Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
49
h - distanţa dintre firele reticulare stadimetrice.
H - valoarea citită pe miră între firele stadimetrice.
Raportul d/h este numit constantă stadimetrică şi de obicei are valoarea 100.
Tehnica măsurării stadimetrice a distanţelor pe terenuri orizontale
Pentru măsurarea stadimetrică a lungimii unui aliniament, într-unul din capete se pune
în staţie aparatul cu lunetă, iar în celălalt capăt se ţine în poziţie verticală o stadie (miră). Se
recomandă ca lungimea aliniamentului măsurat să nu depăşească 150 m.
Pentru măsurarea distanţei se dă o viză cât mai orizontală (se aduce în microscop
citirea z = V = 100g sau aproape 100g, astfel încât ambele fire stadimetrice să se suprapună
peste porţiunea gradată, vizibilă a mirei.
Distanţa se obţine prin aplicarea relaţiei:
D = K. H
în care D este distanţa de pe teren;
K - constanţa stadimetrică de regulă egală cu 100;
H - numărul generator, care se obţine din diferenţa citirilor pe miră la firele
stadimetrice.
Rezultă că pentru obţinerea distanţei este necesară cunoaşterea lui H, care se obţine
din diferenţa citirilor pe miră la cele două fire
stadimetrice (fig. 6.2.). Pentru control se face citirea şi la
firul reticular orizontal. În exemplul din figură se va
citi:
Fs – citirea la firul stadimetric superior =
1650;
Fi – citirea la firul stadimetric inferior = 1330;
Fig. 6.2.
Fm – citirea la firul reticular orizontal = 1490.
H = Fs – Fi = 1650 – 1330 = 320 mm
D = K . H = 100 x 320 mm = 32000 mm = 32 m.
La măsurarea stadimetrică unei distanţe pe un teren în pantă (fig. 6.3.), viza dându-se
la înălţimea aparatului înseamnă că poziţia verticală a mirei formează faţă de poziţia
perpendiculară pe viză un unghi egal cu cel de pantă.
50
Fig. 6.3.
Aparatul de bază este un teodolit cu ajutorul căruia se pot măsura unghiuri orizontale
cu o precizie de 1 – 2cc. Teodolitul se pune în staţie într-unul din capetele aliniamentului de
măsurat. În celălalt capăt al aliniamentului se instalează o miră orizontală de construcţie
specială (fig. 6.4.). La extremităţile mirei se află două repere situate la o distanţă de 2 m unul
de altul.
Fig. 6.4.
51
După instalarea teodolitului şi mirei orizontale la capetele aliniamentului, se vizează
pe rând cele două repere ale mirei, măsurând unghiul orizontal sub care se vede de la aparat
lungimea mirei (unghiul de paralaxă).
Cunoscând unghiul de paralaxă şi lungimea mirei b, distanţa orizontală poate fi
calculată pe cale trigonometrică. În triunghiul dreptunghic OAM (fig. 6.5.), se poate scrie: ctg
( /2) = d:b/2
Când mira are o lungime de 2 m, rezultă:
d = ctg ( /2)
Fig. 6.5.
52
Fig. 6.7
Fig. 6.6
Fig. 6.8
53
Principiul măsurării distanţelor prin unde
Fig. 6.9.
Pentru măsurarea distanţei prin unde este nevoie să se măsoare timpul 2t greu de
cuantificat, fiind foarte mic. Din această cauză, distanţe se deduce prin intermediul altor
elemente, instrumental mai uşor şi mai precis de măsurat.
După funcţionalitatea lor, aceste aparate pot fi grupate în: instrumente pentru măsurare
numai a distanţelor, sisteme modulare şi tahimetre electronice.
Instrumente pentru măsurarea numai a distanţelor
Dintre instrumentele pentru măsurarea distanţelor, până la 60 km, menţionăm
geodimetrele Bergstrand – NASM2 şi AGA 8. Acestea sunt capabile să măsoare distanţe din
reţelele geodezice de ordinul I. Folosind un laser cu gaz He – Ne se poate ajunge la zeci de
km cu o rezoluţie milimetrică.
Pentru măsurarea distanţelor topografice până la 2 km se foloseşte telemetrul –
electrooptic EOK – Zeiss sau distomatul Di –10 Wild.
Sisteme modulare. Acestea reprezintă echipamente complexe formate dintr-un
teodolit, un dispozitiv de măsurare şi un carnet de teren electronic.
Tahimetre electronice, denumite şi staţii totale acestea reunesc în cadrul unei singure
54
unităţi portabile, componentele necesare măsurării electronice a unghiurilor şi distanţelor din
teren, combinate cu programe şi medii de memorare a datelor.
Tahimetrele electronice cuprind: teodolite electronice, sisteme de măsurare a
distanţelor şi terminal programabil şi înregistrator.
Aceste staţii totale măsoară cu precizie foarte mare, distanţe, unghiuri, diferenţe de
nivel şi determină direct coordonatele rectangulare X şi Y ale diferitelor puncte. Randamentul
de lucru al acestora este sporit.
Întrebări:
55
56