1

PALATUL COPIILOR TÎRGU-MUREȘ

AEROMODELE
TEORIE ȘI LABORATOR TEHNOLOGIC
PARTEA I ( ÎNCEPĂTORI )
- note de curs -

Prof. Gr. II. FLORIN G. URSA

TÎRGU-MUREȘ 2018

2
 CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………4
CUNOAȘTEREA ACTIVITĂȚII LABORATORULUI TEHNOLOGIC DE
AEROMODELE ………………………………………………………………………… …5
INSTRUCȚIUNI N. T. S. M. , P.S.I., CIRCULAȚIE RUTIERĂ……………………….9
Cap.1 AEROMODELISM. PĂRȚILE COMPONENTE ALE UNUI
AEROMODEL .....................................................................................................................15
Cap. 2 SCULE ȘI MATERIALE FOLOSITE ÎN LABORATORUL
TEHNOLOGIC DE AEROMODELE …………………………………………………. 21
Cap. 3 CONSTRUIREA AVIOANELOR DIN HÂRTIE (ORIGAMI).
ARIPĂ ZBURĂTOARE (FLUTURAȘ) DIN HÂRTIE…………………………………28
Cap. 4 CONSTRUIREA UNOR MACHETE DE AVIOANE, ELICOPTERE,
RACHETE DIN CARTON………………………………………………………………..32
Cap. 5 CONSTRUIREA DE MINI-AVIOANE (ȘOIM, O. Z. N, DELTA, SPORT,
PIȚIGOI, COLIBRI ) ȘI AEROMODELE FAZĂ PRIMARĂ DIN CARTON
(PESCĂRUȘ, ALBATROS, STÂRC) . LUCRĂRILE DIN TRAFORAJ……………. 35
Cap. 6. CONSTRUIREA DE AEROMODELE FAZĂ PRIMARĂ DIN CARTON
ȘOIM 1, RÂNDUNICA, PITIC 1, PESCĂRUȘ 2, BARZA, PUIȘOR, RÂNDUNICA 2,
ZEFIR, COCOR, PITIC…………………………………………………………………...49
Cap. 7. CONSTRUIREA ZMEELOR…………………………………………………....67
Cap. 8 CONSTRUIREA AEROMODELELOR PLANOARE DIN POLISTIREN
EXTRUDAT………………………………………………………………………………...73
Cap. 9 CONSTRUIREA AEROMODELELOR PLANOARE DIN BALSA PENTRU
PANTĂ: RORYS, EAGLE JET, GO 350, GO 490………………………………………76
Cap. 10 CONSTRUIREA PLANOARELOR FAZA A-I-A PENTRU PANTĂ.......... 78
Cap.11 CONSTRUIREA AEROMODELELOR CU MOTOR DE CAUCIUC PENTRU
ÎNCEPĂTORI “FLAMINGO” ȘI “ȚÂNȚAR”. CONSTRUIREA UNUI
RACHETOMODEL CU PRAȘTIE………………………………………………………. 94
INDEX DE TERMINOLOGII SPECIFICE AEROMODELISMULUI……………… 99
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..105
ANEXE……………………………………………………………………………………. 107

3
 INTRODUCERE

Aeromodelismul este o disciplină tehnico-aplicativă din cadrul sporturilor aviatice

care constă în proiectarea, construirea și pilotarea sau lansarea fără comandă directă a
aeromodelelor, disciplină mereu actuală și care răspunde preferințelor, intereselor și
înclinațiilor copiilor și elevilor noștri, dacă este bine însușită ea asigură o educație integrală
pentru viață și societate. Metodele de lucru prezentate sunt adaptate și structurate în funcție de
vârsta și de nivelul de pregătire al celor mici, activitatea de construcție a aeromodelelor duce
la formarea și dezvoltarea abilităților de lucru cu diferite unelte, scule sau aparate tehnice, de
asemenea înlesnește formarea unor deprinderi motrice de bază.
Aceste note de curs se doresc un instrument util de lucru, pentru o mai bună
înțelegere a teoriei cât și practicii din domeniul aeromodelismului, fără a avea pretenția că
răspunde tuturor exigențelor, pentru obținerea performanțelor în pregătirea aeromodeliștilor
(copii și elevi). El oferă un minim de cunoștințe tehnice, sinteze logice, exemple concrete,
metode și tehnici de construcție, tehnologii moderne și materiale noi specifice confecționării
aeromodelelor, este un conținut de idei care trecut prin filtrul propriei personalități poate oferi
răspunsuri la întrebări pe baza documentației din literatura sportiv-modelistică, și totodată
realiza finalitățile acestei discipline de învățământ. Se adresează copiilor și elevilor care
iubesc știința și tehnica .

4
 CUNOAȘTEREA ACTIVITĂȚII LABORATORULUI TEHNOLOGIC DE
AEROMODELE

Obiectul principal al activității din laborator este dezvoltarea tehnicii de construire de

aeromodele la elevi, încă din primii ani de școală. Pornind de la noțiunea de „model” care
înseamnă reprezentarea în mic a unui obiect, ca machetă, elevii sunt instruiți să construiască
aeromodele, adică acele modele de avioane de dimensiuni reduse, care pot zbura fără pilot la
o anumită distanță.
Mini-școala de pilotaj pe simulatoare de zbor radiocomandat R/C constituie treapta de
început pentru viitorii piloți de planoare I. S. - 28 B2 sau I. S.- 29 D2 de la Aeroclubul Tg-
Mureș “Elie Carafoli” sau de avioane cu motor din țară.
Educația tehnică, competențele dobândite prin însușirea la orele de predare a
noțiunilor de aerodinamică, de mecanica zborului, de matematică, de fizică, de chimie, de
desen tehnic etc… dezvoltă libera inițiativă, simțul pragmatic, creativitatea, responsabilitatea,
gustul pentru frumos, se formează caractere umane, personalitățile unei noi generație de
ingineri din domeniul aeronautic.
Obiectivele operaționale (psihomotorii, cognitive, relaționale, afective, sociale) sunt :
- argumentarea importanței practicării aeromodelismului.
- importanța prevenirii accidentelor prin cunoașterea N. T. S. M, P. S. I. și Regulilor de
circulație rutieră.
- dezvoltarea abilităților practice în domeniul tehnic și capacităților fizice.
- să facă diferențierea dintre tipurile de aeromodele cunoscute.
- formarea deprinderilor noi și fixarea celor dobândite anterior.
- dezvoltarea spiritului de echipă, a capacității de întrajutorare, respect, fair-play.
- identificarea momentelor de bucurie, satisfacție cât și soluționarea celor de
nemulțumire.
Laboratorul tehnologic de aeromodele reprezintă locul de desfășurare a activității
practice a elevilor pe baza programei școlare, structurată pe grupe de începători, avansați și
performanță. Pe lângă activitatea de construcție de aeromodele zburătoare sau machete statice,
pentru testarea performanțelor acestor modele, se organizează demonstrații tehnice,
antrenamente de zbor și concursuri, concursuri de tip INVENTICA, și de asemenea asigură
prezența constantă la concursurile de aeromodele cuprinse în C.A.E.N

5
(județene, regionale și naționale) desfășurate pe baza regulamentului Federației Române de
Modelism (F. R. M) sau la festivalurile aeromodelistice din țară. (ex: FUN TO FLY - Râpa
Roșie). Participarea elevilor la activitățile din domeniul aeromodelismului, confirmă faptul că
zborul a fost și va rămâne o provocare, un câmp deschis ideilor și imaginației.

Organizarea laboratorul tehnologic de aeromodele:

 pregătirea calculatoarelor, soft-urilor, stațiilor de radiocomandă R/C pentru pilotaj.

 verificarea rețelei de internet, (Wi-Fi - pilotaj pe tabletă, telefon ) a laboratorului
tehnologic de aeromodele;

 pregătirea unei prezentări video (filmare aeriană) .

 pregătirea unei prezentări în Power- Point despre aeromodele .

 pregatirea unor filme despre zbor (ex.“Pași spre cunoaștere-ZBORUL”)
cărți, cataloage de modelism cu noutăți, poze și filmulețe din activitatea elevilor .

6
“Pași spre cunoaștere - ZBORUL”

 pregătirea materialului didactic (planșe didactice, planoare, rachete, machete pentru

studiu);
 pregătirea șabloanelor, matrițelor, planurilor de construcție, materialelor necesare
începerii activităţii practice;

 completarea necesarului trusei sanitare;

 repararea sculelor defecte, mașinilor-unelte ce urmează a fi folosite de elevi;
 curățarea laboratorului;

7
 verificarea iluminatului corespunzător, prizelor, stării dulapurilor cu scule, meselor de
lucru, vopsirea acestora, zugrăvitul sălii;
 efectuarea înscrierilor, definitivarea grupelor de elevi pe categorii de studiu, stabilirea
orarului cercului
 pregătirea unei vizite de documentare la Biblioteca Tehnică Județeană Mureș,

 pregătirea unei vizite de documentare la Aeroclubul Tg-Mureș “ ELIE CARAFOLI”,

 inițierea unor colaborări și parteneriate cu școli, instituții de stat, sau din sectorul
privat, cu părinții, cu aeromodeliști- seniori.

Modalități de evaluare: (inițială, curentă, formativă, finală)

- Verificări orale, inițiale și curente, pentru stabilirea dialogului
- Chestionări orale pe problematizarea și analiza unor cazuri
- Observația sistematică a activității comportării elevilor, investigația, proiectul și
autoevaluarea
- Corectitudinea execuției diverselor subansamble
- Aprecierea verbală a activității desfășurate ca rol de stimulare a activității
- Simularea unor zboruri normale sau cu probleme
- Demonstrații practice cu valoare formativă, promovarea activității

8
 - Finalizare în competiții conform calendarului aprobat de M.E.N.C.S și departajarea
valorică a elevilor după rezultatele înregistrate. Evaluare finală.

INSTRUCȚIUNI N. T. S. M., P. S. I. , CIRCULAȚIE RUTIERĂ

A.) INSTRUCȚIUNI N. T. S. M

Măsuri generale de protecția muncii în laboratoare.

Măsuri de protecția muncii privind uneltele de mână folosite în activitatea laboratorului
tehnologic de aeromodele.

 Dimensionarea echipamentului tehnic (bancuri de lucru, scaune, mobilier, mașini

unelte, etc...) din dotarea atelierului școlar va fi în concordanță cu dimensiunile statice și
dinamice (antropometrice) ale elevilor;
 Obligativitatea dotării cu mijloace individuale de protecție a elevilor (halate de lucru,
echipament de protecție corespunzător în funcție de meseria în care se pregătesc).
 Uneltele de mână vor fi confecționate din materiale corespunzătoare operațiilor ce se
execută.
 Cozile și mânerele uneltelor de mână vor fi netede, bine fixate și vor avea dimensiuni
care să permită prinderea lor sigură și comodă.
 Uneltele de mână vor fi păstrate în dulapuri, lăzi, rastele sau pe suporturi specifice în
apropierea locului de muncă.
 Cozile și mânerele se vor confecționa din lemn de esență tare cu fibre axiale, fără
noduri, crăpături și așchii desprinse.
 În timpul transportului uneltele de mână cu tăișuri sau vârfuri vor fi protejate cu teci
sau cu apărători adecvate;
 Toate uneltele de mână vor fi verificate cu atenție la începutul lucrului, cele care nu
corespund condițiilor normale de lucru vor fi înlocuite imediat cu altele corespunzătoare.
 Locul de muncă se întreține în ordine. Nu se încarcă locul de muncă cu materiale
inutile.
 Nu se lucrează cu mașini-unelte defecte, scule stricate și menghine defecte.
 Piesa care se prelucrează trebuie să fie bine fixată în menghină pentru a nu produce
accident. Piesele cu margini ascuțite sau cu bavuri nu se apucă cu mâna neprotejată (fără
mănuși). Suprafața prelucrată nu se încearcă cu degetul deoarece ea are bavuri.

9
 Așchiile rezultate prin prelucrarea materialelor nu se îndepărtează prin suflare. Ele pot
să rănească ochii! La pilirea unei piese aceasta nu se lovește cu coada pilei (ea poate
scăpa) la cursa de întoarcere nu se apasă pila cu degetele mâinii stângi.
 Este interzisă joaca în timpul lucrului.
 Este interzis să se umble cu foc deschis în sală.
 Este interzisă depozitarea materialelor inflamabile în sala de curs. Se va face aerisirea
sălii când se lucrează cu lacuri și vopsele produc gaze.
 Este interzisă înmânarea sculelor tăietoare cu tăișul spre înainte.
 În sala de cerc trebuie să se găsească la loc vizibil trusa sanitară.
Trusa sanitară: materiale conținute: apă oxigenată, alcool sanitar, tinctură de iod,
foarfece, vată, tifon, leucoplast, o soluție neutralizantă pentru cazul stropirii cu substanțe,
pansament steril, tetraciclină unguent. Medicamentele cu perioadă de valabilitate se
înlocuiesc periodic.
 Folosirea uneltelor de mână cu suprafață de percuție deformate (ex: unelte de percuție
din oțel - ciocănele, dălți, foarfece, dornuri...) înflorite sau știrbite, precum și a uneltelor
de mână improvizate este interzisă.
 Uneltele de mână prevăzute cu articulații (foarfece, clești, etc.) vor avea o construcție
robustă și nu vor prezenta frecări mari sau joc în articulație, care ar duce la eforturi
suplimentare pentru acționare și în același timp nesiguranță în timpul lucrului. Brațele de
acționare a acestor unelte vor fi astfel executate încât la închidere să rămână un spațiu
suficient între ele pentru a preveni prinderea degetelor.
 În timpul lucrului cu uneltele de mână (mașină de rindeluit de mână, fierăstrău
pendular de mână, mașină de debitat metale = flex cu disc abraziv) la operații la care se
pot produce scântei, așchii metalice, așchii de lemn, etc... se vor purta ochelari de
protecție iar zona de muncă va fi protejată pentru a împiedica accidentarea persoanelor
din apropiere.
 Purtarea ochelarilor de protecție atunci când se lucrează la polizor, ferăstrău circular.
 Elevii nu vor lucra la mașini, utilaje, aparate etc, fără aprobarea instructorului
(profesor, maistru instructor, inginer), ei vor lucra numai sub supravegherea acestuia, cu
respectarea strictă a normelor de protecție a muncii.
 Se vor asigura în atelier toate condițiile prevăzute în norme, referitoare la condițiile
igienico-sanitare.

10
  Nu se vor consuma sau păstra alimente proprii în atelierul de lucru, orice aliment se va
consuma în locuri special amenajate, păstrându-se regulile de igienă.
 La terminarea lucrului se deconectează mașinile-unelte de la priză, se curăță locul de
muncă, echipamentul de protecție, uneltele, mașinile, etc...,se așează uneltele și sculele în
sertare sau dulapuri.
 Nu se începe munca la mașinile-unelte înainte de a cunoaște construcția acestora,
dispozitivele de comandă și regulile de securitate a muncii specifice acestora (pt. polizor,
fierăstrău circular, mașină de găurit verticală, strung, mașină de șlefuit...)
 Înainte de a porni mașina-unealtă se verifică dacă piesa care urmează a fi prelucrată și
scula de așchiere sunt bine fixate (ex: la strung).
 După oprirea curentului la polizor sau fierăstrăul circular, nu se frânează oprirea
mașinii-unealtă cu mâna (piatra de polizor sau pânza de circular!) idem mașina de
rindeluit (cuțitele), mașina de găurit verticală (nu se oprește cu mâna burghiul), fierăstrăul
pendular (pânza cu dantură diferită).
 Când se lucrează la mașina de găurit să nu se apese cu putere burghiul, să nu se țină
piesa cu mâna dacă burghiul se gripează. Se oprește imediat mașina și se scoate burghiul
din gaură. Găurirea pătrunsă se execută cu atenție întrucât adesea burghiele se rup când
ies din piesă. În timpul lucrului se poartă ochelari de protecție.
 Când se lucrează la polizor nu se stă în planul de rotire al pietrei polizorului, nu se
apasă cu putere piatra de polizor cu scula sau piesa care se ascute, nu se ascut piesele pe
suprafețele laterale ale pietrei, nu se lucrează fără suport pentru mâini sau cu suport
montat defectuos. Se fixează suportul la nivelul centrului pietrei de polizor cu un joc de
cel mult 3 mm între piatră și suport. Nu se lucrează fără ochelari de protecție și fără a
folosi ecranul străveziu de protecție.1

B.) INSTRUCȚIUNI P. S. I

Reguli și măsuri de prevenire a incendiilor

 Căile de acces, intervenție și evacuare a persoanelor și bunurilor în caz de incendiu se

marchează în conformitate cu cerințele normative și se mențin libere (lățimea acestora nu
trebuie îngustată prin amplasarea de automate pentru sucuri, dulapuri);
 În ateliere, laboratoare, etc., se introduc numai materiale didactice necesare pentru ziua
respectivă.
1
https://www.iprotectiamuncii.ro/norme-protectia-muncii/nssm-1(consultat în 02.09.2018)

11
 La încheierea activităților didactice din ziua respectivă, se evacuează reziduurile din
coșurile de gunoi în locuri destinate special, situate în afara construcțiilor;
 La încheierea activităților specifice se deconectează aparatele/sistemele de
ventilație/climatizare locală, se întrerupe iluminatul artificial și se oprește alimentarea cu
energie electrică a calculatoarelor și a altor aparate sau instalații din sălile de curs,
laboratoare, ateliere, etc.
 Instalațiile electrice, de încălzire și instalația de protecție împotriva descărcărilor
electrice atmosferice se verifică periodic de către peronalul autorizat;
 În incinta construcțiilor de învățământ fumatul este interzis;
 Se prevede un sistem de anunțare-alarmare în caz de incendiu;
 Periodic se execută exerciții de alarmare-evacuare;
 Stingătoarele și hidranții trebuie să fie permanent accesibile și în stare de funcționare;
 În caz de incendiu, pe timpul parcurgerii traseului de evacuare, se va urmări închiderea
tuturor ușilor, fără însă a le bloca;
 Se recomandă, pregătirea și a altor echipamente de alarmare de rezervă (de exemplu:
clopoțel, megafon, etc...);
 Se afișează planurile de evacuare pe etaje, pe care se vor descena căile de evacuare și
salvare, echipamentele de alarmare, stingătoarele și hidranții, precum și alte instalații
tehnice de protecție (ex: sisteme de evacuare a fumului, instalații de ventilare, etc...);
 Instrucțiunile în domeniul apărării împotriva incendiilor și cele privitore la
comportamentul pe care trebuie să-l aibă în caz de incendiu vor fi afișate în sălile de curs,
vor fi cunoscute și urmate atât de către profesor cât și de elevi în cazul declanșării alarmei
de evacuare.
 După instruire urmează exerciții de alarmare și evacuare, cel târziu în a doua
săptămână de curs în condiții dificile (ex: unele coridoare și/sau casa scării pline de fum).
Elevii trebuie informați corect cum trebuie să se comporte în caz de incendiu și anumite
pericole la care pot fi supuși (de exemplu șă se deplaseze cât mai aproape de podea în
încăperile cu fum; semnificația ușilor închise, ca protecție contra propagării fumului și
căldurii; stingerea focului de pe hainele incendiate cu o altă haină sau prin rostogolire pe
podea).

12
 Comportament în caz de pericol
1. Alarmarea Păstrați-vă calmul!
Apoi directorul școlii, profesorii sau personalul administrativ al școlii vor da alarma și se
vor anunța forțele de intervenție ce s-a întâmplat, unde s-a întâmpat respectând principiul
gradual. Evacuarea clădirii are întâietate înaintea stingerii incendiului. Salvați persoanele
aflate în pericol.
2. Evacuarea clădirii
Elevii părăsesc clădirea sub supravegherea profesorului. Se vor utiliza căile de
evacuare și salvare fără pericole. Nu se vor lua alte obiecte (ghiozdane, obiecte de
vestimentație, etc.) Nu vă întoarceți spre locurile în care se manifestă incendiul pentru a
pune la adăpost documente de valoare. Viața are o valoare mult mai mare! La părăsirea
clasei, profesorul se va asigura că toți elevii au ieșit din încăpere.
3. Locul de adunare
Elevii vor fi conduși la locul de adunare dinainte stabilit pentru fiecare clasă.
Profesorul face prezența și anunță rezultatul directorului școlii sau responsabilului P.S.I.
din școală. (Locul de adunare este marcat corespunzător).
4.Informarea pompierilor
Pompierii sunt informați de directorul școlii (reprezentantul acestuia), care îi informează cu
privire la:
 numărul și locurile posibile din școală în care mai sunt persoane;
 situația intrărilor pe casele de scări și pe coridoare;
 locul unde s-a produs incendiul și propagarea acestuia;
 alte date solicitate de forțele de intervenție.

C.) REGULI DE CIRCULAȚIE RUTIERĂ

DEPLASAREA ELEVILOR DE LA DOMICILIU SPRE ATELIERUL DE
AEROMODELE ŞI RETUR

Deplasarea se poate realiza în 2 variante distincte şi anume :

1. Deplasarea ca pieton ;
2. Deplasarea cu mijloc de transport în comun sau cu autoturismul parinților;
Se va face astfel:

13
  la deplasarea la/de la atelierul de AEROMODELE va respecta regulile de circulație în
vigoare în urma instruirii de către profesor ).
 Deplasarea pe drumurile publice și căile de acces se face cu atenție pentru a preveni
alunecare, împiedicare sau impactul cu alte obstacole
 În mijloacele de transport elevii nu vor sta în picioare, nu vor antrena discuții cu
conducătorul auto;
 Nu se coboară și nu se urcă în mijloacele de transport în comun când acestea sunt în
mers, se așteaptă oprirea acestora în stații.
 Nu se aleargă după mijloacele de transport în comun.

1. Deplasarea ca pieton

1.1 Elevul va urma traseul şi timpul aferent deplasării, însoțit de părinți (bunici, frați
etc.) atât de la domiciliu spre atelierul de AEROMODELE cât şi retur.
1.2 Deplasarea spre atelierul de aeromodele şi retur, se va face numai pe trotuar şi la o
distanţă de minim 30 cm, de zidurile clădirilor ( când este cazul).
1.3 Elevul va avea o atenţie distributivă în timpul deplasării pe trotuar, luând toate
măsurile ce se impun la apariţia pericolelor de orice natură- căderi de ţigle, crengi,
ţurţuri, cioburi de sticlă, etc.
1.4 Elevul va fi atent atât pe timpul zilei cât şi al nopţii, la lucrările de săpături
existente pe trotuare, cât şi la lipsa capacelor de fontă de la gurile de canal;
1.5 In zona construcţiilor (faţa de clădiri) se va trece numai prin locuri special
amenajate de constructor, dotate cu copertine;
1.6 Elevul va evita discuţiile contradictorii cu persoane necunoscute, care pot genera
agresiuni fizice.
1.7 Elevul va evita atingerile de cabluri electrice rupte, aflate pe trotuar.
1.8 Elevul va evita deplasarea prin zone riscante (lăturalnice) unde ar exista pericol de
atac al câinilor maidanezi, vietăţi periculoase sau animale sălbatice.
1.9 Pe timpul deplasării se vor evita jocul şi glumele, generatoare de evenimente.
1.10 În cazul traversărilor stradale, elevul va trece numai pe trecerea de pietoni, pe la
trecerile de pietoni semaforizate, ( numai pe culoarea verde a semaforului) iar dacă
acesta nu există, traversarea se face pe la colţul străzii, numai după o asigurare
prealabilă ;

14
 1.11. Deplasările pe timpul nopţii se vor face numai prin locuri iluminate, pentru a
putea identifica la timp pericolele apărute inopinat.
1.12. Pe timpul iernii, elevul va purta încălţăminte adecvată, evitând alunecările şi
căderile producătoare de accidente.

2. Deplasarea cu mijloc de transport în comun sau cu autoturismul părinților

2.1 Elevul va urma traseul şi timpul aferent deplasării, însoțit de părinți (bunici, frați
etc…) atât de la domiciliu spre atelierul de Aeromodele cât şi retur.
La urcarea şi coborârea din mijlocul de transport în comun, elevul se va ține de
bara de prindere montată pe scări, evitând astfel alunecarea sau căderea sa;
2.2 În mijlocul de transport în comun, elevul va putea sta pe unul din scaunele aflate în
interiorul autobuzului sau în picioare. Dacă stă în picioare, se va ţine obligatoriu de una
din barele de susţinere din autobuz (troleibuz ) sau de una din brăţările, montate fix sau
libere pe barele de protecţie, pentru a preintâmpina alunecarea sau căderea pe podeaua
acestuia.
2.3 Elevul nu se va antrena în discuţii de nici un fel cu conducătorul auto de pe
mijlocul de transport;
2.4 Elevul nu va circula pe scările mijlocului de transport, când acesta este aglomerat şi
nici în dreptul uşilor deschise, dacă acestea se defectează accidental pe parcursul
călătoriei;
2.5 Elevul va călători regulamentar - cu bilet valabil sau abonament - evitând apariţia
de situaţii neplăcute, ce pot apărea în caz contrar;
2.6 Elevul va coborâ din mijlocul de transport în comun numai după oprirea acestuia în
staţie sau în dreptul locului de refugiu;
2.7 În momentul când elevul a coborât din mijlocul de transport în comun şi devine
pieton, va respecta cu stricteţe prevederile de la subcapitolul 1, referitoare la „
Deplasarea ca pieton „

Cap.1 AEROMODELISM. PĂRȚILE COMPONENTE ALE UNUI AEROMODEL

AEROMODELISM :
A.) Istoric aviație. Introducere în aeromodelism. Rol, importanță
B.) Clasificări. Noțiuni de bază

15
 A.) Istoric aviație.
Istoria aviației are o durată de peste două milenii, cele mai vechi obiecte zburătoare
realizate de om pot fi considerate zmeele realizate prin anul 200 Î.Hr. în China și cu ajutorul
cărora o persoană putea survola teritoriul inamic în timpul confruntărilor armate. Aspirația
spre zbor a lui Leonardo da Vinci a fost reprezentată prin diverse proiecte ale marelui
geniu renascentist, dar nu a reușit să pună nimic în practică.
În perioada cuprinsă între secolul al XVII-lea și al XIX-lea, observațiile
asupra atmosferei au condus la realizarea baloanelor cu hidrogen. Având baza teoretică
constituită din dinamica fluidelor și legile lui Newton, ia naștere aerodinamica modernă. În
prima jumătate a secolului al XIX-lea, sunt utilizate baloane cu aer cald pentru a se efectua
chiar și acțiuni de luptă, cum este în cazul Războiului Civil American sau al Bătăliei de
la Petersburg. Cuvântul aviație, cu accepția actuală, a fost introdus, în 1863, de către francezul
Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle (1812-1886), precursor în acest domeniu, în
lucrarea "Aviation ou Navigation aérienne". Abia la începutul secolului XX, experimentele și
realizările din domeniul aviatic au dovedit că este posibilă construirea unui aparat de zbor mai
greu decât aerul.2
Istoria aviației române
a.) Dezvoltarea și rolul aviației în zilele noastre;
b.) Tradiția aviației românești, realizări actuale, pespective de dezvoltare în contextul
internațional;
c.) Exemplul unor pionieri ai aviației mondiale: Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă,
etc.
Aviația română, scurt istoric.
Pionieri ai aviației române și mondiale, prin ideile și realizările lor în construirea de
aeronave și în efectuarea zborului s-au situat românii Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri
Coandă.
Dumitru Prunariu este inginer, aviator-primul cosmonaut român. În domeniul
cosmonauticii prin lucrările lui Conrad Hass din Sibiu încă din 1529 a prefigurat
realizarea mijloacelor pentru zborurile cosmice.
În domeniul avioanelor cu reacție Henry Coandă a realizat încă din1910 primul
avion cu reacție din lume, iar în cel al rachetelor Herman Oberth din Mediaș a construit în

2
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_aviației (consultat în 12.09.2018)

16
1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid, pe care a lansat-o cu
succes la Mediaș în 1935.
România construiește toate categoriile de aparate de zburat:avioane, elicoptere,
planoare etc. Proiectanți și constructori români de avioane: T. Dobrescu, G. Brișcu, Șt.
Protopopescu, G. Zamfirescu R. Stoica, Radu Manicatide, Iosif Șilimon, Elie Carafoli, ei
au realizat diferite aparate de zbor, de la construcția artizanală, la începuturi, până la cele
moderne, ieșite pe porțile fabricilor românești de profil.
Pe lângă succesele în construcția de aeronave, au urmat eforturi în ceea ce privește
pregătirea piloților, tehnicienilor și altor categorii de personal pentru exploatarea și
deservirea acestora. În anii 1910-1913 la Chitila și la Cotroceni s-au înființat primele școli
de pilotaj, sub deviza de-a fi în pas cu tot ce este mai modern în acest domeniu.
Aviația a fost utilizată în România în domenii multiple:
- transportul aerian de pasageri, marfă și poștă;
- fertilizarea solului, combarea dăunătorilor;
- practicarea sportului aeronautic de masă și performanță, cât și în sprijinirea de
către aviația mlitară a acțiunilor trupelor de uscat și marinei militare în luptele de apărare a
patriei.
Structura aviației române s-a perfecționat continuu în raport cu stadiul dezvoltării
țării și nevoilor întrebuințării aviației în scopuri social-economice cât și militare.
Aviația utilitară (dotată cu aeronave de construcție românească) este folosită în
lucrări de construcții-montaj, cercetări geologice, lucrări de aerofotogrametrie, misiuni
aviochimice în agricultură.
Aviația civilă de transport aerian se modernizează, se urmărește sporirea confortului
în aeronave, buna servire a pasagerilor la bord și la sol, executarea zborului în deplină
siguranță, se dezvoltă parcul de aeronave, pe baza construcțiilor proprii, cât și prin
achiziționarea de la alți parteneri.
Aviația sportivă își perfecționează și ea activitatea în domeniul sportului aeronautic
de masă, cât și de performanță, tinerii educați urmând să ocupe funcții în cadrul aviației
civile și militare.
Aviația militară este pregătită pentru a executa misiuni de luptă în cooperare cu
trupele de uscat, marina militară, trupele de apărare antiaeriană a teritoriului și alte
formațiuni ale sistemului național de apărare.

17
 Piloții îsi vor perfecționa măiestria zborului pe avioane supersonice, executând
misiuni în orice condiții meteorologice, atât ziua cât și noaptea, însușindu-și procedeele
luptei moderne la toate înălțimile.
Medicina aeronautică, ramură a medicinei generale, își va îmbunătății activitatea
menită să contribuie la asigurarea securității zborurilor, îmbinând activitatea de cercetare
științifică cu verificarea și atestarea aptitudinilor psihofizice ale personalului navigant și
desant parașutare din unitățile de aviație militară și civilă, al capacității de zbor și control
periodic al aviatorilor.
România desfășoară și activități de cercetare în cadrul programului INTERCOSMOS,
în domeniul telecomunicațiilor, meteorologie, fizică, medicină-biologie, teledetecție.
Aviația română se bucură de prestigiu mondial, prin realizările tehnice, recorduri și
performanțe aviatice deosebite, piloți și tehnicieni de un înalt professionalism, tehnici și
tehnologii modern de construcții de aeronave. (vezi mai pe larg în cartea: Istoria Aviației
Române în Cronologie pag. 581-595 )

Introducere în aeromodelism
Aeromodelismul este tehnica de-a construi și conduce aeromodele, ca sport a luat naștere
din îmbinarea utilului cu pasiunea pentru zbor alături de celelalte sporturi aviatice:
planorismul, zborul cu motor, parașutismul. Aeromodelismul este sportul fară limită de vârstă,
zborul entuziasmează tinerii, le inspiră dorința de-a învăța, de-a gândi în profunzime de-a
construi propriul avion și de-al zbura, de-a fi împreună cu prietenii sau colegii din Palate și
Cluburi ale Copiilor socializând, formându-și totodată și o personalitate puternică. În
România aeromodelismul are tradiție, practicanții acestui sport se întâlnesc curent la Râpa
Roșie, Clinceni, Strejnic și în alte locuri la sfârșit de săptămână. Acești pasionați ai zborului
radiocomandat copii, tineri și adulți, se întrec între ei fără a fi legitimați la vreun club sau
afiliați la Federația Română de Modelism.

Rol, importanță:

a) Dezvoltarea pasiunii pentru zbor a elevului;

b) Cercetarea fenomenelor zborului pe modele reduse;
c) Pătrunderea în tainele zborului și ale construcției aeronavelor;
d) Dezvoltarea imaginației, gândirii și a spiritului de inițiativă;
e) Însușirea informațiilor tehnico-științifice și aplicarea lor practică în laborator.

18
 f) Aeromodelismul este o activitate recreativă, ce urmărește o dezvoltare fizică și
intelectuală armonioasă.

B.) Clasificări. Noțiuni de bază

Clasificări.
1. Aeromodele nezburătoare (machete statice) - sunt copii la scară a unor avioane din
trecut sau din zilele noastre.
2. Aeromodele zburătoare - sunt împărțite de Federația Aeronautică Internașională
(F.A.I )pentru sportul aeromodelistic în funcție de modalitatea zborului, dimensiunile de
gabarit, tipul propulsorului și capacitatea cilindrică în mai multe clase).
2.1 Clasa de aeromodel cu zbor liber (F-1) - modelele de planoare (categoriile F-1-A și
F-1-E), aeromodelele cu fir de cauciuc (F-1-B) și cu motor (F-1-C), precum și aeromodelele
de cameră de avioane și elicoptere (F-1-D)
2.2 Clasa de aeromodel cu cord (F-2) ) - modele de viteză (categoria F-2-A), de
acrobație (F-2-B), de curse pe echipe (F-2-C), pentru lupte aeriene (F-2-D)
2.3 Clasa de modele cu dirijare prin radio (F-3) - De acrobație (F-3-A) și planoare (F-3-
B)
2.4 Clasa de machete (F-4) - machete de avioane cu dirijare prin cablu (F-4-B) cât și
machete de avioane cu dirijare prin radio (F-4-D)
2.5 Clasa de modele cu motor electric (F-5)

Noțiuni de bază
Noțiuni de aerodinamică, mecanica zborului, meteorologie, desen tehnnic, matematică,
fizică, chimie etc…
a) Cum zboară avioanele și aeromodelele ? (Explicații simple asupra principiului ce stă la
baza zborului cu și fără motor);
b) Portanța;
c) Profilul de aripă; Calculul unui profilul de aripă CLARK-Y
d) Rezistența la înaintare;
e) Meteorologie.Ce sunt curenții termici și dinamici, ascendenți și descendenți?
Utilizarea acestor curenți de către planoriști și aeromodeliști;
f) Pricipiul de zbor al planoarelor. Centrarea statică și dinamică a planorului;
g) Stabilitatea laterală, longitudinală și de drum a aeromodelelor (în jurul celor 3 axe);

19
 h) Caracteristicile aeromodelelor cu motor electric sau mecanic. Generalități asupra
motorașelor ce le echipează;
i) Forțele care acționează asupra modelului în timpul zborului;
j) Generalități despre rachetomodele și motoarele ce le echipează.
k) Desen tehnic (citirea schițelor și a planurilor de construcție.)
l) Matematică, fizică, chimie,etc..., principii, fenomene, reacții.

PĂRȚILE COMPONENTE ALE UNUI AEROMODEL

Definirea și rolul acestora

Fuzelajul - corpul aeromodelului, pe care se monteză aripile, ampenajul, motorul și trenul

de aterizare.
Motorul - transformă energia electrică sau energia rezultată prin arderea combustibililor în
energie mecanică.
Elicea- element de care depinde în mare măsură zborul modelului. Acționată de motorul
aparatului, elicea, rotindu-se, aruncă în spate curenții de aer.
Aripa - este compusă din carcasă și înveliș. Carcasa este alcătuită din borduri marginale,
racorduri și elemente longitudinale și transversale (longeroane, nervuri).
Ampenajul - este alcătuit din stabilizator (plasat orizontal) și derivă (fixată vertical). Există
însă modele cu ampenaje cu derivă dublă și dispuse în formă de V. Stabilizatorul seamănă cu
o aripă numai de dimensiuni mai reduse, iar deriva are de regulă, o formă trapezoidală sau
elipsoidală.
Trenul de aterizare - poate fi escamotabil (dislocabil, astfel încât pe timpul zborului să fie
amplasat în interiorul aeronavei) sau neescamotabil (fix).
Regulatorul electronic - controlează numărul de rotații al elicei prin modificarea puterii
motorului. Este conectat la motor, la acumulator și la receptor.
Acumulatorul - asigură energia necesară funcționării aeromodelului. La aeromodelele
termice se folosește numai pentru receptor, iar la aeromodele electrice se folosește atât pentru
receptor cât și mai ales pentru funcționarea motorului.
Servomecanismele - aparate mici care prin intermediul unor tije asigură controlul
suprafețelor de control. Sunt conectate la receptor prin care primesc semnale electrice urmând
a le converti pe acestea în lucru mecanic.
Receptorul - primește semnalele radio de la transmițător și le distribuie celorlalte
componente conectate la el sub forma semnalelor electrice.
20
 Transmițătorul - numit și radiocomandă, permite aeromodelistului controlul asupra
aeromodelului. Acesta funcționează pe baza undelor radio.3

Cap. 2 SCULE ȘI MATERIALE FOLOSITE ÎN LABORATORUL TEHNOLOGIC

DE AEROMODELE

2.1 Dotarea laboratorului

2.2 Cunoașterea și folosirea diverselor scule,.mașini și aparate,.a organelor de
mașini, tehnologiilor și materialelor precum și metodelor de lucru cu acestea:

2.1 Dotarea laboratorului

 mese de lucru stabile acoperite cu melamină ;
 menghine diverse dimensiuni,
 priză de 220 V cu prelungitor,
 dulapuri metalice pentru scule și materiale,
 rastele pentru păstrat subansamble sau modelele terminate;

2.2 Cunoașterea și folosirea diverselor scule, mașini și aparate, a organelor de

mașini, tehnologiilor și materialelor precum și metodelor de lucru cu acestea:

Diferite scule și modul lor de folosire:

 burghie, (spiral, sfredel, gaurește lemn, metal, plastic, au diferite grosimi, sunt
unele normale și altele speciale);
 clește, (clește pentru traforaj, clește patent, clește care strânge, care taie, cum se
folosește, cum se manipulează, cum se apucă, cu ce forță se strânge, care sunt domeniile de
utilizare; vorbind de clești, întâlnim clești cu vârfuri diferite, unele late, altele rotunde, altele
cioc de papagal, unele care taie, unele specializate pentru electricieni, pentru radio-amatori,
pentru instalatori);
 chei fixe, (dimensiunile cheilor care desfac sau strâng piulițe de diferite
dimensiuni, chei reglabile, cheia franceză, cheile sanitare);

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aeromodelism (consultat în 09.09.2018)

21
 ciocanul, (ce parți componente, ce forme, ce greutăți, cum se folosește, la ce
este util, cum îndreaptă, cum îndoaie);
 cuțite pentru debitat, bisturiu, cuttere cu diferite forme la vârfuri;
 foarfece, (care sunt domeniile de lucru, de câte feluri sunt, ce materiale pot fi

taiate cu o foarfecă, ce forme au foarfecele, cum se manipulează, cum se apucă

o foarfecă);
 dălți pentru lemn, (diferite forme: late, semirotunde, înguste)
 dispozitive:
 menghină: în care se pot fixa diverse piese, bacuri, șurub
de strângere și șuruburi de fixare;
 presă reglabilă;
 cântar electronic de precizie, (0-5000 gr. cu subdiviziuni);
 dinamometru pentru măsurat forțele ;
 balanță cu greutăți sau fără, ( mecanică);
 filiere, (diferite dimensiuni metrice mici)
 metrul sau ruleta, (se măsoară metale, textile, lungimi, în milimetri, centimetri și
metri);
 micrometrul, (pentru măsurători mai fine; măsoară foarte precis: milimetrii,
zecimi și sutimi de milimetru);
 penseta, (ce este o pensetă, de câte feluri este: lungă, mică, cu vârful îndoit);
 pensula, (de câte feluri sunt, la ce folosesc, din ce păr se fabrică, din ce materiale
sau ce forme și dimensiuni au);
 pila, (pilele metalice, ce forme au: rotunde, triunghiulare, late, conice, bastarde;
ce dimensiuni: mici, medii, mari; pile de precizie: de cizelator; care sunt domeniile

22
de utilizare: lemn, metal, plastic; rașpele: pilește grosier, lemn, plastic; are forme
late, rotunde, semirotunde);
 polizor manual sau electric;
 rindea, (rindea gealău, rindea cioplitor, rindea normală, rindele mici, metalice,
rindele cu lamă de bărbierit);
 scule pentru filetat:
 șurubelnițe, (care strâng sau desfac șuruburi, ce tipuri de șurubelnițe, ce
dimensiuni, ce domenii de utilizare, cum se manipulează, cum se strânge sau cum
se desface un șurub, părțile componente ale unei șurubelnițe);
 șublerul, (măsoară interior și exterior cu precizie de milimetri și zecimi de
milimetri; care sunt părțile componente, ce formă au și cum se măsoară cu ele);
 tarozi, (burghie de filetat);

Mașini de prelucrat lemn și metal:

 ampermetru care măsoară intensitatea curentului electric;

 burghie pentru lemn speciale, spirale pentru metal, cu părțile componente:
parte utilă, gât și coadă;
 cabluri flexibile cu mandrină, biaxuri;
 instrumente de măsură electrice;
 mașini de ascuțit, de șlefuit, polizorul stabil cu una sau două pietre;
 mașină de copiat pentru nervuri, sau elice, după un model dat;
 mașină combinată, robot de tămplărie, care poate cuprinde: fierăstrău circular,
freză, rindea mecanică, strung de lemn, foarte folosit în atelier;
 mașini de găurit electrice, verticale, cu coloană stabile și cu blat;
 mașină de rindeluit la grosime;
 mașină de șlefuit suprafețe;
 ohmmetru, măsoară rezistența electrică;
 scule pentru filetare;
 strung: un strung mic, eventual dotat cu o freză;
 traforaj, unealtă specifică pentru decupat materiale subțiri;
 o bormașină electrică la 220 V de mână și o bormașină cu acumulatori;
 un fierăstrău mecanic, circular sau pendular;
 voltmetru care măsoară tensiunea electrică pentru curent continuu sau alternativ;

23
24
Alte aparate folosite de aeromodeliști:
 anemometru care indică viteza vântului în m/s și Km/h;
 densimetru, măsoară concentrația unei soluții;
 dinamometru, măsoară forțele, pot fi cu resort sau cu arc de torsiune;
 manometru, măsoară presiunea unui fluid închis într-un recipient, diferențe
de presiune;
 tahometru, măsoară viteza unui corp solid în mișcare de rotație (ex. elicea);

Scule de lipit, sudat:

 ciocanul de lipit cu cositor (electric sau cu gaz);
 pistolul de lipit cu cositor;
 pistol de lipit cu tub de silicon la cald
 transformator de sudură electrică;

Ustensile pentru desenat:

 planșetă de desen, compasul de desen, șabloane de desen, florare, rigle de
calcul, echere, raportoare, rigle simple, creioane;

Instrumente pentru măsurarea timpului și a unghiului:

 cronometru, (poate fi mecanic sau electronic; măsoară timpul în ore, minute,
secunde, zecimi și sutimi de secundă);
 teodolitul, ( măsoară precis unghiurile orizontale și verticale );

25
 Organe de mașini :
Organele sunt piese sau ansamblu de piese fără mobilitate, care intervin în forme sau
au funcții asemănătoare ori identice în construcția organică a diferitelor mașini. Sunt
conforme unui S.T.A.S, care înseamnă standardizarea organelor de mașini. Avem:
 arcuri, de încovoiere sau de torsiune, de tracțiune sau compresiune, realizează
legături elastice între două piese, amortizează șocuri, sunt prelucrate din oțeluri
speciale de mare rezistența;
 niturile, sunt realizate din materiale moi. Fixează rigid, nedemontabil.
piulița, este ansamblu al șurubului, având pasul filetului standardizat cu cel al
șurubului. Varietate mare de forme în funcție de locul folosit și de utilitate;
 șaiba, se fabrică din diverse materiale, asigură contrarotirea piulițelor, sau
distanțează;
 șuruburi cu tije de metal filetate, din oțel, bronz, etc. Sunt de fixare, folosesc la
asamblarea demontabilă a doua sau mai multe piese. Sunt și șuruburi pentru lemn,
conice, numite holtșuruburi. Au diferite capete de strângere: cu cheie, cu
șurubelnița dreaptă, în cruce sau în stea;

Tehnologii folosite în laboratorul tehnologic de aeromodele:

 ambutisarea, manuală sau cu o presă;

 lustruirea, prelucrarea fină și extrafină a suprafețelor.
 nituirea, asamblarea nedemontabilă la cald sau la rece;
 sudarea, îmbinarea a două piese sudabile;4

4
Popescu M., Aeromodelele mele, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p. 25-30

26
Materiale folosite în laboratorul tehnologic de aeromodele :- vezi pozele de mai jos

27
 Cap. 3 CONSTRUIREA AVIOANELOR DIN HÂRTIE (ORIGAMI). ARIPĂ
ZBURĂTOARE (FLUTURAȘ) DIN HÂRTIE.

Avioanele din hârtie sunt simple și rapid de construit, în variante multiple, originale,
iar zborul lor frumos din sală sau de afară, dau satisfacție imediată copiilor.
 Materia primă: coli A4 de copiator (xerox) albe sau colorate, hârtie de caiet, foile
din blocul de desen,...deci o hârtie cu suprafață netedă!
Hârtia albă se colorează cu creioane colorate sau carioca (nu cu tușuri, cerneluri, culori
tempera sau altele, pe bază de apă)

 Execuția unui avion din hârtie: presupune îndoirea exactă a colii A4, pas cu pas,
conform cu cerințele modelului ales dintr-o carte de profil (ex: Avioane de hârtie -
Angelika Hahn, editura Casa, Oradea, 2012)
sau după filmulețe de pe youtube:
https://www.youtube.com/watch?v=W9dyjdRG_1w
https://www.youtube.com/watch?v=12UJvz0f-8k
sau după un soft de calculator 3D (ex: Greatest Paper Airplanes, 25 de avione din
hârtie)
 Gliders: (Pelican, Albatross, Kookabura...)
 Jets &Bombers : (Eagle, Condor, Hawk, Falcon...)
 Darts : (Hammerhead, Marlin, Bottlenose...)
 SSts & Stealth : (Jaguar, Leopard, Puma...)
 Starships : (Jupiter, Saturn, Venus, Neptune...)

28
 Plierea necesită atenție, se apasă cu unghia pe fiecare îndoitură, se verifică simetria
avionului, folosim pentru anumite modele hârtie pătrată.
Dacă folosim coli A4 de copiator (xerox) colorate putem face un avion din hârtie
multicolor astfel: le tăiem pe mijloc sau pe diagonală și apoi le lipim între ele, cu lipici solid,
la tub (culorile să fie calde + reci ) folosindu-ne imaginația și iată rezultatul…





29
  Lansarea avioanelor și “fluturașilor” din hârtie în zbor liber. Lansarea se
poate face oricând în sală (ex: la școală în pauze), însă afară doar când nu bate vântul.
Se vor tăia din carton duplex șabloane în diferite forme, se va trasa conturul după ele
pe coala A4 de copiator (xerox) sau pe hârtia de scris colorată și pliată (multiplicarea se face
de către copii). Urmează decuparea, înfășurarea la față (a botului) și îndoirea capetelor
aripilor. Zborul corect se obține, dacă respectăm îndoirea egală a capetelor aripilor.

Ce este vântul? Știința care se ocupă cu studiul atmosferei și a fenomenelor din

atmosferă se numește Meteorologie. Deci
vântul îl definim ca mișcarea orizontală a
aerului. Mișcările verticale sau înclinate
ale aerului se numesc curenți.
Vântul suflă (vine) dintr-o anumită
direcție și are o anumită intensitate
(forță). Forța care produce mișcarea
aerului pe orizontală este diferența de
presiune. Vântul este provocat de
diferența de presiune (pe orizontală) de la
loc la loc. Cauza principală a acestor
diferențe de presiune o constituie
încălzirea inegală a suprafeței terestre,
deci și a maselor de aer din vecinătatea

30
acestora. Uneori vântul poate prezenta creșteri bruște de viteză (față de viteza medie) sau
salturi ce poartă denumirea de rafale, neplăcute pentru zbor,c ând se transformă în vijelie.
Pentru lansarea avioanelor din hârtie sau fluturași este necesară o atmosferă stabilă,
adică lipsa curenților, însă putem avea soare sau nori. Norii sunt formați din picături fine de
apă sau cristale de gheață suspendate în atmosferă.
Avem diferite tipuri de lansări: lansare în zbor drept, lansare la distanță, lansare cu sau
fără acrobație. Pentru a lansa un avion îl prindem cu degetele de punctul de prindere situat
undeva în prima treime (de la vârf la coada avionului). Lansarea avionului de hârtie este
corectă (reușită) dacă avionul va zbura ușor înainte pe o traiectorie rectilinie (dreaptă), stabilă,
fără cabraj sau picaj, fară viraj la stânga sau la dreapta, ori întoarceri pe spate, ori cu evoluții
violente în spirală, și va înregistra timpi mari de zbor. Vedem mai jos modul greșit și cel
corect de lansare al unui avion din hârtie.
a. Greșit b. Corect

Erorile de zbor le corectăm cu ajutorul eleroanelor (aripioare de înălțime) adică acele

crestături care se fac pe latura din spate a aripilor, și care pliate ambele în sus sau ambele în
jos, reglează stabilitatea avionului (mai exact eliminăm cabrajul sau picajul).

Înclinarea în zbor a avionului (pe stânga sau pe dreapta) se elimină prin acționarea
eleroanelor (adică plierea unuia în sus și celuilalt în jos, sau invers), trebuie poziționate astfel
încât să avem o reacție pozitivă împotriva înclinărilor nedorite din zborul acestuia. La unele

31
modele de avioane din hârtie este necesară frâna situată la capătul corpului avionului (și
îndoită în sus). Dacă avionul este ușor de vârf, îi atașăm o agrafă de birou și astfel își
modifică greutatea, vom avea un zbor planat și cu o viteză redusă. Dacă lansarea se face de la
înălțime mai mare, atunci distanța de zbor va crește și durata de zbor asemenea. Recomand
elevilor să lanseze avionul cu o mișcare a mâinii uniformă și drept înainte, nici foarte tare,
nici foarte slabă, fără să încline avionul în momentul eliberării și vom vedea un zbor frumos,
ce va aduce multă satisfacție. Aruncarea avionului cu elan, și cu botul în sus, va presupune un
zbor scurt, sub un unghi abrupt, iar apoi rămas fără viteză, va intra în picaj căutând solul.
Observăm că pentru zbor, nu este suficientă o construcție perfectă a avionului, dacă nu știm
cum să-l lansăm corect.

Cap. 4 CONSTRUIREA UNOR MACHETE DE AVIOANE, ELICOPTERE,

RACHETE DIN CARTON

Aeromodelele pot fi împărțite în două categorii de bază: machete statice și aeromodele

zburătoare.
Machetele statice sunt copii la scara ale unor avioanelor din trecut sau din zilele
noastre.
Machetă - un model la scară redusă este, în general, reprezentarea fizică a unui obiect,
care menține o proporție cât mai fidelă a aspectelor importante ale modelului reprezentat.
Acesta permite examinarea și prezentarea proprietăților obiectului reprezentat fără a fi nevoie
a examina obiectul original. Construcția machetelor: se decupează piesele componente de pe
planșele A3 din carton, la scara1:1 și se asamblează conform instrucțiunilor.

32
 Lipirea se face la cald, cu pistolul cu tub de silicon, destinat pasionaţilor de bricolaj şi
aeromodeliștilor inventivi, care poate lipi materiale sensibile la temperatură, precum hârtia,
cartonul, plasticul, textilele.

33
34
Alte machete de avioane și elicoptere 3D PUZZLE :

Cap. 5 CONSTRUIREA DE MINI-AVIOANE (ȘOIM, O. Z. N, DELTA, SPORT,

PIȚIGOI, COLIBRI ) ȘI AEROMODELE FAZĂ PRIMARĂ DIN CARTON
( PESCĂRUȘ, ALBATROS, STÂRC). LUCRĂRILE DIN TRAFORAJ

În cele ce urmează se vor prezenta metodele și procedeele de construcție a

aeromodelelor din carton, în general. Înainte de a începe construcția aeromodelului din carton,
se pregătesc foarfeci, cuttere, traforaje, rigle, echere și hârtie sticlată (glasspapier), ca scule,
iar ca materiale: carton duplex, placaj de tei de 3 - 4 mm grosime și baghete de brad de 3 x 3
și 4 x 4 mm secțiune. Ca adeziv se va folosi aracetul. Se citește cu atenție desenul în scopul
interpretării juste a acestuia. Linia groasă continuă înseamnă linia pe care se va decupa
modelul. Linia subțire și continuă sau linia punct reprezintă axele după care se face montajul.
Linia punctată marchează locul unde se fac îndoiturile.
Decuparea pieselor se va face după ce mai întâi acestea se vor separa cu scopul de a
se putea executa decupările cât mai corecte. Înainte de lipire și asamblare se vor face

35
îndoiturile. Îndoiturile corecte se execută după ce în prealabil se zgârie cu un vârf ascuțit locul
unde se execută îndoitura.
Se iau apoi pe rând părțile ce urmează a fi lipite, se ung cu aracet numai atât cât este
necesar, fără a se exagera, apoi se lipesc. După ce toate părțile componente au fost pregătite se
trece la asamblarea modelului.
Mai întâi se lipește botul de placaj cu bagheta de brad ce reprezintă fuselajul. Apoi se
lipește, dacă este cazul, aripa pe parasol. Urmează lipirea ampenajului vertical și a celui
orizontal. Se lasă un timp oarecare să se usuce.
Montarea aripii pe fuselaj, în cazul când aceasta este demontabilă, se face cu ajutorul
unui fir de cauciuc, iar în lipsa acestuia cu un fir de ață mai rezistentă. Legarea trebuie să fie
cât mai rigidă pentru a nu permite deplasarea în timpul lansării sau a zborului, a aripii pe
fuselaj.
O mare atenție se va acorda executării corecte a unghiurilor diedre de care depinde
stabilitatea în zbor a aeromodelului.
În întreaga activitate de construcție a aeromodelelor se va avea grijă ca materialul din
care se execută să f i e foarte neted și corect decupat și finisat.
La centrarea aeromodelelor cu aripa fixă se va putea lipi pe bot suplimentar o greutate în
plus din carton, placaj și plastilină, după caz.
La cele cu aripa demontabilă centrarea se face prin deplasarea aripii spre înapoi, când
modelul are tendința, de cabraj, sau spre înainte, în cazul când picajul este accentuat.
La nevoie se va putea și aici interveni cu un surplus de greutate pentru cazul când
modelul este ușor de bot.

36
 MOD DE ASAMBLARE A MINI-AVIOANELOR (ȘOIM, O.Z.N., DELTA, SPORT,
PIȚIGOI, COLIBRI.)

La modul general, construcția aeromodelelor din carton (mini-avioane) începe prin

decupare de pe planșă a tuturor părților componente. Fuselajul (corpul avionului) este
reprezentat printr-o baghetă de brad de 3 x 3 mm ,la care se montează la unul din capete, prin
răsucire și lipire fâșia de carton dreptunghiulară.
Montarea aripii, stabilizatorului și direcției se face în locurile indicate în plan. Aripa
fiecărui model, întâi se îndoaie la mijloc sau la capete după dimensiunile prezentate în plan și
apoi se lipesc cu clei Ago sau aracet. La asamblarea modelului trebuie acordată o deosebită
atenție. Pentru a fi făcută cât mai corect, părțile componente să nu se usuce în poziție strâmbă
sau torsionată. Aripa și stabilizatorul trebuie să fie totdeauna în același plan.
Lansarea (aruncarea) se face de la o înălțime mai mare, împotriva vântului, cu puțină
forță, eliberând modelul din mână în poziție orizontală. Respectând aceste indicații fiecare
elev va avea satisfacții ori de câte ori își va lansa propriul aeromodel.
Recomand construcția a 6 tipuri de aeromodele (mini-avioane), dintre care unele imită
forma avioanelor mari (SPORT și DELTA).
Studiind piesele din care se cornpune un aeromodel (de exemplu ȘOIM) vom găsi:
- aripa (1), piesa cu care se fixează aripa de fuzelaj (1/a) stabilizatorul orizontal (coada
aeromodelului -2) piesa cu care se fixeaza stabilizatorul de fuzelaj (2/b) direcția (coada
verticala – 3) fuzelajul din lemn (corpul aeromodelului - notat pe desen cu 4) și botul
fuzelajului (5).
Aproape toate modelele se compun din aceste piese.

37
 Fazele de lucru la aeromodelul Șoim sunt:
 decuparea pieselor și îndreptarea lor,
 retezarea baghetei fuzelajului la lungimea indicată pe desen și în cazul în care e
deformată (strâmbă) îndreptarea ei cu grijă pentru a nu se rupe,
 confecționarea botului din fâșia de carton dreptunghiulară cu nr. 5 în felul următor:
prin tragerea repetată a acestei fâșii peste muchia rnesei, cartonul capătă o curbură, se
formează o primă buclă (de dimensiunea fuselajului în așa fel încât să se strângă pe acesta); se
înfășoară în continuare, până la capăt spre sfârșit se pune o picătură de aracet care, prin
presiune, se va întinde pâna la capăt.
 lipirea aripei și a stabilizatorului pe locurile indicate pe fuzelaj și întărirea lor pe
dedesubt cu piesele 1/a și 2/b.
 lipirea direcției pe stabilizatorul orizontal sau, (la modelul DELTA) pe aripă
După uscarea aracetului aripile (în afară de cele ale modelelor OZN și DELTA) se vor îndoi,
de la mijloc, în unghiurile arătate pe desen.
 îndoirea înspre sus a părții din spate a stabilizatorului orizontal (partea în dungi).
 la urmă modelul se va privi, la înălțimea ochilor, din față și se vor îndrepta piesele care
sunt strâmbe. Centrarea modelelor se face pe teren liber sau într-o încăpere mai mare.
Este foarte important cum efectuăm lansarea (aruncarea). Se face cu puțină forță eliberând
modelul din mână în poziție orizontală (nu în sus!). De la o înălțime mai mare (de
exemplu balconul blocului) ele vor zbura lin, și la distanță oferind elevului o distracție
plăcută.
Lipirea pieselor aeromodelelor se poate face cu orice adeziv pentru lipit hârtia: aracet,
clei Ago respectând la fiecare timpul de uscare indicat. Toate aeromodelele vor zbura dacă
vor fi executate cu precizie .

38
CONSTRUCȚIA MINI - AEROMODELULUI DIN CARTON - „ PESCĂRUȘ "

39
 Cu ajutorul hârtiei de calc se copiază modelul după plan ajutându-ne de riglă, echer și
florar pentru o mai mare fidelitate. Se transpune apoi modelul pe carton duplex cu ajutorul
indigoului folosit la mașinile de scris (negru).
Se separă prin tăiere fiecare piesă componentă a modelului. Se ia partea care
reprezintă aripa și cu o foarfecă dreaptă și bine ascuțită se decupează de jur împrejur după
linia continuă groasă.
Apoi în ordine se decupează fuselajul, întăritorul fuselajului (ar fi de preferat ca partea
din față a acestuia să se decupeze din carton triplex sau furnir), ampenajul orizontal.
După decupare se ia aripa și, cu ajutorul riglei și a unui vârf de foarfecă sau de cuțit, se
zgârie cartonul pe spate în locul marcat de linia punctată fără a-1 tăia și se îndoaie spre partea
cenușie și se lipește cu aracet, dupa cum se vede în plan -figura 1.
În continuare se fac aceleași operații, de îndoire și lipire a fuselajului.
De data aceasta însă avem de-a face cu două îndoituri. Prima (b) se va face spre partea
cenușie a cartonului, cea de-a doua (a) spre partea lucioasă a acestuia.
În prima îndoitură se va plasa întăritorul fuselajului și se vor lipi cele două părți ale
fuselajului de întăritor figura 2 c, fără a se lipi și urechile.
Ampenajul se decupează ultimul.
După executarea acestor operații se trece la montarea aripii și a ampenajului pe fuselaj
prin lipire cu aracet pe urechile fuselajului. În momentul lipirii aripii se va avea grijă ca în
40
final aceasta să formeze un unghi diedru în forma de „V" având extremitățile ridicate la cca
30 mm față de orizontală - figura 3.
Ampenajul va fi montat perfect orizontal. Pentru centraj se va folosi un surplus de carton
de forma botului lipit pe acesta, în cazul când modelul are tendința accentuată de cabraj la
lansare.

LUCRĂRILE DIN TRAFORAJ

Modul de lucru, materialele și uneltele necesare în efectuarea lucrărilor din traforaj.

- la acestea se folosește material lemnos sub forma plăcilor de traforaj cu grosimea de
1-4 mm, prelucrarea lor (operația principală, tăierea) se face cu fierăstrăul de traforaj.
- mai avem nevoie și de trusa cu scule (care se găsește în comerț, la papetării) ce
conține: fierăstrău de traforaj (similar ca formă cu bomfaierul, dar caracterizat printr-o
curbură foarte mare a elementului pe care se montează pânza), suport pentru tăiat cu
ferăstrăul, menghina necesară la fixarea suportului pe masa de lucru, pila, burghiul, ciocănelul

- în afară de aceste instrumente, utilizăm și adezivi pentru lemn (aracet), coli de

glaspapir (hârtie sticlată) diferite grosimi pentru finisarea obiectelor, plus pânze de traforaj cu
dinți foarte fini.

41
 Capetele pânzei se fixează în clemele fierăstrăului. Se desfac șuruburile cu piuliță
fluture, se așează pânza, apoi se strâng la loc. Pânza trebuie să fie foarte bine întinsă altfel se
rupe mult mai ușor. Pânza se așează întotdeauna cu dinții orientați spre afară.
- piesele din placaj (din lemn de plop, paltin,fag…) ale aeromodelelor (respectiv bot,
parasol, cadre, nervuri,etc.) sunt realizate după schița sau planul de construcție al acestora,
fiind alese din revistele de specialitate, de pe internet,etc. sau inventate de fiecare elev
aeromodelist (creație proprie, inventica...)

Ordinea în care trebuie executate operațiile în lucrările de traforaj este următoarea:

1. Se copiază pe placaj conturul piesei aeromodelului (bot, parasol, cadru nervură,
etc…) care urmează să fie executată, cu o coală de indigo, ori se fac șabloane, după care se
trasează conturul piesei necesare tăierii mai înainte de a începe decuparea.
2. Fixezi placajul pe suport cu ajutorul menghinei. Suportul se așază la marginea mesei
în așa fel încât capătul crestat să rămână în afara mesei.
3. Decupezi piesa. Aceasta este operația de bază în traforaj, la care este bine să ai în
vedere următoarele: dacă modelul este complicat și are tăieturi interioare, tai mai întâi toate
orificiile și numai după aceea conturul exterior. Pentru obținerea unui decupaj interior, faci
mai întâi – în marginea lui – o gaură cu burghiul, după care desfaci unul din capetele pânzei
ferăstrăului; o introduci în orificiul respectiv, apoi fixezi din nou pânza în cadru având grijă ca
ea să fie suficient de întinsă. După terminarea operației, scoți pânza în același fel. Procedezi
identic în cazul tuturor celorlalte decupaje interioare. Tăiatul propriu-zis se face mișcând
ferăstrăul în sus și în jos cu o apăsare ușoară. Pânza trebuie să aibă o mișcare perpendiculară
pe suprafața placajului, urmând întocmai conturul piesei aeromodelului. Când conturul
desenului piesei urmează o cotitură întorci placajul, nu fierăstrăul, iar la cotituri bruște
efectuezi mișcări lente cu pânza întorcând placajul cu grijă. Pentru a preveni încălzirea prea
puternică a pânzei (și ruperea), ea trebuie răcită din când în când ,se freacă cu o bucățică de
săpun (de casă, rufe) sau făcând pauze. Atenție sporită trebuie acordată menținerii tăieturii pe
linia desenată, pentru că pânza fierăstrăului poate devia; dacă decuparea este alături de liniile

42
trasate, mai poate fi rectificată cu ajutorul pilei când se finisează conturul, dar dacă este mai
adânc intrată în material, atunci piesa este compromisă. Folosirea intensivă a fierăstrăului, cu
ruperea inerentă a pânzelor fine și subțiri, cu o rezistență la folosire relativ redusă, face ca
șuruburilor cu piuliță fluture care se prind în brațul sculei să li se deterioreze filetul, astfel că
nu se mai pot strânge capetele pânzei între fălcile brațului. Pentru a putea fi utilizat în
continuare, acestea se înlocuiesc cu șuruburi scurte cu diametrul de 4 mm, care apoi se strâng
cu cleștele patent.
4. Ultima etapă este curățirea suprafețelor pieselor. Orificiile mai mici, colțurile,
diferite adâncituri sau ieșituri le cureți cu pila (pile fine de ceasornicărie, ce au profile
diferite: rotunde, pătrate, semirotunde, dreptunghiulare, triunghiulare). Întreaga suprafață a
piesei aeromodelului o șlefuiești cu bucăți cu glaspapir (de la grosier la fin) lipite cu poliadez
pe o bucată de lemn, (pile smirghel).

La părțile componente ale aeromodelului alcătuite din mai multe piese (ex. bot…),
șlefuirea se face după montarea acestora. Asamblarea pieselor se face prin lipirea cu adezivi
(aracet pentru lemn) și fixarea cu ajutorul cuișoarelor, clamelor de fixare, preselor de lemn
sau menghinei. Traforajul nu-i o joacă, ori moft, el înseamnă imaginație, fantezie, atenție,
perseverență, răbdare, îndemânare și satisfacție. Pasiunea traforajului poate apărea la orice
vârstă, aeromodelistul va lucra, de obicei din placaj, scândură subțire de tei, brad, lemn de
balsa (plastic, tego, sau metal subțire) toate cu suprafața plană, construind diferite
aeromodele frumoase care-l vor încânta cu zborul lor, dar este necesar și pentru dezvoltarea
mental psihică ulterioară, dezvoltându-i simțul pentru artă și frumos.

43
AEROMODELE PLANOARE DIN CARTON FAZA PRIMARĂ “ PESCĂRUȘ ”,
“ALBATROS ” ȘI “ STÂRC ”

MOD DE ASAMBLARE AEROMODEL PLANOR “ PESCĂRUȘ ”

PIESELE COMPONENTE ALE AEROMODELULUI ( Tabel )

1. FUSELAJ - 1a corpul fuselajului- baghetă de lemn 5 x 5x 600 mm

- 1b botul : - 2 piese din carton,
- 1 piesă placaj 5mm

44
2. ARIPA - 2a partea centrală- piesă carton
- 2b capetele aripei - două piese carton
- 2c nervuri - 2 piese placaj 3 mm
- 2d lonjeroane - 2 baghete lemn 5 x 2,5 x 395 mm
- 2e parasol - piesă placaj 5mm
3. AMPENAJ - 3a ampenaj vertical - două piese carton
- 3b ampenaj orizontal - piesă carton

45
 A). MONTARE Construirea unui aeromodel este o muncă interesantă, dar de migală,
care cere răbdare și pasiune ca și adevăraților constructori de avioane, iar pregătirea și
mânuirea lui pentru zbor vă vor da sentimente de mulțumire asemănătoare cu cele ale piloților
navelor aeriene. Este utilă cunoașterea câtorva termini specifici aviației, în desene sunt notați
cu cifrele și literele corespunzătoare. Reținem că partea pieselor care despică aerul în zbor și
este îndreptată către botul avionului se numește bordul de atac, iar partea opusă (cea pe care
se scurge aerul) poartă denumirea de bord de scurgere.
De asemenea, partea de deasupra aripii și a ampenajului orizontal (corespunzătoare la noi,
cu partea coloraăa a pieselor) se numește extrados, iar partea de dedesubt- intrados.
Pentru realizarea planorului trebuie să decupăm piesele de carton din planșă. Pe baza
tabelului se grupează piesele din carton împreună cu cele din lemn și, ținând cont de schițele
din planșă, se trece la montarea (îmbinarea) părților componente ale aeromodelului: fuselaj,
aripa, ampenaj. Se va avea în vedere ca toate piesele sa fie montate cu bordul de atac spre
înainte, iar lipirea să se facă pe suprafețele necolorate ale pieselor din carton.

1. FUSELAJUL
Se lipesc între ele, cu clei Ago sau aracet, bagheta de lemn 5 x 5 x 6 0 0 mm (corpul
fuselajului notat - 1 a) și piesa de placaj 5 mm (botul notat-1 b) prin introducerea unui capăt al
baghetei în deschizătura corespunzătoare din placaj. Apoi, de o parte de cealaltă a piesei din
placaj, se lipesc cele doua piese din carton (notate-1 b).

2. ARIPA
Pe bordul de scurgere și cel de atac ale părților centrale ale aripii (notate-2 a) se lipesc
baghetele 5 X 2,5 X 395 mm (lonjeroane notate-2 d).

Pe laturile mici se lipesc piesele din placaj 3 mm (nervuri notate-2 c).

46
 Cele două capete ale aripii (2 b) se crestează în zona de îndoire și se lipesc pe partea
centrală a aripii notată (2 a) în zona hașurată. Parasolul din placaj 5 mm (notat- 2 e)

se montează prin lipire pe axa aripii (notată cu linie-punct) la intrados.

3. AMPENAJUL
Cele două piese ale ampenajului vertical (notat-3a) se crestează în zona de îndoire și se
lipesc între ele. În același timp se face și lipirea de corpul fuselajului în zona reprezentată pe
schiță cu linie intreruptă. Apoi, pe axa ampenajului orizontal, la intrados, se lipește ampenajul
vertical.

47
 4. ASAM BLARE
Realizarea întregului aeromodel se definitivează prin montarea aripii pe fuselaj, ce se face cu
ajutorul unui fir de cauciuc care, înfășurat în jurul capetelor parasolului și a fuselajului,
fixează aripa de fuselaj.

Trebuie să avem grijă ca piesele din carton (aripa, ampenajul orizontal și cel vertical) să-și
păstreze forma în plan, să nu fie răsucite (torsionate).
B.) CENTRAJ ȘI ZBOR
Odată montat, aeromodelul urmează să fie centrat și echilibrat. Centrul de greutate al
aeromodelului trebuie să se afle la jumatate din profunzimea aripii. Ca să respectăm acestea,
avem posibilitatea să mutăm aripa înainte și înapoi pe fuselaj, până ce aeromodelul susținut în
punctul aflat la jumatate din profunzimea aripii, stă în echilibru. Numai după ce am realizat
această echilibrare, numită și centrare statică, putem trece la primele probe de zbor, centrarea
dinamică. Aeromodelul se lansează ușor, cu botul spre în jos și se observă ce tendințe are.
Căutăm să anulăm tendințele nefavorabile prin lansări repetate, stabilim poziția corectă a
aripii.
Zborul trebuie sa fie cât mai drept și pe o pantă cât mai dulce. De la o înălțime de cca.
2 m aeromodelul trebuie să zboare normal cca. 25-30 metri.

MOD DE ASAMBLARE AEROMODEL PLANOR “ ALBATROS ”

48
 După lungimea aripii (anvergura) acest aeromodel se încadrează în baremul (max. 650
mm) de concursuri pentru școlari la categoria fază primară (“ cartonașe”). Piesele desenate se
vor decupa cu grijă pentru a nu se îndoi cartonul. Piesele din lemn se vor șlefuii. Se va acorda
o mare atenție confecționării aripii. După cum se vede din desen, cele 3 părți ale ei- partea
centrală și cele 2 urechi- sunt curbate pe lățime, adică profilate. Partea centrală a aripii se
întărește cu cele 2 baghete (2 x 5 mm) lipite pe marginile dededesubt (intrados). La fixarea
celor două capete (urechi) ale aripii este foarte importantă respectare înălțimii (diedrul)
indicată pe desen (70 mm) și măsurată de la vârf la sol (masa de lucru). Sub aripă, la mijlocul
ei se lipește parasolul cu partea mai înaltă în față. Pe unul din capetele fuselajului se lipește
botul, iar pe cel opus stabilizatorul orizontal și cel vertical (direcția). Tricolorul se lipește pe
direcție. Când toate părțile lipite s-au uscat, se fixează aripa pe fuselaj cu fire elastice
înfășurate de vreo 6-8 ori. Centrul de greutate al modelului (care trebuie să stea în echilibru
perfect pe vârful adouă degete de la două mâini) trebuie să fie la prima treime a aripii.
Se lansează în poziție orizontală și cu forță destul de mare și contra vântului.Un
aeromodel perfect centrat zboară lin, fără balans, pe o distanță mare cu o viteză constantă,
păstrându-și direcția imprimată inițial. Dacă aeromodelul este lansat de pe o pantă mai înaltă,
durata de zbor poate ajunge la 2 - 4 minute.

Cap. 6 AEROMODELE FAZĂ PRIMARĂ DIN CARTON ȘOIM 1, RÂNDUNICA,

PITIC 1, PESCĂRUȘ 2, BARZA, PUIȘOR, RÂNDUNICA 2, ZEFIR, COCOR, PITIC.

AEROMODEL PLANOR DIN CARTON FAZĂ PRIMARĂ “ ȘOIM 1”

Din materialele ce se pot procura ușor, după desenul tehnic dat și sub îndrumarea
profesorului, aeromodelul planor „ȘOIM 1” poate fi realizat în laboratorul tehnologic de
aeromodele.
Date tehnice :
- anvergura - 660 mm ;
- lungimea - 550 mm ;
- greutatea - 70 g.
Piesele componente :

1. Botul aeromodelului (din placaj de fag, de 4 mm grosime).

2. Fuselajul (din lemn de brad de 5 x 5 x 400 mm).

49
 3. Nervură de aripă (din brad de 10 x 5 sau lemn de balsa).

4. Cârlige de fixat aripa (sârme de oțel).

5. Ampenaj orizontal (carton duplex).

6. Ampenaj vertical (carton duplex).

7. Aripa mediană (carton duplex și longeroane de brad).

8. Longeroane de întărire (baghete de brad de 5 x 3 x 400 mm).

9. Arcade aripă (carton duplex).

10. Întăritură aripa (carton duplex).
Materiale necesare :

1. Placaj industrial de 4 mm pentru botul aeromodelului.

2. Baghete (lonjeroane) de 5 x 3 x 400 mm, două bucăți, pentru aripă.

3. Baghetă fuselaj, una bucată de 5 x 5x 400 mm.

4. Nervuri din lemn de brad sau balsa, conform desenului, 3 bucăți.

5. Carton duplex pentru aripi, arcade, întăritură, ampenaj orizontal și vertical.
6. Clei, de preferință Ago sau aracet.

7. Ace cu gămălie (pentru fixarea pieselor, ampenaj orizontal, vertical, arcade etc.).
8. Plumb pentru centrajul aeromodelului,care se fixează în bot, în locașul prevăzut
acestui scop.

9. Cauciuc pentru legat aripa pe fuselaj (se poate folosi o cameră veche de bicicletă, din
care se taie inele cu ajutorul unei foarfeci).
Construcția aripii. Se trasează pe cartonul duplex partea centrală a aripii, de formă
dreptunghiulară, care are lungimea de 400 mm și lățimea de 85 mm. Trebuie să fim atenți ca
fibrele cartonului să meargă în lungul piesei, fapt care va mări rezistența aripii.

50
 La mijlocul aripii
se va lipi prin
presare întăritura
aripii. În partea de
sub aripă, pe
intrados se vor lipi
lonjeroanele
bordului de atac și
bordului de
scurgere sau fugă,
cu aracet, clei Ago

etc., și se vor
prinde până la
uscare cu cleme de
rufe. Se vor fixa
cele 3 nervuri ale
aripii, una la
mijloc, celelalte
două la

extremitățile aripii mediane

(centrale), acolo unde vor veni
montate arcadele (urechile sau
extremitățile aripii stânga și
dreapta).
Arcadele (urechile) se
montează după ce au fost date cu aracet
clei Ago sau la locul de îrnbinare,
căutând să le asigurăm un unghi diedru
pentru fiecare în parte, de 25 grade în sus.
Acest unghi diedru de la capetele aripii,
format de cele doua arcade (urechi), este
în “U” (mai există și în ‘V”sau în “W”) și

51
asigură stabilitatea laterală a aeromodelului în zbor.
După uscarea ansamblului aripii, este bine și estetic de a se șlefui marginile aripii și ale
arcadelor, de a se rotunji longeroanele bordului de atac și bordului de fugă, pentru ca frecarea
cu aerul sa fie cât mai mică.
Construcția ampenajului orizontal și vertical este foarte simplă, dacă se respectă desenul
dat.
Montajul ampenajului orizontal se face la capătul mai subțiat al fuselajului, înainte de a
se monta, se va îndoi pe lungime, ca în desen, pentru a-1 face portant. Se prinde, după ce a
fost dat cu aracet sau clei Ago, prin înfigerea prin el și fuselaj a 2 ace cu gămălie, care după
uscarea aracetului sau cleiului Ago se îndepărtează. Ampenajul orizontal, spre deosebire de
aripă, se montează pe fuselaj la 0 grade. Rolul ampenajului orizontal este de a asigura
stabilitatea longitudinală a aeromodelului în zbor.
Ampenajul vertical se decupează conform desenului, se taie și se ajustează în mod
corespunzător pentru a putea fi lipit peste ampenajul orizontal și sub bagheta fuselajului.
Trebuie să ținem seama că acesta, va fi la 0 grade față de axa longitudinala a fuselajului. Orice
înclinare sau deviere în dreapta sau stânga a ampenajului vertical, poate duce în viraj modelul.
Ampenajul vertical are menirea de a da aeromodelului stabilitatea de drum.
De mare însemnătate este construcția precisă a botului și montajul fuselajului în locașul
lui, deoarece fuselajul este pe 0 grade iar partea superioară a botului, locul unde vine montată
aripa, are față de fuselaj un unghi de incidență pozitiv de 2 grade, fără de care aeromodelul
planor nu va putea zbura.
Este recomandabil să se aplice pe partea superioară a botului, acolo unde vine montată
aripa, o baghetă lată de 8 mm și groasă de 3 mm. Montarea ei se va face cu aracet sau clei
Ago și ținte mici. Aceasta va da o stabilitate mai mare aripii față de fuselaj. Dacă capetele
acestei baghete suport de aripă depășesc cu circa 5 mm lățimea aripii și în față și în spate, nu
va mai fi nevoie de cârlige, deoarece cauciucul va putea fi prins de aceste capete, peste aripă,
asigurând astfel legătura dintre aripă și fuselaj.
De reținut că nervurile, conform desenului sunt confecționate din baghetă de brad de
dimensiunea 10 x 5 mm dar mai adecvate ar fi confecționate din lemn de balsa de densitate
mai mare. Pentru protejarea ampenajului vertical în partea lui inferioară este de dorit ca
înaintea lui, sub fuselaj să fie matisată cu ață de cusut (macramé) și aracet sau clei Ago, o
bechie din sârmă subțire de oțel de 0,5 mm, care la aterizare va suporta șocul datorat
contactului cu pământul.

52
 Finisajul. Odată terminată construcția, șlefuită și curățată, ea poate fi impregnată cu
nitrolac împotriva umidității, fapt care o va face mai rezistentă. Impregnarea se realizează cu
ajutorul unei pensule late, cu care se întinde nitrolacul în strat uniform sau Spray lac
transparent lucios.

Atragem atenția că această operație se realizează într-o sală de laborator ce trebuie

aerisită, iar substanțele de impregnare ferite de foc. După uscarea nitrolacului, aeromodelul
se poate vopsi în culori vii (de exemplu în roșu, alb, portocaliu și altele ) folosind vopsele:
 nitro-celulozice DUCO, aplicate cu ajutorul unui pulverizator de gură,
vopsele care în prealabil au fost diluate la consisțența necesară,
folosind în acest scop diluantul pentru produse nitrocelulozice
D002-2 sau D209 E - diluant pentru peliculogene (lacuri,
emailuri, vopsele, grunduri, chituri de stropit) pe bază de
nitroceluloză sau derivați celulozici .
 auto sau decorativă de calitate superioară, spray la 400 ml, care vor fi aplicate prin
pulverizare.
Se inscripționează aeromodelul pentru participarea la concursuri (ex: YR-TGM / ȘOIM 1 )
după șabloane personalizate, create în CorelDraw și apoi scoase la imprimantă.

53
 Centraje lansări. Aeromodelul se asamblează, respectiv se montează pe fuselaj, aripa
cu ajutorul cauciucului, având grijă ca bordul de atac al aripii să fie în față spre direcția de
zbor.
Urmează reglajul, adică aducerea prin îndoiri ușoare a tuturor pieselor componente ale
aeromodelului, la o simetrie perfectă.
Se sprijină, exact la mijloc pe intrados, aripa pe degete și se realizează centrajul static
prin adaugare de plumb în bot. Dacă modelul cade de coadă, înseamnă că mai trebuie pus
plumb. Un model centrat static sprijinit sub aripa, la mijlocul ei, pe vârfurile degetelor, stă
perfect pe orizontală. După ce ne-am convins ca aeromodelul este simetric, nu are torsionări și
îndoituri la aripă, ampenajul orizontal și vertical, iar la centrajul static am fixat plumbul
necesar în locașul botului, putem trece la centrajul dinamic și la primele încercări în zbor.
Alegem o zi cu un vânt slab și ținând aeromodelul de sub aripă, cu botul în vânt, cât mai
aproape de sol (înalțime cât mai mică), cu modelul ușor aplecat de bot înspre pamânt,
imprimându-i puțină viteză, îl lansăm din mână. Dacă observăm că are tendința să cadă în bot,
ridicăm foarte puțin marginile bordului de fugă la ampenajul orizontal. Dacă face tangaje
(urcă de bot și apoi cade), coboâm puțin marginile bordului de fugă ale ampenajului orizontal.
Dacă virează într-o parte sau alta, verificăm ampenajul vertical în caz de nevoie îl îndoim în
partea opusă virajului. Un model bine centrat dinamic, va efectua un zbor lin, pe o pantă lină
continuă de coborâre, numită zbor planat. Când totul este reglat, se pot face lansări de pe
înalțimi din ce în ce mai mari. Trebuie ținut seama ca la lansările din mâna să se facă cât mai
aproape de panta lui de planare și de viteza de zbor pe care o are aeromodelul. Nu se
recomandă aruncarea aeromodelului cu botul în sus. Va urma o
ascensiune, modelul va intra în limită de viteză, se angajează și
se va prăbuși, lucru nedorit, ce poate duce la ruperea lui. După
fiecare zbor, este bine să verificăm simetria aeromodelului,
poziția aripii pe plăcuță, plumbul din bot, să înlăturăm
eventualele torsionări. La această categorie de aeromodele,
participă de obicei elevii din clasele II—V și se pot organiza
concursuri interesante și atractive.
Se vor efectua câte 3 lansări de fiecare concurent, cronometrate, iar suma celor 3 zboruri
se adună. Fiecare secunda de zbor constituie un punct, iar totalul secundelor dă punctajul.
Câștigă concurentul cu punctajul cel mai mare. Lucrat cu răbdare, centrat bine, aeromodelul
,,ȘOIM 1" dă satisfacții depline constructorului modelist.

54
 MOD DE ASAMBLARE AEROMODEL PLANOR “ RÂNDUNICA”

Botul se lipește pe fuselaj, în față, iar în partea opusă stabilizatorul orizontal și deriva.
Aripa nu se lipește de fuselaj ci, prin intermediul unei fâșii de furnir, se leagă de acesta cu fire
elastice. Fâșia de furnir însă va fi lipită pe mijlocul aripii. Sub aripă, tot la mijloc, se lipește o
bucată scurtă de baghetă necesară asigurării curbării, adică profilării aripii.
Aripa se va fixa pe fuselaj în așa fel încât centrul de greutate al aeromodelului - și care
se stabilește ținând modelul în echilibru pe vârful a două degete de la cele două mâini, sub
aripă - să se afle la prima treime (pe lățime) a aripii. Partea din spate a stabilizatorului
(profundorului) desenat în dungi se îndoaie în sus pe ambele părți cu 1 mm.
Se lansează întâi din mână cu o viteză destul de mare și în poziție orizontală. Dacă
aeromodelul urcă la început și apoi are tendința să cadă în bot, înseamnă că este ușor în bot și
atunci aripa trebuie deplasată puțin în spate.
După ce se obține o planare corectă se poate trece la lansarea cu praștia, ținând
modelul înclinat în sus. Lansarea se va face neaparat în aer liber pe un teren mai întins și fără
obstacole. Nu se lansează aeromodelul în direcția altor persoane.

55
 AEROMODEL DIN CARTON “ PITIC - 1”

Forma aripei,ampenajului și al derivei

(șabloanele), se debitează de către profesor din carton
duplex, pentru multiplicare. Urmează desenarea celor
trei piese pe carton duplex sau coală de hârtie de
desen, și decuparea lor cu foarfecile, de către elevi.
Botul se taie cu ferăstrăul de traforaj, se șlefuiește, și
se lipește cu aracet de baghetă. Se asamblează
întregul model, apoi se ridică cu 1 mm marginea din spate a ampenajului.

56
 AEROMODEL DE CARTON PENTRU LANSAT CU SANDOUL

Construcția simplă cât și lansarea nu ridică probleme elevilor aeromodeliști începători.

După copierea pe carton a fiecărei poziții în parte și decuparea lor vom trece la construcția
propriu-zisă. Fuselajul poz.4 se execută din placaj de aviație gros de 1,5 mm pe care se vor
face decupările pentru aripă și profundor,care nu vor fi mai mari de 1,2 mm. La partea
anterioară a fuselajului se va lipi cu aracet pe părțile laterale câte o bucată din poz.3 care se va
executa din placaj gros de 2 mm. Din lemn de tei cu secțiunea de 3 x 4 mm se vor confecționa
2 bucăți din poz. 5 și se vor lipi. După umezirea aripii (poz.1) în zona diedrului (de aprox.5o) ,
uscarea completă se va introduce în locașul din fuselaj și lipi cu aracet. Ulterior se vor lipi
poz.2 și poz.6, vopsirea se va face cu vopsea DUCO (nitroceluloză) după gustul fiecărui elev
aeromodelist. Lansarea se va face cu panglică de cauciuc de 1 x 4 sau 1 x 6 mm, care se va

introduce în locașul indicat cu * .

MATRIȚE DIN PLUMB PENTRU AEROMODELE DIN CARTON

57
 AEROMODELE DE PERFORMANȚĂ DIN CARTON
1.“PESCĂRUȘ 2”, 2.”BARZA”, 3.”PUIȘOR”

Aceste aeromodele din carton sunt proiectate pentru elevii din clasele III- IV.
Confecționarea propriu-zisă o începem cu trasarea lor pe un carton duplex conform cotelor
date în plan având în vedere că unele piese nu sunt proiectate la scara naturală 1:1. Piesele
importante (parasolul, botul, capătul aripei), sunt proiectate și desenate la scara 1:2 pentru
„PESCĂRUȘ 2", iar aripa și întăritura sunt proiectate în plan micșorat, deci trebuie desenate
conform cotelor date pe plan.
Aeromodelul din carton „BARZA", este proiectat la scara 1:2, aripa și întăritura
trebuiesc proiectate de patru ori mai mari, față de desenele din plan.
Pentru aeromodelul „PUIȘORUL", aripa, ampenajul, direcția, trebuiesc desenate
conform cotelor de pe desen. Piesele, botul și parasolul fiind la scara 1:2 se desenează ținând
seama de cote și scară. Dacă ați desenat aeromodelul pe care vreți să-l construiți, începeți cu
confecționarea fuselajului. Prima dată decupați botul, din placaj, de 3 mm corepunzător
desenului, șlefuindu-1 după aceea corect. O baghetă de brad, 5 x 5 , ( p e n t r u fuselaj) o
prelucrați în așa fel ca să intre în orificiul botului. Lipiți bagheta în acest orificiu cu aracet,
clei Ago, super glue Bison. Pe fuselaj lipiți piesele de la coadă, respectiv ampenajul și
direcția, pe care le-ați decupat anterior.
După confecționarea aripei decupați și întăritura. O lipiți pe aripă, o lăsați să se usuce,
având grijă să puneți peste ea o greutate (o bucată de scândură). La mijlocul aripei lipiți
parasolul, decupat din placaj de 4 mm. Este important a lipi acest parasol foarte bine,
deoarece aripa se prinde cu două fire de cauciuc cu ajutorul acestuia de fuselaj.
La aeromodelele din carton „PESCĂRUȘ 2” și „BARZA" trebuie să mai lipiți și
semiprofile sub aripă. Aceste semiprofile vor întări aripa mai bine, lucru care este foarte
important, având în vedere că lățimea aripilor este destul de mare. După terminarea
confecționării modelului respectiv, se dă pe el cu lac, ceea ce face să i se mărească rezistența.
După impregnare, legați aripa de fuselaj și verificați ca aceasta și ampenajul să stea
corect, fără torsiuni. Controlați centrul de greutate al aeromodelului suspendându-1 pe două
degete sub aripă. Dacă stă echilibrat, modelul este centrat.
Se poate trece în sfârșit la lansare. Devierea zborului se poate corecta prin mișcarea
direcției spre partea stângă sau dreapta. În caz că modelul zboară cu mare viteză spre sol
înseamnă că este greu de bot, defecțiune ce se poate remedia deplasând aripa către acesta.

58
 În caz, că modelul zboară dezechilibrat (în sus, în jos, periodic) trageți aripa mai spre
coadă până când zborul este lin. Cu un aeromodel bine centrat, lansându-1 la pantă din mâna,
se poate realiza o performanță de zbor de peste 2 - 3 minute.

59
60
 ALT AEROMODEL PLANOR DIN CARTON „RÂNDUNICA 2"

Caracteristici tehnice :
- Anvergură - cca 310 mm ;
- Greutate - cca 20 g (fig. 1).
Construcția se adresează îndeosebi
aeromodeliștilor începători, fără deosebire de
vârstă. Pentru realizare este necesar să
confecționăm șabloane din carton sau placaj
după forma aripei și a ampenajelor existente. Aripa și ampenajul orizontal au fost transpuse la
1/2 din anvergură. Când vom confecționa șabloanele, va trebui să trasăm cele două jumătăți
folosind ca axă de simetrie linia punctată care este vizibilă în schiță. Cu ajutorul șabloanelor
vom avea posibilitatea să trasăm pe carton numărul de piese necesar. După decupare, pe linia
bordului de atac a aripei, crestăm cu cutter-ul în așa fel încât să putem îndoi ușor partea de
carton nehașurată.
Această suprafață se lipește pe intradosul aripei (partea de dedesubt) pentru rigidizarea
acesteia, cu aracet. Este neapărat necesar ca trasarea să se facă cu mare atenție, precum și
decuparea pieselor, întrucât trebuie să existe o simetrie perfectă între partea stângă și cea
dreaptă (fig. 2).

Odată piesele din carton decupate, se poate trece la decuparea pieselor din placaj,
respectiv botul fuselajului și parasolul. Piesele sunt redate la scara 1 : 1 (fig. 3). Parasolul se
confecționează din două piese lipite între ele, piesa din placaj de 4 mm și piesa din baghetă de
brad cu dimensiunile de 3 x 4 x 70 mm.
Fuselajul se confecționează din baghetă de brad cu dimensiunile de 3 x 3 x 250 mm.
Aripa se montează prin lipire cu super glue Bison, clei Ago sau aracet, folosind pentru fixare

61
două ace cu gămălie, unul la bordul de atac, celălalt la bordul de scurgere, pe parasol. În
același fel, montăm și ampenajul orizontal pe fuselaj, verificând dacă linia de mijloc (axa de
simetrie a acestuia) se află pe mijlocul fuselajului. După uscare, tăiem cu traforajul de la
bordul de scurgere spre bordul de atac al ampenajului orizontal pe o lungime de 20 mm,
pentru a putea încastra și lipi ampenajul vertical.
Prin intermediul parasolului, aripa se montează pe fuselaj cu ajutorul unui fir de
cauciuc. Trebuie avut grijă ca
piesele din carton, aripa, ampenajul
orizontal și cel vertical să păstreze
forma unui plan perfect, să nu fie
răsucite (torsionate). Aeromodelul,
odată montat, trebuie centrat și
echilibrat. Centrul de greutate al
aeromodelului trebuie să se afle la
jumătate din profunzimea aripei. Ca să respectăm acestea, avem posibilitatea să mutăm aripa
înainte și înapoi pe fuselaj, pînă în momentul în care aeromodelul susținut în punctul aflat la
jumătate din profunzimea aripei stă în echilibru. Numai după ce-am realizat această
echilibrare, numită și centrare statică, putem trece la primele probe de zbor, centrarea
dinamică.
Aeromodelul se lansează ușor cu botul spre în jos se observă ce tendințe are. Căutăm
să anulăm tendințele nefavorabile și, prin lansări repetate, stabilim poziția corectă a aripei.
Zborul trebuie să fie cât mai drept și pe o pantă cât mai dulce. De la înălțimea de cca 2 m
aeromodelul trebuie să zboare normal cca 10 - 15 m.

BOTURI, NERVURI ȘI PARASOL DE AEROMODELE

62
 AEROMODEL PLANOR DIN CARTON “ ZEFIR ”

Date tehnice:
Anvergură - 600 mm
Lungimea - 600 mm
Suprafață totală - 5,82 dm2
Greutate - 42 gr
Acest planor este destinat
aeromodeliștilor începători în
scopul familiarizării acestora
cu părțile componente
principale ale unui aeromodel
și cu zborurile acestuia.
Construcția fuselajului începe
cu desenarea botului pe un
placaj de 5 mm grosime, pe
care apoi îl decupăm cu
traforajul. Se finisează și se
rotunjesc, marginile.
Desenele cabinei și pilotului
vor fi executate pe ambele
fețe ale botului. În acest bot
se montează prin încleiere cu
clei Ago super glue Bison sau aracet, bagheta, pe care în prealabil am ajustat-o la
dimensiunile din plan. Această ajustare se face cu rindeaua daca fribra este perfect paralelă,
sau cu pila, astfel încât capătul ce se montează la bot să aibă o secțiune de 5 x 5 mm. Treptat,
aceasta secțiune se reduce spre capătul posterior la 2,5 x 2,5 mm.
Aripa se confecționează din carton duplex având grijă ca lungimea aripei să fie axată
pe direcția, „fibrelor", cartonului. După decupare se execută ornarea ei cu un creion colorat
sau tuș.
Cele două jumătăți ale aripei vor fi curbate pe toată lungimea procedând în modul
următor: se ține cu o mână aripa presată la marginea mesei, iar cu cealaltă o tragem peste
muchie, în jos. Repetăm, această operațiune pînă când ea rămâne la curbura necesară.

63
 Dintr-o baghetă de brad sau balsa cu secțiunea de 8 x 12 mm vom executa talpa aripei,
conform desenului, urmând ca pe porțiunea nervurii (a locului de lipire al aripei) să executăm
cu ajutorul cuțitului sau a pilei un șanț ce servește la formarea și menținerea unghiului diedru
al aripei. Acest unghi este necesar pentru a se asigura o bună stabilitate laterală a modelului în
timpul zborului.
Se lipește mai întâi o jumătate de aripă presând zona de lipire și susținând capătul la
înălțimea indicată - 85 mm. După uscare se poate lipi cealaltă jumătate.
Dacă cartonul este moale și aripa nu-și păstrează forma pe întreaga lungime, putem să
o consolidăm montând o fâșie de furnir de tei gros de 1 mm și lat de 10 mm la centru și 5 mm
la capete, fâșie ce o montăm pe nervura aripei și pe aripă la 1/3 de la bordul de atac.
Aripa se montează pe fuselaj prin intermediul firelor de cauciuc. Aceasta ne permite ca
în timpul primelor lansări să putem centra ușor modelul, prin împingerea aripei înainte sau
înapoi. Ampenajele le decupăm din același carton și le ornamentăm cu aceeași culoare
folosită la aripă. Vom ține cont și aici ca lungimea pieselor să fie axată pe direcția „fibrei",
cartonului. Ampenajele nu se, curbează. Ampenajul orizontal se montează prin lipire la
capătul posterior al fuselajului ajungând cu vârful V-ului de la „profundor" la 20 mm de la
capătul baghetei. Ampenajul vertical se montează introducându-1 cu marginea inferioară
într-o despicătură a capătului baghetei ce o facem cu ajutorul traforajului pe o lungime de 20
mm.
După uscarea cleiului se face centrarea statică care constă din susținerea pe vârful
degetelor arătătoare, ale modelului (aproximativ la 40% de la bordul de atac al aripei) în
echilibru. Dacă modelul va cădea, de bot, vom împinge aripa înainte atât cât este necesar
pentru a sta în echilibru, și invers daca se va ridica de bot. Urmează să facem centrajul
dinamic care constă din reglarea modelului în zbor.
Lansarea modelului se va face ținându-1 în mână de sub centrul de greutate și
împingându-1 înainte, puțin aplecat de bot în jos. Nu se va arunca puternic și nu se va orienta
cu botul în sus. Dacă modelul va zbura cu un picaj pronunțat vom îndoi ușor profundorul (de
la linia punctată a ampenajului orizontal) în sus. Dacă modelul va executa un zbor urcându-se
de bot iar apoi coborând (va zbura în „capace") vom îndoi profundorul în jos. Vom verifica de
asemenea ca aripa sau ampenajele să nu prezinte torsiuni. Virajele modelului vor fi corectate
cu ajutorul direcției, îndoind-o de la linia punctată la, stânga sau la dreapta, după caz. Modelul
bine centrat va trebui să execute un zbor corect coborând sub un unghi mic față de orizontală.

64
 Toate lansările se vor face cu fața spre vânt. Vântul prea puternic va stânjeni zborul
modelelor de carton. Cu acest model se pot organiza concursuri care se vor desfășura la o
pantă potrivită acestui scop.

AEROMODEL PLANOR DIN CARTON “ COCOR ”

Date tehnice:
Anvergură - 465 mm
Lungimea - 455 mm
Suprafață totală - 3,25 dm2
Greutatea - 24 gr
Acest model de carton este
simplu construit și robust
fuselajul este este format
dintr-un bot decupat din
placaj de 5mm și o baghetă
de brad cu o secșiune de 4 x
4 mm. Aripa este decupată
din carton duplex și este
formată din partea centrală
și două capete. Lungimea
pieselor va trebui să fie
axată pe direcția „fibrelor"
cartonului, pentru motive
de rezistență. Cele trei piese
ale aripei vor fi curbate în
modul descris la planorul
Zefir și apoi montate. Capetele aripei se vor lipi, ridicate cu 40 mm, acest unghi asigurându-i
modelului stabilitatea laterală în timpul zborului. Montăm aripa prin lipire pe nervura ce face
corp comun cu fuselajul, introducând partea centrală a bordului de atac în tăietura practicată
în acest scop. Ampenajele sunt decupate din același carton. Ampenajul vertical este lipit pe
ampenajul orizontal și împreună se lipesc la capătul posterior al baghetei fuselajului.
Ampenajele nu se vor curba. Centrarea, dinamică și lansarea modelului se fac în același mod
ca la planorul ,,Zefir".

65
 MOD DE ASAMBLARE AEROMODEL PLANOR “ PITIC ”

Confecționarea modelului începe cu mărirea

desenului direct pe hârtie de mătase (foiță),
conform cotelor indicate pe plan. Întorcându-se
foița, pe spatele ei, de-a lungul marginilor aripii, al
ampenajului orizontal și al celui vertical (deriva)
se lipesc cu aracet sau lac nitro, baghetele pregătite
din fâșii de furnir de tei sau paltin de 5 mm lățime.
După uscarea lipiturilor, piesele vor fi decupate cu cutter-ul. Diedrul aripii se realizează prin
lipirea a două bucăți de carton îndoite la centru în formă de “ V ”. (vezi desenul).
La mijlocul aripii, pe
parte ei inferioară se
lipește o baghetă care
va servi la fixarea
aripii pe fuzelaj cu
fire subțiri de ealstic.
Astfel aripa se poate
muta mai în față sau
mai către spate cu
ocazia centrării.
Fuselajul se compune dintr-o baghetă de brad de 4 x 6 mm și dintr-un bot fixat la față, decupat
din placaj de 5 mm. Capătul opus al fuselajului este subțiat oblic în partea inferioară,
asigurându-se astfel fixarea ampenajului cu înclinarea necesară pentru un zbor stabil.
Centrarea modelului se face pe timp frumos. După montarea pieselor, lansăm modelul din
poziție orizontală cu botul ținut puțin spre în jos. Dacă observăm că modelul nu zboară cu
viteză constantă, ci urcă, și apoi, pierzând viteză, intră în picaj, înseamnă că are botul ușor. În
acest caz aripa se va muta mai către spate, până când se obține un zbor normal (vezi desenul).
Corectarea devierii modelului la stânga sau la dreapta se face prin mișcarea laterală a direcției
mobile. Prin sistemul de construcție descris, utilizându-se furnir de tei în loc de baghete din
brad, se obține un model cu greutate foarte redusă, calitate necesară și modelelor cu motor de
cauciuc (propulsoare). Modelul se poate transforma ușor în propulsor, prin demontarea
botului și fixarea în locul lui a elicei. Partea opusă a cauciucului se va fixa pe fuselaj cu un
cârlig confecționat dintr-un ac cu gămălie.

66
 ALTE MODELE DE AVIOANE DIN CARTON

Cap. 7 CONSTRUIREA ZMEELOR

Tipuri și forme diverse, exerciții de zbor

Zmeele celulare au forme și dimensiuni neobișnuite și de aceea tind să atragă atenția atunci
când se află la înălțime.

67
 1. Zmeul Cell Kite (se poate procura de la
www.sierra.ro ) este confecționat din poliester. Prin
construcția sa, acest zmeu este stabil chiar în condițiile
unui vânt puternic. Poate fi manevrat folosind o singură
coardă și poate fi lansat pentru un vânt între
6 - 30 km/oră. Este bine de știut că zmeele celulare au
portanță considerabil de mare și, în funcție de viteza
vântului, varianta constructivă și dimensiunea pot ridica
diverse sarcini la o înălțime prestabilită și constantă. Asta le recomandă în anumite situații
pentru diverse aplicații (măsurători, fotografie aeriană, etc).
2. Zmeul Delta uriaș, este confectionat în cadrul laboratorului tehnologic de
aeromodele la P.C. Tg-Mureș din polietilenă rezistentă. Prin construcția sa, acest zmeu
reușește să fie stabil și în condițiile unui vânt mai puternic și are un zbor distractiv. Suprafața
lui este de S=3 m2. Poate fi manevrat folosind o singură coardă și poate fi lansat pentru un
vânt între 6 - 20 km/oră.

3. Zmeul Delta clasic este confecționat din polietilenă rezistentă, în culori vii
(transparent-blue ciel). Prin construcția sa, acest zmeu este stabil și poate fi ușor manevrat
folosind o singură coardă , poate fi lansat pentru un vânt între 4 - 16 km/oră.

68
 MOD DE ASAMBLARE ZMEE “ DELTA CLASIC”

Zmeele “ Delta clasic”se confecționează ușor și rapid în laborator:

 din folie de polietilenă bleu sau combinații multicolore (bleu + galben, bleu + negru,
bleu + transparent cu buline de diferite mărimi din hârtie autocolant, de culori diferite);
 din baghete de lemn de brad
 bandă lată scotch transparentă, hârtie autocolant multicolor, sfoară rezistentă, carton
duplex
Se taie baghetele la fierăstrăul circular cu următoarele dimensiuni:
- 6 x 8 x 865 mm - 1 bucată
- 6 x 5 x 660 mm - 2 bucăți
- 5 x 5 x 445 mm - 1 bucată

69
Folia de polietilenă va avea forma unui dreptunghi de 698 x 870 mm. Se taie cu foarfeca pe
diagonal conform schiței din fig.1,

apoi se lipesc cu bandă scotch între ele, cele 2 triunghiuri dreptunghice rezultate, ca în fig. 2
(aici se pot alege cele 2 triunghiuri de culori diferite, bleu+galben, bleu+transparent cu buline
de diferite mărimi din hârtie autocolant, de culori diferite, etc.). La rândul ei, folia de
polietilenă triunghi isoscel din fig. 2, se taie jos cu forfeca după linie conform schiței, iar din
resturile de material rămase, se confecționează coada zmeului. Cum anume?

Conform schiței din fig.3, se lipesc ambele bucăți rămase cu bandă scotch între ele. Coada
zmeului se va lipi de zmeu, vezi schița ZMEU DELTA, apoi baghetele de 6 x 8 x 865 mm -
axă principală, și cele două marginale de 6 x 5 x 660 mm la cotele din schiță, apoi cele 2 piese
A, confecționate din carton duplex (benzi dreptunghiulare de dimensiuni 60 x 30 mm ),
răsucite în formă de cilindru (cu diametrul bazei de 6 mm) și cântarul zmeului executat după

70
șablon ca în fig.4, toate lipite cu bandă scotch lată transparentă. Se poziționează cu bandă
scotch cele 2 rondele de carton duplex (dublate) de unde se va prinde sfoara rezistentă sau
firul de nylon de pescuit, în vederea remorcării și înălțării zmeului de la sol. Se introduc
capetele baghetei distanțier în fibră de 5 x 5 x 445 mm din lemn de brad, în piesele A, se leagă
sfoara, se decorează la final zmeul, după care acesta se lansează într-un zbor stabil. Satisfacția
zborului depinde mai ales de execuția corectă a zmeului, conform schițelor, de vântul slab sau
puternic și mânuirea lui de către elev.

ALTE FORME DE ZMEE

71
 ZMEU CELULAR

Zmeul celular are o mare importanță în dezvoltarea aviației, deoarece după modelul lui
s-au inspirat primii constructori de avioane (Octave Chanute, Voisin, Archedeacon, Farman,
Santos, Dumond și alții), în construirea primelor aeroplane. Construirea unui zmeu celular
este o operație mai dificilă, cerându-se multă atenție și răbdare. Pentru a putea realiza o astfel
de construcție (fig. 45) vom procura urmatoarele materiale :
- patru baghete de 8 x 8 x1 200 mm ;
- opt baghete de 8 x 8 x750 mm ;
- Una baghetă de 8 x 8 x 1 250 mm ;
- una bucată placaj de 1 mm pentru colțare ;
- cuișoare mici de 1 cm lungime ;
- un ghem de ață rezistentă (macrame) ;
- pergament, foiță colorată sau celofan (patru coli) ;
- un ghem de sfoară pescărească sau fir de nailon de 100 m lungime pentru lansare.
În caz că nu găsiți baghete de 8x 8 mm, se pot înlocui cu baghete de 5 x 5 mm. Având toate
aceste materiale, alcătuim din două baghete lungi de 1 200 mm și din patru baghete de 750
mm câte un cadru așa cum se vede în figura 45, b. Baghetele de 750 mm se vor tăia în două
părți egale și se vor lipi la capetele baghetelor de 1 200 mm, consolidându-le prin colțare de
placaj tăiate în formă triunghiulară (vezi detaliul din desenul 45, b) lipindu-le cu clei Ago,
aracet la intersecția de îmbinare și întărite prin două țintișoare bătute la capetele baghetei care
formează latura mică a dreptunghiului (A'A" = D'D"). După ce am construit panoul orizontal
(cadrul) ABCD, construim în același fel și cadrul vertical A'B'C'D', folosind două baghete de 1
200 mm si patru baghete de 750 mm. În construirea acestui panou vom fi atenți

72
 la dimensionarea baghetelor lungi care vor fi mai scurte cu câte 8 mm, respectiv cu 5 mm
dacă folosim baghete de 5 x 5 mm, pentru ca acesta să intre în interiorul panoului ABCD.
Fixarea panourilor (cadrelor) între ele, pe axele lor de simetrie longitudinală, se face prin
lipire fixare cu niște colțare din placaj de 1 mm.
După ce colțarele de placaj se usucă, trecem la legarea scheletului cu ață pescărească
(macrame) sau de cismărie, alcătuind astfel celulele zmeului. Apoi le vom uni cu sfoară atât
pe dinăuntru, cât și pe dinafară, pentru a-i mări mai mult rezistența. După această operație,
fixăm ultima bagheta de 1250 mm, EF (fig. 45, a), legând-o bine cu ață și întărind-o cu câteva
țintișoare. Capetele acestei baghete vor fi legate cu sfoară,în diagonală, de capetele cadrului
orizontal ABCD.
Scheletul fiind acum gata, tăiem două benzi de hârtie lată de 420 mm suficient de
lungi ca să poată înconjura o celulă a zmeului. Ungem apoi cu clei Ago baghetele celor două
celule din extremitățile scheletului și sforile diagonalelor, lipind apoi deasupra lor hârtia.
Trebuie sa avem însa grijă a lasa câte o margine de 10 mm în fiecare parte, pentru a o îndoi
peste sfori și a o lipi în interiorul zmeului. În același mod vor fi lipite de sfori și aripioarele
orizontale.
După ce zmeul este gata învelit în hârtie, trecem la confecționarea gurii lui. Gura se face
din sfoară rezistentă (fig. 45, b) prevăzută cu un ochi căluș sau o buclă de care se agață sfoara
de lansare. Ochiul desparte gura zmeului în două părți: partea scurtă are lungimea unei laturi a
celulei zmeului (linia BC), iar partea lungă este egală cu diagonala AC din aceeași figură. O
particularitate a zmeului celular este faptul ca nu are coadă.
Lansarea se face ca și la celelalte zmee, însă pe vânt mai slab. Dacă vântul este puternic,
lungim sfoara AC și micșorăm sfoara BC, montând mai sus sau mai jos ochiul cablului de
remorcaj.

Cap. 8 CONSTRUIREA AEROMODELELOR PLANOARE

DIN POLISTIREN EXTRUDAT

Plăcile izolatoare din polistiren extrudat pentru parchet (de grosime 3 mm și 6 mm),
sunt folosite de către elevii începători pentru construcția după schiță a unor astfel de
aeromodele. Caracteristic este faptul că modelele sunt ușoare ca greutate, zboară frumos, și
sunt relativ simplu de construit de către cei mici, asamblarea pieselor se face cu pistolul de
lipit la cald cu baton de silicon.

73
74
75
 CONSTRUIREA AEROMODELULUI PLANOR DIN
POLISTIREN EXTRUDAT “ K I K I ”

Este un aeromodel planor pentru începători.

Aripa, precum și ampenajul sunt realizate din
polistiren extrudat (STYROFOAM) care va fi tăiat
la dimensiuni cu ajutorul unui cutter. Profilul aripei
și al ampenajului se obțin prin tăiere cu rezistența
(fir cald cu nichelină) sau prin polizare cu hârtie
abrazivă. Fuselajul este confecționat din baghetă de
brad de grosime 8 x8 mm subțiată spre capăt. Botul

modelului va fi tăiat
din placaj și căpăcit
cu furnir. După
executarea diedrului
aripa va fi lipită pe o
talpă din
lemn,mobilă ce se
va prinde de fuselaj
cu elastic. Centrajul
se va face cu alice
din plumb introduse
în locașul din bot sau prin deplasarea pe fuselaj a aripei. Ca adeziv se va folosi aracetul. Se
poate împânzi cu foiță subțire, lucru care va mări rezistența aripei.5

Cap. 9 CONSTRUIREA AEROMODELELOR PLANOARE DIN BALSA

PENTRU PANTĂ: RORYS, EAGLE JET, GO 350, GO 490

Aeromodelele planoare pentru pantă din lemn de balsa, utilizate de elevii începători,
sunt interesante de construit datorită noului material și zborului elegant. Piesele planorului se
trasează pe placa de balsa după schiță sau plan, apoi se decupează cu cutter-ul pentru taiat

5
Revista Aeromodele, nr.1/2002, TIPARG S.A. Argeș, p.17

76
carton, materiale textile. Se șlefuiesc cu pile șmirghel, lipindu-se între ele cu glue Bison.
Urmează centrajul static și dinamic, după care modelul poate fi lansat în zbor liber la pantă.

77
 Aeromodeliștii utilizează mașini de decupare cu laser pentru lemnde balsa (ex: Zing
Z4060 - este o mașină de gravat cu laser, mic care poate tăia forme de placaj și lemn de balsa.
Zonele de lucru ale mașinii de tăiat cu laser Z4060 sunt de 400 x 600 mm.)

Cap. 10 CONSTRUIREA PLANOARELOR FAZA A-I-A PENTRU PANTĂ

Tipuri și forme diverse. Realizarea părților componente, asamblare, împânzire, finisare.

Centraj static și dinamic.

PLANOARE FAZA A-I-A

Conform regulamentului anvergura modelelor din această categorie nu poate să

depășească 700 mm,iar aripa lor va fi confecționată din nervuri de baghete curbate. La
modelele acestei categorii nu apar încă nervurile confecționate din placaj. Ele pot fi lansate
din mână de pe deal, sau pe terenuri de șes, cu un cablu de remorcaj (nailon de pescuit),
lungimea căruia nu poate să
depășească 30 de metri. În
ambele cazuri vor fi executate
trei lansări, iar rezultatele vor
fi totalizate în secunde. Figura
nr. 6 arată un model simplu,
care corespunde cerințelor mai
sus amintite, modelul se
confecționează din baghete de
brad. Nervurile vor fi îndoite
deasupra unei plăci metalice
curbate și încălzită la o lampă
cu spirt, fixarea lor la baghetele longitudinale ale aripii se execută prin intermediul unor
bucăți mici de hârtie. Suprafețele modelului vor fi împânzite cu hârtie de mătase.
Centrul de greutate al modelului va fi stabilit cu ocazia centrării modelului, prin
mobilizarea aripii pe fuselaj în direcție anterior-posterioară. Modelul descris urmează în
tematica laboratorului tehnologic de aeromodele imediat după aeromodelele din carton și este
corespunzător pentru organizarea concursurilor de sfârșit de an, în cadrul Palatului Copiilor

78
sau chiar pentru concursuri județene, însă nu figurează în regulamentul concursurilor
naționale.

AEROMODEL PLANOR FAZA A-I-A „LIBELULA" (cu nervuri din placaj de 1mm)

Caracteristici tehnice :
- anvergură - cca 700 mm ;
- profunzime - 100 mm ;
- lungime - 620 mm ;
- greutate - aproximativ 100 g ;
- aripa împânzită doar la extrados ;
- ampenajul orizontal împinzit doar la
extrados (fig. 4).
Construcția se adresează aeromodeliștilor
începători din clasele V-VIII. Pentru realizare,
este necesar să prelucrăm întâi cele 14 nervuri
cu ajutorul cărora vom putea construi aripa.
Forma nervurii o avem dată la scara 1:1 mai
jos. (fig. 5)

79
 Pentru început, vom realiza două piese dupa forma din schiță, care trebuie să
îndeplinească condiția neaparată de asemănare (șabloanele). Cu ajutorul acestor șabloane vom
reuși să prelucrăm în bloc celelalte nervuri.

După trasarea formei geometrice a aripei, confecționăm lonjeroanele bordului de atac și

scurgere (baghete din lemn de brad cu dimensiunile 5 x 8 x 7 1 0 mm, respectiv 3 x 8 x
7 1 0 mm) după care, pe o planșetă dreaptă și plană, cu ajutorul acelor cu gămălie, vom monta
aripa. Se verifică perpendicularitatea pieselor și se trece la operația de încleiere. După uscarea
cleiului Ago, se montează bordurile marginale
executate din baghetă de brad cu dimensiunile de
3 x 5 x 8 4 mm și se pregătește pentru îndoire în
unghi diedru. Pentru aceasta trebuie să realizăm,
conform schiței, cele 4 piese din placaj de 2 mm (fig. 6). Parasolul, piesa prin intermediul
căreia aripa se leagă pe fuselaj cu cauciuc, se realizează din placaj de 5 mm grosime și se
află, de asemenea, la scara 1:1 în (fig. 7).

80
 Ampenajele, orizontalși vertical, sunt realizate conform planului, din baghetă de brad cu
dimensiunile de 3x3 mm. Fuselajul se realizează din baghetă de brad cu dimensiunile de 5 x 5
x 500 mm. Botul fuselajului se confecționează prin decupare cu traforajul din placaj de 5 mm
grosime, conform schiței la scara 1 : 1 (fig. 8).

Împânzirea aeromodelului se realizează cu foiță pelur colorată (sau Hârtie Japico 12

gr/m2, albă sau colorată). Se împânzește întâi partea centrală (cea cuprinsă între unghiurile
diedru stâng și drept), după aceea, părțile laterale (de la diedre spre bordurile marginale).
Pentru centraj (echilibrare), botul fuselajului a fost prevăzut cu o cameră pentru lest. Centrul
de greutate trebuie să se afle la 1/2 din profunzimea aripei. Introducând sau scoțând bucățele
de plumb, vom reuși să stabilim exact această condiție. Pentru obținerea camerei de lest va
trebui ca pe o parte și alta a botului să lipim câte o piesă din carton duplex sau placaj de
1mm, conform desenului. Numai după ce-am realizat această echilibrare, numită și centrare
statică, putem trece la primele probe de zbor, centrarea dinamică. Centrajul dinamic se
realizează ca la aeromodelul planor din carton „RÂNDUNICA 2”. Aeromodelul se lansează
ușor cu botul spre în jos se observă ce tendințe are. Căutăm să anulăm tendințele nefavorabile
și, prin lansări repetate, stabilim poziția corectă a aripei. Însușindu-ne corect procedeele de
construcție pe perioada de realizare a acestui aeromodel, vom reuși ca în decursul timpului să
construim în condiții optime și alte tipuri de aeromodele. Acest tip de aeromodel reprezintă
treapta de început în construcția aeromodelelor cu schelet lemnos.

81
 AEROMODEL PLANOR FAZA A- I -A „LIBELULA"

Modelul s-a proiectat pentru începătorii cu cunoștințe minime în domeniul construcției

de aeromodele. La confecționarea modelului sunt necesare baghete de brad de diferite mărimi
și o bucată de placaj de 3 mm. Pentru lipire vom folosi lipici cu acetonă (clei Ago) sau super
glue Bison care se usucă repede. Construirea începe cu confecționarea fuzelajului, și anume
dintr-o baghetă de brad (cu fibre paralele și dense) de 10 x 10 mm, care se subțiază la unul din
capete în felul aratat în schiță. Botul se alcătuiește din 3 bucăți de placaj de 3 mm, sau din
orice altă placă de lemn de 10 mm grosime, care se fixează pe fuzelaj prin matisare și lipire.
Confecționarea stabilizatorului orizontal și a celui vertical începe cu copierea dimensiunilor
din plan. Mărimea baghetelor este de asemenea dată în plan. Pentru a avea o rezistență mare,
la punctele de întâlnire ale baghetelor se lipesc piese triunghiulare. Aceste piese sunt întâi
șlefuite, după care se fixează pe fuzelaj cu ajutorul cleiului aracet. Construirea aripii
este asemănătoare cu cea a fuzelajului, cu
deosebirea că între cele 2 baghete longitudinale
se lipesc nervuri îndoite. Îndoirea nervurilor,
care sunt în prealabil umezite, se face cu
ajutorul unei table din metal care se îndoaie,
încălzită la o lampă cu spirt.
(vezi fig.3)

82
_______________________
Cum se îndoaie șipcile?
Aeromodeliștii sunt adesea nevoiți să îndoaie
șipci sau chiar fâșii de placaj. Șipcile se îndoaie
deasupra flăcării unei lampi cu spirt (spirtieră) sau
deasupra unei lumânări; îndoirea se face în felul
următor. Locul de îndoire se umezește cu apă, apoi se
apucă șipca de ambele capete și se așează deasupra
flăcării. Se încălzește ușor locul de îndoit, până, când
la o forțare ușoară șipca se îndoaie. Trebuie ferită
însă șipca să nu se ardă. Șipcile mai groase se
umezesc în prealabil în apă fierbinte timp de 10 - 30 minute, în funcție de grosimea lor. După
aceea, ele se îndoaie pe un buștean sau un alt obiect rotund; capetele șipcilor îndoite se leagă
cu sfoară și se țin așa până se usucă. Același procedeu se folosește și la îndoirea baghetelor
rotunde și fâșiilor de placaj. Placajul, însă se va umezi numai cu apă rece, deoarece în apă
caldă foile de furnir din care e format se desfac.
Șipcile umezite mai pot fi îndoite și cu ajutorul unui dispozitiv foarte simplu. Pe o
scândură netedă se desenează două linii paralele care au forma îndoiturii necesare. Pe aceste
linii se bat două rânduri de cuie. Șipca umezită se introduce între cuie și e ținută acolo până la
uscare. Procedeul acesta este deosebit de eficace, atunci când se cere îndoirea mai multor
șipci cu aceiași curbură.
Pentru obținerea unor curburi perfecte, în toate cazurile de îndoire se va desena pe o
bucată de hârtie forma curburii și din când în când, în timpul îndoirii, se va așeza șipca îndoită
pe hârtie, pentru a verifica dacă curbura șipcii coincide cu cea desenată pe hârtie.
_______________________________
Revenim la construcția aripii: Aripa se așează apoi pe o suprafață plană, pe care se
pregătește ridicarea capetelor ei. Această operație se face cu ajutorul a patru bucăți îndoite,
din sârmă de aluminiu de 3 mm, care apoi se fixează prin matisare și lipire. În acest fel se
realizează diedrul aripii. La mijlocul aripii se lipește o bucată de baghetă, care servește pentru
fixarea acesteia pe fuzelaj. Fixarea se efectuează cu fire de cauciuc, care fac ca aripa să se
poată mișca înainte și înapoi, lucru necesar la stabilirea centrului de greutate. După terminarea
acestor piese se trece la împânzirea modelului cu hârtie de mătase colorată. Pentru lipirea
hârtiei se poate utiliza aracet, puțin diluat. Hârtia să nu fie prea întinsă, deoarece poate cauza
torsionări. Aripa și stabilizatorul orizontal se împânzesc numai pe partea superioară, iar

83
stabilizatorul vertical pe ambele suprafețe. Condițiile atmosferice pentru centrarea modelului
trebuie să fie cât mai favorabile, făra vânt sau vânt foarte slab. Modelul se ține în mâna de
fuzelaj, în poziție orizontală, și se lansează cu o viteză redusă. Dacă observăm că botul
modelului se ridică, apoi, după ce pierde complet viteza, cade pe pământ, înseamnă că
modelul este ușor la bot. În acest caz aripa trebuie mutată mai la spate repetând lansările, vom
stabili definitiv locul ei pe fuzelaj. Este important de cunoscut viteza normală a modelului,
care trebuie să fie aceeași în toate lansările ulterioare. Dacă se observă o deviere de la linia de
zbor, aceasta se corectează cu ajutorul direcției mobile, care se va mișca în sensul invers
devierii. Cu modelul bine centrat, lansat de pe o pantă destul de înaltă, putem obține o durată
de zbor între 1 - 3 minute. Cu acest model se poate participa la concursurile începătorilor
(concursuri de pantă). Modelul se va păstra la loc uscat, ferit de căldură și umezeală, pentru a
evita torsionarea lui.

AEROMODEL PLANOR FAZA A-I-A „VRĂBIUȚA"

Elevii cu acest planor participă la concursuri locale și până la cele județene, atât ca
probă de construcție cât și ca probă de zbor.
Pentru construirea unui astfel de model sunt necesare următoarele materiale :
- placaj de tei de 5 mm grosime - 1 dm2 ;

84
 - placaj aviatic de 2 mm grosime - 0,5 dm2 ;
- furnir de tei de 1 mm grosime - 2 dm2 ;
- baghete de brad 5 x 5 x l000 mm - 1 buc. ;
- baghete de brad 4 x 4 x 1000 mm - 2 buc. ;
- baghete de brad 3 x 5 x 1000 mm - 2 buc. ;
- baghete de brad 3 x 8 x 1000 mm - 1 buc. ;
- hârtie foiță - 1 coală ;
- clei Ago, super glue Bison - 1 tub ;
- aracet - 50 g ;
- baghetă de brad 4 x 8 x 1000 mm - 1 buc.
Construcția aripei. Se decupează cele 16 nervuri din placajul de 2 mm dupa modelul din
plan și se șlefuiesc bine, în special pe extrados, cu hârtie sticlată (glasspapier).
Pentru bordul de atac se șlefuiește o baghetă de 4 x 8 x 1000 mm care la partea din față
se rotunjește, iar în partea din spate se crestează, în zona unde se încastrează nervurile, pe o
adâncime de 2 - 3 mm și lărgimea de 2 mm, cu ajutorul a două pânze de fierăstrău de metal
(bomfaier) prinse una lânga alta. Bordul de scurgere se confecționează dintr-o baghetă de 3 x
8 mm și care se prelucrează la fel cu cea a bordului de atac. Montarea aripii se va face numai
pe un gabarit construit anterior în scopul de a se putea executa de la început unghiurile diedre.
Pentru executarea unghiurilor diedre este nevoie să se confecționeze de la bun început cele 4
piese în forma de „V" prevăzute în plan și care se execută din placaj de 2 mm, iar apoi se
lipesc și se matisează pe baghetele bordului de atac și de fugă în locul indicat. După montare
și lipire, aripa se lasă să se usuce, iar apoi se montează pe parasol se împânzește numai la
extrados cu hârtie foiță și aracet diluat. Se lasă să se usuce bine fixată pe gabarit.
Fuselajul. Botul fuselajului se confecționează din placaj de tei de 5 mm grosime, după
modelul din plan, cu ajutorul traforajului. Se șlefuiesc apoi baghetele de 5 x 5 x 1000 mm se
încastrează în bot, conform planului, pe o planșetă (sau masă) perfect dreaptă. După uscare se
plachetează botul cu cele două plăci de furnir pe ambele părți și din nou se lasă la uscare.
Ampenajele. Atât ampenajul orizontal (stabilizatorul), cât și ampenajul vertical
(direcția) se confecționează din baghete de 4 x 4 mm conform planului, se lipesc (pe planșetă)
cu clei Ago sau super glue Bison, iar după uscare se împânzesc cu hârtie foiță și aracet diluat
astfel :
- ampenajul orizontal numai pe extrados ;
- ampenajul vertical pe ambele părți.

85
 După construcția separată a celor patru părți componente și înmatricularea lor,
asamblarea aeromodelului se face astfel:
- aripa se prinde de fuselaj prin legarea parasolului cu fire de cauciuc ;
- ampenajele se prind prin lipire, cu clei Ago, super glue Bison sau aracet, pe fuselaj
după indicațiile din plan. Se introduc alice de plumb în camera de plumb a botului fuselajului
până ce aeromodelul este centrat static (vezi centrul de greutate). Centrajul dinamic se execută
pe timp absolut calm, fie prin adăugarea alicelor de plumb (sau scoaterea lor) din cameră, fie
prin deplasarea înainte sau înapoi a aripii pe fuselaj, până ce aeromodelul execută o planare și
coborâre lentă și foarte lungă.
Date tehnice :
- anvergura - 720 mm ;
- profunzimea - 110 mm ;
- lungimea - 670 mm ;
- greutatea - cca 100 g.
-
ALT TIP DE AEROMODEL PLANOR FAZA A-I-A „LIBELULA"

Modelul „LIBELULA" este un model de concurs al elevilor la categoria faza a-I-a.

Regulamentul pentru această probă prevede:
- anvergura (lungimea aripei) maximă 700 mm,
- aripa neprofilată și împânzită numai pe extrados,

86
 - se permit 3 lansări fără limitarea duratei zborului.
Concursurile se organizează pe o pantă corespunzător de înaltă. Construirea modelului se
începe cu șlefuirea baghetelor, nervurilor aripei (10) și botului fuselajului (1). Montarea aripei
și a stabilizatoarelor este indicat să se facă pe o planșetă suficient de mare și dreaptă.

87
 Confecționarea aripei se începe cu tăierea locașuriior pentru, nervuri pe ambele baghete
longitudinale (bordul de atac și scurgere, nr. 8 și 9).
Fixarea urechilor se realizează prin matisarea și lipirea celor 4 bucăți de sârme îndoite
(12). Între aripa și piesa nr. 13 se lipește bagheta nr. 14 (incidența), care ridică ușor fața aripei.
Bordurile de atac și de scurgere ca și colțurile aripei sunt rotunjite.
Fuselajul este alcătuit din 2 baghete 3x8 mm (2) între care sunt așezate cele 4 bucăți
distanțiere (2b) .Botul va fi lipit între cele 2 baghete, la față.
Direcția se lipește la fel, pe partea opusă. Camera de greutate a botului se acoperă cu 2
plăci (1a), iar orificiul se închide cu un dop (16). La împânzire putem folosi aracet bine diluat.
Partea centrală a aripei și cele 2 urechi se împânzesc separat, stabilizatorul dintr-o bucată,
iar direcția pe ambele fețe. Marginile hârtiilor de împânzire se vor tăia lângă baghete cu un
cutter. Să nu se întindă prea mult hârtiile pe diferite piese, deoarece acest fapt ar putea cauza
torsionarea lor. Literele și fâșia colorată se folosesc pentru decorarea aripei. Tricolorul este
lipit de direcție. Centrarea modelului se face pe o vreme calmă, fără vânt și dacă se permite,
pe o pantă. Lansăm totdeauna contra direcției vântului. Dacă se observă o deviere de la linia
de zbor, aceasta se corectează cu ajutorul direcției mobile (3b), care se va regal în sensul
invers devierii.

AEROMODEL PLANOR FAZA A- I -A „CURCUBEU"

88
 CONSTRUIREA PLANOARELOR FAZA A- I -A DIN POLISTIREN
EXPANDAT SAU EXTRUDAT

Polistirenul este un material polimeric, slab transparent, amorf sau parțial cristalin,
termic prelucrabil (termoplastic). Se fabrică din monomer stirol, o hidrocarbură mai simplă
lichidă, obținută din petrol. Polistirenul este unul din cele mai răspândite tipuri de masă
plastică.6

1. Polistiren expandat: este un material cu capacitate termoizolantă deosebită, de

culoare albă care se obține din procesarea granulelor de polistiren. Este vorba de o expandare
(mărirea volumului) a acestor granule și de prinderea granulelor între ele sub influența unor
factori de temperatură și vaccumare, în funcție de densitatea produsului, spațiul dintre granule
înglobând mai mult aer (produse cu densitate mai mică) sau mai puțin aer (produse cu
densitate mai mare). Densitatea produsului influențează și ceilalți parametric, absorbția de
apă, rezistența la compresiune, elasticitatea, permeabilitatea la vapori etc. Se livrează în plăci
de dimensiuni 50 x 100 cm, cu grosimi în funcție de necesități,iar canturile sunt în general
drepte sau se pot prelucra cu nut și feder. Plăcile care se folosesc pentru termosistem sau
necesită prinderi cu adezivi au fețele rugoase pentru a facilita prinderea. O variantă mai nouă
este polistirenul expandat cu conținut de perle de grafit, de culoare gri, cu calități
termoizolante îmbunătățite față de polistirenul expandat uzual. Se folosește în aceleași
condiții ca și polistirenul expandat uzual.

6
https://ro.wikipedia.org/wiki/Polistiren (consultat în 15.10 2018)

89
 Polistiren granule în sac, și bucată de polistiren

2. Polistiren extrudat: Este un alt tip de material cu proprietăți termoizolante foarte

bune, rezistență ridicată la umezeală și sarcini statice. Spre deosebire de polistirenul expandat
care înglobează aer în spațiul dintre granulele de polistiren, polistirenul extrudat se consider
un material cu structură celulară închisă, impermeabil la apă sau la acțiunea vaporilor. În
funcție de fiecare producător în parte, produsele sunt colorate în roz, bleu, verde, galben etc.
Datorită acestor calități polistirenul extrudat poate fi înglobat în structuri termoizolante unde
nu se ține cont de umiditate, de cicluri de gelivitate etc. Se livrează în mod uzual în plăci cu
dimensiunile 50 x 100 cm, cu canturi drepte sau prelucrate cu nut și feder etc., în funcție de
locul unde se montează.
Pentru că este un material ușor, din plăcile de polistiren expandat și extrudat, elevii
confecționează aripile și ampenajele (orizontal și vertical) diferitelor tipuri de aeromodele, le
taie la firul cald de nichelină, după șabloane de profile de aripă și ampenaje. Partea centrală,
părțile extremă stânga și dreapta ale aripii, după tăierea la cald, se șlefuiesc cu hârtie sticlată,
la fel stabilizatorul și direcția. După asamblarea aripii și uscare pe planșeta de lucru,

extradosul se acoperă cu bandă scotch lată colorată AERO (scrie pe interiorul scotch-ului, nu
se folosește alt tip de scotch, pentru că nu se lipește de polistiren!), pentru curgerea mai bună

90
a fileurilor de aer și un aspect plăcut multicolor, la fel vom proceda și cu stabilizatorul și
deriva. Se asamblează pe fuselaj se centrează aeromodelul static și dinamic după care este
gata de zbor. Aeromodelele din polistiren respectă planurile de construcție ale aeromodelelor
clasice (din lemn de brad și balsa, împânzite cu hârtie de mătase și date cu emaită) dar elevii
le folosesc numai pentru antrenamente, nu și în concursurile oficiale.

91
 AEROMODEL DIN POLISTIREN EXPANDAT PENTRU ÎNCEPĂTORI

Este un model foarte ușor de construit în laborator de către aeromodeliștii începători

și cu material foarte ușor de procurat: polistiren expandat, furnir, plumb, aracet. Pentru
construcție este nevoie de un ferăstrău cu nichelină care să se încălzescă suficient pentru a
putea tăia polistirenul. Nichelina trebuie să aibă o lungime de 60 cm. Tensiunea de alimentare
este de 12 sau 24 V.
Aripa se decupează după dimensiunile din schiță. Se face apoi un lăcaș în care se
introduce o fâșie de furnir lipită cu aracet. Acesta întărește aripa, după care se lipește la mijloc
unghiul diedru respective.
Stabilizatoarele (vertical și orizontal) se construiesc la fel ca aripa și se lipesc pe
fuselaj. Toate lipiturile se fac numai cu aracet (alt material dizolvă polistirenul).
Fuselajul se taie din polistiren și se plachează pe laterale cu furnir pentru a-l întări.
Toate piesele se acoperă cu hârtie subțire, colorată. Hârtia se lipește cu aracet subțire cu apă.
După asamblare se lasă la uscat 24 de ore, după care se poate lansa. Lansarea se face din
mână pe o pantă, cu vântul din față.

92
 CENTRAJUL AEROMODELELOR

Centrajul cuprinde două părți: centraj static și centraj dinamic. Cum se procedează?
Considerând că aeromodelul este complet terminat (împânzit, lăcuit) se fac anumite
măsurători strict necesare.
Cu o riglă lungă se va trage o linie fină în prelungirea dreptei care unește bordul de
atac și bordul de fugă al stabilizatoruiui (ampenajul orizontal) fixat în poziție de zbor (fig. 1)
apoi se va măsura la verticala bordului de atac
și a bordului de fugă a aripii, distanța până la
linia trasă pentru a afla unghiul de incidență
realizat din construcție. Acest unghi se poate
determina pe cale grafică. Unghiul de incidență este acela pe care-l face aripa față de
ampenajul orizontal și nu față de axa de simetrie a aeromodelului.
În funcție de curbura profilului aripii pe intrados incidența poate fi cuprinsă între
2 - 4o pentru un aeromodel planor obișnuit. Pentru definitivarea centrajului static urmează
stabilirea centrului de greutate (C.G.) acesta trebuind să fie cuprins între 40 - 60% din coarda
profilului aripii. În general se aduce „C.G," la 40% din coardă prin adăugarea de alice sau
plumb în botul modelului.
A doua etapă, centrarea dinamică, se începe cu mici zboruri executate din mână pe
terenuri cu iarbă. Se pleacă de la situația „greu de bot" (centrul de greutate în față) și nu invers
„ușor de bot" pentru a nu deteriora modelul. Aeromodelul se va lansa numai contra vântului,
lansările făcându-se de preferință pe timp cald dimineața sau seara. În aceste condiții scoțând
din plumb sau mărind puțin incidența aripii,
modelul trebuie să zboare în linie dreaptă și
să aterizeze lin (fig.2 ).
Urmează zborul la câmp în
remorcaj, la început cu mai puțin cablu și
direcția blocată pe zero, apoi dacă zborul
decurge normal se poate trece la lansări cu
cablu de 50 m.

93
 Cap. 11 CONSTRUIREA AEROMODELELOR CU MOTOR DE CAUCIUC
PENTRU ÎNCEPĂTORI “FLAMINGO” ȘI “ȚÂNȚAR”. CONSTRUIREA UNUI
RACHETOMODEL CU PRAȘTIE.

AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC “FLAMINGO”

Aeromodelul cu motor de cauciuc
“Flamingo” din clasa F1 - „Max Indoor“ este cel
mai simplu model cu motor. Propulsorul său
constă din câteva fire de cauciuc, a căror
elasticitate asigură pentru un timp rotirea elicei.
Datorită vitezei inițiale mari, asupra aripii
acționează o forță de sustentație care asigură
ridicarea în aer a modelului într-un unghi destul
de abrupt, chiar dacă decolarea se face de la sol. Ridicarea activă se realizează cât timp
motorul de cauciuc asigură rotirea elicei adică în primele 10-15 secunde ale zborului. Odată
cu scăderea vitezei de rotire a elicei, ascensiunea se transformă în zbor orizontal, iar după
derularea completă a firelor de cauciuc, modelul aterizează lin. Construirea modelului se
recomandă celor care au acumulat experiență în modelism. Pentru aceștia noutatea va consta
în realizarea elicei și a accesoriilor ei. Vom începe mărind detaliile schemei la scara 1:1.
Cele două jumătăți de aripă se realizează din șipci de brad și cu ajutorul unor nervuri
tăiate din placaj gros de 1,5 - 2 mm. Capetele curbate ale aripii se obțin din două fâșii late de 2
mm, tăiate din furnir de tei sau paltin. Cele două jumătăți de aripă se prind între ele la mijloc
cu două bucăți de sârmă de oțel de 0,8 - 1 mm, prin matisare cu aracet și ață (vezi schema).
Sub mijlocul aripii se gasește suportul acesteia, prevăzut în față cu un baldachin, ce se
realizează dintr-o bucățică de brad, așa cum se vede în schemă.
Confectionarea ampenajului orizontal și vertical nu constituie o greutate, dacă se
respectă dimensiunile din schemă. Fuselajul se compune din două părți: partea I (cu motor) și
partea a II-a (cu ampenaje). În fața părții I (cu motor) se găsește lagărul axului elicei,
confecționat din tablă de aluminiu de 1,5 mm curbată și găurită conform indicației din
schema. Fixarea lagărului se face prin matisare.
La capătul posterior al părții I se vede cârligul din spate al motorului de cauciuc.
Cârligul se realizează din sârmă de oțel de 0,8 mm.

94
 Elementul principal al modelului îl constituie elicea (A), care se confecționează din
furnir de tei sau paltin gros de 0,8 mm. După șlefuirea exactă la dimensiune a celor două pale,
acestea sunt umezite și fixate cu ajutorul unor benzi, așa cum se vede în schemă (înclinate
într-un unghi de cca. 15°) pe o sticlă de 1 litru (B). Scoase a doua zi, palele își păstrează și în
stare uscată torsiunea necesară functionării elicei. Butucul central al elicei se confecționează
dintr-o șipcă de tei sau de brad de 5 x 8 x 60 mm, care se crestează la capete și se găurește la
mijloc. Pentru realizarea butucului și fixarea palelor să urmărim cu atenție figurile C, D, E, F.
Axul elicei îl constituie o sârmă de oțel cu diametrul de 0,8 mm. Răsucirea motorului de

95
cauciuc se face de la stânga la dreapta elicea fiind privită din față. Scheletul trenului de
aterizare se realizează din sârmă de oțel, pe care se montează roțile făcute din placaj, după
dimensiuniie date în schemă. Trenul de aterizare se fixează de fuselaj tot prin matisare cu ață
și aracet. Pentru lipirea scheletului se utilizează clei Ago, super glue Bison, care se usucă
rapid. Pentru împânzirea aripilor cu foiță sau pelur se poate folosi și aracet. Pelurul nu trebuie
excesiv tensionat prin umezire sau lăcuire, deoarece determină torsionarea aripii, ceea ce
influențează negativ zborul modelului. Pentru centrarea modelului, fixăm aripa de fuselaj cu
un fir subțire de cauciuc, după care încercăm lansarea modelului. Dacă planează satisfăcător,
începem răsucirea motorului de cauciuc, rotind elicea la început de mai puține, apoi de tot mai
multe ori. Primele lansări vor fi făcute din mână, dar, după ce ne-am convins că centrarea este
corectă, putem trece la decolarea de pe sol. Va fi o plăcere să urmărim ascensiunea plină de
grație a modelului bine centrat, care, dupa urcarea activă în zbor rotit, va plana până la ate-
rizare. Rotirea în zbor se poate regla cu ajutorul direcției mobile confecționate din hârtie
subțire.

AEROMODEL CU MOTOR DE CAUCIUC (PROPULSOR) “ȚÂNȚAR”

Construirea acestui model necesită o oarecare experiență în domeniul

aeromodelismului, de aceea elevii începători îl vor putea construi numai sub îndrumarea
profesorului. Fuselajul se execută din două baghete de brad, dupa modelul arătat pe schiță.
Între cele două baghete se lipește botul fuselajului, care servește totodată și ca lagăr al axului
elicei.

96
 La găurirea botului vom avea grijă ca axul elicei să fie orientat puțin în jos. La capătul
fuselajului baghetele sunt unite printr-o bucată de lemn de tei, care servește totodat și la
fixarea cârligului motorului de cauciuc și a patinei. Pentru lipirea pieselor întregului model se,
folosește lipiciul de acetona (clei Ago) sau super glue Bison. Brațele trenului de aterizare se
vor confecționa din sârmă de oțel de 1 mm și vor fi fixate prin matisare. Roțile sunt făcute din
placaj de 1 mm grosime. Elicea este piesa cea mai importantă a modelului și de ea depinde în
mare măsură calitatea zborului modelului. Se confecționează din furnir de tei de 0,8 mm, iar
butucul din lemn de brad de 5 x 5 mm. Capetele butucului sunt tăiate în direcții opuse,
pentru a putea fixa palele. La mijloc butucul va avea un orificiu prin care va trece axul elicei.
Pentru micșorarea frecării se va introduce pe ax, între elice și bot, o mărgea sau 2 - 3 șaibe
tăiate din tablă. Cele două pale ale elicei sunt torsionate spre capete în așa fel ca pasul lor să
se micșoreze spre extremități. Palele se lipesc în tăieturile butucului. Construirea aripii și a
stabilizatorului este foarte simplă. Desenul acestor piese va fi copiat pe o scândură dreaptă,
după care urmează fixarea baghetelor la locurile corespunzătoare. Baghetele longitudinale
sunt subțiate spre capete prin șlefuire. Nervurile aripii vor fi îndoite deasupra unei lămpi de
spirt. Aripa la mijloc va forma un diedru în formă de „V", care va fi fixat prin montarea unei
bucăți de sârmă de aluminiu sub bordul de atac. Această piesă servește totodată și pentru
incidența necesară aripii. Pe partea inferioară a aripii, la mijloc, se fixează prin matisare și
prin lipire o baghetă pentru montarea ei. Suprafețele stabilizatoare sunt făcute din baghete de
brad cu nervuri drepte. Piesele acestora sunt șlefuite și lipite pe fuselaj. Unghiul format de
cele 2 stabilizatoare trebuie să aibă exact 90 de grade. Împânzirea modelului se face numai
cu hârtie subțire de mătase și se lipește pe schelet cu lac de acetonă, fără a fi prea întinsă.
Aripa și stabilizatorul orizontal se vor împânzi numai pe partea superioară, iar direcția numai
pe o parte. Montarea modelului se efectuează prin fixarea aripii pe fuselaj, cu ajutorul firelor
de cauciuc. Motorul se face din două fire de cauciuc 1 x 6 mm. Înainte de răsucire, motorul
va fi uns cu ulei de ricin. Centrajul se execută cu atenție. Ca la orice model, centrarea începe
cu probe de planare, după care urmează probele cu motor puțin răsucit. Dacă observăm că
modelul nu face tangaje sau nu zboară cu viraje prea strânse, mărim numărul turelor la motor.
Un model bine centrat se va urca cu viraje drepte pe o pantă ușoară. Diametrul virajelor se
poate schimba prin reglarea poziției direcției mobile. Modelul bine centrat, efectuind 4 - 5
viraje, se urcă la cca 15 - 20 m înălțime, de unde planează tot cu viraje drepte.
În afara lansărilor din mână, se pot efectua decolări de pe sol (în cazul când există o
pistă de 2 - 3 m lungime). Construirea acestui model, mai ales lansările lui, ofera multe
satisfacții, și totodată îmbogățește experiența în domeniul construcției modelelor propulsate.

97
 RACHETOMODEL CU PRAȘTIE

Șabloanele pentru multiplicare se decupează din carton duplex. Toate piesele, cu

respectarea fibrei cartonului, le vom trasa pe o coală xerox A4 colorată, hârtie de desen sau
carton duplex. Decuparea și montarea pieselor la locurile respective (conform schiței).

Catapultul de lansare se obține din baghete de 5 x 5 mm, respective 3 x 3 mm. Baghetele se

vor șlefui de către elevi cu hârtie sticlată (glasspapier). Apoi urmează fixarea cu nodare a
baghetei de 3 x 3 mm pe firul elastic și lansarea rachetomodelului. Cum anume? Se trage la
maxim bagheta transversal și se introduce racheta pe catapult, apoi se eliberează brusc.

98
 INDEX DE TERMINOLOGII SPECIFICE AEROMODELISMULUI

Ca și în alte domenii, în aeromodelism găsim o serie întreagă de termeni absolut

specifici. În ordine alfabetică și enumerați ar fi urmatorii:
 alungire, raportul dintre pătratul anvergurii și suprafața aripii;
 albedou, coeficientul de încălzire diferită a pământului în funcție de culoarea
terenului exprimat în procente;
 aeronavă, aparat capabil să navigheze în aer;
 amerizare, evoluția unui hidroavion care coboara și alunecă pe suprafața unei ape
pană la oprire;
 ampenaj, parte componentă a unui aparat de zbor dispusă în partea finală a
fuzelajului, care asigură stabilitatea și echilibrul acestuia;
 anemometru, aparat care măsoară viteza vântului;
 angajare, pierderea înalțimii datorată lipsei de viteză și alunecării pe o aripă;
 anvergură, distanța dintre capetele unei aripi în proiecție;
 asietă, înclinare longitudinală a unui avion din cauza repartizării neuniforme a
încărcăturii;
 aterizare, ansamblu de manevre proprii revenirii la sol a unei aeronave aflată în
zbor ;
 aterizor, dispozitiv al unui avion care servește la alunecarea pe sol în scopul
aterizării sau decolării;
 autocnips, dispozitiv de limitare a timpului de zbor, prin determalizare,( mecanic
sau electronic, poate avea mai multe funcții);
 batiu, dispozitiv de fixare a motorului;
 bechie, dispozitiv fixat în coada fuzelajului care servește la sprijinirea acestuia pe
sol;
 bord de atac, bordul din fața profilului care face parte din ansamblul de lonjeroane
al unei aripi;
 bord de fuga (scurgere), partea din spate a profilului, face oficiul de lonjeron;
 bord marginal, extremitatea aripii;
 bracare, rotire a parți mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi orientate într-o
anumită poziție;
 cabana, ansamblu montat pe fuselaj de care se fixează aripa;
 cabraj, evoluția unui avion care își mărește brusc panta de urcare;

99
 calaj, mod de așezare a aripii sau a ampenajului față de fuzelajul unui avion sau
aeromodel;
 cale, piese în formă de prismă care se așeaza în fața roților unui avion pentru a-1
imobiliza;
 capotare, răsturnare prin ridicarea părții din spate a unui avion;
 carenaj, îmbrăcăminte de tablă sau placaj aplicată peste un corp pentru a-i micșora
rezistența aerodinamică;
 carlingă, cabina pentru echipajul unui avion în care sunt amplasate comenzile de
zbor și aparatele de bord;
 celula, element constitutiv fundamental al unui avion;
 centru de gravitație, poziție determinantă pentru centrajul modelelor;
 cilindree, volumul cilindrilor unui motor cu ardere internă cuprins între cele două
poziții opuse ale pistoanelor;
 coarda medie a aripii, lungimea unui profil care determină profunzimea aripii;
 coeficient aerodinamic, coeficient adimensional care se referă la forțele și
momentele aerodinamice existente pe o aeronavă în zbor;
 coeficient de formă, mărime care indică proprietatea unui corp de a opune o
rezistență mică în condiții determinate;
 coeficient de tracțiune al elicei, parametru adimensional care definește eficiența
lucrului mecanic ;
 coeficient de interacțiune, mărime relativă care exprimă raportul dintre doi
indicatori;
 coeficient de planare, mărime care determină raportul dintre înălțimea de zbor și
distanța parcursă;
 coeficient de portanță a aripii, mărime care caracterizează forța ce asigură
sustentația unui corp în mișcare cufundat într-un fluid;
 coeficient de rezistență la înaintare a aeromodelului;
 cuplu de girație, două forțe antiparalele care acționează asupra mișcării circulare de
rotație;
 decalaj, diferența de poziție între aripi;
 demaror, mecanism pentru pornit motoare cu ardere internă;
 deraparea, deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau a unui viraj cu
înclinare laterală prea mică;

100
 deriva, parte fixă anterioara a unui ampenaj vertical al avioanelor destinată
menținerii unei anumite traiectorii de direcție;
 determalizare, proces de întrerupere a zborului prin schimbarea poziției
ampenajului orizontal;
 distanța de decolare, intervalul necesar obținerii vitezei necesare desprinderii de la
sol a unui avion;
 durata de zbor, timpul în care s-a menținut în aer un aparat de zbor;
 echilibrat, în stare de echilibru a greutății diverselor organe;
 escamotarea, introducerea trenului de aterizare în locașuri speciale pentru
micșorarea rezistenței la înaintare;
 extrados, conturul superior al unui profil;
 finețea, raportul dintre înălțimea punctului de lansare și distanța parcursă de un
planor;
 flutter, fenomen aeroelastic propriu aparatelor de zbor, evidențiat prin apariția în
timpul zborului a unor oscilații asupra elementelor de structură datorită interacțiunii
dintre forțele aerodinamice și cele elastice (trebuie evitată viteza care provoacă
distrugeri);
 fuzelaj, parte componentă a unui avion care unește toate celelalte părți ale acestuia
având un spațiu util și o formă aerodinamică;
 gabarit, construcție în mărime naturală pentru finisarea unor piese;
 garda elicei, distanța față de sol a palei care să împiedice ruperea prin atingerea
acestuia;
 geometria aeromodelului, forma geometrică a suprafețelor portante;
 intrados, conturul inferior al unui profil;
 jigler, element din carburator care asigură vaporizarea carburantului în amestec cu
aerul;
 jamba, element al trenului de aterizare;
 lonjeron median, element de structură longitudinal, montat în zona grosimii
maxime a unui profil, asigură rezistența unei aripi;
 montantul, bara de susținere a unei aripi;
 nervură, piesă de forma secțiunii aripii;
 panta de aterizare, unghiul sub care coboară o aeronavă ce trebuie să aterizeze;
 pilot, persoană calificată care conduce o aeronavă;

101
 pilot magnetic, sistem de orientare a planorului cu ajutorul unui magnet care se
rotește într-o cuvă și antrenează o derivă;
 planor, aeronavă cu aripă fixă și fără sisteme de propulsie mecanică;
 portanța, componentă a forței aerodinamice rezultante cu care un fluid acționează
asupra aripii, perpendicular pe direcția de curgere relativă a aerului față de avion;
 profil biconvex, profil cu intrados convex;
 profilul de aripă, conturul secțiunii planului care creează forța portantă;
 profil plat, are intradosul plat;
 profundor, partea posterioară, mobilă a ampenajului orizontal al unei aeronave,
care asigura mânuirea, echilibrul și stabilitatea;
 profunzime, adâncime;
 profunzimea aripii, lățimea ei;
 ranversare, figură acrobatică în plan vertical prin care avionul schimbă direcția de
zbor întorcându-se pe o aripă;
 rășină epoxy, material adeziv sintetic cu două componente;
 rezistența aerodinamică, forța aerodinamică care acționează asupra unui corp aflat
în mișcare relativă față de aerul atmosferic, în sens opus deplasării;
 ruliu, oscilație de înclinare a unui avion în jurul axei longitudinale;
 sandou, cablu elastic utilizat la remorcarea planoarelor;
 servomecanism, mecanism care transformă semnalul radio primit de la emițător, în
lucru mecanic;
 simulator de zbor, instalație complexă, cu care piloții se antrenează la sol, în
condiții reale de zbor, cu ajutorul calculatorului;
 stabilitatea aeromodelului, este asigurată de unghiul diedru, centrajul statico-
dinamic și alinierea planurilor;
 stabilizator, parte anterioară fixă a ampenajului orizontal care asigură stabilitatea
longitudinală a avionului (aeromodelului);
 suflul elicei, masa de aer deplasată de rotirea elicei;
 suprafața totală, aria proiecției aripilor și stabilizatorului orizontal măsurata în
dm2;
 tangaj, zbor instabil pe axa transversală;
 telecomandă, transmiterea unei comenzi prin mijloace de telecomunicație;
 teleghidat, dirijat de la distanță prin unde radio;
 termică, bula de aer cald care se desprinde de la sol;

102
 trimer, dispozitiv de reglaj R/C care permite aducerea la un punct neutru al
servomecanismului;
 triunghi de comandă, transmisie rigidă cu acțiune în două sensuri;
 tren de aterizare sau amerizare, ansamblu de organe și agregate cu ajutorul cărora
un avion rulează pe teren sau pe apă, asigurând decolarea și aterizarea;
 unghi de incidență, unghi format de axa longitudinală a unei aeronave cu viteza
fluidului din zona neperturbată de prezența acestuia;
 unghi de calaj, unghiul dintre coarda profilului aripii și axa longitudinală a
avionului;
 unghi de planare, de valoarea lui depind forțele aerodinamice;
 unghi diedru, unghiul dintre două suprafețe ale aripii (poate fi simplu, dublu sau
multiplu, pozitiv sau negativ);
 viteza ascensională, viteza cu care urcă în termică un planor;
 viteza de aterizare, viteza optimă de coborâre a unei aeronave care vine la
aterizare;
 viteza critică, viteza la care un avion pierde portanța;
 viteza de croazieră, viteza economică de deplasare în zbor;
 viteza de decolare, viteza obligatorie obținerii portanței necesară desprinderii de la
sol;
 zbor captiv, zbor circular al aeromodelelor cu motor, manevrate prin doua cabluri
de oțel foarte subțiri;
 zbor de pantă, tip de zbor al unui planor în curenții dinamici creați de vânt pe o
pantă pronunțată;
 zbor liber, zbor al unor aeromodele care după lansare nu pot fi controlate și
sunt duse de vânt;
 zbor planat, zbor fără motor;
 zbor radiocomandat, zborul aeromodelelor dirijate prin unde radio emise de o
stație de telecomandă;
 zbor termic, tip de zbor al unui planor în curenții ascendenți creați de diferența
de temperatură a aerului;
În evoluția aeromodelelor găsim anumite terminologii pentru figurile acrobatice
executate de acestea. Cele mai importante evoluții în ordinea alfabetică sunt
urmatoarele:
 aterizarea, perioada de revenire la sol a avionului;

103
  decolarea, evoluție de zbor a unei aeronave, în care aceasta, după ce a rulat pe
sol, se desprinde și se ridică în aer ;
 lupingul, buclă în plan vertical;
 luping normal sau invers;
 picajul, coborare a unui avion pe o traiectorie aproape verticală;
 redresarea, revenirea la poziția normală de zbor după o perturbație ;

 tonoul, evoluție a unui avion aflat în zbor orizontal, când acesta execută o
mișcare de rotație în jurul axei sale longitudinale fără a-și schimba înălțimea și
direcția de zbor;
 virajul, schimbarea direcției de zbor ;
 vria, mișcare de răsucire a unui avion în jurul unei axe longitudinale în timpul
coborârii și în condițiile pierderii de viteză;
Toți acești termeni trebuie să facă parte din bagajul de cunoștințe al unui aeromodelist,
pentru că fiecare dintre ei, are o semnificație și se folosește într-o anumită ramură a
aeromodelismului.7

7
Popescu M., Aeromodelele mele, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p. 14-20

104
 BIBLIOGRAFIE

1. Codăuș D., Construiți micromotoare, Editura Ion Creangă, București, 1980

2. Colecția de reviste de cultură și educație tehnică:
Modelism anii: 1987 – 1997,
Start spre viitor: 1986 -1990
3. Constantinescu Tiberiu M., Aeromodelism pionieresc, Editura Didactică și Pedagogică,
București 1975
4. Constantinescu Tiberiu M., Construiți machete de avioane, Editura Tineretului, București,
1968
5. Costenco I. ,Michirtumov E. , Aeromodele, Editura Tehnică, 1952
6. Culegere de instrucțiuni și regulamente privind activitatea de învățătură, pregătire
practică, știință, tehnică și muncă patriotică, București, 1988
7. Culegere de materiale metodice, București, 1983
8. Cunoștințe despre mașini cu aplicații practice (scule și mașini unelte), Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1961
9. Din experiența cercurilor de pionieri și școlari, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1969
10. Hahn Angelika, Avioane de hârtie - Editura Casa, Oradea, 2012
11. Hobby Origami, Construcții din hârtie, Editura M.A.S.T. , 1998
12. Husein Gh. , Tudose M. , Desen Tehnic, Editura Didactică și Pedagogică, București,1976
13. Ionescu Ilie Gh., Ionescu Cimarron, Ionescu Mara O., Vademecum pentru modeliști,
Editura Sport-Turism București, 1983
14. Istoria aviației române, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984
15. În sprijinul creației tehnico-științifice pionierești, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1981
16. În sprijinul creației tehnico- științifice pionierești, vol.2, I.P. Artă Grafică, București, 1982
17. Kate Little, Things that Fly, Usborne Publishing Ltd. , London, 2000
18. Mini-avioane, aeromodele pentru copii din clasele I-IV, I.P.L. 23 August, Tg-Mureș
19. Minitehnicus, București, 1974
20. Modelism pentru pionieri și școlari, I.P. Tiparul, București, 1970

105
21. Niță Mihai M. , Moraru Florentin V. , Patraulea Radu N. , Avioane și rachete, concepte de
proiectare , Editura Militară, București, 1985
22. Planor Libelula, Editura CNPEFS.
23. Planor Pescăruș, JECO (Jocuri educative colective), COOP.
24. Planoare, Rândunica, Albatros, Libelula, I.P.L. 23 August, Tg-Mureș
25. Propulsor pentru începători Țânțar, Editura CNPEFS.
26. Popescu M., Aeromodelele mele, Editura Universitaria, Craiova, 2010
27. Radu Ion N., Rachetomodele, Editura Ion Creangă, București, 1977
28. Rado Gh., Priorități și recorduri mondiale de aviație, Editura Tehnoprod București, 1993
29. Revista Aeromodele, nr.1/2002, TIPARG S.A. Argeș
30. Zarioiu Ghe., Avioane și Elicoptere, Editura Tehnică, București,1989
31. Zăgănescu F., Aviația, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985.

Site - uri Web

https://www.iprotectiamuncii.ro/norme-protectia-muncii/nssm-1(consultat în 02.09.2018)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aeromodelism (consultat în 09.09.2018)

https://psissm-info.blogspot.com/2012/04/instructiuni-proprii-ssm-pentru-atelier.html
(consultat în 09.09.2018)
https://www.youtube.com/watch?v=W9dyjdRG_1w (consultat în 09.09.2018)
https://www.youtube.com/watch?v=12UJvz0f-8k (consultat în 09.09.2018)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_aviației (consultat în 12.09.2018)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Polistiren (consultat în 15.10 2018)

106
ANEXE

107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148