din
lemn de balsa, având dimensiunile și forma indicate în
plan și fiind ușurat în interior de așa natură ca pereții să
rămână groși, pentru a permite prinderea inelului (2) din
sârmă de oțel cu diametrul de 0,7 mm. De inelul (2) se
prind suspantele parașutei (3), care sunt în număr de
șase, confecționate din ață groasă de 1 mm, cu lungimea
de 1300 mm. La unul din capete, suspantele sunt prinse
la un loc de Inel, iar la celălalt, de vârfurile hexagonului
parașutei prin înnodare.
Amortizorul (4) est prelucrat dintr-o bucată de
cauciuc cu secțiunea de 4 x 1 mm și lungimea de 400
mm. Un capăt se prinde prin înnodare de Inelul (2), iar
celălalt de corpul rachetei ca în figură. Inelele
direcționare (5) sunt două tuburi cu diametrul de de 5
mm, lucrate din tablă de aluminiu cu grosimea de 0,5
mm. Ele sunt aplicate așa cum ne indică planul, unul pe
corpul modelului, altul pe stabilizator, astfel ca axul lor
să fie paralel cu axul longitudinal al modelului.
Corpul rachetomodelului (6) este format din două
tuburi de carton cu dimensiunile indicate în plan și cu
diametre diferite.. Sus diametrul interior este de 24 mm,
acesta fiind larg pentru a se putea introduce cu ușurință
parașuta de recuperare a modelului, care trebuie să fie
cât mai mare, dar nu în detrimentul greutății. Partea de jos, cu diametrul interior de 18 mm,
are destinația de a ține loc de port-motor și de a fixa stabilizatoarele. Trecerea între ele se face
cu ajutorul reducției (9) , care este confecționată din balsa de 2 mm și carton.
Motorul (10) folosit la acest model este de tipul ADAST cu caracteristicile tehnice
5 – 1,2 – 5 (impulsul, timpul de ardere al motorului și timpul după care declanșează
parașuta). Aprinderea motorului se face cu fitil de grosime 1 mm.

234
 Stabilizatoarele (11) sunt în număr de trei, lucrate din balsa de 2 mm, de forma și
dimensiunile indicate în planul alăturat. Ele sunt montate pe corpul de jos al modelului, în
lungul generatoarelor, decalându-se la 120 de grade unul de altul.
Parașuta care asigură revenirea cât mai lină a modelului, e făcută din material plastic
și are forma unui hexagon, având latura egală cu 400 mm. Împachetarea ei se face prin
metode clasice, după ce a fost pulverizată din abundență cu talc.
După montarea rachetomodelului, se trece la verificarea simetriei lui, la șlefuirea
asperităților și la vopsirea modelului în culori vii (ex: negru și roșu, etc). Înainte de lansare se
va introduce motorul în partea inferioară, iar pe la partea superioară – protectorul parașutei
(8), care va fi o bucată de vată îmbibată cu talc. Apoi se va fixa parașuta, greutatea modelului
gata de start fiind de 54 gr. După centrarea lui atentă modelul poate fi lansat. Lansarea se va
face de pe o rampă cu ajutorul unui fitil.

235
 RACHETOMODEL CU PARAȘUTĂ – „ METEOR- X ”

Racheta „ METEOR- X ” se execută

după metoda clasică, având ca noutate
tehnică, construirea containerului în
care se află greutatea utilă (3).
Corpul rachetei se
confecționează din carton dur înfășurat
pe un tub de material plastic,metal sau
din lemn cu diametru de 19,5 mm. Pe
suprafața sa, se dă un strat de clei sau
aracet uniform. Se recomandă ca fibra
colii să fie în lungul tubuluiși tăiată la
dimensiunile necesare. După ce se
usucă tubul se va tăia în două părți:
unul pentru container (4) și altul pentru
corpul rachetei (12). Se trece la
prelucrarea conului din lemn de balsa
(în lipsa acestuia se poate folosi un dop
de plută sau plop, tei) la dimensiunile
din plan. Mai întâi se confecționează un
cilindru cu dimensiunile Ø 21 mm și
lung de 12 mm. La unul din capete se
subțiază cilindrul la diametrul de 19,5
mm pentru a se fixa conul rachetei.
Celuilalt capăt prin pilire i se va da
forma conică din plan. Putem încheia
acum containerul lipind conul (1) cu
tubul (4) cu ajutorul cleiului prin
intermediul cepului (2). Sistemul de
stabilizare (14) este format din trei
elemente confecționate din carton sau
balsa. Ele se vor tăia la dimensiunile

236
indicate în plan. Partea ce vine lipită se va șlefui drept, iar marginile vor fi profilate
aerodinamic. Pentru lipirea celor trei aripioare se va întări suprafața de contact cu un strat de
clei. Fixarea pe rampa de lansare se face prin intermediul a două inele confecționate din tablă
subțire sub forma unor fâșii late de 5 mm, ce se vor înfășura pe un cilindru (vergea) de Ø 6
mm). Inelele se lipesc de pe corpul modelului la cotele indicate, prin două trei straturi de clei.
Încărcătura utilă poate fi din plumb (în cadrul concursului) în greutate de 28 gr.
Greutatea va fi închisă cu un capac (5) de care se va agăța un cârlig (6) prevăzut cu un
cauciuc, având rolul de a amortiza șocul. Racheta mai posedă o parașută (10) prevăzută cu
patru suspante (9) confecționate din ață de Ø 0,5 mm rezistentă, cu lungime de 50 cm. După
confecționarea subansamblelor urmează montarea lor, șlefuirea și înmatricularea.
Lansarea rachetei se face respectând normele de securitate contra incendiilor sau a
unei eventuale explozii a motorului. Parașuta va fi protejată cu vată sau staniol (11) de
flăcările motorului. De menționat că rampa de lansare trebuie făcută astfel încât să permită o
orientare precisă a tijei de lansare.

237
238
 FIȘA TEHNICĂ
Ă MICROMOTOR - RACHETOMODELE

Părțile componente și modul de func

funcționare: 1.)) Carcasa; 2.) Camera de ardere; 3.)
Fitil; 4.) Ajutaj; 5.) Întârzietor; 6.) Declan
Declanșatorul mijlocului de recuperare

CLASA IMPULSUL
MOTORULUI Prepararea
combustibilului
1 0,1 – 2,5 Ns
solid recomandat
2 2,51 – 5 Ns
pentru
3 5,1 – 10 Ns
micromotoare clasa
4 10,1 – 40Ns
(2,51 – 5 Ns; 5,1–
5 40,1 – 80 Ns
10 Ns). În tub se
comprimă o compoziție substanțe, șii anume: azotat de potasiu
ie formată din amestecul a patru substan
rbune (mangal 26 g). Inițierea motorului: se cunosc douăă sisteme de pornire:
75 g; sulf 12g; cărbune
cu fitil și cu rezistență electric.. Pentru primul se prepar
prepară fitilurile din fire de in sau bumbac
ție de azotat de
groase de 1 – 2 mm, cu lungimea de 1 m, astfel: se introduce într-o soluție
potasiu (100 cm3 apă caldăă amest
amestecată cu 10 g azotat de potasiu), unde se lasă 1 – 2 ore. În
timp ce firele se usucă atârnate pe o sârm
sârmă, se pregătește
te din nou amestec de : 75 g azotat de
potasiu,12 g sulf, 20 g mangal și 12 g dextrin
dextrină mojarate fiecare în parte, trecute printr-o
printr sită
fină și amestecate într-un
un vas până se obține o culoare uniformă.. Peste acest amestec se toarnă
toarn
apă caldă până rezultă un lichid vâscos ca smântâna. Se introduce firul în noul amestec, câteva
minute și după care se scoate încet. Se usuc
usucă din nou până se întărește.
te. Se taie în bucăți
buc lungi
de 6 – 8 cm. Fitilurile au o viteză de ardere de 1 cm /sec. Sistemul electric de pornire:
pornire se
compune dintr-o sursă de curent,
ent, conductor
conductori electrici, un întrerupător,
tor, o rezistență
rezisten electrică,
un sistem de cuplare șii un bec de co
control. Sursa de tensiune este de 6 – 12 V, conductorii
electrici lungi de 5 m, întrerupătorul ON - OFF, cei doi “crocodili” care ne vor permite să
s
închidem circuitul
cu ajutorul unei
rezisten
rezistențe, becul
pentru a constata
când este curent în
circuit ca în figura
fig
ăturată.
alăturată

239
240
  RACHETOMODEL CU PARAȘUTĂ - S3A

Racheta cu parașută se construiește urmând o tehnologie asemănătoare rachetei ,,Astral",

corpul rachetei fiind cu un diametru mai mare, pentru a cuprinde o parașută cât mai mare. Pe
corp sunt prinse trei aripioare stabilizatoare foarte prelungite.Voalura parașutei se
confecționează din mătase cu țesătura deasă. Cel mai bun material este folia de polietilenă de
0,01 mm. Ea se poate obține prin desprinderea atentă a peliculei plastice de pe hârtia specială
folosită la împachetarea mărfurilor umede.
Înainte de pliere, se pudrează cu talc. Ancorată cu opt suspante din ață macrame,
impregnate cu substanță ignifugă
(contra focului), parașuta se rotește
liber, datorită minusculei carabine
rotitoare, de tipul celei folosite de
pescari, plasată între ea și corpul
rachetei. La mijloc, parașuta are un
orificiu cu Ø15 mm, care ajută la
stabilizarea din balans. În funcție de
mărimea parașutei a materialului,
centrul de greutate C.G. se schimbă;
el va trebui stabilizat la o distanță de
minimum un diametru-corp (32 mm)
de poziția capului motorului, prin
tatonări cu mici greutăți (plastelină,
ace cu gămălie). În desen este dat
sistemul de lansare cu rampa-vergea
start electric cu siguranță fuzibilă,
sistem care se poate folosi la toate
tipurile de rachetomodele. Concursul
constă în trei lansări, fiecare lansare
fiind cronometrată până la maximum
360 sec. Timpul celor trei lansări se
însumează pentru clasamentul individual.

241
 RACHETOMODEL DE DURATĂ CU PARAȘUTĂ “ RIGII – 25 ”

Primul campionat mondial de

rachetomodele s-a desfășurat în Iugoslavia,
între 22-25 septembrie 1972 în orașul Vîrșeț.
Modelulul prezentat spre a fi construit a
reușit să se claseze pe locul I cu 6 min. 53
sec., obținând titlul de campion mondial la
proba de durată cu parașută.
Conul (1) este executat la strung și
confecționat din lemn de balsa la
dimensiunile date în planul alăturat. El are
forma ogivă și este ușurat în interior, până se
obține un perete de 2 mm, iar în partea de jos
are un cep cu diametrul de 31 mm și lungimea
de 10 mm.
Reperul (2) este o baghetă din lemn de
tei sub formă cilindrică, cu diametrul de 2
mm, care a fost introdusă în con prin două
orificii executate în pereții conului, așa cum
ne sugerează planul.
Amortizorul (3) este o bucată de cauciuc
de 3 x 1 mm și lung de 300 mm. De ambele
capete se înnoadă câte un fir de ață (4) de 0,3
mm și lung de 150 mm. Un fir se înnoadă la
bagheta (2) , făcând legătura cu conul (1) ,
iar celălalt fir se lipește de corpul
rachetomodelului în dreptul inelului
direcțional (12) din partea de sus.
Parașuta (5) – cupola are formă de cerc
cu un diametru de 1200 mm, și este făcută din
polietilenă de 0,1 mm grosime. Suspantele

242
(6), în număr de 14, sunt din ață groasă de 0,3 mm, rezistente, cu lungimea de1200 mm.
Corpul (7) este format din trei părți: containerul parașutei (8) , reducția (9) și port-
motorul (10). Containerul are formă cilindrică cu dimensiunile din plan și este făcut din hârtie
de desen în două straturi încleiate între ele cu aracet. Portmotorul (10) este un tub de hârtie în
două straturi încleiate între ele la dimensiunile indicate în plan. Reducția (9) este prelucrată la
strung, din lemn de balsa și face trecerea de la un diametru de 32 mm, cât are containerul
parașutei la unul de 18 mm, cât are portmotorul. Ea are două cepuri cu diametrele de 30 mm
și 17 mm, care fac legătura cu tuburile (8) și (10) prin lipire cu clei Ago.
Protectorul parașutei (11) este o bucată de vată îmbibată cu talc care va fi așezată în
partea tronconică a corpului rachetei. Inelele direcționale (12) sunt două tuburi cu diametrul
de 4 mm și înalte de 2 mm, lucrate din tablă de aluminiu cu grosimea de 0,1 mm și așezate pe
containerul parașutei (8) în lungul aceleași generatoare.
Stabilizatoarele (13) , în număr de trei sunt prelucrate din lemn de balsa de 2 mm, la
forma și dimensiunile indicate. Ele sunt lipite pe tubul portmotor de-a lungul a trei
generatoare așezate la 120 grade unul de altul.Modelul a fost vopsit în roșu și negru, având
înscripționat pe corp ROMANIA, YR-201. Parașuta este colorată alternativ roșu-negru și alb,
pentru a fi cât mai vizibilă pe traiectoria de zbor a modelului.
Motorul (14) folosit este cehoslovac ADAST, de tipul celor folosite la rachetoplane,
5-1, 2-3, cu scopul ca modelul să obțină înălțime mică și vântul să nu-l îndepărteze prea mult.
Modelul are centrul de greutate la baza containerului (8) , iar greutatea lui totală este de 45
grame.

 RACHETOMODEL CU PARAȘUTĂ “ RIGII – 27 SĂGEATA ”

Cercetările asupra rachetelor şi experienţele în acest domeniu pot avea o largă influenţă
asupra educaţiei elevilor. Ele completează cunoştinţele acumulate în şcoală şi permit aplicarea
şi verificarea lor în domeniul construcţiilor practice, demonstrează utilitatea muncii în echipă,
ocazie cu care se formează trăsături morale deosebite: răbdare seriozitate, disciplină strictă în
munca de cercetare, ce permit descoperirea unor vocaţii profesionale.
Racheta prezentată alăturat a fost executată cu scopul de a obţine un model capabil să
ridice o sarcină utilă de 300 - 400 g la o înălţime de 600 - 1000 m. Această sarcină utilă poate
fi înlocuită în containerul special construit cu orice aparat destinat efectuării de experienţe
ştiinţifice .

243
 Din datele tehnice ale modelului remarcăm că este dotat
pentru lansare cu trei motoare a 80 Ns, are o lungime de
1000 mm, diametrul exterior de 65 mm şi masa în momentul
lansării de 1100 g. Construcţia are un număr de 20 repere
care se vor lucra la dimensiunile şi forma din planul alăturat.
Conul( 1) - confecţionat din lemn de tei, golit în interior
până se obţine o grosime de 3 mm. Cepul este prevăzut cu
două orificii prin care trec două şuruburi (2) cu piuliţă,
aşezate diametral opus, ce fac legătura cu reperul (3),
containerul rachetei.
Containerul (3) este un tub făcut din hârtie de desen
roluit în patru straturi. La partea superioară are două orificii
pentru şuruburile (2), un inel de balsa (5) lipit de container,
pe care se aşează capacul (6). La partea inferioară se lipeşte
cepul (4) confecţionat din balsa în formă de cilindru, golit şi
prevăzut cu capace consolidate prin lipire cu clei Ago.
De partea de jos a cepului (4) se prinde cârligul (7),
executat din oțel de 1 mm. De acesta se prind două fire de
cauciuc de 6 x 1 mm care fac legătura între containerul (3)
şi corpul rachetei (12), jucând un rol de amortizor (8).
Tot de cârligul (7) se prind suspantele (9) care se
leagă de cupola paraşutei (10). Suspantele, în număr de şase,
sunt făcute din ață macrame, iar cupola este din mătase cu
latura hexagonului de 500 mm.
Corpul (12) al rachetei este format dintr-un, tub de
hârtie de desen, în patru straturi, pe care se montează în
exterior patru stabilizatoare (18) de lemn de balsa cu
grosimea de 5 mm, frumos prelucrate şi aplicate la 90° unul
de celălalt. Port-motorul (14) este un tub detaşabil, din hârtie
de desen în patru straturi, în interiorul căruia s-au introdus
trei tuburi de hârtie (19) lipite între ele şi în care se introduc motoarele (16). Golurile (20)
dintre tuburi (19) şi caseta (14) se umplu cu lemn de balsa.

244
 După introducerea motoarelor (16) în tuburile (19) se aşează în partea de sus a port-
motorului protectorul (13), care constă din vată şi talc. Cînd reperul (14) este gata se introduce
în corpul rachetei, după care se consolidează prin patru şuruburi cu piuliţe (15). (Piuliţele au
fost fixate în prealabil cu clei în interior).
Pentru o mai bună funcţionare a paraşutei, între protector şi port- motor se aşează un
tub de hârtie astupat la capete, care glisează uşor în corpul rachetei. Inelele direcţionale (17)
sunt din tablă sub formă de tuburi cu diametrul de 14 mm.
Lansarea rachetei se va face electric, de la o distanță de 10 m de pe o rampă special
construită, a cărei tije are diametrul de 14 mm.

 RACHETOMODEL DE ALTITUDINE CU PARAȘUTĂ – “CIRRUS”

Rachetomodelul „CIRRUS" prezintă o mare stabilitate în funcţionare, se construieşte din

materiale uşor accesibile, cele două elemente ale corpului se construiesc pe câte un cilindru de
fag şlefuit cu secţiunea de 20 mm şi, respectiv 37 mm. Hârtia de desen, sau un carton subţire,
se ung cu aracet diluat cu apă pe 2/3 din arie, după care se înfăşoară strâns pe şablon în 3
straturi. După această operaţie, tuburile obţinute se scot de pe şabloane, se usucă în condiţii
normale, după care se taie la dimensiunile din schiţă.
Folosind un ministrung sau o trusă “Faur” se strunjesc din tei uscat reducţia şi ogiva
rachetomodelului, după care cele două părţi ale corpului se îmbină coaxial în reducţie,
folosind clei Ago.
Ampenajele în număr de 4 se realizează din placaj de aviaţie sau din brad de 2 mm, cu
bordurile de atac şi fugă ascuţite, după care se lipesc cu clei Ago pe corp, respectând
verticalitatea şi unghiurile de 90°. Pentru stabilitatea ampenajelor se pot aplica, la unghiul de
incidenţă cu corpul, câte două baghete de brad de 2 x 2 mm pe toată lungimea de contact.
Inelele de ghidaj se confecţionează din tablă de aluminiu de 0,3 mm sau din hârtie în trei
straturi şi se lipesc rigid în poziţiile indicate. Rachetomodelul trebuie să culiseze foarte uşor
pe tija rampei de lansare din oţel, cu secţiunea de 5 mm şi lungimea de 1500 mm.
Paraşuta în formă de hexagon, cu latura de 300 mm, se confecţionează din mătase sau
folie de plastic; cele şase suspante din aţă pescărească și legătură ogivei se fixează, ca în
desen, de 4 fire de cauciuc de 1 mm cu lungimea de 150 mm, ale căror extremităţi, din nou
prin intermediul unui fir de aţă, se leagă de partea superioară a corpului. Corpul, ampenajul şi
ogiva se colorează cu cerneluri şi tuşuri, după care se lăcuiesc de mai multe ori cu nitroemail.

245
 Motorul de 10 Newtoni secundă (construit după recomandările din lucrarea
„Rachetomodele" de Ion N. Radu, Editura Ion Creangă, 1977) se introduce cu fermitate cât
mai etanș în corp, pe la baza modelului. În containerul paraşutei se introduc un dop de vată
îmbibat în talc, rondele de staniol şi paraşuta împachetată în simetrie hexagonală şi bobinată
pornind de la vârf şi terminînd cu suspantele.
Lansarea rachetomodelului se va face în prezenţa conducătorului de cerc, în afara
localităţii, pe o vreme calmă, cu cer senin, păstrând observatorii la o distanţă de cel puţin 25
m. Aprinderea motorului se face cu un fitil de tipul aceluia din schemă sau, de preferinţă,
folosind un aprinzător electric de nichelină de 0,2 mm, cu lungimea de 60 - 80 mm, care se
îndoaie în „V" şi
se introduce în
galeria de ardere
a motorului.
Tensiunea de 6 -
12 V se aplică de
la distanţă pe un
cablu de cel
puţin 10 m,
conectat la
filament cu doi
crocodili,
folosind un
întrerupător de
precizie, care să
suporte 5 A.
Cu acest
rachetomodel s-a
obţinut o
altitudine de
peste 400 m şi o
durată de
întoarcere de 15
minute .

246
 RACHETOMODEL CU PARAȘUTĂ – “PIONIER 1T.D.D.”

Construcția “PIONIER 1T.D.D.” este destinată

începătorilor în domeniul rachetelor, recordul de înălțime stabilit
este de 320 m. Este o rachetă ușoară în comparație cu alte
rachetomodele dar are o stabilitate perfectă, și este dotată cu o
parașută de frânare pentru asigurarea unei aterizări lente.
Date de construcție. Racheta cu o singură treaptă și
parașută se compune din următoarele părți: corpul, vârful,
ampenajul de ghidare, piston de catapultare, parașută, inele de
ghidare, plumb pentru centrare, motor.
Corpul rachetei se confecționează din două straturi de
hârtie de desen înfășurate pe un șablon cu diametrul de 18 mm.
Pentru ca racheta să fie rezistentă, al doilea strat de hârtie se
unge cu aracet,sau pelicanol diluat în apă. După rulare, hârtia se
usucă pe șablon, după care se taie la lungimea de 160 mm,
conform schiței.
Ampenajele de ghidare se realizează din carton duplex,
după ce au fost desenate și tăiate conform planului. Îndoirea lor
se face pe liniile punctate, pentru ca fiecare ampenaj să capete o
formă de T.
În continuare se unge cu clei ago porțiunea din mijloc
până la marginile punctate, după care ampenajul va fi îndoit și
pus la presă între două scânduri. Odată uscate, cele trei ampenaje
sunt gata și pot fi lipite pe corpul rachetei (după ce ați împărțit
circumferința acesteia în trei părți egale, conform schiței).
Lipirea trebuie executată cu multă atenție. Se dă un strat de
clei pe porțiunea de lipit a corpului rachetei, se lasă să se usuce,
iar după uscare se mai dă un strat de clei și se aplică ampenajul
pe locul unde au fost trasate anterior semnele. Se verifică dacă
ampenajele sunt drepte, adică dacă au aceeași axă cu corpul
rachetei.

247
 Inelele de ghidare se confecționează tot din hârtie de desen și se rulează pe o vergea de
fier sau un creion. Lungimea inelelor este de 10 mm. Ele se lipesc pe corpul rachetei, conform
schiței.
Vârful rachetei se confecționează din dop de plută sau lemn de tei. Racheta este gata de
vopsit. Este preferabil ca vopseaua să fie de o culoare vie, pentru ca racheta în zbor să fie cât
mai vizibilă. Vârful se vopsește în altă culoare.
Parașuta se confecționează din mătase subțire sau dintr-un batic vechi și va avea
dimensiunile 200 x 200 mm. De cele patru colțuri se vor prinde patru fire de ață lungi de 300
mm care adunate cap la cap, se vor înnoda la 25 mm distanță de la colțul parașutei. De la
nodul celor patru fire se vor prinde două fire de cauciuc lungi de 40 mm de acestea vor fi
înnodate două fire de ață lungi de 150 mm. Capetele lor vor fi legate unul de crpul rachetei,
iar celălalt de vârful ei.
Pistonul de catapultare se confecționează din dop de plută la dimensiunile din plan.
Problema cea mai importantă în construcția noastră este motorul care conține un amestec de:
63% azotat de potasiu, 12% sulf și 20% cărbune.
El necesită pentru confecționare un cartuș de vânătoare gol, de calibrul tubului ce
constituie corpul rachetei și găurit în locul capsei. Se umple cartușul cu amestecul propulsiv
transformat în pastă prin adaos de alcool. Se astupă cu dopul – piston de catapultare și se lasă
cât mai mult la uscat. Apoi se introduce în corpul rachetei.
Fitilul va fi confecționat din același amestec rulat într-o foiță subțire. Putem folosi și un
dispozitiv electric.
Pentru lansare se folosește o rampă alcătuită dintr-un postament de lemn în care se înfige
perpendicular o baghetă de metal de o grosime puțin mai mică decât inelele de ghidaj.

248
  RACHETOMODEL CU PARAȘUTĂ – “PIONIER 2 T.D.D.”

Racheta “PIONIER 2 T.D.D.” este o variantă mai complexă a rachetei “PIONIER 1

T.D.D.” și este destinată elevilor rachetomodeliști mai avansați. Părțile componente ale
rachetei cu două trepte sunt aceleași ca la racheta cu o treaptă, dar cu părți noi de construcție.
Metodele de construcție sunt asemănătoare.

Construcția rachetei este de preferat să se înceapă cu confecționarea corpului de rachete

de la treapta 2 (piesa nr. 6) care se confecționează din două straturi de hârtie de desen, rulate
(înfășurate) pe un șablon cu diametrul de 18 mm care va fi scurtat prin tăierea cu un cutter la
dimensiunea de 105 mm. Dacă nu dispuneți de un asemenea șablon pentru treapta 2 veți
confecționa un al doilea corp, care va rămâne pe șablon și astfel veți mări diametrul
șablonului la 19 mm cât este necesar pentru confecționarea corpului de la treapta 1. Trebuie să
aveți în vedere ca după rularea hârtiei să scoateți de pe șablon corpul proaspăt rulat și să
ștergeți cleiul pentru a nu se lipi pe șablonul improvizat care este din hârtie și trebuie verificat
până la uscarea completă pentru a nu se lipi de șablon. Cele două corpuri de la treapta 1 și
treapta 2 trebuie să se îmbine unul cu celălalt și să alunece ușor la locul de îmbinare. Pentru
aceasta veți finisa cele două corpuri cu glaspapir fin și le veți impregna cu un strat subțire de
lac sau clei diluat. După confecționarea celor două corpuri se trece la confecționarea
ampenajelor care vor fi în număr de șase, trei pentru treapta 1 și trei pentru treapta 2.
Procedeul de lucru este identic pentru toate cu excepția că pentru treapta 1 se folosește un

249
șablon, iar pentru treapta 2 altul. Se desenează și se taie cu foarfeca forma ampenajelor și se
execută îndoirile pe liniile punctate. Se vor da cu clei până la marginea punctată și vor fi
așezate la presă între două placaje. După uscare se vor finisa
marginile ampenajelor cu glaspapir urmând apoi să le lipiți pe
corpul rachetei. Pentru aceasta veți împărți corpurile treptelor în
trei părți cu scopul de a stabili locul unde veți aplica ampenajele.

Această operație se execută cu deosebită atenție. Porțiunea de

lipire va primi un strat de clei care va fi lăsat să se usuce, iar la
al doilea strat aplicat vom așeza ampenajele în locul trasat pe
corpul rachetei. După fiecare lipire, ampenajul se verifică dacă
este paralel cu axul longitudinal al corpului și după planul de
ansamblu al rachetei. Inelele de ghidare (nr. 3) se confecționează din hârtie de desen și se
rulează pe o vergea de fier de diametru 6 mm. Lungimea inelelor este de 10 mm. Ele se lipesc
pe corpul rachetei, conform schiței. Vârful rachetei se confecționează din dop de plută sau
lemn de tei.
Tabel de materiale necesare:
Parașuta (nr.4) se confecționează din
mătase subțire sau dintr-un batic vechi și va
avea dimensiunile 200 x 200 mm. De cele
patru colțuri se vor prinde patru fire de ață
lungi de 300 mm care adunate cap la cap, se
vor înnoda la 25 mm distanță de la colțul
parașutei. De la nodul celor patru fire se vor
prinde două fire de cauciuc lungi de 40 mm de acestea vor fi înnodate două fire de ață lungi
de 150 mm. Capetele lor vor fi legate unul de corpul rachetei, iar celălalt de vârful ei. Firele

250
de cauciuc se leagă cu scopul de a amortiza șocul, în momentul în care parașuta este
catapultată afară din rachetă. Pistonul de
catapultare (nr.7) se confecționează din dop de
plută, respectând dimensiunile din plan. La
asamblarea celor două trepte, când se introduc
motoarele în rachetă, fitilul de amorsare dintre
cele două motoare, trebuie să fie fixat conform
schiței.
Racheta cu
2 trepte
este astfel
gata și
urmează
pregătirile
de lansare.
După cum
se observă
din planul
rachetei,
motorul
celei de-a
doua
treaptă este
mai mic
față de
motorul
primei
trepte și
aceasta cu
scopul de-a
se echilibra
mai bine în
zbor.

251
  RACHETOMODEL DE DURATĂ CU “ PARAȘUTĂ ” – S 3A

Rachetomodelul de durată cu parașută se compune din următoarele părți: 1.) tubul

rachetomodelului; 2.) stabilizatoarele; 3.) inele de ghidaj, 4.) conul; 5.) parașuta, 6-7.)
sistemul de amortizare al parașutei.
1.) Tubul rachetomodelului se va
executa pe o bară cilindrică dreaptă
cu diametrul de 13 mm din 2,5 – 3
straturi de hârtie de dosar sau coală de
desen. Lungimea tubului va fi mai
mare, el urmând a fi tăiat la
dimensiunea de 230 mm după ce s-a
uscat. Lipirea lui se va face cu clei
ago, aracet.
2.) Stabilizatoarele se vor executa
din placaj sau balsa cu grosimea de 1
– 2 mm, se vor șlefui bine cu hârtie
abrazivă foarte fină (granulație 360 –
500). După executarea lor se vor lipi
pe tub cu clei ago, aracet la 120 de
grade una de alta. Se va acorda o
deosebită atenție la lipire, deoarece în
cazul în care sunt lipite strâmb față de
axa tubului, modelul în zbor va avea
o mișcare de rotație în jurul axei
longitudinale, fapt care duce la o
pierdere de înălțime datorită frecării
mai mari cu aerul.
3.) Inelele de ghidare se pot
executa din tablă de aluminiu foarte
subțire (0,3 mm) sau din carton, prin înfășurare pe o sârmă, (tijă) cu diametrul de 4 – 5 mm.
Ele se vor lipi pe aceași axă perfect paralele cu axul tubului, în caz contrar modelul va avea o
traiectorie deviată chiar din momentul startului. Inelele de ghidare servesc la fixarea

252
modelului pe rampa de lansare, care nu este altceva decât o tijă de oțel perfect dreaptă cu
diametrul de 3,5 – 4,5 mm.
4.) Conul se va executa la un strung sau de mână, având grijă să se respecte dimensiunile
din schiță. Materialul folosit poate fi lemn de tei sau de balsa.
5.) Parașuta servește la recuperarea modelului în bune condiții, putând fi folosit pentru o
altă lansare. Ea se va executa din folie de polietilenă nefiind altceva decât un cerc cu
diametrul de 600 – 700 mm care se împarte în 12 colțuri, la fiecare colț legându-se câte o ață
subțire dar rezistentă, având grijă ca după legarea lor, ele să aibă toate aceeași lungime, după
care se vor uni toate cu un nod foarte strâns.
6-7.) Sistemul de amortizare. După terminarea funcționării motorului, parașuta este aruncată
afară din tub de explozia care o produce încărcătura de ejectare a motorului. În acest
moment se produce un șoc, care poate rupe parașuta. Pentru a evita acest lucru (care ar duce
la deteriorarea modelului) se folosește sistemul de amortizare. Acest sistem are un dublu rol,
de a amortiza șocul și de a lega parașuta de model. Este compus dintr-un fir dublu de elastic
de 1 x 1 mm care este fixat bine la cele două capete cu câte un fir triplu împletit de ață
macrame. Unul din fire se va lega la parașută, iar celălalt se va lega de model în centrul de
greutate al modelului cu motorul ars. După executarea modelului, acesta se înmatriculează și
vopsește de către constructor.
Pregătirea rachetomodelului pentru zbor, operațiile necesare zborului:
- Se fixează bine motorul în tub, unde va trebui să intre presat, chiar dacă îl vom înveli
cu hârtie în cazul că tubul a ieșit mai larg,
- Se intoduce un piston de vată deasupra motorului, care a fost bine îmbibată cu pudră
de talc. Acest piston servește la protecția sistemului de recuperare;
- Trecem la plierea parașutei. Se fixează centrul parașutei cu o greutate și apoi se strâng
toate suspantele în ordine una după alta până obținem un triunghi, apoi luăm toate
suspantele și le întindem pe parașută până la jumătate din lungimea ei, îndoim
triunghiul în două, și îl facem sul pe latura mare și parașuta astfel pliată se introduce în
tub, având grijă să intre ușor, nu presat,
- Se introduce apoi sistemul de amortizare în tub deasupra parașutei și se fixează conul;
- Acestea fiind făcute, modelul este gata de zbor.

253
  RACHETOMODEL DE DURATĂ CU “ STRAMER ”- S 6A

Este compus din aceleași piese ca și rachetomodelul de durată cu parașută. Toate piesele
se vor executa la fel din punct de vedere constructiv, diferența constând în sistemul de
recuperare care este stramer-ul.
Stramer - ul se poate
confecționa din folie
metalizată (de tipul celei
folosite la condensatoarele
electrolitice), mătase
împregnată cu lac sau din
hârtie. După ce se taie la
dimensiunile din desen,
materialul se va plia sub
forma unei armonici cu
laturile de 1 cm (pliuri de
forma celor de la burdufurile
acordeonului).
După ce l-am pliat se
va lega de model ca în desen,
folosind sistemul de
amortizare.
Pregătirea rachetomodelului
pentru zbor: se fixează presat
motorul, chiar dacă îl mai
învelim cu unul sau două
straturi de hârtie; se
introduce un piston de
protecție din vată bine
îmbibată cu pudră de talc; se strânge stramer-ul, se face sul și se introduce în model, avându-
se grijă să intre ușor, nu presat. Introducem apoi sistemul de amortizare în tub, deasupra
stramer- ului și fixăm conul. Cu aceasta modelul este gata de zbor.

254
255
  RACHETOMODEL CU STRAMER S 6A - „ASTRAL"

Începem lucrul preparând un calup din lemn cu diametrul de 18 mm și lungimea de

250 mm, apoi
peste el rulăm
de 2 - 3 ori
foaia de
carton subțire,
de fiecare
dată bine unsă
cu aracet, clei
de tâmplărie,
până ce
diametrul
exterior
ajunge la 19
mm. După
uscare, la cald
sau direct la
soare de 1 -
12 ore, se taie
la
dimensiunea
dată în desen
și în felul
acesta avem
gata corpul
viitoarei rachete. Inelele de ghidare 2 se confecționează la fel, dar la dimensiunea de Ø 6 mm
interior. Pe tubul corp - rachetă se montează 4 aripioare - stabilizatoare 8 din carton dublu,
echidistante la 90° și în poziție perfect paralelă cu axul corpului. Orice deviere de la acest
paralelism creează în zbor, la peste 80 km/h, efecte aerodinamice nedorite, iar racheta se
rotește sau spiralează, pierzând deci stabilitatea de drum.

256
 După confecționarea vârfului 1, îl potrivim să intre în partea de sus a corpului rachetei.
Vârful nu se lipește de corpul rachetei, ci este numai introdus presat, ușor. Ulterior, stramerul
5 va fi ejectat (aruncat afară din corpul rachetei) de suflul final al motorului-racheta 7, dar nu
se detașează total de corp, ci coboară împreună, fiind legate între ele cu ața 4 și un amortizor
al șocului de aruncare (cauciuc fir, în secțiune de 5 x 1 mm, legat conform desenului). După
lipirea inelelor de ghidaj, perfect pe axul corpului rachetei, se vopsește racheta la alegere.
Înmatricularea rachetomodelului „Astral" se face în mod obligatoriu înscriind pe corpul
rachetei, vertical, YR (aerodina înmatriculată în România), apoi prescurtat numele județului
de unde este concurentul constructor, urmat de numărul de construcție al rachetei.

 RACHETOPLANUL „DELTA"

Rachetoplanul „Delta" are o construcție asemănătoare cu a rachetomodelului din fig.1.

„ASTRAL". Botul rachetomodelului 1 însă se lipește definitiv de caseta motorului 3. Aripa 6,
de forma literei delta, se construiește cu profil aerodinamic plan-convex de tip Clark – “Y”, cu
ajutorul cubului de lemn de 5 x 5 x 5 mm, 5 care menține curba părții de deasupra (extrados) a
aripei cu grosimea maximă a profilului la circa o treime (45 mm) de la bordul de atac, măsurat
la centrul aripei. Ejectarea motorului este permisă la rachetoplane, dar obligatoriu cu
încetinitor de cădere tip stramer 2, care are dimensiunea minimă de 300 x 25 mm. Stramerul 2
este legat cu o sârmă moale scurtă (cca 50 mm) direct: de motor și se protejează de foc,
întercalând între motor și el vată. Stramerul se poate introduce și într-un tub separat, cu
diametrul de 8 mm, și lungimea de 30 mm, atașat de tubul motorului.
Centrarea statică a rachetoplanului se face fixându-1 pe două degete, sprijinit în punctul
notat cu C.G. (centrul de greutate), care se afla la 80 mm de la bordul de atac, măsurat la
centrul aripei. Diferența de greutate pentru echilibrare (ace cu gămălie, plastilină) se atașează
de botul 1 sau pe bagheta de lemn 7 a fuselajului, în partea din coadă, până rachetoplanul se
stabilizează în poziție orizontală.
Centrarea dinamică se efectuează înaintea fiecărei lansări de pe rampă. Rachetoplanul
trebuie să planeze pe o pantă de 1 : 10, adică lansat de deasupra capului, de la cca 2 m trebuie
să zboare planat 20 m, fără greutatea motorului. Intradosul aripei și al ampenajului orizontal 9
trebuie să fie pe același plan (incidență zero grade); în caz contrar se corectează panta de
planare din ampenajul orizontal astfel: dacă pică de bot, se ridică, îndoind 1 - 2 mm, bordul de
fugă; dacă zboară în tangaj, se îndoaie 1 - 2 mm, în jos. Prin îndoirea direcției 8 se

257
accentuează sau anulează virajul. Lansat cu un motor de 5 N/s rachetoplanul „Delta" este
ridicat la altitudinea de cca 120 m, de unde planează - fără greutatea motorului care a fost
ejectat - cca 40 - 60 secunde, iar pe timp ce prezintă curenți ascensionali termici, se ridică
mai mult.

258
259
260
 ALTE RACHETOPLANE

261
262
 RACHETOMODEL DE DURATĂ CU “ PARAȘUTĂ ” – S 3A

Rachetomodel de durată cu paraşută este una din cele

mai construite, lansate şi spectaculoase probe de la
concursurile desfăşurate la etapele locale sau naţionale.
Descrierea şi planul sunt destinate modeliştilor începători
dornici de a se iniţia în tainele zborurilor pe verticală
Descrierea reperelor:
1.) Conul, 2.) Cepul conului, 3.) Inelul de prindere, 4.)
Suspanta exterioară a parașutei, 5.) Suspantele parașutei, 6.)
Parașuta, 7.) Corpul rachetei, 8.) Protectorul parașutei sau
piston de împingere a paraşutei, 9.) Partea tronconică a
corpului, 10.) Stabilizatoarele, 11.) Siguranța motoarelor, 12.)
Port - motorul .
Corpul rachetomodelului (7) se confecţionează din
hârtie (densitate - 80 g/m2). El se compune din trei elemente:
două cilindrice şi una tronconică. Cilindru principal are
lungimea de 260 mm, realizat pe un şablon cu diametrul de 40
mm. Cilindrul port – motor (12) are lungime 50 mm şi
diametrul şablonului 10 mm. Între cei doi cilindri de hârtie se
conectează un trunchi de con (9) cu lungime de 110 mm.
Aceşti cilindri se unesc cu tunchiul de con prin îmbinare pe o
lăţime de 4 mm.
Structura realizată este acoperită cu un strat de lac nitro
(emalită). Greutatea structurii va fi de cca. 4 g.
Cele trei stabilizatoare (10) sunt realizate din plăci de
lemn de balsa cu grosimea de 0,5 mm, suprafeţele laterale sunt
acoperite cu un strat de emailită. Acestea vor fi ataşate prin
lipire la partea inferioară a modelului conform figurii alăturate.
La îmbinare unuia dintre stabilizatoare se ataşează
siguranţa motorului (11), o sârmă din oţel de 0,6 mm în
diametru şi lungimea de 40 mm, în formă de litera L, cu rolul
de a nu permite motorului să cadă.

263
 La baza stabilizatorului opus se fixează prin lipire
suspanta exterioară a paraşutei (4), care este un fir de aţă cu
rolul de susţinere a modelului.
Din poliester se realizează conul modelului (1), care
la vârf este sferic. Din acelaşi material se realizează
protectorul paraşutei ce are rol şi de piston de împingere a
paraşutei şi conului.
Paraşuta de înfrânare a zborului (6) este
confecţionată din folie de plastic argintie cu grosime de 0,03
mm, în formă de cerc cu diametrul de 800 mm.
Modelul are masa la start fără paraşută şi motor de
aproximativ 6 - 7 g.

264
265
  RACHETOPLAN - “CIOCÂRLIA” (CLASA S4)

Construcția rachetoplanului “CIOCÂRLIA” nu pune probleme deosebite, el se lansează de

pe rampă ca orice rachetă, iar în momentul încetării funcționării motorului, acesta se
autoexpulzează și modelul execută un zbor planat.
Fuzelajul (7) se confecționează dintr-o baghetă de brad cu secțiunea de 5 x 5 mm. La unul
din capetele acestei baghete se fixează caseta motorului (8) prin intermediul unei piese numită
parasol (2).
Caseta motorului (8) se confecționează în același mod ca și corpul unei rachete, iar vârful
(1) al acesteia se lipește. La celălalt capăt al fuzelajului se montează cele două ampenaje (4 și
6) confecționate din placă de lemn de balsa, groasă de 2 mm.
Aripile (3) se confecționează din placă de lemn de balsa groasă de 4 – 5 mm profilată,
conform desenului, prin șlefuire cu hârtie abrazivă și se montează în formă de V foarte
deschis pe fuzelaj.

266
 Tot pe fuzelaj se montează prin lipire și cele două inele de ghidaj (5). Întregul model se
finisează, lăcuiește și vopsește după dorință, iar la partea centrală a aripilor și a ampenajului
orizontal (3 și 6) se aplică un strat de foiță de staniol, acesta având rolul de a proteja
construcția de căldura degajată de jetul de gaze eliminate de motor.
După finalizarea construcției, rachetoplanul trebuie centrat static, pentru aducerea
centrului de greutate în locul indicat pe desen prin adăugare de greutăți (alice de plumb) în bot
sau, uneori, lipirea lor pe coadă.
Centrarea dinamică
se face prin lansarea din
mână a modelului cu
vântul în față, imprimând
acestuia o viteză moderată,
cu botul sub linia
orizontală. În funcție de
traiectoria zborului așa
cum se vede în figură, se scoate sau se mai adaugă plumb în botul modelului, până la
obținerea unei planări corecte.
Principiul de funcționare al motorului de rachetomodel:
Să presupunem că avem în mână un mic balon de cauciuc pe
care după ce îl umflăm, fără a-i lega gura, îi dăm drumul din
mână.
Vom observa că balonul va pleca cu viteză în direcție
opusă gurii lui, pe unde acum iese aerul introdus de noi mai
înainte. Acesta este cel mai simplu motor cu reacție, despre care
putem spune că funcționează pe principiul eliminării cu viteză
foarte mare a unui gaz printr-un orificiu pe care îl numim
ajutaj.Așa după cum se vede în secțiunea motorului de
aeromodel din figura alăturată. Domeniul de cercetare a
rachetelor este foarte vast, după cum vast este și domeniul lor
de activitate.

267
  RACHETOPLANUL „RIGII - 34"

Modelul aparţine clasei S8; iată planul modelului „ RIGII - 34" şi tehnologia
construcţiei (ce se va realiza de forma şi dimensiunile indicate în plan). Fuzelajul (1) se
confecţionează dintr-o baghetă de tei cu dimensiunile: 8 x 4 x 4 300 mm. De la distanţa de
230 mm se subţiază spre partea posterioară până la secţiunea 4 x 2 mm.
Aripa (2) se prelucrează dintr-o placă de balsa cu grosimea de 4 mm. Profilul este
Clark Y subţiat cu 15%. Ampenajele vertical şi orizontal (3), (4) sunt realizate dintr-o placă
de balsa cu grosimea de 1,5 mm. Portmotorul (5) este un tub de carton cu diametrul exterior
de 15 mm. Este prevăzut cu un con şi are două orificii laterale cu diametrul de 5 mm,
amplasate la 10 mm de extremitatea conului.
Baldachinul (6) susţine portmotorul (5) la înălţimea de 18 mm şi în acelaşi timp are
rolul de a culisa pe fuzelaj între limitatoarele (7 A) şi (7 B). Se execută din 2 plăci (14) de
placaj de 1 mm grosime și baghetele de balsa
(15) la dimensiunile 8 x 15 x 50 mm şi 8 x 2 x
50 mm. Se montează conform indicaţiilor din
plan.
Limitatoarele (7) sunt făcute din placaj cu
grosimea de 1 mm sub forma unor plăcuţe de
10 x 8 mm, care se aplică pe fuzelaj, la locul
indicat de plan, cu ajutorul cleiului ago.
Inelele direcţionale (8) sunt din tablă de
aluminiu de 0,3 mm sub formă de tub cu
diametrul de 5 mm.
Reperele (9) şi (10) sunt două inele realizate
din sârmă de oţel de 0,5 mm, care se lipesc cu
ago pe baldachin, pe vârful fuzelajului.
Firul de cauciuc (11) cu secţiunea de
1 x 1 mm trece prin faţa baldachinului prin
locaşul (17) peste extradosul aripii şi se
înnoadă sub fuzelaj în dreptul bordului de
fugă al aripii.
Reperul (12) este un fir de aţă de cusut cu

268
ajutorul căruia fixăm baldachinul la limitatorul (7A) din faţa fuzelajului. Aţa se înnoadă de
inelul (10), apoi se trece prin inelul (9), prin orificiile portmotorului şi trecând înapoi prin
inelul (9) se înnoadă la inelul (10). Atenţie, în acest timp firul de cauciuc (11) este întins!
Motorul (13) este de tip „Suceava" M R- 0,5 – 2,5. Se prinde cât mai fix în portmotor.
Pierderea lui în timpul lansării sau al zborului duce la ratarea lansării. După ce modelul a fost
montat şi i s-au făcut verificările necesare de simetrie, se trece la vopsirea lui şi apoi se fac
pregătiri pentru lansare. Greutatea modelului este de cca. 20 g fără motor.
Centrarea statică şi dinamică a rachetoplanului se face având baldachinul dat lângă
limitatorul (7B), iar în portmotor un motor ars. Când centrajul este gata, se trece la lansarea
modelului. Se introduce un motor nou în locul celui ars, cât mai fix în portmotor. Se mută
baldachinul în faţă şi se leagă cu aţă, aşa cum s-a explicat. Se aşează rachetoplanul pe rampa
de lansare, după care se fixează fitilul la motor. Se dă startul. Motorul va duce modelul pe
verticală sus. Când motorul şi-a terminat funcţionarea declanşatorul va arde aţa (12) care,
eliberând baldachinul, va permite acestuia să fie tras de firul de cauciuc (11) la limitatorul de
lângă bordul de atac al aripii. La antrenamente modelul a realizat zboruri de 120 - 180 sec.

DETERMALIZATOR RACHETOPLAN

269
  RACHETOPLANUL „RIGII - 23"

Modelul „RIGII - 23" se încadrează în clasa 10,1 - 40 Ns.

Rachetoplanul are o construcţie clasică, asemănătoare cu a acelora din clasa de 5 și 10 Ns,
având ca noutate constructivă portmotorul. Acesta este prevăzut cu o casetă capabilă să
primească două motoare de 10 Ns. Modelul fiind uşor și de dimensiuni mici, urcă în timpul
lansării la înălțimi foarte mari, de aceea se recomandă urmărirea lui cu multă atenţie pentru a
putea fi recuperat și adus comisiei de arbitraj în timpul regulamentar, evitând o eventuală
descalificare din probă. Lansat pe un timp nefavorabil (cu vânt și ploaie), el a realizat la start
un timp de 252 sec.
Construcţia rachetoplanului Rigii - 23: Conul este prelucrat din lemn de balsa, cu o
densitate mai mare, golit în interior. Se constată că nu are o formă cilindrică de aceea se
execută dintr-o bucată paralelipipedică de 20 x 40 x 30 mm. Se va căuta să se obţină forma și
dimensiunile din plan. Portmotorul. Pe un şablon de lemn, dinainte confecţionat la forma și
dimensiunile recomandate în plan, se înfăşoară hârtie de desen în două straturi, între care s-a
dat cu clei. După uscare se taie la dimensiunile din plan și se lipeşte solidar de con.

270
 Baldachinul se execută din
balsa având în secţiune forma
trapezoidală. El face legătura între
piesele de mai sus și fuzelaj.
Fuzelajul este o baghetă de
brad cu secţiunea de 7 x 7 mm și
lungimea dată în plan. De la bordul de
fugă al aripii, spre profundor, fuzelajul
se subţiază până la secţiunea de 3 x 7
mm. Fibra baghetei va fi în lungul ei.
Aripa, se confecţionează din
lemn de balsa cu densitatea mare,
având grosimea de 7 mm. Forma și
dimensiunile se vor lua din plan.
Noutatea construcţiei constă în săgeata
mare a planurilor aripii. Se vor lipi pe
partea superioară a fuzelajului la
cotele indicate.
Profundorul se ataşează pe
partea inferioară a fuzelajului și se
execută din lemn de balsa de esenţă
moale având grosimea de 1,5 mm, forma fiind conformă cu indicaţiile din plan. Fibra
lemnului va fi paralelă cu bordul de fugă. Din materialul de mai sus se va confecţiona și
direcţia după datele din plan și se va ataşa pe partea inferioară a fuzelajului, peste profundor.
Lungimea mare a direcţiei permite consolidarea construcţiei în partea din spate a modelului.
Inelele direcţionale sunt lipite sub aripă pe o parte a fuzelajului și se execută din tablă
de aluminiu cu o grosime de 0,2 mm.
Montarea modelului, prin lipire cu clei ago, se va face cu mare atenţie pentru a se obţine o
simetrie cât mai bună a părţilor componente, privite din cele trei vederi.
După uscare, rachetoplanul va fi şlefuit în porţiunile de îmbinare a reperelor și apoi
vopsit, după preferinţă, în culori vii. Când modelul este gata, în atelier, se execută centrajul
static și apoi pe un câmp deschis se va efectua centrarea dinamică, iar când zborul satisface
exigenţele trecem la lansarea propriu-zisă.

271
  RACHETOPLANUL „FI – 22”

Rachetoplanul „FI – 22” este echipat cu un motor rachetă, pregătit pentru decolarea în
condiții fără termică, pe un vânt de maximum 5 m/s., este ușor și posedă o rezistență mică în
zborul ascensional, caracteristici care-i permit atingerea unei înălțimi de circa 300 m.
Date tehnice și materiale necesare construcției părților componente:
1 - conul confecționat din balsa se va realize conform planului, lipindu-se la caseta
motorului.
2 – Caseta motorului este executată din lemn de balsa de 0,8 mm, fiind acoperită cu hârtie
japoneză;
3 – Fuzelajul se obține dintr-o baghetă de balsa tare, având secțiunea de 3 x 10 mm și
lungimea de 340 mm;
4 – consola este confecționată din balsa,
5 – aripile sunt confecționate din balsa moale în grosime de 4 mm;
6-7 – Stabilizatoarele sunt făcute tot din balsa (0,8 mm) de tărie medie.
Greutatea totală
este de 9,3 g. Modelul
este adaptat la
decolarea de pe o
rampă cu o singură
tijă, în urma lipirii la
fuzelaj a unui tub de
ghidaj. După centrarea
lui ca planor se trece la
lansarea de pe rampă.
Aprinzând fitilul
motorul va intra în
funcțiune și va ridica
modelul în văzduh; când funcționarea va înceta, motorul va fi catapultat din caseta sa și va
reveni pe pământ cu ajutorul unei panglici cu dimensiunile de 30 x 300 mm.
În condiții fără termică rachetoplanul atinge un timp de zbor de 150 – 180 sec., făcând
viraje cu un diametru de circa 40 m. Virajele au fost obținute prin strâmbarea ușoară a
capetelor stabilizatorului vertical.

272
  RACHETOPLANUL “DELTA – 5Ns”

Rachetomodelismul are ca scop dezvoltarea interesului tehnic pentru construirea şi

punerea în funcţiune a rachetelor reduse la scară (rachetomodele), inspirate după navele
spațiale. Marile cosmonave, vehicule cu posibilităţi de refolosire la numeroase alte zboruri pot
fi uşor înţelese funcţional prin construirea și lansarea rachetoplanului “Delta - 5 Ns” ,
construcție simplă pentru începători.
Materiale de bază: carton (copertă de dosar) sau foaie de bloc de desen pentru aripă
(poz. 6), ampenaj orizontal (9) şi vertical (8), la fel pentru caseta motorului (3) şi inelele de
ghidare. Piesele cilindrice se construiesc rulând cartonul - în două straturi, cu clei, aracet sau
clei tâmplărie - pe un calup de lemn.
Botul (1) se lipeşte în casetă. Aripa (în forma literei delta; se construieşte cu profil
aerodinamic, plancovex de tip Clark - 4, cu ajutorul cubului de lemn 5 x 5 x 5 mm (5), care
menţine, curbura părţii de deasupra (extrados) a aripii. În partea centrală se acoperă cu staniol
antifoc. Fuzelajul (7) se lucrează din bagheta de brad secțiunea 5 x 5 mm , în faţă placat cu
acelaşi carton apoi se fixează caseta şi cele două inele. Ejectarea motorului de 5 Ns este
permisă la rachetoplane, dar obligatoriu cu încetinitor de cădere tip Stramer (2), care are
dimensiunea minimă, cea dată. Stramer-ul (2) este legat cu o sârmă moale, scurtă (cca. 50
mm), direct de motor şi se protejează de foc, intercalând între motor şi el vată.

273
 Centrarea statică se face fixând rachetoplanul pe două degete, sprijinit în punctul
notat C.G. (centrul de greutate). Diferenţa de greutate pentru echilibrare (ace cu gămălie,
plastelină) se ataşează pe botul (1) sau pe bagheta fuzelajului (7), în spate, până ce
rachetoplanul se stabilizează în poziție orizontală.
Centrarea dinamică se efectuează înaintea fiecărei lansări de pe rampă. El trebuie să
planeze pe o pantă de 1:10, adică lansat de deasupra capului, de la cca. 2 m, modelul zboară
planat 20 m, fără greutatea motorului. Introaxele aripii şi ale ampenajului orizontal (9), lipite
pe fuzelaj, trebuie să fie pe acelaşi plan (incidenţă zero grade), în caz contrar se corectează
panta de planare din ampenajul orizontal astfel: dacă pică de bot, se ridică, îndoind 1- 2 mm,
bordul de fugă; dacă zboară în tangaj (sus - jos), se îndoaie 1 - 2 mm în jos. Prin îndoirea
direcţiei (8) se accentuează sau se anulează virajul.
Lansat cu un motor rachetă de 5 Ns, rachetoplanul «Delta-5Ns» este ridicat la
altitudinea de cca. 120 m, de unde planează - fără greutatea motorului care a fost ejectat - cca
40 - 60 s, iar pe timp cu curenți ascensionali termici, mai mult.
Lansarea rachetomodelelor se face în prezenţa instructorului de cerc care montează
motorul şi îl aprinde cu fitil sau cu contact electric printr-o siguranţă fuzibilă (nichelină 0,2
mm, la grupe de baterii de 12,5 V)

274
275
 MACHETA ZBURĂTOARE – “METEOR 2”

Macheta zburătoare, rachetomodel, copie fidelă a rachetei meteorologice „Meteor 2", cu

cotele de execuție reduse la scara 1:12,5 are aceeași tehnologie de execuție ca rachetomodelul
„Astral". În concurs se punctează fidelitatea reproducerii la scară, după cotele date în desen,
exactitatea aplicării culorilor și înmatriculării proprii, după gradul de complexitate și finisare.
La machete se acordă
în total 900 de puncte
pentru reușita construcției
pe elemente ca :
autenticitate tehnică
(maximum 50 de puncte),
fidelitatea la scara
(maximum 350 de puncte),
aspect general (maximum
100 de puncte), culori și
însemne (maximum 100
puncte), ampenaje (maxi-
mum 100 puncte). Proba de
zbor mai poate adauga încă
maximum 100 de puncte,
dacă racheta a decolat pe
verticală și a reprodus cât
mai fidel deschiderea
parașutei, coborârea și
atingerea solului fără
deteriorare.
Pentru realizarea unui
zbor reușit, care se reține
pentru clasament, se pot
efectua două lansări cu
macheta. Înainte de lansare,
se verifică centrajul static (echilibrarea rachetei astfel ca centrul de greutate C.G. să fie

276
înaintea centrului de presiune C.P., pe direcția de zbor). Dacă construcția a fost realizată după
indicațiile date, se mai adaugă 20 g de plumb în interiorul conului, spre vârf. Parașutele de
recuperare, fiecare cu o suprafață de minimum 9 dm2, vor fi acroșate, una de con și cealaltă de
corpul rachetei, printr-un fir anti-șoc (cauciuc cu secțiunea de 1 x 6 mm și lungimea de 50
mm). Inelele de ghidaj nu se lipesc decât provizoriu, cu scoci sau leuco- plast medical, doar
pentru lansarea de pe rampă. Lansarea rachetomodelelor se face numai în prezența
conducătorului de cerc, care este obligat să ia toate măsurile de securitate. Amplasarea
poligonului de lansare se va face în locuri deschise (terenuri virane, izlazuri, stadioane).
Lansarea rachetomodelelor nu este permisă sub un unghi mai mic de 60° față de sol, când
traiectoria devine periculoasă pentru cei din împrejurimi. Prepararea motorului-racheta este
simplă, fiind compus dintr-un amestec de azotat de potasiu 75 g, sulf 12 g, cărbune 26 g și, ca
liant pentru presare, alcool cca 5 - 8 g. Se recomandă însă folosirea motoarelor - rachetă gata
preparate, procurate de la cluburi, firme autorizate. Aprinderea se face cu fitil sau de la
distanță cu un fir fuzibil de nichelină în diametru de 0,2 mm, alimentat cu curent electric de la
un pachet de baterii (3 buc. x 4,5 V = 13,5 V).

277
 MACHETA RACHETEI – “M. R - 1A”

Regulamentul Federaţiei
Române de Modelism prevede
pentru concursurile de
rachetomodele, pe lângă altele, şi
proba de machete, care se desfă-
şoară în funcţie de impulsul
motoarelor, la patru clase: 5 N.s,
(Newton. secundă), 10 N.s, 40 N.s şi
80 N.s. Această probă cere
concurentului să parcurgă două
etape (etapa standului și cea a star-
tului) la fiecare acordându-se un
număr de puncte. Este declarat
câştigător concurentul cu cel mai
mare total.
La prima etapă modelistul
primeşte puncte pentru respectarea
complexităţii, a detaliilor şi ima-
triculării, a executării modelului la
scară cât mai exact, cât şi pentru
dosarul de documentaţie tehnică.
Informaţiile aduse de dosarul tehnic
se bazează pe reviste, cărţi, planuri,
fotografii etc. şi este astfel întocmit
încât să conţină toate sursele folosite
de concurenţi la realizarea machetei.
Lansarea în zbor introduce
modelistul în etapa a doua a probei,
care se mai numeşte şi etapa în-
deplinirii realismului zborului. Ea
constă din plecarea de pe rampă,

278
ridicarea pe
verticală, deschide-
rea paraşutei şi
revenirea pe
pământ a
modelului,
nedeteriorat. Dacă
modelul are două
sau trei trepte el
trebuie să se
decupleze în aer, în
părţile prevăzute de
plan, pentru a
obţine un punctaj
maxim.
Cu modelul
alăturat, «Honest
John - MR-1A» s-a
cîştigat proba de
machete la
campionatul
naţional de
rachetomodele pe
anul 1970, la clasa
5 N.s.
Honest John-MR-1A este una dintre primele rachete construite în S.U.A. şi are
următoarele date tehnice: greutate totală 2 700 kg; lungime 8,3 m; diametrul corpului rachetei
0,585 m; diametrul conului 0,762 m.
Macheta acesteia, pe care o prezentăm alăturat, are în construcţia ei elemente cunos-
cute de rachetomodelişti, astfel că execuţia este destul de simplă. Planul ei a fost executat la
scara de 1:30,5. Conul rachetei (1) se confecţionează dintr-un lemn de esenţă tare, lucru ce va
permite să obţinem o machetă aproape centrată. După alegerea lemnului se pregăteşte un
cilindru cu diametrul de 26 mm şi lung de 140 mm pe care îl prindem la universalul unui

279
strung pentru prelucrarea lemnului. Luat în ansamblu conul constituie una din piesele
pretenţioase ale machetei şi este indicat să-l lucrăm cu atenţie, de aceea vom folosi un şablon
negativ de placaj pentru a controla profilul său. În partea inferioară a conului se află cepul (2),
care are rolul de a face legătura cu corpul machetei. La baza cepului se prinde, cât mai bine,
cârligul (3), care se confecţionează din sârmă de oţel cu diametrul de 1 mm. Înnodăm cu grijă
de cîrlig amortizorul (4), realizat dintr-un fir de cauciuc lung de 30 mm, cu secţiunea de 2 x 1
mm, având celălalt capăt lipit în interiorul corpului rachetei.
Sistemul de recuperare (5) constă dintr-o paraşută confecţionată din pânză de mătase a
cărei cupolă este de formă pătrată cu suprafaţa de 4 dm2. Suspantele ei sunt din aţă de 0,5 mm,
în număr de 4, cu lungimea de 300 mm, având unul din capete prins la colţurile cupolei iar
celălalt capăt la cârligul 3.
Corpul rachetei (6) se confecţionează din hârtie, sub forma unui tub lung de 150 mm
având diametrul interior de 17,5 mm iar diametrul exterior de 19 mm. Pereţii corpului sunt
subţiri, de aceea se recomandă să lucrăm cu atenţie acest corp pentru a-l obţine cât mai
rezistent.
Sistemul stabilizator (7) este format din patru stabilizatoare, prelucrate din lemn de
balsa sau tei gros de 3 mm, având forma şi dimensiunile indicate în plan. Lipirea lor se face
prin aplicare directă cu ago pe corpul machetei, de-a lungul a patru generatoare, defalcate sub
un unghi de 90°.
Racheta adevărată are o serie de aparate aplicate pe exterior, aparate care la machetă
vor fi înlocuite cu o serie de mici piese de detalii asemănătoare originalului. Se lucrează din
balsa sau tei gros de 6 mm, piesele (8) şi (9). Piesele (8), în număr de două, se vor aplica pe
con, iar piesele (9), de acelaşi număr, pe corpul rachetei, astfel ca ele să fie două câte două
diametral opuse şi la acelaşi nivel. Piesele (8) şi (9) la racheta adevărată ajută la ghidarea ei pe
rampa de lansare. Piesele (10), în număr de patru, se aplică pe con, defalcate la 90 grade unul
de altul, faţa în faţă, două câte două, astfel ca atunci când privim macheta de la stabilizatoare
să obţinem imaginea din plan. După ce modelul a fost montat se completează lipsurile, se
şlefuiesc adausurile şi se trece la finisarea lui. Se vopseşte în una din cele patru variante
indicate în plan. Este recomandat ca dimensiunile să fie executate cu 0,3 - 0,5 mm mai mici
astfel ca după vopsire să se obţină dimensiunile prevăzute în plan.
Pentru realizarea unui zbor cât mai vertical trebuie să obţinem centrul de greutate
exact în punctul indicat. La stand modelul va fi adus fără inele direcţionale, ele urmând a fi
lipite la start.

280
 RACHETĂ PORTSATELIT

Primul pas pentru realizarea

acestui rachetomodel îl
constituie confecţionarea
şabloanelor pentru reperele (2,
3, 4, 7). Pe ele se rulează tu-
burile de carton duplex sau
preşpan subţire. Tuburile nu se
scot de pe şabloane decât după
uscare îndelungată şi după ce
au fost date cu două straturi de
email.
Pe şablonul conic (3) se
confecţionează tronsoanele de
legătură dintre cele două trepte
ale rachetei. Inelele (15 şi 16)
ajută la menţinerea corectă a
formei corpului. Conul
rachetei ca şi inelele se vor
confecţiona din placaj cu
grosimea de 1 mm. Cele două
repere ale conului (1) se
montează în cruce, apoi la
bază se ataşează prin lipire
inelul (1'), realizat din placă de
balsa cu grosimea de 4 mm.
Partea superioară a conului se
execută din lemn de tei şi se
ataşează prin lipire. Pe conul
asamblat se montează inelul
(1"), tot din lemn de balsa.
Conul se poate realiza şi la

281
strung, din lemn de tei. Se lipeşte de tubul (2).
La baza primei trepte (4) se montează tubul portmotor (5) cu ajutorul celor patru distanţiere
(10, 11, 12, 13) din placaj. Se fixează apoi inelele (6) cu cele trei pseudomotoare realizate din
lemn de tei.
Cele două apărători conice (7) se confecţionează din carton subţire pe şablonul (7), avându-
se grijă ca înainte de a se scoate să fie tăiate longitudinal pe linia punctată, aşa cum se vede în
desen. Piesa (8) reprezintă o conductă şi se realizează din sârmă cu grosimea de 2 mm. Poziţia
de montaj este prezentată în secţiunea A-A. După ce s-au montat toate accesoriile, se
şlefuieşte întreaga construcţie cu glaspapir foarte fin şi se vopseşte (zona A în alb, iar zona B
în argintiu). Ultima fază o constituie montarea paraşutei. Aceasta este realizată din pânză
subţire sau dintr-un material uşor şi transparent. Inelele de ghidare se montează ca în figură.
Dimensiunile sînt date în milimetri.

 MACHETA ZBURĂTOARE A RACHETEI – “K. E. ȚIOLKOVSKI”

Materiale necesare construcției rachetei:

- o bucată de lemn (de esență tare; fag) strunjit cu diametrul de 24 mm și lungime 230 mm;
- carton triplex, cu grosime între 0,5 – 0,8 mm, lățimea de 190 mm și lungimea de 203 mm;
- fâșii de film (cinema sau foto) late de 35 mm și lungi de 4 m; din acest metraj pot rezulta
25 de bucăți de 16 cm lungime fiecare;
- 150 g clei de tâmplărie;
- o baghetă de 3 x 5 x 800 mm,
- 2 m de sârmă de oțel sau alamă cu diametrul de 0,5 mm;
- o țeavă cu diametrul de 10 – 15 mm și lungă de 1 m din material plastic;
- un șiret de bumbac lung de 15 cm,
- 50 g de salitră (salpetru de Chile).
Bățul (fag) strunjit ne va servi ca mulaj (miez) în jurul căruia învelim corpul rachetei. Luăm
bucata de lemn de cu diametrul de 24 – 25 mm și o șlefuim astfel încât spre unul dintre capete
să fie puțin mai subțire, cam cu 1 mm, față de capătul opus, și-l ungem cu parafină sau săpun.
Înfășurăm pe el corpul rachetei, compus din bucata de carton de 190 x 203 mm, încleind
fiecare pătură a interiorului suprafeței cartonului, apoi corpul rachetei îl înfășurăm strâns cu o
sfoară pe toată lungimea lui și îl punem la uscat.

282
 Mișcăm miezul de lemn
din interiorul tubului de
carton, pentru a evita lipirea
acestuia de tub, (cu toate că
a fost uns în prealabil cu
parafină sau săpun), dar nu
se scoate miezul din tub
decât după 48 de ore de la
legarea lui.
Se poate construi paralel și un al doilea tub de rezervă. După uscare scoatem miezul de
lemn, trăgând de partea lui mai groasă. Vârful rachetei este făcut din același material (de
esență tare, fag) ca și miezul pe care am înfășurat corpul ei, la dimensiunile și forma din
figura 118 A. Se face o crestătură adâncă de 2 mm și lată de 1,5 mm, la 8 mm distanță de la
bază spre vârf, apoi după efectuarea crestăturii se taie piesa modelată la lungimea indicată.
(vârful rachetei, miezul de lemn și duza, pentru exactitate, și aspect frumos se recomandă a se
face la strung). Duza este piesa prin care se face evacuarea gazelor, orificiul de evacuare este
plasat în mijloc, se face tot din același lemn (de esență tare, fag) ca și vârful rachetei, dându-
se o gaură de 8 mm, și apoi cu un cutter, vom „râcâi” miezul lemnului până vom lărgi orificiul
la 16 mm în diametru (fig. 118 C) . Privind piesa (duza) de sus ea va avea aspectul unei pâlnii,
al cărei gât de scurgere va fi de cu diametrul de 8 mm, iar partea superioară a conului va avea
diametrul de 16 mm. Ambele piese fiind terminate (vârful și duza), se lipește întâi vârful
introducându-se în capătul mai îngust al tubului de carton până la adâncimea de 20 mm,
ungându-se bine de jur împrejur cu clei de tâmplărie cald, și apoi strângându-l cu o sârmuliță
de oțel sau de alamă în dreptul crestăturii făcute pe piesă. Sârma va fi bine strânsă și
înfășurată de 2 – 3 ori, pentru a preveni aruncarea vârfului rachetei din corpul ei în momentul
amorsării, ratând astfel lansarea. Urmează pregătirea încărcăturii combustibilului. Încărcătura
(motorul) este compusă din 25 de bucăți de film inflamabil (celuloid) de 16 cm lungime
fiecare. Pentru a se îndepărta emulsia de pe film, se introduce filmul într-un vas cu apă
fierbinte în care s-a pus un pumn de sodă calcinată. În soluția astfel pregătită se lasă filmul
circa o oră, amestecându-se din când în când cu un bețișor pentru a se desprinde mai ușor
emulsia. După aceea se scoate filmul din soluție, clătindu-se bine cu apă rece, îndepărtând
orice urmă de emulsie de pe pelicula de celuloid și punând tot filmul la uscat afară la vânt.

283
 Din filmul astfel pregătit tăiem 25 de bucăți lungi de 16 cm fiecare, pe care le vom îndoi
în două și apoi încă o dată în două, introducându-le una câte una în interiorul rachetei. În
mijlocul încărcăturii astfel montate se mai introduce un fitil și apoi se montează duza, care se
va unge cu clei la fel ca vârful rachetei, plasând-o în partea inferioară a corpului de carton
până ce va intra 20 mm în el. Vom avea grijă ca fitilul introdus în încărcătură să fie trecut prin
orificiul de evacuare a jetului de gaze. Duza se montează cu orificiul cel mare (diametru 16
mm) în interiorul tubului de carton. După lipirea duzei în corpul rachetei, o legăm cu o
sârmuliță de jur împrejur în dreptul crestăturii făcute pe circumferința ei (la fel cum am
procedat și cu fixarea vârfului). Ultima operație este lipirea baghetei de 3 x 5 x 800 mm de
corpul acesteia, exact pe axa ei longitudinală. Se recomandă ca lipirea baghetei să se facă pe
linia de îmbinare a cartonului din care am confecționat corpul rachetei. Vom mai face o mică
degajare pe suprafața baghetei cu cartonul în punctul unde ea se va așeza pe legătura de sârmă
cu care am consolidat fixarea duzei de corp, pentru ca bagheta să stea perfect culcată pe
corpul rachetei, evitând astfel devierile de la traiectoria zborului, deoarece bagheta joacă rol
de stabilizator. După ce o vom mai lăsa 24 de ore la uscat pentru întărirea definitivă a
lipiturilor, racheta este gata de lansare. Lansarea rachetei
este condiționată de prepararea fitilului care amorsează
încărcătura. Fitilul se confecționează dintr-un șiret de
bumbac cu diametrul de 3 – 4 mm (gol în interior),
având o lungime de 15 cm. Pentru ca fitilul să asigure
aprinderea încărcăturii de celuloid se îmbibă cu o soluție
de salitră dozată astfel: 50g de salitră dizolvată în 100 g
de apă. Se introduce fitilul în această soluție, în care se
ține aproximativ o oră, iar după aceea se scoate și se
pune la uscat la soare, agățându-l cu un clește de rufe de
un cui. Fitilul se recomandă să fie introdus în încărcătură
cu partea care a fost ținută în jos în momentul uscării,
deoarece pe capătul inferior al fitilului s-a depozitat, prin
curgerea picăturilor de soluție, o cantitate mai mare de
cristale, asigurând o ardere mai intensă a fitilului în
interiorul rachetei, unde cantitatea de aer este foarte
mică. Distanța de la duză și până la încărcătură este
numai de 3 mm (fig. 119).

284
 Se trece la lansarea rachetei.. Pentru aceasta se
introduce racheta în țeava
eava de lansare (fig. 120), care
în cazul nostru este țeava
eava cu diametrul de 10 – 15
mm șii lungimea de 1 m. În ea vom introduce un
dop de plută la o distanță de 37 cm de la unul dintre
capete, îngropând această țeavăă în pământ
pă până la
nivelul dopului din interiorul ei. După ce am fixat
bine țeava în pământ, în capătul
ătul opus vom
introduce bagheta stabilizatoare a rachetei. După
D
modul cum vom înclina rampa de lansare, așa
a va
evolua racheta pe traiectoria sa. Este bine ca la
șezată pe verticală,
prima lansare rampa să fie așezată vertical
racheta putând atinge înălțimea
imea de 50 – 70 m. La o
lansare în unghi de 45 de grade ea va ajunge la o
distanță de 120 – 150 m. Lansareaa se face la o
țe, păduri,
distanță de 300 - 500 m de locuințe, pă străzi,
linii de tramvai, trolebuze, linii de înaltă tensiune.

Cel ce aprinde fitilul trebuie săă se retragă

retrag la o
distanță de 10 m de rampă, la fel și cei ce privesc
lansarea. Racheta se va vopsi în culori de apă
ap sau
ăruia, și nu se vor
anilină, după imaginația fiecăruia,
folosi culori pe bază de nitrolacuri, deoarece sunt
inflamabile.
Planul machetei zburătoare de rachetă,
rachet a lui -
“K. E. ȚIOLKOVSKI” este primul material din
literatura modelistică românească, apărut
apă în cartea
ți machete de
lui T. Constantinescu - Construiți
ști, 1968 ce ne dă
avioane , Ed. Tineretului, București,
posibilitatea realizării în mod concret a unei
rachete cu coadă direcțională“
“ caracteristică
ăzută cu un motor
decadei anilor 1950 – 1960, prevăzută
cu combustibil solid (din film de celuloid) și
capabilă să zboare în siguranță.

285
Asamblarea aeromodelului de acrobație aeriană EXTRA – 330 S

286
287
288
289
290
 Cap. 5 ARIPA. FENOMENE AEROELASTICE.

Proiectarea aripii la aeromodelele propulsoare B1, captive și R/C. Calcularea

suprafeței aripii, rezistența optimă, forma, construcția ei.
Aripile reprezintă 88-92% din suprafața portantă a unui aeromodel. Finețea aripii
depinde de modelul ales, de tipul profilului, de materialele folosite, de acuratețea construcției,
precum și de plasarea ei pe fuzelaj.
Elementele geometrice ale aripii sunt: anvergura (a), profunzimea (t) și suprafața(S),
unde S = a x t.
Suprafața portantă pentru aripa dreptunghiulară cu vârfuri eliptice se calculează cu
relația: S = 2 x t x (a1 + π/4) x a2 , unde a1 este partea rotunită a aripii, a2 este partea perfect
dreptunghiulară.
Aripile la aeromodelele cu motor extensibil ( propulsoare B1) pot avea proiecția de
formă dreptunghiulară, cu marginile rotunjite; trapezoidală, cu vârfurile rotunjite sau din trei
dreptunghiuri. Tot în proiecție aripile pot avea și forma de V, cu vrfurile îndreptate spre spate.
Profilul aripii poate fi laminar sau turbulent.
Proiecția aripii la aeromodelele cu motor cu piston sau motor electric poate fi complet
eliptică, ea având o suprafață mare și o anvergură mică, sau complet dreptunghiulară, ori
dreptunghiulară cu vârfurile rotunjite sau trapezoidală. De asemenea privită din față poate
avea forma în V, cu diferite unghiuri de deschidere.

291
292
293
294
295
296
297
298
 AEROELASTICITATEA
Interacțiunile dintre forțele aerodinamice și cele elastice care apar pe structura
avionului au impus necesitatea aprofundării studiului acestora, întrucât unele fenomene
observate experimental nu puteau fi explicate pe baza cunoștințelor de la momentul respectiv.
A apărut astfel aeroelasticitatea, care, deși nu se ocupă direct cu studiul mișcării de ansamblu
a avionului, așa cum procedează dinamica zborului, pune în evidență fenomene importante
care apar în timpul zborului avionului.
În domeniul elastic la sarcini mari în exploatare apar deformații mari, unele elemente
își pot pierde stabilitatea. Avem relația P = nze x G x f , unde: P – portanța; nze – factor de
sarcină: G – greutatea; f – coeficient de siguranță (f = 1,5). Principalele deformații asupra unei
suprafețe portante sunt: cea de încovoiere și cea de torsiune. Forțele care produc aceste
deformații sunt forțele aerodinamice.
Aeroelasticitatea studiază efectul acțiunii forțelor aerodinamice asupra structurii,
ținând seama de deformațiile care aparși de redistribuirea acestor forțe aerodinamice în urma
acestor deformații. Ținem seama și de forțele masice, de inerție și de forțele interioare elastice
și avem vibrații obișnuite. Până acum am studiat efectul static. Dar referitor la aspectul
dinamic, constatăm că deformațiile W și φ se pot amplifica și pot duce la rupere.
Fenomene aeroelastice statice, nu țin seama de forțele de inerție:
- divergența aeroelastică;
- schimbarea efectului comenzilor;
- schimbarea stabilității statice;
- redistribuirea sarcinilor elastice;
Fenomene aeroelastice dinamice, țin seama și de forțele de inerție:
- flutter (fluturarea);
- buffeting (bătăi)
Fenomene aeroelastice statice.
Divergența aeroelastică – este fenomenul aeroelastic static prin care o suprafață
portantă trece din echilibru stabil în echilibru instabil, la o anumită sarcină aerodinamică ce
depinde de viteză.

299
 Divergența profilului de aripă:
C.E - centru elastic;
C.G.- centru de greutate;
C.P. – centru de presiune;
Ma –moment aerodinamic;
Me – moment elastic;
e – distanța de la C.E. la
C.P.
α – unghi de incidență;
V – viteza de zbor;
φ– unghi de torsiune;
c – coarda profilului
În jurul centrului elastic va apare un moment dat de forțele aerodinamice P x e + Ma .
Aceste momente produc torsionarea, ca urmare a deformației, în element apare momentul
elastic Me care se opune.
Ecuația de echilibru este: P x e + Ma = Me
Aripa dacă momentul aerodinamic este prea mare și Me nu egalează, aripa se
torsionează până când se rupe. Unghiul de torsiune φ ne dă indicația asupra momentului
ruperii (când φ tinde la infinit aripa se rupe), avem și o viteză critică de divergență Vcr div.
Fenomene aeroelastice dinamice.
Acestea sunt niște vibrații forțate pe baza energiei curentului de aer. Orice structură de
avion, orice organ are frecvențe proprii de vibrații provocate de forțele aerodinamice.
Deoarece aceste forțe aerodinamice sunt în fază cu deformațiile înseamnă că acestea amplifică
mișcarea. Fenomenele sunt periculoase și pot duce la rupere.
Flutter-ul (fluturarea) este cel mai des fenomen întâlnit, care este o vibrație forțată a
unei părți a avionului cu amplitudine crescătoare produsă pe seama energiei curentului de aer
(de exemplu: fluturarea aripii, fluturarea sistemului aripă-aripioară, asistemului ampenaj-
fuzelaj). Cum forțele aerodinamice depind de viteză, rezultă o viteză critică la care se produce
fenomenul, viteza maximă a avionului se limitează sub viteza critică (la 80-85% din Vcr).
Dacă frecvența forțelor aerodinamice nu este egală cu frecvența proprie de vibrație a
organului de pe avion, dar se apropie, apare fenomenul bufeting (bătăi), specific ampenajelor
care se află în curentul perturbat de aripă.

300
 Fluturarea aripii. Considerăm un profil de la vârful aripii care dintr-o cauză oarecare
a intrat în flutter. Aripa vibrează și în încovoiere și în torsiune.

C.E - centru elastic;

C.G.- centru de greutate;
C.P. – centru de presiune;
Avem pozițiile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9.
Poziția 1: Avem săgeată nulă (W = 0); Pφ ; există viteza u, deci avem și Pu.
Poziția 2: Avem Pφ ; Pu datorat vitezei u; avem săgetă W și o forță elastică.
Poziția 3: Avem torsiune nulă (φ = 0), rezultă Pφ = 0 și Pu = 0; săgeată maximă (W =
max.). Există doar forța elastică Fe și forța de inerție Fi .
Observăm că forțele aerodinamice Pφ și Pu sunt în fază cu mișcarea: Pφ – amplifică
mișcarea; Pu – amortizează mișcarea.
Mai constatăm că Fi – apare datorită mișcării (vitezei u), iar Fe – este forța elastică ca
răspuns al profilului de vârf de aripă, datorită deformațiilor. În poziția 3, viteza u schimbă

301
semnul, respectiv din poziția 3 în poziția 5, viteza u crește, idem din poziția 5 în poziția 7.
Datorită deformaților apar forțe elastice Fe .
Din analiza fenomenului rezultă că dacă lucrul mecanic al forței Pφ este mai mic decât
lucrul mecanic al forței Pu fenomenul se amortizează și invers. Fenomenul fiind periodic,
apar forțe de inerție Fi datorate vitezei u și deformația în torsiune fiind periodică produce forțe
de inerție.
Din relația: LmecPφ < LmecPu concluzionăm că flutter-ul se amortizează, (invers se
amplifică). Cunoscând faptul că flutter-ul se produce la o viteză critică Vcr , noi căutăm să
mărim această viteză, și anume prin: 1) mărirea rigidității la torsiune (înveliș mai gros,atunci
rezultă φmic și Pφmic ) și 2) plasarea unei contragreutăți la bordul de atac.

Cap. 6 AMPENAJELE - ORIZONTAL ȘI VERTICAL.

Ampenaje de aeromodele B1, radiocomandă R/C, sau altele propuse de elev,

originale:
Ampenajele (ca și aripile) la aeromodelele cu motor extensibil, vor fi asemănătoare cu
ale aeromodelelor planoare, se știe că după ce motorul se oprește aeromodelul continuă să
evolueze în zbor plutit. Ampenajul vertical la aeromodelele R/C pentru un zbor reușit se
calculează cu formla: Sv = S/K , unde Sv – suprfața ampenajului vertical; S – suprafața aripii
în dm2; K – constantă în general între 8 - 10. Ampenajele pentru aeromodele cu motor
extensibil și cu piston. Elementele geometrice ale ampenajului orizontal sunt : anvergura,
profunzimea și suprafața, iar proiecția este dreptunghiulară sau trapezoidală cu capetele
rotunjite, aceasta pentru a da o unitate de formă între aripă și ampenaj. Calculul pentru un
ampenaj orizontal dreptunghiular cu capetele rotunjite se face astfel: Sa = t1 x ( π t1/4 +b),
unde b – lungimea aripii de la începutul rotunjimii în cm; t1 – profunzimea aripii, în cm; iar
dacă se cunoaște suprafața S, celelalte elemente se află astfel: B = s – π/4 sau anvergura a =
b + t. Secțiunea transversală a ampenajului este constantă, deci profilul ales rămâne același
peste tot, iar în secțiune longitudinală, ampenajul orizontal este perfect drept. Se pot construi
ampenaje în V cu vârfurile în sus, atunci când se caută o mai mare stabilitate în direcție, sau
în V cu vârfurile în jos când se caută angajarea aeromodelului în termică. Distanța între
nervuri poate fi între 25 - 40 mm. La construirea ampenajelor se folosesc nervuri în zigzag,
pentru mărirea rezistenței la torsiune. Locul de fixare pe fuzelaj este cât mai spre coadă,
pentru a nu fi influențat de fileurile de aer ce se desprind de la aripi.

302
 Suprafața ampenajul vertical trebuie să fie aproximativ 0,06 - 0,08 din suprafața aripii.
Ampenajele verticale pot fi simple - cu o singură suprafață sau duble – cu două suprafețe,
montate la extremitățile ampenajului orizontal.

303
304
305
306
307
308
 Cap. 7 FUSELAJE. TREN DE ATERIZARE.

Fuselaje de aeromodele - B1, radiocomandă R/C, sau altele propuse de elev,

originale Bixler 3, Guppy, Spirit, Yak - 54, Extra – 330.
Aeromodelele cu motor extensibil folosesc forțe de tracțiune destul de slabe față de
alte motoare (cu piston sau electrice). Forma fuzelajului poate fi diversă: un tip de fuzelaj este
din panouri de placaj (0,8 - 1mm) și lonjeroane de esență rășinoase,debitate radial, în fibră de
rezonanță.
Se practică și montarea unor diagonale dispuse de-alungul fuzelajului, în spirală, în
sensul de rotație al elicei, care servește în același timp și la anularea momentului de răsucire,
produs de motorul cu fibre de cauciuc, care în final ar putea duce la torsionarea fuzelajului.
Numărul minim al diagonalelor este de cel puțin două rânduri. Panourile nu sunt montate
echidistanțat, ci între primele și ultimele trei panouri, ele vor fi așezate la 0,05 din lungimea
fuzelajului, iar restul la distanțe între 0,05 - 0,1 din lungimea fuzelajului. Panourile de la
capete (primul și ultimul ) se recomandă a fi confecționate din placaj cu grosimi de 3 - 5 mm,
depinzând de lungimea fuzelajului. În părțile exterioare dintre primul și al doilea, penultimul
și ultimul panou, adică între lonjeroane, se practică întăriri din placaj de 0,8 - 1 mm grosime,
formându-se un fel de cutie. Capetele lonjeroanelor prinse în panourile de capăt se matisează,
aceasta pentru înlăturarea desprinderii lor în zbor.
O altă soluție constructivă poate fi fuzelajul mai rigid, numai din baghete și
lonjeroane. Se folosesc baghete de 1,5 - 2,5 x 1,5 - 2,5 mm grosime din același material.
Înlocuirea baghetelor din lemn de rezonanță (esență rășinoase) cu lonjeroane și baghete din
lemn de balsa, se face prin supradimensionarea celor din urmă, și anume în limitele de 3,5- 4
mm grosime, pentru distanțe de 0,04 - 0,05 din lungimea fuzelajului, între panourile din
baghete, iar atunci când necesitatea impune distanțe între panouri mai mari de 0,5 din
lungimea fuzelajului, recomandabil este și folosirea diagonalelor.
Neexistând o bază, o osatură, așa ca la panourile de placaj de la primul tip de fuzelaj
amintit, asamblarea fuzelajului de față se face pe o planșetă, pe un desen mai dinainte
executat, folosindu-se pentru prinderea elementelor ace cu gămălie.
Atât la primul fuzelaj, din panouri și lonjeroane, cât și la al doilea, din baghete și
lonjeroane, împânzirea se face cu hârtie subțire rezistentă, lipită cu adezivi cu uscare rapidă,
după care se finisează cu emailuri și lacuri din aceeași grupă, fapt care duce la creșterea

309
rigidității acestuia. Se mai utilizează fuzelajul cocă, care se toarnă din materiale plastice
armate cu fibre de sticlă.
Fuzelajele pentru aeromodele cu motor și piston sau cu motor electric trebuie
construite mai rezistente la efectul de trepidații. Soluția adoptată este din lonjeroane, cadre și
traverse sau fuzelaj cocă din materiale plastice armate cu fibră de sticlă sau Kevlar.
Forma fuzelajului pornește de la profilul biconvex simetric, plan convex. Pe fuzelaj se
adaptează deasupra baldachinul în care este montat motorul. Forma baldachinului urmează un
profil cât mai aerodinamic. Împânzirea fuzelajelor din cadre, lonjeroane și traverse se face cu
hârtie rezistentă, furnir din esențe rășinoase ori foioase sau balsa. Finisarea fuzelajelor se face
prin emailare și lăcuire cu emailuri și lacuri incolore, utilizându-se tehnologia de stropire.
Trenul de aterizare (aterizorul) este indispensabil unui aeromodel cu motor, deoarece
el trebuie să aterizeze și să decoleze de pe sol. Trenul de aterizarese compune din:1) două roți
montate pe un ax și o bechie, sau 2) o roată în față și două în spate.
La aeromodele aterizorul cu două roți se așează în față pe același ax, iar ca distanță
între ele trebuie să fie de cel puțin 1/4 din anvergura aripilor la aeromodelele cu motor
extensibil și 1/6 pentru aeromodelele cu motor cu piston. Cu cât roțile vor fi mai în față spre
elice, iar bechia mai spre coadă, aterizarea și decolarea aeromodelului se va face fără
probleme. Înălțimea aterizorului va fi astfel concepută încât distanța dintre vârful elicei și sol
să fie de 30 - 40 mm (garda elicei).
În general se folosește trenul fix, bijamb, fixat în partea din față a fuzelajului, rigid
sau elastic, la capetele jambelor se montează roțile. La aeromodelele mai grele, trenul de
aterizare trebuie să fie elastic, pentru amortizarea șocului la aterizare.
Trenul fix monojamb se folosește pentru îmbunătățirea calităților aerodinamice ale
aeromodelului, el are o singură jambă așezată în mijlocul fuzelajului. Jambele se
confecționează din sârmă de oțel de 1 - 1,5 mm, roțile din celuloid, lemn, cauciuc sau mase
plastice.
Greutatea trenului de aterizare nu trebuie să depășească 0,1 din greutatea celulei la
trenul bijamb, iar 0,7 din celulă la trenul monojamb fix și 0,8 din celulă la trenul monojamb
escamontabil.

310
 Fuzelaje de aeromodele -B1
Construcţia fuzelajului la modelul „Cumulus”: se confecţionează patru baghete
longitudinale de 2 x 2 mm, subţiate treptat spre capetele din spate până la dimensiunile de 1 x
1 mm. Se fixează cu ajutorul acelor cu gămălie două baghete longitudinale pe o placă de lemn
(sau deprom 2,5 cm grosime), pe care a fost copiată forma fuzelajului (sau scoasă la
imprimantă xerox pe format A1). Urmează fixarea cu superglue a baghetelor diagonale, în
punctele indicate, iar după uscare se va scoate piesa laterală şi se va executa latura opusă a
fuzelajului în acelaşi mod. Singura deosebire dintre cele două laturi este direcţia opusă a
baghetelor diagonale, conform anexei (planşa 16). Cele două părţi laterale se unesc tot prin
lipirea altor baghete laterale, obţinându-se fuzelajul cu secţiunea pătrată. În faţă se lipeşte un
panou din placaj iar la capătul opus unul de balsa. La locul fixării motorului se lipesc două
bucăţi de placaj găurite pe ambele părţi laterale. La modelul “Meteor” parasolul se va
confecţiona din placaj de 2 mm (sau de 1 mm dacă îl placăm cu balsa). La partea superioară,
unde se încastrează aripa, se va întări cu două nervuri de tei de 2,5 mm (planşa 18).
Fuzelaje de aeromodele captive
Construcţia fuzelajului aeromodelului captiv „Săgeata”: din placă de placaj de 8 – 10
mm, la dimensiunile din plan (planşa 20). Saşiul motorului se va executa cu precizie, pentru a
nu-i slăbi rezistenţa. După efectuarea uşurărilor, care vor fi finisate cu pila, se vor face găurile
de montare a jambelor cu burghiul de 1- 1,5 mm. Pentru fixarea triunghiului de comandă, dăm
o gaură de 2 mm diametru, prin partea superioară a fuzelajului, până la placa de sprijin a
aripei. Fixăm apoi placa de sprijin cu răşină epoxidică, pe partea superioară a locaşului pentru
aripă, rolul acesteia fiind de-a da o mai bună stabilitate aripei în timpul zborului. La capătul
posterior al fuzelajului vom executa cu fierăstrăul pentru metale un şanţ diagonal adânc de 4
mm, în care fixăm ampenajul vertical. Pentru montarea bechiei, vom executa la partea
inferioară , o gaură cu un burghiu de 1,5 – 2 mm. Cabina pilotului se execută din plexiglas,
având grosimea de 8 – 10 mm, se lipeşte cu stirocol pe placa fuzelajului. Uşurările fuzelajului
sunt acoperite (împânzite) cu hârtie natron.(sau hârtie de ambalaj cu aceeaşi rezistenţă).
Trenul de aterizare este confecţionat din două jambe din sârmă de oţel de 3,5 mm, montate pe
fuzelaj prin matisare cu sârmă zincată de 0,5 mm. După matisare se aplică răşină epoxidică în
spaţiile rămase libere din găuri, pentru consolidare. Pe jambe se montează roţile cu ajutorul a
câte două şaibe, prin cositorire, iar bechia se montează tot prin matisare dar cu aţă macrame.
Sistemul de comandă este format din: triunghi de comandă, tijă, cabluri.

311
Fuzelaje de aeromodele radiocomandate R/C:

312
313
314
315
316
317
318
319
320
321
322
323
324
325
326
327
328
329
330
331
Cap. 8 ÎMPÂNZIREA AEROMODELELOR R/C.

332
333
334
335
336
337
 Cap. 9 MOTOARE PENTRU AEROMODELE. TIPURI DE MOTOARE. ELICEA.

Motoare electrice sau termice, principiu de funcționare. Construirea elicelor.

Combustibili utilizați. Reglarea aeromodelelor cu motor.
Motoare termice.
I. Construcţie și funcţionare
Avem două tipuri de motoare cu ardere internă, şi anume:
a) motoare cu aprindere prin comprimare (motoare DIESEL);
b) motoare cu aprindere prin bujie incandescentă.
Ambele tipuri de motoare funcţionează după un ciclu în doi timpi: timpul 1 - admisie +
evacuare; timpul 2 - comprimare + ardere. Cele două tipuri se deosebesc între ele din punct de
vedere constructiv.
a) în figura 1 este reprezentat motorul cu aprindere prin comprimare – DIESEL în sec-
ţiune longitudinală. Se observă că el se compune din următoarele elemente:
Şurubul de reglare al
contrapistonului (1),
siguranţa de blocare a
aceluiaşi şurub (2),
chiulasa cu aripile de
răcire (3), contrapistonul
(4), cilindrul (5), pistonul
(6). bolţul bielei (7), biela
(8), blocul motor (9),
arborele motor (10), priza
de admisie a aerului (11),
jiclorul de combustibil
(12), lagărele (13) (pe
rulmenţi sau de alunecare), capacul carterului (14), ansamblul disc-piuliţă pentru prinderea
elicei (15).
Pentru înţelegerea funcţionării acestui tip de motor să urmărim cu atenţie figura 1.
Săgeţile materializează drumul parcurs de amestecul aer + combustibil şi de gazele arse
rezultate în urma arderii. Se observă că aerul pătrunde prin priza de admisie, întâlnind în
drumul său jiclorul de combustibil. În acest moment are loc formarea amestecului

338
combustibil,, care, în continuare, pă
pătrunde printr-o canalizaţie
ie în carterul motorului. De aici, ca
urmare a efectului de comprimare realizat de piston şi cursa sa de la punctul
tul mort superior la
punctul mort inferior, este silit să pătrundă în interiorul cilindrului,, prin luminile de admisie,
şi să împingă afară,, prin luminile de evacuare, gazele arse rrămase de la timpul
ul precedent.
prece S-a
desfăşurat până acum timpul 1 admisie + evacuare.
Urmează timpul 2 comprimare + ardere. Amestecul proasp
proaspătt este comprimat în cilind
cilindru
de pistonul care se deplaseazăă acum de la punctul mort inferior către
c tre punctul mort superior.
Când temperatura creşte suficient
cient de mult, ca urmare a comprim
comprimării,
rii, amestecul combustibil
combus se
autoaprinde şi arde, făcând săă crească
creasc mult presiunea în cilindru. Presiunea mare din interior
ţ ă a pistonului de la punctul mort sup
determină deplasarea forţată ătre cel inferior,
superior către in
marcând totodată şii terminarea timpului 2 de func
funcţionare, după care ciclul
clul se reia.
Micromotorul DIESEL:
Materialele din care este construit
cons șoare șși rezistente
micromotorul sunt materiale foarte ușoare
(aliaje de aluminiu cu titan). Avem trei grupe de pi
piese: A.) Grupa pieselor fixe: 1,
1 2, 3, 4.
B.) Grupa pieselor mobile: 5, 6, 77. și C.) Grupa pieselor auxiliare: 8, 9, 10, 11, 12.
1- CARTER;
CARTER a - urechi
sau șe
flanșe de prindere a
motorului prin carter de
fuzelajul aeromodelului.
3- CILINDRUL are pe
ău două sau trei
corpul său
orificii pentru evacuarea
combustibilului ars b.
Cilindrul este montat
prin înfiletare de carter sau
prins în șuruburi de acesta,
împreunăă cu CHIULASA - 4
care reprezintă partea
superioarăă a motorului și care
folosește și ca organ de răcire
r
prin paletele concentrice din aluminiu care sunt montate pe el.
5- ARBORELE MOTOR (vibrochen) este compus din: c- axul palier; d – volantul; e –
manetoul; f – capul port elice; g – orificiul de alimentare a camerei de ardere cu combustibil.

339
 În general toate motoarele Diesel sunt alimentate cu combustibil prin interiorul
arborelui motor. Avem k – orificiul carburatorului prin care pătrunde
p trunde combustibilul g d
punctul maxim inferior (P.M.I) al cursei pistonului unde este comprimat deci supraînc
supraîncălzit
provocând explozia, aceasta va împinge pistonul în punctul maxim superior (P.M.S)
(P.M.S).
ț ă în doi timpi. Timpul 1: evacuarea – admisia, iar Timpul 2:
Motoarele deci funcționează
compresia - explozia; h – bolțț cu care se face fixarea bielei de piston în capătul
cap
capă superior.
Orificiul din capătul
tul inferior al bielei este montat în manetou – e. Pistoanele
nele motoarelor
ți de presiune, ele fiind etan
Diesel nu au de obicei segmenți etanșe în corpul cilindrului.
8 – CORPUL CARBURATORULUI este format din:
i – priză de aer care are interiorul în formă
form de pâlnie (duză).
j – piesă înfiletatăla formează teaca jiclerului 9 cu șștuțul
la baza pâlnii care formeaz țul m în care se
înșurubează jiclerul 9 obturând cu vârful lui de ac, orificiul k prin care se face admisia
combustibilului în carburator.
l – clemă de blocare a jiclerului cu
care se fixeazăă pentru a nu se deregla
în timpul zborului datorită
datorit
trepidațiilor motorului.
Contrapistonul - 10 se întâlnește
numai la motoarele de tip diesel și
funcția
ia lui este de a delimita cursa
PISTONULUI- 7, putând astfel mări
m
ția motorului.
sau micșora turația
ȘURUBUL
URUBUL DE REGLAJ AL
CONTRAPISTONULUI – 11,
blochează contrapistonul în poziția
pozi
dorită de noi. CLEMA – 12, asigură
șurubul
urubul evitând dereglarea în timpul
funcționării.
rii. La motoarele cu bujie
ătoarele piese:
distingem în plus următoarele
Bujia, garnitura bujiei, segmen
segmenții la
pistoane. Acestea în schimb nu au
contrapistonul șși șurubul de blocare
al acestuia.

340
 b) Din figura 2, în care este reprezentat motorul cu aprindere prin bujie incandescentă,
rezultă că principala diferenţă constructivă constă din prezenţa unei bujii incandescente care
uşurează procesul de aprindere a amestecului combustibil, amestec diferit de cel folosit în
motoarele cu aprindere prin comprimare.
Bujia (1) este montată prin înşurubare în
chiulasa motorului şi este adusă în stare
de incandescenţă cu ajutorul unei surse
exterioare capabilă să livreze un curent de
0.5A la o tensiune de 1,5 V - 2 V. După
pornirea motorului sursa de tensiune este
îndepărtată, bujia rămânând în stare
incandescentă datorită temperaturii înalte
a gazelor rezultate din ardere şi asigurând
funcţionarea în continuare a motorului cât
timp este alimentat cu combustibil.
Fig.2
Tot din figura 2 se mai poate observa că pistonul este prevăzut cu segmenţi de etanşare (2)
şi că amestecul combustibil pătrunde în carter prin interiorul arborelui motor, aceste lucruri
nefiind însă caracteristice numai acestui tip de motor.
Funcţionarea acestui tip de motor nu se deosebeşte de funcţionarea motorului cu aprindere
prin comprimare decât prin aceea că temperatura necesară aprinderii amestecului combustibil
se realizează nu prin comprimare, ci cu ajutorul bujiei incandescente.
II. Punerea în funcţiune şi rodajul
În vederea punerii în funcţiune şi a executării rodajului sunt necesare o serie de operaţiuni
pregătitoare.
Acestea sunt: a) spălarea motorului; b) executarea batiului şi a rezervorului de combustibil;
c) prepararea amestecului combustibil pentru rodaj.
a) Spălarea oricărui motor nou este absolut necesară deoarece din fabrică acesta este
uns cu vaselină pentru ambalare. Pentru îndepărtarea ei motorul va fi demontat şi spălat cu o
pensulă într-o baie de petrosin, apoi piesele vor fi puse pe o cârpă moale şi clătite din nou cu o
soluţie de petrosin în care am dizolvat câteva grame de ulei mineral (500 g petrosin + 15 g
ulei). După această operaţie motorul se remontează cu grijă şi, montând o elice pe capătul
axului motor, se încearcă „la rece" funcţionarea sa.

341
 b). Următoarea etapă pregătitoare este realizarea batiului şi a rezervorului de combustibil.
Batiul se execută dintr-un lemn de esenţă tare cu dimensiunile 10 x 60 x 250 mm. La unul din
capetele sale vom decupa un locaş care să corespundă exact cu conturul blocului motor.
Decuparea se va executa astfel încât tălpile de prindere de pe blocul motor să se sprijine pe
marginile locaşului decupat. Se introduce apoi motorul şi se însemnează locul celor patru
găuri prin care vom introduce şuruburile de fixare a motorului de batiu.
După ce am fixat motorul de batiu, acesta va fi prins la rândul său de o masă, după
cum rezultă din figura 3, tot prin intermediul unor şuruburi.
Urmează realizarea rezervorului de
combustibil. El se obţine din tablă de fier
sau alamă avînd dimensiunile din figură.
Asamblarea se face prin cositorire.
Conductele se vor executa din ţeavă de
pix.
După execuţie, rezervorul se prinde de
batiu prin intermediul unor corniere astfel
încât conducta de alimentare, executată
din material plastic transparent, să fie mai
sus cu 1-2 mm decât jiclorul de
combustibil pentru a asigura la rodaj un
mers înecat al motorului.
c.) Ultima operaţie pregătitoare este prepararea combustibilului de rodaj. Acesta este
diferit pentru cele două tipuri de motoare:
- pentru motorul cu aprindere prin comprimare combustibilul se obţine prin amestecarea
următoarelor substanţe: 1/3 eter etilic, 1/3 ulei de ricin şi 1/3 petrol lampant în părţi
volumice;
- pentru motorul cu aprindere prin bujie incandescentă: l/4 ulei de ricin şi 3/4 alcool metilic
(metanol), de asemenea în părţi volumice.
După realizarea amestecului acesta va fi lăsat 3 - 4 ore la macerat, apoi va fi turnat în
rezervor. Se poate trece acum la operaţia propriu-zisă de punere în funcţiune și rodare a
motorului. Pentru aceasta se montează pe arborele motor o elice cu un diametru mai mare
decât elicele de antrenament sau concurs pentru a asigura un regim de turaţii al motorului mai
mic în timpul rodării. Elicea trebuie să fie bine echilibrată şi să nu prezinte crăpături.

342
 După ce elicea a fost strânsă pe arbore, în funcţie de tipul motorului, se procedează
astfel:
1. Pentru motorul cu aprindere prin comprimare:
- se închide complet jiclorul de combustibil, după care se deschide, rotindu-l 3- 4 ture
complete;
- se slăbeşte şurubul de reglare a contrapistonului;
- se obturează priza de aer a motorului cu degetul şi se acţionează uşor elicea nentru a
absorbi în carter o cantitate de combustibil;
- se strânge uşor şurubul de reglare a contrapistonului şi se acţionează energic elicea. Se
procedează în continuare la fel până când motorul va porni. Dacă după pornire, motorul este
turat, se acţionează asupra şurubului de reglare, în sensul deşurubării lui pentru scăderea
turaţiei. Este interzisă rodarea unui motor nou la regimul maxim de turaţii.
Odată pornit, motorul va fi lăsat să meargă un minut, după care va fi oprit prin
întreruperea alimentării cu aer sau cu combustibil şi va fi lăsat să se răcească la temperatura
mediului înconjurător Reluăm apoi pornirea lăsându-l să meargă 1min. și 30 de sec. apoi îl
oprim din nou și iarăşi îl lăsăm să se răcească. Va fi executată această operaţie progresiv
lăsând motorul să meargă 3, 5, 10, 20 şi 25 minute. La fiecare oprire motorul va fi lăsat să se
răcească şi se va controla starea chiulasei, a batiului, a şuruburilor de strîngere, a motorului şi
a elicei. Durata totală de rodare este cuprinsă între 50 şi 60 minute. În timpul operaţiei de
rodare nu se va mai umbla la şurubul de reglare a contrapistonului, iar jiclorul de combustibil
va fi lăsat puţin mai deschis decât normal pentru a asigura un mers înecat, deci o ungere mai
intensă a pieselor în mişcare care trebuie să se rodeze.
2. Pentru motorul cu aprindere prin bujie:
- se verifică separat starea bujiei. Acest lucru se realizează prin deşurubarea bujiei şi
alimentarea ei de la sursa de tensiune. Filamentul trebuie să se înroşească, în caz contrar bujia
este defectă şi trebuie înlocuită;
- se înşurubează înapoi bujia cu gri|ă;
- se alimentează cu combustibil motorul;
- se alimentează cu energie electrică bujia, fixând un conductor pe borna bujiei şi altul pe
corpul motorului;
- se procedează la pornirea motorului prin acţionarea energică a elicei în sensul normal al
rotirii ei până la pornirea sa;

343
- imediat ce motorul a pornit, îndepărtăm conductoarele de la instalaţia electrică şi reglăm în
mod corespunzător jiclorul de combustibil.
Durata rodării este aceeaşi cu a motoarelor cu aprindere prin comprimare. De
corectitudinea executării operaţiei de rodare, depinde buna funcţionare în exploatare a motoa-
relor. După ce motorul a fost rodat se poate trece la funcţionarea pe combustibilii normali
recomandaţi pentru antrenament şi concurs. Aceştia sunt:
a.) pentru motorul cu aprindere prin comprimare:
- combustibil de antrenament - 40% eter etilic, 25% petrol, 35% ulei de ricin;
- combustibil de concurs - 30% eter etilic, 47% petrol, 20% ulei de ricin, 3% amilnitrat;
b.) pentru motorul cu bujie:
- combustibil de antrenament - 30% ulei de ricin, 70% metanol;
- combustibil de concurs - 25% ulei de ricin, 70% metanol, 5% nitrometan.
III. Întreţinere
După fiecare utilizare motorul se va demonta de pe model şi se va spăla controlându-
se toate piesele în mişcare din interiorul lui. Atunci când se vor folosi combustibili cu amilni-
trat şi nitrometan motorul va fi spălat cu combustibil de rodaj şi apoi cu petrosin. Deoarece
aceste substanţe sunt puternic oxidante, atacând piesele interioare ale motorului şi
degradându-le. Înainte de a-l remonta, după spălare, vom unge lagărele şi pistonul cu câteva

344
picături de ulei. Motorul se va păstra, atât în depozit cât şi pe model, într-o pungă de
polietilenă pentru a-l feri de praf şi de umezeală. Motorul va fi ferit, de asemenea, de șocuri.

 TIPURI DE MOTOARE UTILIZATE:

1.) Motor ASP AP09A Hornet - 1,5 cm3; 2.) Motor ASP 91A - 15 cm3, 3.) Motor I.P.L.- TG-
MUREȘ - 15 cm3; 4.) Motor D.L.E – 55 cm3; 5.) Motor MVVS – 2,5 cm3 și 5,6 cm3, 6.)
Motor SILVER SWALLOW de 1,5 cm3 și de 2,47 cm3.

345
346
347
348
349
350
 Construirea elicelor.

Aeromodelele cu motor extensibil sau cu piston necesită alegerea unei elice adecvate
cerinței ca să poată decola și evolua în aer,iar mai apoi să aterizeze.
Elice pentru aeromodel cu motor extensibil. Elicea are un profil aerodinamic; dacă
profilul palei este calat sub un unghi, și prezintă un unghi de atac β; iau naștere două forțe
(vezi fig.192): forța portantă elementară dz și forța de rezistență la înaintare dx , ambele forțe
compunându-se în forța dR, forță care se descompune în forța de tracțiune dT și forța de
rezistență în planul de rotație. Viteza periferică este dată de relația: u = 2 rn/60 = Dn/60
unde n este turația, în rotații / minut și D - diametrul elicei. Pe o pală de elice avem mai multe
elemente care toate iau parte la efectuarea tracțiunii: viteza de înaintare (v), constantă de-a
lungul palei, unghiurile de calaj (β), unghiul de atac (α) și unghiurile dintre viteza periferică și

351
viteza rezultantă (φ) care diferă de la element la element. Aceste unghiuri cresc către butuc și
scad către vârful palei (vezi fig. 192). Toate caracteristicile elicei sunt funcție de raportul v/u
= j, unde j este pasul de înaintare al elicei. Se poate scrie j = v60/ nD, (cunoscut fiind faptul că
u = Dn/60). Elicea învârtindu-se în aer produce forța de tracțiune (sau propulsivă), iar spațiul
parcurs într-o rotire completă se numește pas. Dacă elicea este lipsită de incidență (30 – 60), ea
nu ar mai înainta și ar produce un fenomen numit recul (r). Pentru ca o elice să funcționeze în
condiții optime, reculul (r) trebuie să fie 0,2 – 0,3 din pasul elicei, măsurat în metri. Atunci
viteza de zbor creată de tracțiunea elicei va avea valoarea: v = Hn(1-r)/60, unde H- pasul
elicei, în metri, n – turația specifică a elicei, în rot/ min și r – reculul, coeficient. Randamentul
elicei variază în funcție de raportul v/D = 60/n, pentru diferite valori ale raportului dintre
pasul și diametrul elicei c = H/D, care este pasul relativ. Elicea cu un anumit pas relativ poate
funcționa cu ηmaxim pentru o anumită valoare a pasului de înaintare.
Randamentul elicei poate fi: ηp = jCT/Cp , unde CT este coeficientul de tracțiune; Cp –
coeficientul de putere; j – pasul de înaintare.
CT = T/ρ(n/60)2 D4 ; Cp = 2 CQ ,iar coeficientul de moment CQ = Mm / ρ(n/60)2 D5
,unde Mm – momentul de răsucire dat de motor,în kgfm; D – diametrul elicei; ρ – densitatea
aerului, în kgfS/m4 ; n – turația specifică a motorului, în rotații/minut. Elicea se
confecționează din lemn de esențe foiase tari, dintr-o bucată sau lamelate sau din materiale
plastice rigide, chiar armate cu fibre de sticlă sau fibre Kevlar. Diametrele și pasul elicelor se
aleg în funcție de puterea motorului și tipul aeromodelului.
Elice pentru aeromodele cu motor cu piston. Calculul unor asemenea elice, urmează
calculele de bază ale proiectării și construirii unor elice pentru aeromodele cu motor de
cauciuc. Elicea are următoarele caracteristici: D – diametrul elicei, în metri; H – pasul elicei ,
în metri; forma palei și a profilului ei. Diametrul este: D = Mmot /Cm ρ n2, unde Mmot –
este momentul motor, Cm – coeficientul de moment; ρ – densitatea aerului , în kgfS2 /m4 ; n –
turația motorului, în rotații/ minut. În general, elicele pentru aeromodele radiocomandate au
un diametru D = 300 mm, pentru aeromodele în zbor liber avem D = 200-300 mm; iar pentru
aeromodele captive D = 100-150 mm. Pasul elicei se determină cu relația: H = DCh , unde
coeficientul de pas Ch are diferite valori: Ch=1-1,5 pentru aeromodelele captive și de viteză;
Ch = 0,5-0,8 pentru cele în zbor liber și Ch =0,3-0,4 pentru cele radiocomandate. Forma palei
este redată în fig. 193. Lățimea le este 12% din diametrul D, și lățimea maximă a elicei este
cam la mijlocul palei. Grosimea elicei este be= H le . Grosimea elicei be în porțiune D/2 este
be = 2 H le / D. Coeficientul de pas este cunoscut Ch= H/D, iar relația devine: be =2 Ch le/ .

352
353
354
355
MOTOR 15 CC – “I. P. L. 23 AUGUST” TÎRGU-MUREȘ

356
 Bujia incandescentă este folosită pentru aprinderea amestecului în motoarele de
modelism. Aprinderea se realizează de regulă de către un filament din aliaj cu platină, făcut să
reziste la temperaturi mari, vibrații și stress datorat presiunii din camera de ardere. Când un
curent electric străbate filamentul de platină, sau cănd acesta este expus la temperaturile mari
din camera de ardere, se infierbântă, realizând astfel aprinderea amestecului. Între două
aprinderi ale motorului, bujia rămâne fierbinte odată datorită inerției termice a filamentului iar
pe de altă parte datorită reacției catalitice dintre metanol și platină. Acestea păstrează
filamentul fierbinte, permițând ca la noul ciclu efectuat, aprinderea să aibe loc datorită
temperaturii filamentului. Bujia este alimentată la tensiuni între 1,2 si 2V, cu un consum de
aproximativ 3 - 4A.

357
358
359
360
361
362
363
364
365
 Amortizor de sunet pentru motoare cu cilindree de 5 cc.

Amortizorul de sunet s-a introdus de către Federaţia Română de Modelism, ca măsură a

reducerii gradului de poluare sonoră a atmosferei de către motoraşele aero - navomodelelor
pînă la limita de 80 dB.
Motoarele zgomotoase, de obicei cele cu volumul cuprins între 5 şi 10 cmc, nu mai sunt
admise în competiţiile sportive dacă nu au asemenea amortizoare. Această măsură are ca scop
protejarea sănătăţii sportivilor, a spectatorilor şi dă posibilitatea desfăşurării activităţii de
modelism chiar şi în imediata apropiere a zonelor populate.
Iată planul unui amortizor simplu de sunet, pentru un motor de 5 cmc. Mărindu-se
dimensiunile date în acest plan cu 30 la sută, amortizorul poate fi adaptat şi la motoarele cu
cilindree de 10 cmc.
Amortizorul de sunet montat pe un motor cu bujie incandescentă reduce, ce e drept,
circa 10—15 la sută din putere dar are şi cîteva efecte pozitive: menţine constantă căldura
bujiei în regim de funcţionare «înecată», scade consumul de combustibil şi ajută la trecerea de

366
la un regim de turaţie maximă la relanti, pentru evoluţiile radiocomandate, fără riscul de
oprire a motorului. Pentru aceste motive mulţi piloţi de aeromodele foloseau sistemul de
amortizare chiar şi înaintea aplicării acestei prevederi prin regulamentul CIAM.
Amortizorul prezentat este lucrat din duraluminiu tub (poz. 1) cu două capace (2 şi 3)
prinse prin şase şuruburi M3 (4). In interior paletele (5) din tablă de oţel de 0,5 mm sînt
strînse pe axul (6) de 2 mm diametru cu ajutorul a două ţevi distanţatoare (7) şi a şaibei (9)
fixată de piuliţe (8) Ml.
Axul poate fi realizat dintr-o spiţă de bicicletă iar distanţatoarele dintr-o mină de pix
metalică. Pe motor se montează în dreptul eşapamentului, prin plăcuţa (10) din tablă de oţel
de 1 mm, prin care trec lamelele (11 şi 15) din tablă de oţel de 0,8 mm. Lamele 15 şi 12 sînt
profilate după pasul arcului (14) din sîrmă de 1 mm diametru.
Arcul înconjoară cilindrul motorului în mod elastic, amortizînd trepidaţiile şi este
tensionat prin şurubul cu piuliţă (13). Distanţa între amortizor şi motor este asigurată de
distanţatorul (16) profilat după tipul de motor folosit, în schiţă el este dimensionat pentru
motorul MVVS-5,6 cc.
Amortizorul de
sunet nu se foloseşte
decît după rodarea
completă a motorului
iar pe navomodele
numai în condiţii de
asigurare forţată a
răcirii cilindrului (prin
cămaşă de răcire cu
apă), deoarece motorul
cu amortizor are o
temperatură de
funcţionare mai ridicată
decît fără acest
dispozitiv.

367
 Motoare electrice

1. Motorul. Sistemul de propulsie al unui aeromodel este format din motor electric,
regulator de turație și baterie. Sunt două tipuri de motoare electrice: cu perii (brushed) și fără
perii (brushless). Motoarele cu perii sunt motorașele clasice, grele și au un randament scăzut,
rotorul primește curent de la 2 perii de cărbune care în timp se uzează. Consumă mult curent
raportat la forța pe care o dezvoltă. Motoarele fără perii, mai de actualitate sunt de două feluri:
inrunner și outrunner. Outrunner – rotorul este carcasa motorului. În ea sunt magneții, ea se
învârte. Bobina este pe stator. Sunt mult mai fiabile, curentul electric intră direct în bobina de
pe stator - aceasta fiind fixă, nu mai există contacte imperfecte - și dau un randament mai bun.
Raportul curent consumat / forța dezvoltată este mult mai bun ca la motoarele cu perii.
De asemenea sunt mult mai ușoare față de motoarele cu perii. Motoarele brushless nu pot fi
pornite prin simpla legare a lor la o baterie, spre deosebire de cele cu perii. Ca să le pornești
îți trebuie neaparat un controller de viteză. La motoarele inrunner carcasa este fixă iar rotorul
este in interior. O caracteristică importantă a motoarelor brushless este KV (rotații pe volt)
care spune câte rotații are acel motor pe volt fără elice. Exemplu: dacă un motor are KV=1200
asta înseamnă că la o tensiune de 10 volți va avea 12.000 (douăsprezece mii) de rotații pe
minut (fără elice). Motoarele inrunner au turații mult mai mari față de cele outrunner dar și un
consum mai ridicat, și se folosesc numai cu reductor.
2. ESC (Electronic Speed Controller) sau regulator de turație. Această componentă
controlează turația motorului și furnizează tensiunea de 5 V necesară receptorului și
servomecanismelor. Sunt două tipuri de regulatoare, câte unul pentru fiecare tip de motor, și
anume: regulatoare pentru motoare cu perii și regulatoare pentru motoare fără perii. Se
recunosc foarte ușor după numărul de fire (cele pentru motoare cu perii au 2 fire către motor
iar cele pentru brushless au 3 fire spre motor).
Caracteristici ale regulatoarelor:
- Curentul maxim admis: curentul care poate trece prin regulator spre motor fără a
distruge regulatorul. Dacă aveți un motor care poate consuma maxim 20 de ampere
achiziționați un regulator de curent de minim 20 A, (pentru un motor de 20 de amperi luați un
regulator de 30 de amperi). Luați regulatoare de valori cât mai mari, nu va fi solicitat
regulatorul la maxim;
- Tipul de baterie pentru care este folosit regulatorul. Sunt regulatoare care detectează
automat tipul bateriei sau regulatoare la care trebuie să selectați singuri tipul bateriei.

368
 Acest lucru este foarte important. Motorul trebuie decuplat atunci când tensiunea din
baterie atinge un nivel critic, pentru a mai rămâne curent pentru receptor și controlul
servomecanismelor și pentru a evita distrugerea bateriei;
- BEC (Battery Eliminator Circuit) – tensiunea de 5 V furnizată de regulator
receptorului și servomecanismelor. Cu cât acesta poate debita mai mulți amperi, cu atât mai
bine. Regulatoarele au câteva setări programabile, cum ar fi cursa manșei sau frâna. Atunci
când oprim motorul cu avionul în aer, elicea continuă să se învârtă. Dacă frâna este activată,
motorul va opri elicea dar va consuma puțin curent atâta timp cât aerul va încerca să învârtă
elicea, constituind astfel o frână (utilă în picaje). Frâna se folosește mai mult la planoare cu
elici pliabile – oprirea elicii cauzează plierea ei. Cursa mansei: unele regulatoare nu
detectează automat cursa manșei de la stație – adică nu recunosc maximul și minimul de
turație în funcție de poziția manșei la telecomandă.
3. Servomecanismele („servo-urile”). Sunt subansamble electro-mecanice de diferite
mărimi care realizează mișcarea suprafețelor de comandă ale avionului. Au mărimi diferite
depinzând de mărimea avionului pe care sunt puse și de forța (momentul) pe care trebuie să le
dezvolte. Sunt foarte importante, deoarece ele realizează mișcarea suprafețelor de comandă.
Dacă îți pică un servomecanism care comandă o suprafață esențială de zbor (profundor sau
eleron), dai cu avionul de pământ.
4. Bateria (acumulatorul) – sursa de energie pentru aeromodel. Pentru a păstra în
formă acumulatorii, cumpărați un încărcător de calitate, ca să nu distrugeți acumulatorii și să
puteți beneficia de adevarata lor valoare.
Principalele caracteristici ale acumulatorilor sunt :
- capacitatea – exprimată în mAh (miliamperi oră).
- xx C – 20 C, 30 C, 10 C etc. C este rata de descărcare a acumulatorului, sau cât
curent poate el să dea. C = capacitatea acumulatorului.
O baterie (pack) de acumulatori care se introduce în avion este formată din mai multe celule
(acumulatori individuali) legate de obicei în serie. În funcție de tipul celulei (acumulatorului)
sunt packuri de acumulatori de diverse tensiuni. Sunt mai multe tipuri de acumulatori
(tehnologii de realizare a celulei acumulator): NiMh (Nickel-Metal Hidryde), NiCd (Nickel-
Cadmiu), LiIon (Lithium-Ion), LiPo (Lithium- Polymer).
5. Încărcătoarele. Atunci când cumpărați un încărcător aveți în vedere să meargă la 12
V (când mergeți la camp, să încărcați de la bateria de la mașina) și să întrebați dacă poate fi

369
alimentat direct de la priza de 220 Vca. În caz contrar este necesară achiziția unei surse
separate de 12 V.
6. Elicea. Elicile sunt din mai multe materiale – carbon, lemn, plastic etc. Totul
depinde de aplicațiile unde vor fi folosite. La aeromodele din polistiren se pretează elici din
plastic – sunt ieftine (se rup mai ușor) dar sunt bune. La motoare mai puternice (tot electrice),
e nevoie de o elice mai de calitate și care să reziste la turații mari.
Caracteristile elicilor: pasul și dimensiunea. Elicile sunt de 8 x 4, 8 x 6, 13 x 4 etc.
Primul număr corespunde diametrului elicii în inchi. Al doilea număr reprezintă pasul
elicii. Adică înclinația palei în raport cu orizontala. Diametrul elicii dă forța de tracțiune, iar
pasul dă viteza cu care va zbura aeromodelul. Elicile pliabile sunt folosite la planoare pentru a
opune cât mai puțină rezistență atunci când motorul este oprit. Palele se vor strânge pe lângă
fuselaj.

370
COMANDĂ ACCESORII PENTRU MOTOPLANORUL CU MOTOR ELECTRIC
R/C - “GUPPY”

NR. DENUMIRE PRODUSE CANTITATE/UM IMAGINE PRODUSE

CRT.

1 Motor BL FC2826-12T, 1Buc.

Kv 1380

2 Servo micro SG90, 9.6 4Buc.

g/1.3kgcm@4.8V

3 Pale elice pliabilă 10x8 1Buc.

4 Cablu prelungitor servo 3Buc.

50cm, D 0.4mm

5 Con elice pliantă dural 1Buc.

Turbo 35/3.2/8/3 mm

6 Regulator BL AL-ZTW 1Buc.

20A, sau Regulator
electronic Turnigy 20A
pentru motoare brushed

7 Folie CoverFilm Yellow 2Buc.

Earth 600x1000 mm

371
372
373
 Rezervoare și combustibil pentru aeromodele

După realizarea
aeromodelelor, captive sau cu
radiocomandă, urmează o nouă
etapă la fel de Importantă şi
anume confecţionarea re-
zervorului și prepararea
combustibilului pentru
funcţionarea motoraşului.
Rezervoarele au diferite
forme şi dimensiuni în funcţie de
tipul modelului, în fig. 1
prezentăm un tip de rezervor
pentru modele de şcoală,
antrenament, machete, cu un
volum de 58 cm3. Mai întâi se
trasează un şablon din carton,
conform planului desfăşurat la
scara 1:1, după care se decu-
pează cu atenţie din tablă de 0,3
mm, forma rezervorului. Peretele
2 este perforat antibalans şi
dimensionat pentru carburantul
necesar unui zbor de 5 minute cu un motor de 2,5 c c . Țevile de alimentare şi legătură sunt
realizate din rezerve de mine de pix. După cositorire şi spălare în interior cu apă curată

374
rezervorul se montează pe fuselaj cât mai aproape de motor. În figura 2 este prezentat alt
model de rezervor pentru aeromodele de acrobaţie.
Combustibilul utilizat este dozat după tipul motoraşului. Astfel, cele tip Diesel cu
cameră de ardere reglabilă folosesc următoarele reţete de combustibil:
Pentru rodaj, care durează circa două ore, combustibilul va fi format din eter sulfuric
de uz tehnic ( s a u eter anestezic), petrol lampant şi ulei de ricin, în părţi egale.
Pentru şcolarizare şi antrenament, motoraşul va fi alimentat cu un combustibil format
din 3 părţi eter, 1,5 părți petrol lampant şi două părţi ulei de ricin. La concursuri pentru a mări
viteza de ardere a gazului comprimat în cilindrul motorului, acestui combustibil i se mai,
adaugă 2% amil-nitric.
După concurs motorul va fi spălat, în mers, cu un combustibil curat (fără amil-nitric)
deoarece p ă r ț i l e din aluminiu ori siluminiu sunt intens corodate de nitrați.
Pentru motoraşele cu bujie incandescentă combustibilul va fi format din 25% ulei de ricin și
75% alcool metilic.

375
 Carburantul Optimix 12% conține: - ulei amestec
ricin/sintetic Klotz Oils ce asigură o lubrefiere perfectă; -
aditivi speciali contra ruginei; - 12% nitrometan și 18% ulei
siliconic. Carburantul de foarte bună calitate, previne ruginirea
motorului și a sistemului de eșapament, dă o putere mare,
accelerare mai bună și o temperatură de lucru optimă.

Reglarea aeromodelelor cu motor

Se realizează în parte ca și la aeromodelele planoare, în plus se impune și echilibrarea

prin încărcarea cu greutăți de plumb în fuzelaj pentru echilibrarea perfectă a modelului. În
zbor mecanic, trebuiesc observate deficiențele ca viraje independente, care se reglează prin
schimbarea unghiurilor de atac și unghiurilor de înclinare a axului motorului. La zborul plutit
se reglează corespunzător unghiul de înclinare a axului motorului față de axul fuzelajului, în
scopul înlăturării reacției elicei, precum și reglarea unghiului de incidență constructiv al
direcției.
La aeromodelele cu motor extensibil, acesta se răsucește de 50 - 60 de ori, apoi se
lansează din mână, ținut perfect orizontal și contra vântului. Dacă modelul zboară bine atunci
se mărește tiurajul cu încă 50 de răsucituri și se lansează din nou. Dacă modelul cabrează,
înseamnă că prin creșterea puterii motorului, aeromodelul ia înălțime sub un unghi mare și
stabilizatorul este suflat de jetul de aer al elicei, atunci axul elicei trebuie mutat prin înclinare
în jos. Axul elicei trebuie mutat prin înclinare în jos până aeromodelul zboară fără oscilații..
În caz contrar când aeromodelul pică în jos, înseamnă că axul elicei trebuie înclinat în sus. În
zborul în linie dreaptă cu motorul în funcțiune, este posibil să apară un dezechilibru, care se
datorează cuplului motor al elicei, și aeromodelul tinde să evolueze într-o parte, în cea opusă
rotirii elicei, fenomen datorat reacției elicei. Înlăturarea fenomenului se face prin mutarea
axului elicei cu 2 - 3 grade, în partea opusă (inversă) părții în care trage aeromodelul. Dacă
aeromodelul ia greu înălțime înseamnă că mănunchiul de fire de cauciuc este prea mic și
atunci se adaugă atâtea fire până modelul ia înălțime normală. Dacă aeromodelul ia înălțime
prea repede înseamnă că motorul este supradimensionat, și atunci se scot atâtea fire de
cauciuc până modelul zboară normal.

376
 Cap. 10 CENTRU DE GREUTATE ȘI PRESIUNE. CENTRAJ STATIC, CENTRAJ
DINAMIC AL AEROMODELELOR.

Centrarea modelelor captive.

Centrarea acestei categorii de modele nu este atât de pretențioasă întrucât acestea au
un element de comandă, profundorul, cu ajutorul căruia controlăm poziția în timpul zborului.
De obicei, profilele de aripă pentru captive se centrează cam la 30% din coardă,
măsurată de la bordul de atac. În această situație, punctul de montare a triunghiului de
comandă trebuie să fie înapoia centrului de greutate cu aproximativ 10 - 15 mm. Acest lucru
este obligatoriu întrucât dacă nu se respectă, modelul are tendința de a se apropia de pilot,
deci nu va „trage" de manșă. Totodată, centrul de greutate va cădea pe jumătatea de aripă
exterioară cercului de pilotaj, căci viteza fileurilor de aer pe această jumătate este mai mare,
iar modelul va căuta să se răstoarne.
La modelele captive de viteză, centrajul va fi realizat cât mai precis, deoarece o
suprafață de comandă aflată la un unghi diferit de zero, mărește rezistența la înaintare. Pentru
ca operația de centrare statică să se facă ușor este bine să facem în așa fel încât porțiunea din
spate a fuselajului să fie mult mai ușoară față de porțiunea din față, dat fiind raportul de
lungime dintre ele.
Centrarea modelelor motoplanoare R/C.
La aeromodelele planoare trebuie urmărit ca unghiul de incidență a ampenajului
orizontal, măsurat față de planul fuzelajului, să nu fie pozitiv. În cazul când camera de lest
(plumb) este prea mică și lestul necesar centrării nu încape, sunt două soluții pentru a ieși din
impas: lipim câteva plăcuțe de plumb pe pereții laterali ai camerei sau încercăm echilibrarea
cu ajutorul mercurului. În acest din urmă caz este bine să asigurăm o etanșare perfectă a
camerei de lest, precum o rezistență mecanică deosebită (riscăm să pierdem lestul la o
aterizare mai dură).
Aceste indicații cu privire la centrare sunt valabile și la motoplanoarele R/C, cu toate
că acestea sunt prevăzute cu elemente de comandă. În timpul centrajului, profundorul, direcția
vor fi lăsate în poziția normală.

377
 Cap. 11 STAȚIA DE RADIOCOMANDĂ.

Manevrarea sticurilor, parametrii, frecvența radio pentru aeromodeliști:

378
379
380
381
382
383
384
385
386
387
388
389
390
391
392
393
394
395
396
 Cap. 12 FPV (First Person Video)

Sistemul de emisie recepție FPV (First Person View) este compus dintr-un emițător
(TX) montat pe aeromodel ce trimite semnalul de la camera video către un receptor (RX) ce îl
redă prin intermediul ochelarilor sau al unui monitor. Cea mai folosită frecvență pentru FPV
este 5.8 Ghz. Sistemele de emisie – recepție au între 8 și 40 de canale, pentru a permite mai
multor piloți să zboare în aceelași timp. Sistemele de transmisie video vin cu antene
unidirecționale similare cu cele folosite la router-ele wireless. Din cauza felului în care
acestea emit undele nu sunt foarte practice și se recomandă înlocuirea acestora cu antene
polarizate circular de tip “Trifoi”. În afară de antenele tip trifoi, mai există și antene elicoidale
și ’’patch’’ însă acestea sunt folosite pentru zborurile la distanțe mari (peste 5 km).
Pentru FPV se doresc camere cu o latentă cât mai mică dar și o rezoluție decentă.
Există mai multe tipuri de OSD (On Screen Display) în funcție de informațiile pe care le
transmit (Voltaj baterie, coordonate GPS, Altidudine, Distanța față de locul de decolare,
Direcție, Unghi, Capacitate curent consumat, timp de zbor, etc). În multe cazuri imaginea de
pe display-ul folosit pentru sistemul FPV este bruiată (apar multe linii albe) din cauza
curenților paraziți induși de ESC-uri și motoare când acestea funcționează la turații mari.
Pentru eliminarea acestui bruiaj se folosește un Filtru LC (low cut). Este cel mai simplu filtru
electronic, format dintr-un condensator și o bobină. În momentul achiziției ochelarilor trebuie
verificat dacă aceștia
au sau nu inclus
receptorul video, în
caz contrar trebuie
achiziționat unul
separat. Dacă aceștia
au receptorul
integrat trebuie
verificată frecvența/
Banda receptorului
pentru a verifica
compatibilitatea cu
emițătorul Video.

397
398
399
400
401
402
403
404
405
 Cap. 13 VIZITĂ LA AEROCLUBUL TÎRGU-MUREȘ “ELIE CARAFOLI”

Hangarul, sala de studiu - prezentarea manualelor de pilotaj, contactul cu tinerii

planoriști la linia de start - fascinația zborului cu planorul I. S. - 28 B2 și I. S.- 29 D2

406
 Cu aprobarea comandantului intrăm în incinta aeroclubului “ ELIE CARAFOLI “ Tg-
Mureș și vizităm mai întâi hangarul unde ne sunt prezentate avioanele și câteva caracteristici
generale (putem să ne și urcăm în ele cu grijă și să ne facem poze cu ele). Ieșim pentru a intra
în clădirea alăturată în sala piloților, adică în sala de studiu unde se învață pilotajul la cursurile
de Planorism, Aeronave ultraușoare motorizate și Parașutism organizate de aeroclub pentru
tinerii sportivi. Cursurile pot fi accesate pe adresa:

407
 https://www.dropbox.com/sh/exq3zcxywpzgjs0/AADD9tNpWTRsnzp3FcglWw9Da?dl=
0&fbclid=IwAR0P8iofPw9xBhOgb65fR0broCLXtNYQTYz5QVyqByuB6CDV71-
KaGWF6_0&preview=AR-NCLA-ATO+Legisla%C8%9Bie+Aeronautic%C4%83+Ed.1+-
+ianuarie+2015+FataVerso+cu+semnaturi.pdf
PLANORUL I. S.- 28 B2
Conceput de ing. Iosif Silimon și fabricat la I. C. A. - Brașov, planorul IS - 28 B2 este
un planor biloc în tandem, de construcție complet metalică, cu ampenaje în “ T ” și tren de
aterizare semiescamotabil. Este prevăzut cu volet de curbură și frâne aerodinamice. Este

utilizat în zboruri de școală - antrenament și performanță, precum și în evoluții acrobatice.

Materiale folosite în construcția planorului I. S. - 28 B2. Oțeluri - sunt oțeluri speciale
ce prezintă caracteristici superioare. Sunt folosite la construcția pieselor de tracțiune, de
prindere, bolțuri, tendoane, cabluri de comandă, scripeți, pârghii, etc. Trebuie să prezinte o
rezistențaă la tracțiune de 80 - 100 Kgf/mm2. Duraluminiul - este folosit foarte mult datorită
faptului ca este ușor (greutatea aluminiului) și rezistent ca oțelul. Se folosește la construcțiile
de lonjeroane, nervuri a întregului înveliș. Pânza - este din bumbac mercerizat și neapretat cu
o desime de 28- 35 fire pe cm2, atât în bătaie cât și în urzeală,și o greutate de cel mult 200
g/m2. Rezistența la tracțiune a pânzei înmuiată în apă trebuie să fie de cel puțin 3000 Kg/m2
de secțiune. Materiale plastic - pentru confecționarea carcaselor la aparate, tablouri de bord,
iar în ultimul timp, pentru corectarea și chiar confecționarea profilelor aerodinamice.
Plexiglasul - pentru confecționarea cupolelor. Cauciucul - anvelope, discuri amortizoare,
garnituri etc. Fibră de sticlă și fibră de carbon - se folosesc în ultimul timp în construcțiile
aeronautice de performanță datorită faptului că se pot obține suprafețe aerodinamice perfecte.
Caracteristici: capacitate = 2 locuri, lungime = 8,36 m, anvergură = 17 m, înălțime =
1,80 m greutate gol = 375kg, greutate plin = 590kg. Performanțe: viteză maximă = 230 km/h,

408
Finețe = 34, Rata de afundare = 0,6 m/s. Pregătirea se face după manualele de zbor, cu piloți
instructori experimentați și pasionați. De aici ne deplasăm către linia de start, unde vom
vedea lansarea în zbor a unui planor care în mod obișnuit se face prin remorcaj de avion sau
mosor /automosor. Planoarele pregătite de zbor sunt I. S. - 28 B2 și I. S. - 29 D2. Este
fascinantă atât decolarea, zborul în curenți ascendenți (se comandă spiralarea și centrarea
planorului în căminul ascendent pentru a câștiga înălțime) dar și măiestria piloților veniți la
aterizare.
Pentru informații legate de cursuri vezi link-urile:
http://aeroclubul-mures.ro/cursuri/planorism/

I.S. - 28B2

I.S. - 29D2

http://aeroclubul-mures.ro/cursuri/ultraușoare/

http://aeroclubul-mures.ro/cursuri/parașutism/

409
410
411
412
413
414
415
416
417
418
419
420
421
422
423
Cap. 14 . ANTRENAMENTE. DEMONSTRAȚII TEHNICE ȘI CONCURSURI

424
425
426
427
428
429
430
431
432
433
434
435
436
437
438
439
440
441
442
443
444
445
446
447
448
449
450
451
452
453
454
455
456
457
458
459
460
461
462
463
464
465
466
467
468
469
470
471
472
473
474
475
476
477
478
479
480
481
482
\

483
484
485
486
487
488
489
490
491
492
493
494
495
496
497
498
499
500
501
502
503
504
505
506
507
508
509
510
 Pregătire pentru participarea la “FESTIVALUL DE ZBOR ULTRAUȘOR –
MUREȘFLY TRANSILVANIA „

511
512
513
514
 NORME DE PROTECȚIE
privind exploatarea aeromodelelor radiocomandate

1. Aceste avioane, motoplanoare cu motor electric sau termic nu sunt jucării !

2. Ele funcționează după aceleași principii ca și aeronavele și echipamentele reale.
3. AVERTIZARE - Datorită performanțelor pe care le au, aceste aeromodele R/C
neexploatate corespunzător pot cauza distrugerea proprietății private, răniri serioase atât a
celor ce le exploatează cât și a oamenilor aflați în apropiere!
4. Persoanele care pot fi rănite (copii mici) să stea departe de motor când acesta este în
funcțiune.
5. Nu vă aplecați peste motor când acesta este în funcțiune. Feriți-vă corpul de elice
atunci când reglați motorul. Asigurați-vă că ați strâns bine elicea înainte de pornire.
6. Nu porniți motorul cu mâna liberă!!! Folosiți un demaror electric sau un degetar de
cauciuc când doriți să porniți motorul.
7. Asigurați-vă că fișa bujiei este bine conectată.
8. NU porniți motorul în zone cu mult praf sau nisip. Elicea poate antrena particule de
praf, aruncându-le în ochi.
9. NU folosiți mâinile sau alte părți ale corpului pentru a opri motorul (elicea). NU
aruncați niciodată obiecte în elice pentru a opri motorul.
10. Verificați regulat elicea. Înlocuiți orice elice care este ciobită, fisurată sau crăpată. NU
încercați niciodată să reparați elicea.Vibrațiile pot cauza pierderea elicei.Verificați de fiecare
dată șurubul de prindere al elicei și strângeți-l dacă este nevoie. Dacă transportați modelul cu
motorul pornit, fiți foarte atenți la elice, la obiectele și persoanele din apropiere.
11. NU ZBURAȚI NICIODATĂ LÂNGĂ FIRE DE ÎNALTĂ TENSIUNE, FIRE DE
TELEGRAF, POMI, LOCURI AGLOMERATE.
12. NU porniți motorul în spații închise cum ar fi garaje sau pivnițe. Aceste motoare
termice ca și cele de automobile, produc monoxid de carbon care este un gaz fatal.
13. La pilotajul aeromodelelor R/C folosiți sisteme R/C de calitate. Verificați dacă nu
folosește nimeni frecvența dumneavoastră.
14. REPARAȚII: - Examinați cu grijă toate părțile aeromodelului. Dacă vreo piesă e
defectă înlocuiți-o tot cu o parte originală. Efectuați reparațiile cu aceeași grijă cu care ați
construit modelul. NU UITA-ȚI: o reparație greșită înseamnă un model periculos pentru cei
din jur.

515
 15. MOTOARE TERMICE ȘI ELECTRICE: - Motorul va fi performant și va reprezenta o
sursă de satisfacție și plăcere dacă îl folosiți conform instrucțiunilor. NU lăsați distracția să se
transforme în tragedie! Sunteți responsabil pentru folosirea lui…puterea lui vă poate răni dacă
abuzați de el și dacă nu citiți instrucțiunile. Pentru siguranța spectatorilor păstrati o distanță
de minim 10 pași fața de aceștia. Montați motorul corect pe un banc de test sau pe batiul
aeromodelului. NU fixați motorul într-o menghină metalică.
16. NU atingeți și nu permiteți nici unui obiect să vină în contact cu elicea aeromodelelor,
în timp ce aceasta se învârte, nu vă aplecați peste motor în timp ce acesta funcționează. O
elice avariată sau crăpată se poate dezintegra. Bucăți din ea pot fi aruncate cu putere în timpul
funcționării motorului (viteza capătului de elice poate ajunge la 220 m/s), de aici pot rezulta
răni serioase. Motoarele termice și electrice generează o cantitate însemnată de căldură. Nu
atingeți nici o parte a acestuia până nu s-a răcit. Prin atingerea chiuloasei, tobei de eșapament
sau a altei componente a motorului pot rezulta răni serioase.
17. La motoarele termice folosiți întotdeauna o tobă de eșapament – folosirea unui motor
în mod repetat fără tobă de eșapament poate duce la degradarea auzului.
18. Este recomandat să folosiți un demaror electric la pornirea motoarelor termice. Purtați
ochelari de protecție în timpul pornirii, după pornirea motorului faceți toate reglajele din
spatele elicei.
19. Opriți motorul dacă doriți să modificați ceva la model. Reglați comanda carburatorului
astfel încat în momentul în care manșa și trim-ul accelerației sunt în poziție zero, motorul să
se oprească. Ca alternativă pentru oprirea motorului se poate obtura conducta de alimentare cu
combustibil. NU încercați să opriți altfel motorul !
20. COMBUSTIBIL: - Combustibilul va fi folosit EXCLUSIV în modelism pentru
alimentarea motoarelor termice! Orice altă utilizare este strict interzisă! Combustibilul folosit
de aceste motoare este foarte toxic, evitați contactul acestuia cu pielea, ochii sau gura.
Combustibilul se păstrează într-un recipient marcat la care să nu aibă acces copii, este foarte
inflamabil!
Combustibilul se depozitează departe de sursele de foc, prize, scântei sau orice alte surse
de căldură care l-ar putea aprinde. Nu lasați pe nimeni cu foc deschis în apropiere, nu fumați
în apropierea combustibilului. În cazul unui accident clătiți cu apă din abundență și consultați
de urgență medicul.

516
21. BATERIILE Li-Poly: - Pachetele Litiu Polimer (prescurtare Li-Po) necesită atenție și
îngrijire specială. Neatenția în utilizarea acestor baterii poate cauza explozii, incendii, fum și
risc de intoxicare!
Inversarea polarității la încărcare este interzisă. Aceste pachete trebuie conectate corect.
Polaritatea trebuie să fie confirmată înainte de a face conexiunile. Inversarea polarității poate
duce la pierderea performanței celulelor și distruge siguranța acestora, adică există
posibilitatea de curgere a lichidului intern. De asemeni se poate produce supraîncălzirea
celulelor.

517
518
 Pasiunea mea pentru ingineria de avia
aviație militară se datorează sau este o “ moștenire ”
de familie, de la Echim Teodor - mecanic de avion, bunicul meu din partea mamei Elena, (din
ăsăud), iar pentru “ militărie ” de la tatăl meu Grigore Ursa fost
com. Monor, jud. Bistrița – Năsă
ofițer tehnic, (lt. colonel, șef cazarmare
cazarmare) la Școala pregătitoare de ofițeri, actual Academia
ălcescu” din Sibiu.
Forțelor Terestre “Nicolae Bălcescu

FOTO: 1.) ca student

tudent militar (anul III), al Academiei Tehnice Militare - București, 2.)
absolvent - promoția 1990 și 3.) ofițer de aviație,, activ la regimentul de elicoptere de la Sibiu.

Actualmente profesor în înv

învățământul preuniversitar - gradul didactic II., în
specialitatea inginerie aerospa
aerospațială UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI,
BUCURE
desfășurându-mi activitatea cu elevii clasel
claselor I – XII în cadrul catedrei de aeromodele de la
Palatul Copiilor Tîrgu - Mureș.

519
 BIBLIOGRAFIE

1. Bucur Bogdan, Curs Autocad (Elemente de desen tehnic), Univ. Petru Maior Tg-Mureș.
2. Colecția de reviste de cultură și educație tehnică:
Astronautica anii: 1973 – 1974, și nr. 2/2012
Modelarz anii: 1968 – 1973
Modelism anii: 1987 – 1997
Racheta Cutezătorilor anii: 1971 - 1973
Sport și tehnică anii: 1967 - 1973
Start spre viitor: 1983 – 1990
3. Compendiu de fizică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988.
4. Constantinescu Tiberiu M., Aeromodelism pionieresc, Editura Didactică și Pedagogică,
București 1975.
5. Constantinescu Tiberiu M., Construiți machete de avioane, Editura Tineretului, București,
1968.
6. Costenco I. ,Michirtumov E. , Aeromodele, Editura Tehnică, 1952.
7. Culegere de materiale metodice, București, 1983.
8. Cunoștințe despre mașini cu aplicații practice (scule și mașini unelte), Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1961.
9. Din experiența cercurilor de pionieri și școlari, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1969.
10. Din creația tehnico-științifică a pionierilor, București, 1977.
11. Găletușe S., Mitu P.,Stoian Gh., Construcția aeronavelor, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1980.
12 Hints Otto, Repulomodellezes, Editura Tineretului, București, 1956.
13. Husein Gh. , Tudose M. , Desen Tehnic, Manual pentru licee, școli profesionale și școli
de maiștri, Editura Didactică și Pedagogică, București,1976.
14. Inteligență și îndemânare tehnică, Editura “Ion Creangă”, București, 1981.
15. Ionescu Ilie Gh., Ionescu Cimarron, Ionescu Mara O., Vademecum pentru modeliști,
Editura Sport-Turism București, 1983.
16. În sprijinul creației tehnico-științifice pionierești, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1981.

520
17. În sprijinul creației tehnico - științifice pionierești, vol.2, I.P. Artă Grafică, București,
1982.
18. Lăzărescu M., Construcții de aeromodele cu motor de cauciuc, Editura Stadion,
București, 1971.
19. Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, București, 1980.
20. Minitehnicus, București, 1974.
21. Modelism pentru pionieri și școlari, I.P. Tiparul, București, 1970.
22. Niță Mihai M. , Moraru Florentin V. , Patraulea Radu N. , Avioane și rachete, concepte de
proiectare , Editura Militară, București, 1985.
23. Popescu M., Aeromodelele mele, Editura Universitaria, Craiova, 2010.
24. Radu Ion N., Rachetomodele, Editura Ion Creangă, București, 1977.
25. Rogai E., Tabele și formule matematice, Editura Tehnică, București, 1984.

Site - uri Web

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/Lucrare-mecanica-avionul95625.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Autogir
http://aeroclub-iasi.ro/download/aeromodelism/tutorial_aeromodelism.pdf
http://www.fpvromania.ro/coltul-incepatorului/sistemul-fpv-2.html

521
ANEXE

522
523
524
525
526
527
528
529
530
531
532
533
534
535
536
537
538
539
540
541
542
543
544
545
546
547
548
549
550
551
552
553
554
555
556
557
558
559
560
561
562
563
564
565
566
567
568
569
570
571
572
573
574
575
576
577
578
579
580
581
582
583
584
585
586
587
588
589
590
591
592
593
594