Lucrarea de laborator nr.

3
A efectuat Munteanu Alexandru gr.En0119
Tema: Determinarea lungimii de undă a luminii cu ajutorul rețelei de difracție
Scopul lucrării: Determinarea lungimii de undă a luminii cu ajutorul rețelei de
difracție

Aparate și materiale:
-Rețeaua de difracție

-O sursă de lumină albă

-O riglă, un stativ, un dispozitiv pentru determinarea de undă a luminii

Teoria lucrării
Interferența este fenomenul de suprapunere și de compunere a efectelor a
două (sau a mai multor) miscari vibratorii provenite din surse diferite; intensificare
(sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor. În optică, acesta
se materializează prin apariția unui sistem de franje luminoase și întunecate.
Spre deosebire de undele mecanice la care rezultatul interferenței se observă
din amplitudine, în cazul luminii, rezultatul interferenței este vizibil după
intensitatea luminoasă din punctul respectiv.
Ca rezultat al compunerii undelor apar pe câmpul de interferență benzi sau
inele luminoase și întunecate numite franje de interferenă.
Una dintre cele mai vechi demonstrații ale faptului că lumina poate produce
efecte de interferență a fost făcută în 1800 de către savantul englez Thomas Young.
Are o importanță deosebită deoarece cu ajutorul lui s-a realizat primul experiment
de interferență care a demonstrat valabilitatea principiului lui Huygens în optica,
adică valabilitatea teoriei ondulatorii a luminii. Alte mecanisme de interferență
sunt: biprimsma Fresnel, bilentila Billet, pana optica, inelele lui Newton etc.
Dispozitivul constă într-o sursă de lumină monocromatică, un ecran, un
paravan în care sunt practicate două fante dreptunghiulare, înguste, paralele între
ele.

Mod de luru:
Experimentul consta in determinarea lungimii de unda a laserului si a
spectrului vizibil cu ajutorul a 3 dispozitive: dispozitivul Young, sistem de
difractie cu o fanta si sistem de difractie prin retea.
 Pentru dispozitivul Young, din formula interfranjei   , unde λ este
lungimea de unda, D distanta pana la ecran, d distanta intre fante, reiese formula ce

va fi folosita ulterior in calculul lungimii de unda.  , pe baza parametrilor

masurati.

Pentru sistemul de difractie cu o fanta se cunoaste ca  ,

unde I0 este intensitatea pentru care φ=0. Din figura 4, figura de difractie se
observa ca lumina este concentrata mai ales in apropierea punctului unde φ=0.
Astfel, valorile lui (πasinφ)/λ pentru care intensitatea l 121c25b uminoasa este 0

sunt valorile kπ (a este latimea fantei). Putem considera   .

Din figurav deducem ca  . Folosim aproximarea   si de aici

reiese relatia  . Prin prelucrare ajungem la formula lungimii de

unda  .
Pentru sistemul cu reteaua de difractie s-au determinat pozitiile maximelor
pentru lumina albastra, verde, respectiv rosie. Lungimea de unda a fost determinata
pentru fiecare in parte din formula  , unde n este numarul de trasaturi pe
unitatea de lungime, f este distanta focala, k ordinul maximului, iar xk pozitia
maximului fata de centru.

Figura 1. Cu functia Set Scale, s-a fixat distanta de 50 mm, iar apoi s-au
efectuat 10 masuratori ale distantei intre fante in diverse puncte.

Figura 2. Fotografia 2 reprezinta figura de interferenta a dispozitivului

Young. Pe baza acesteia s-a calculat interfranja, luandu-se o distanta l pe care se
aflau un numar variabil de franje.
 Figura 3. A fost folosita pentru masurarea largimei fantei, apelandu-se din
nou la functia Set scale a programului.

Figura 4. Fotografia 4 reprezinta figura de difractie in cazul unei fante. S-a

masurat distanta de la centrul figurii la minimele de ordin 1, 2, 3 si 4.
Figura 5. Aceasta fotografie reprezinta figura de interferenta obtinuta cu ajutorului
unei retele de difractie. A fost obtinuta plasand reteaua de difractie in fata
aparatului foto la o distanta de 2,55 m fata de fanta constituita din deschiderea
draperiilor. Ca element de referinta pentru masuratoare a fost folosit caloriferul ce
are 22 elementi si o lungime de 111 cm.

Date experimentale
- Reteaua de difractie

Se cunoaste distanta focala, D=2,55 m si numarul de trasaturi pe mm, n=100 mm -1.

S-a masurat distanta de la maximul central pana la spectrele de ordin 1 si 2.

Pe baza masuratorilor efectuate si a formulei   (in acest caz f va fi

considerata D = 2 m) se va calcula lungimea de unda corespunzatoare spectrului
vizibil: pentru lumina albastra, verde si rosie. In calcule a fost folosita valoarea de
105 trasaturi/m pentru n.

Tabelul cu rezultatele obținute:

Culoarea luminii K Xk(mm) λ (nm) λmed ∆λ ∆λmed E%

 1 140,544 551,
1529 543, 7,6618
Albastră 4911 7,66175 0,014
2 273,273 535, (nm) (nm) %
8294 7,6617
1 159,158 624,
149 615, 8,2432
Verde 9058 8,24315 0,013
2 309,908 607, (nm) %
(nm) 8,2431
6627
1 184,383 723,
0706 715, 7,6549
Roșie 4157 7,6549 0,010
2 360,956 707, (nm) (nm) %
7608 7,6549

Rezolvarea:
 Concluzie:
Efectuând această lucrare de laborator am determinat lungimea de undă a luminii
cu ajutorul rețelei de difracție. Determinarea lungimii de unda a laserului a fost
repetata cu ajutorul difractiei pe o fanta. De aceasta data, rezultatul mediu a fost de
713 nm, rezultat ce depaseste spectrul luminii vizibile, intrand in spectrul radiatiei
infrarosii. De remarcat este faptul ca s-a obtinut o valoare apropiata de spectrul
vizibil 700,826 nm. Imprecizia rezultatelor se datoreaza probabil erorilor umane:
de masurat, de calcul, de prelucrare, erori de calcul, deformarea imaginii din cauza
lentilei aparatului de fotografiat, conditiile de desfasurare a experimentului. Totusi,
rezultatul obtinut este impresionat avand in vedere toate aceste surse de erori.

Rezultatele obtinute in cadrul acestei parti a experimentului au fost de 536 nm -

723 nm, aceste valori reprezentand spectrul vizibil. Erorile de aceasta data au fost
mult mai mari. Spectrul luminii albastra se afla pe la aproximativ 475 nm (o eroare
de aproape 40 nm, adica diferenta de la lumina albastra la lumina verde) , cel al
luminii verzi la 607-624 nm (unde teoretic e lumina portocalie), iar cel al luminii
rosii se afla la 703-724 nm, singurul rezultat bun de luat in seama. Posibilele surse
de erori in acest caz sunt erorile de masurare (cel mai probabil in cazul sistemului
de referinta - caloriferul, fiind una din valorile neverificate din candrul proiectului),
erorile de calcul (mai putin probabile, calcule fiind realizate in excel, cu trei
zecimale), erori in desfasurarea experimentului: figura a fost realizata plasand
reteaua de difractie in fata obiectivului aparatului si se poate presupune ca distanta
dintre obiectiv si retea a contribuit la eroare; experimentul a fost desfasurat si intr-
un mediu scolar, impropriu pentru a obtine rezultate de inalta precizie.