TELEMETRE CU LASER

Condruz Angela Marilena*

Abstract: The purpose of this study is the knowledge of fundamental elements

wich are the base of optoelectronic devices,more exactly the laser rangefinders.

INTRODUCERE

Una dintre cele mai importante sarcini în sistemele de producţie reprezintă măsurarea
distanţelor. Totuşi, aplicaţiile sunt de o foarte mare diversitate, astfel încât este imposibilă
dezvoltarea unui senzor unic capabil să îndeplinească cerinţele fiecărei aplicaţii. Principiile de
funcţionare ce stau la baza măsurării distanţelor sunt tehnologiile senzoristice optoelectronice.
Senzorii optoelectronici convertesc informaţia optică în semnale electrice ce pot fi evaluate. Ca
surse de lumină se folosesc raze laser, infraroşii sau ultraviolete. Semnalele electrice generate de
către senzori pot fi utilizate pentru măsurare sau comutare a unei stări.
Laserii fac parte din realizările științifice care și-au găsit aplicații largi și diverse în toate
domeniile științei și tehnicii,într-un interval de timp foarte scurt. Se poate afirma că nu există
domeniu al ativității umane prin care laserii să nu fii pătruns sau în care să nu se întrevadă largi
posibilități de utilizare a acestora.
Primul laser românesc, laser care a avut ca mediu activ un amestec de gaze rare, heliu și
neon, a fost contruit în 1962 de către un grup de cercetători de la Institutul de Fizică Atomică,
sub conducerea profesorului Ion Agârbiceanu.
Tehnica frecvent intalnită, care utilizează laserul, pentru măsurarea deplasării este
interferometria. Datorită complexitatii lor, interferometrele laser sunt denumite sisteme de
măsurare, dar acestea pot fi incadrate in categoria traductoarelor.
Traductorul este conceput pentru măsurarea cu mare exactitate a unor deplasări medii, de
ordinul zecilor de centimetri sau chiar metri, deşi deplasările care se măsoară direct cu ajutorul
tensiunilor induse în circuitele receptoare nu depăşesc valoarea pasului de cremalieră, care este

1
sub 1 mm. Deplasările mai mari decât pasul de cremalieră P pot fi determinate cu ajutorul unui
numărător, care contorizează numărul întreg de paşi parcurşi la începutul deplasării, la care se
adaugă fracţiunea de pas corespunzătoare unghiului α. Se poate obţine astfel o exactitate de
ordinul zecilor de microni, şi chiar a micronilor.

TELEMETRE CU LASER

Una dintre primele aplicaţii practice ale laserului a fost măsurarea distanţei, primele
sisteme de măsurare a distanţei cu laser fiind puse în funcţiune în 1961, în cadrul
companiei Hughes Aircraft. Sistemele respective se bazau pe compararea grafică pe ecranul
unui osciloscop cu dublu spot a deplasării traiectoriilor impulsurilor emis şi recepţionat, date
de un laser cu rubin, distanţa măsurată fiind de ordinul a câţiva kilometri. Din punct de
vedere constructiv, un asemenea sistem era alcătuit dintr-un cap optic de emisie şi de
detecţie, o sursă de putere şi un osciloscop.
Telemetrele optico-electronice funcţionează în domeniul vizibil şi infraroşu a
spectrului radiaţiilor electromagnetice. Principiul acestor telemetre a apărut odată cu
metodele de măsurare a luminii, la dezvoltarea cărora un aport deosebit l-a avut Albert A.
Michelson 2D = c ● t, unde t este timpul în care lumina parcurge distanţa D iar c
este viteza luminii. Primele telemetre optico-electronice au fost construite utilizând
surse de lumină convenţionale şi anume lămpi cu incandescenţă, cu descărcare în gaz sau
cu arc electric.
Telemetrele cu laser beneficiază de avantajele laserilor în raport cu sursele de
lumină convenţionale: monocromaticitatea ridicată, coerenţa fasciculului laser pe
lungimi de ordinal kilometrilor, densitatea de putere mare a radiaţiei emise la ieşirea din
laser şi directivitatea foarte bună la dimensiuni reduse ale fasciculului laser.

2
 CLASIFICAREA TELEMETRELOR CU LASER

Telemetrele cu laser se pot clasifica după metodele de măsurare aplicate şi

domeniile de utilizare, în:

●Telemetre interferometrice cu laser (TIL), cu următorii parametri:

-6
Dmax = 100m, Dr = 0,01 m, D = (0,5 10 D + 0,02 m), unde Dmax
este distanţa maximă măsurată, Dr este rezoluţia şi D este eroarea absolută la măsurare
distanţei D; Telemetrele interferometrice, în funcţie de metoda de măsurare pot fi:
telemetre interferometrice cu laser monofrecvenţă (cu fascicul liniar polarizat sau cu fascicul
circular polarizat) şi telemetre interferometrice cu laser cu două frecvenţe.

●Telemetre cu laser cu fascicul modular (TLFM), cu următorii

-6
parametri: Dmax = 10km, Dr = 1mm, D = (10 D + 5mm).

●Telemetre cu laser în impuls (TLI) cu următorii parametri:

Dmax > 30km, Dr = 0,01m, D = 0,1m. Telemetrele cu laser în impuls, în funcţie de
domeniul de utilizare, se clasifică în: TLI meteorologice, TLI de navigaţie, TLI militare şi
TLI astronomice.

●Telemetrele interferometrice cu laser se mai numesc şi interferometre cu

laser şi funcţionarea lor se bazează pe metodele interferometrice de măsurare, la care
distanţa de măsurat este comparată cu lungimea de undă a radiaţiei emise de sursa de
referinţă. Pe lângă metrologia interferenţială, aceste telemetre sunt larg utilizate în:
construcţia maşinilor unelte (ca traductoare de mare precizie pentru măsurarea deplasării
elementelor în mişcare); geodezie şi seismologie (la detectarea alunecării straturilor de
pământ, a undelor seismice şi a derivei continentelor).
Interferometrul cu laser cu două frecvenţe (schema de principiu este
prezentată în figura 1) a apărut cu scopul de a reduce eroarea de măsurare a distanţei,
deoarece la interferometrul cu laser cu o frecvenţă, variaţiile atenuării atmosferei
determină fluctuaţii de intensitate a franjelor de interferenţă.

3
 Fig. 1 Schema de principiu a interferometrului cu laser cu două
frecvenţe

În figura 1 s-au făcut următoarele notaţii: DFR - divizor de fascicul de referinţă; FDR
- fotodetector de referinţă; DF - divizor de fascicul; P1,2,3 - polarizatori; RF - reflector fix de
referinţă; RM - reflector mobil de măsură; BCA - bloc de calcul şi afişare.
Semnalul care conţine frecvenţele f1 şi f2 se obţine ca rezultat al divizării prin efect
Zeeman a liniei spectrale principale de 632,8nm a laserului cu He-Ne, prin plasarea
mediului activ gazos într-un câmp magnetic longitudinal sau utilizând modulatoare
electrooptice de frecvenţă. Ca exemple de asemenea telemetre interferometrice cu laser pot
fi enumerate Sistemele de măsurare cu laser 5526A şi 5528A produse de firma Hewlett -
Packard, cu următorii parametri: Dmax = 60m, Dr = 0,1 m respectiv 0,01 m şi D =
-6
(0,5 10 D + 2Dr).

●Telemetrele cu laser cu fascicul modulat se mai numesc şi telemetre de fază şi

utilizează cametodă măsurarea distanţei cu fasciculul laser continuu modulat în amplitudine,
prin măsurarea defazajului între semnalul modulator recepţionat şi cel emis. Principiul de
măsurare a distanţei, aplicat la telemetrele cu laser cu fascicul modulat, este prezentat în figura
2.

4
 Fig. 2 Principiul de măsurare a distanţei aplicat la telemetrele cu laser cu fascicul
modulat:

a) Forma semnalului transmis; b) Variaţia fazei recepţionate, în funcţie de

distanţă

Fasciculul laser modulat în amplitudine este emis către obiectul până la care se
măsoară distanţa, iar timpul parcurs de către lumină se determină prin analiza
intensităţii fasciculului reflectat.
Ca exemple pot fi enumerate staţiile electronice tip 3810A şi
3820A, telemetrul pentru distanţe medii tip 3808A şi telemetrul industrial tip 3850A, produse
de firma Hewlett - Packard. Modulele pentru măsurarea distanţei incluse în aceste aparate sunt
asemănătoare ca performanţe şi construcţie.
Domeniul maxim de măsurare pentru distanţe este de 5km cu o eroare
-6
maximă de (0,5mm + 10 D), dacă se utilizează şase prisme reflectoare.
Pentru îmbunătăţirea rezoluţiei şi reducerea erorii de măsurare se remarcă
următoarele metode: creşterea frecvenţei semnalului, care modulează fascicul optic;
stabilizarea amplitudinii semnalului de la ieşirea laserului; îmbunătăţirea performanţelor
sistemului de măsurare numerică a fazei semnalului recepţionat.

●Telemetrele cu laser în impuls (TLI) utilizează principiul de măsurare a timpului în

care un impuls luminos scurt, parcurge distanţa dus - întors până la ţintă.
Rezoluţia unui telemetru cu laser în impuls este limitată de durata impulsului i
format la recepţia frontului impulsului laser. Rezultă astfel, că TLI sunt avantajoase la
măsurarea distanţelor mai mari de 1,0km, pentru care rezoluţia mare în valoare absolută poate
fi neglijată în raport cu valoarea distanţei măsurate.
Telemetrele cu laser în impuls, care mai sunt cunoscute şi ca locatoare optice, radare
optice sau LIDAR-e (light detection and ranging) pot fi clasificate în funcţie de domeniul
de utilizare,astfel: telemetre meteorologice, de navigaţie, militare şi astronomice.

●TLI meteorologice (D < 2km), care se mai numesc şi ceilometre sunt utilizate la
măsurarea înălţimii plafonului de nori. Firma Plessey Radar (Anglia), produce un tip de
ceilometru cu laser cu următoarele caracteristici: fasciculul laser este produs de o diodă laser
cu Ga-As, care emite pe lungimea de undă de 900nm; puterea de vârf în impuls este de 70W,
la o durată a impulsului laser de 130ns şi la o frecvenţă de repetiţie de 600Hz; sistemul optic
este de tip telescop newtonian cu oglinda sferică de 216mm în diametru; rezoluţia de
măsurare este de 15m, cu eroarea de 7,5m; durata unei măsurători este de maxim 1 minut;
are trei domenii de distanţă - 30…495m, 30…975m şi 30…1455m.

●TLI de navigaţie (D = 100m…2km) sunt utilizate la bordul aeronavelor sau

navelor maritime pentru completarea informaţiilor de navigaţie. În funcţie de destinaţia
lor, TLI de navigaţie sunt denumite locatoare (când măsoară distanţa în plan orizontal) sau

5
altimetre (când măsoară altitudinea). Aceste telemetre utilizează de obicei diode laser, ceea ce
permite reducerea volumului, masei şi consumului, probleme importante pentru aparatura de
bord a aeronavelor. Un exemplu de TLI de navigaţie este altimetrul realizat de firma Space and
Weapour din Anglia, cu următoarele caracteristici: emiţătorul este realizat cu o diodă laser cu
Ga-As, răcită la 85K şi cu fasciculul laser modulat în impulsuri cu durata de 25ns; sistemul
optic de emisie constă dintr-o lentilă cu distanţa focală de 20cm şi apertura de 11cm, care
produce un fascicul laser cu divergenţa de 6mrad; sistemul optic de recepţie este un teloscop de
tip Cassegrain cu diametrul de 40cm; fotodioda cu siliciu a receptorului are diametrul suprafeţei
active de 2,5mm.

●TLI militare (D = 0,3…30km) sunt utilizate ca locatoare de artilerie şi tancuri,

indicatoare de ţinte terestre unde înălţimea obiectivelor este insuficientă pentru a permite
utilizarea staţiilor de radiolocaţie şi în sistemele de dirijare a rachetelor. Aceste telemetre au
avantajul că pot fi utilizate şi atunci când ţinta are un coeficient de reflexie scăzut. Ca
exemple, pot fi remarcate telemetrele cu laser în impuls militare KIRF-20 (S.U.A.) şi
UAL-10.102 (Suedia), precum şi TLI tip binoclu, produs de firma Kazuko Entreprises Inc.
(Japonia), cu domeniul de măsurare: 6km - 3m şi afişare digitală a distanţei măsurate.

●TLI astronomice (D > 30km) sunt utilizate la determinarea distanţelor până la

sateliţi sau planete şi se bazează pe faptul că în spaţiul interplanetar, dispersia luminii este
aproape nulă. Pentru realizarea lor sunt utilizate dispozitive laser cu o divergenţă a
fasciculului laser cât mai redusă şi cu o energie în impuls cât mai mare.Ecoul rezultat este de
intensitate scăzută deoarece cea mai mare parte a radiaţiei este absorbită şi dispersată, iar
datorită neregularităţilor suprafeţei se obţin fluctuaţii mari în durata semnalului recepţionat,
fasciculul fiind de diametru mare. Pentru a creşte raportul semnal/zgomot la telemetrele cu
laser în impuls astronomice se utilizează panouri reflectante speciale, plasate pe
suprafaţa ţintei. Una din aplicaţiile reprezentative ale acestor telemetre este determinarea
distanţei Pământ - Lună.

●Sistemul de telemetrare cu laser STLA M3

Acest sistem este destinat pentru:

-Măsurarea coordonatelor polare ( distanță și gismente );

-Măsurarea simultană și cu precizie a distanței până la 3 ținte aflate pe aceeași direcție,
cu ajutorul telemetrului cu laser încorporat;
-Determinarea automată a modului și gismentului vectorului viteză al obiectivelor în
mișcare, în domeniul 5-99,5m/s, prin efectuarea a două telemetrări successive;
- Măsurarea cu precizie a unghiurilor de azimuth magnetic, gisment și de teren cu
ajutorul goniometrului electronic încorporat;
-Transmiterea la punctul de comandă prin intermediul unei interfețe de tip serial
încorporată a valorii coordonatelor rectangulare determinate, precum și a valorii modului și

6
gismentului vectorului viteză al obiectivelor în mișcare;
-Observarea și cercetarea câmpului de luptă în scopul creșterii eficacității și vitezei
tragerilor artileriei terestre;
-Determinarea coordonatelor rectangulare ale locului de stație și ale obiectivelor.

CONCLUZII

Dispozitivele optoelectronice reprezintă un domeniu dinamic, în plină evoluție,

progresele evidente ale științei și tehnologiei permițând o largă diversificare a aplicațiilor
specifice dispozitivelor optoelectronice.

BIBLIOGRAFIE

●Breabăn, F., Crişan, S., Tendinţe în evoluţia telemetrelor cu laser, A III-a Conf. Naţ. A
Universităţii Tehnice din Timişoara, 1991;

●Marian Pearsică, Ionică Cîrciu ,,Sisteme optoelectronice de cercetare și dirijare la bordul

aeronavelor, Editura Academiei Forțelor Aeriene ,,Henri Coandă”.

7
*Academia Forțelor Aeriene, Brașov, ,,Securitatea spațiului aerian”