Sunteți pe pagina 1din 6

TEMA: Determinarea distanţelor prin

comparaţie cu dimensiunile liniare ale obiectelor .


Determinarea distanţelor prin comparaţie cu
dimensiunile liniare ale obiectelor.
Determinarea distanţelor în astfel de cazuri se face cu ajutorul unei rigle
gradate.

Pentru măsurare, rigla se ţine în poziţie verticală, cu mîna întinsă în faţa ochilor. În
general lungimea normală a mîinii întinse se apreciază a fi în mediu 60 cm.

Privind obiectul pînă la care trebuie determinată distanţa, înălţimea lui va fi


încadrată într-un număr de diviziuni pe riglă.

Figura 1.

Din figura 1 reiese :

AB = d = lungimea bratului intins (60 cm).

CC’ = H = inaltimea reala a obiectului.


AC = D = distant pina la obiect.

BB’ = h = marimea aparuta a obiectului pe rigla gradata.

Din asemanarea triunghiurilor ABB’ si ACC’ rezulta egalitatea rapoartelor:

AC/ AB = CC’/BB’ sau D = d/h*H

In formula toate marimile din membrul doi sunt cunoscuteintrucit obiectele


de comparative alese pentru determinarea distantelor se presupun a fi cunoscute.

Pentru a obtine rezultatele reale se va tine seama de marimile unitatilor de


masura introdusein formula. In general, pentru a evita erorile, este recomandabil
ca dimensiunile raportului d/h sa fie exprimate prin aceleasi unitati de masura,
urmind ca unitatea de masura a inaltimii H, a obiectului vizat, sa exprime si
marimea distantei determinate.

Exemplu: sa presupunem ca trebuie determinate distant pina la un copac cu


inaltimea de 25 metri. Militarul care face determinarea incadreaza inaltimea
copacului prin doua raze vizuale, pe rigla gradate si obtine marimea lui aparenta
de 2 centimetri (care in figura este notata cu “h” ). Considerind lungimea bratului
intins d = 60 cm, distant de la observatory pina la copacul cosiderat va fi:

D = 60/2*25 = 750 metri.

In conditiile cimpului de lupta, inaltimile obiectelor din teren pot fi


diferitede la loc la loc. De aceea, ca etalon sigur poate fi socotita inaltimea medie
a omului, astfel:

H = 1.65 – 1.70 m. In acest caz, aplicind formula, obtinem:

D = 60/ 1 cm* 1.65 = 99 m.

Spre exemplu, marimea aparenta a unui om pe rigla va fi de 5 mm. In acest caz


distant dintre oameni va fi:
D= 60/0.5cm* 1.65 = 200 m
OBIECTUL MĂSURĂTORILOR TERESTRE
Ştiinţa măsurătorilor terestre are ca obiect de studiu totalitatea operaţiilor de
teren şi de calcul, ce sunt efectuate în vederea reprezentării pe plan sau hartă a
suprafeţei terestre într-o anumită proiecţie cartografică şi scară topografică.
Conţinutul măsurătorilor terestre a evoluat de-a lungul timpului odată cu
dezvoltarea societăţii, fiind dependent de realizarea unui scop utilitar legat
deactivitatea economica şi, respectiv, a unui scop ştiinţific legat de determinarea
formei şi dimensiunilor Pământului.Efectuarea măsurătorilor pe teren, prelucrarea
datelor şi reprezentarea corectă pe planuri şi hărţi a elementelor de planimetrie şi
a formelor de relief ale terenului, se bazează pe folosirea unor instrumente
topografice si geodezice,mijloace de calcul şi de raportare grafică, care necesită
cunoaşterea unor noţiuni teoretice şi practice din diferite domenii ale ştiinţei şi
tehnicii. Astfel, pentru folosirea practică a instrumentelor topografice şi geodezice,
în vederea măsurării exacte a unghiurilor şi distanţelor sunt necesare cunoştinţe
de optică geometrică, mecanică ,rezistenţa materialelor şi altele.
Pentru  prelucrarea rezultatelor mă  surătorilor din teren sunt necesare metode de
calcul, ce se bazează pe noţiuni de geometrie, trigonometrie, algebră, analiză
matematică şi informatică. Întocmirea şi execuţia grafică a planurilor şi hărţilor,
presupune folosirea cunoştinţelor de desen topografic şi cartografic, cu ajutorul
cărora se reprezintă diferitele obiecte şi forme ale terenului, printr-o proiecţie
ortogonală, pe plan orizontal.

PUNCTE ŞI LINII CARACTERISTICE ALETERENULUI


 
Prin puncte caracteristice în ţelegem o serie de puncte topografice,
careraportate pe planuri redau în mod fidel detaliile topografice de pe teren, din
care, se menţionează:
•schimbările de aliniament ale limitelor de teren;
•schimbările de direcţie ale căilor de comunicaţie;
•conturul diferitelor clădiri;
•axul podurilor, drumurilor şi apelor;
•punctele cele mai joase şi cele mai înalte ale terenului;
•punctele care reprezintă schimbări de pantă.
Prin alegerea punctelor caracteristice se realizează o geometrizare a
figurilor neregulate din teren, care usurează atât reprezentarea lor pe plan, cât şi
efectuareacalculului suprafeţelor.Aceste contururi redau cu multă fidelitate linia
sinuoasă şi reprezintă avantajul că pot fi determinate în plan orizontal sau în plan
vertical, faţă de unsistem de referinţă(fig.1.1.).

ELEMENTE LINIARE ŞI UNGHIULARE MĂSURATE ÎN PLAN

VERTICAL
 
a.Schimbari de aliniament 
b. Schimbari de directie ale cailor decomunicatie
c. Contururi sinuoase transformate in contururifrante in ridicarile planimetricec.
Contururi sinuoase transformate in contururifrante in ridicarile de nivelment
Fig.1.1-Puncte si linii caracteristice ale elementelor de planimetrie si de nivelment
 
 În vederea determinării poziţiei planimetrice şi altimetrice a
punctelor topografice de pe teren, trebuie să se efectueze măsurători şi calcule
asupra următoarelor elemente, în condiţiile unei secţiuni verticale prin punctele A
şi B,marcate pe teren prin ţăruşi
 
  Aliniamentul AB’ este direcţia materializată pe teren dintre două puncte A şi B,
iar în plan orizontal este o linie dreaptă AB’ care reprezintă proiecţia orizontală
a liniei sinuoase rezultate din secţiunea suprafeţei terenului cu un planvertical;
•  Distanţa înclinată (  AB)este linia care uneşte punctele A şi B;
•  Distanţa redusă la orizont ( AB  )este proiecţia ortogonală a distanţei înclinate
(di
AB) pe un plan orizontal;
•Unghiul vertical de pantă(α AB  este format de linia terenului cu planulorizontal
al punctului considerat;
•Unghiul vertical zenital (Z   AB )este format de linia terenului cu planulvertical al
punctului considerat;
•  Diferenţa de nivel (∆   AB= BB’)este distanta măsurată pe verticala între planul
orizontal ce trece prin punctul B şi planul orizontal ce trece prin punctul A;
•Cota sau altitudinea(Z  A )a punctului A este distanta măsurată pe verticală între
planul orizontal care trece prin punctul A şi până la un plan de referinţă, ce
reprezintă suprafaţa de nivel zero: GEOID sau ELIPSOID