Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Catedra Microelectronică şi

Inginerie Biomedicală

Conducătorul proiectului A efectuat

conferinţiar universitar doctor hab. studentul gr.ISBM-131
Oleg Lupan Moroi Ion

(semnătura) (semnătura)

Chișinău 2014
 CUPRINS

Introducere

1. Noţiuni teoretice ...................................................................…................................5

1.2. Radioreceptorul supergheterodin........................................................................7

1.2. Filtrele.................................................................................................................8

2. Efectuarea calculelor................................................................................................10

3. Schema electrica principală......................................................................................15

3.1. Simularea în Proteus.........................................................................................16

4. Alegerea elementelor după standart.........................................................................18

5. Efectuarea cablajului imprimant și aranjarea elementelor pe schemă................... 19

6. Rezulatatele obținute................................................................................................21

Concluzie.....................................................................................................................22

Bibliografie..................................................................................................................23

Anexa 1.Graficul datelor obținute...............................................................................24

Anexa 2.Alegerea punctului de funcționare a tranzistorului BC 558.........................25

Anexa 3.Caracteristicele tranzistorului BC 558.........................................................26

2
3
 Introducere

Electronica este o ramură tehnică bazată pe proprietățile, comportarea și controlul

electronilor. Este considerată o parte a electrotehnicii, tehnicile electronice aplicându-se în
cele mai diverse domenii de activitate, cum sunt industria, comunicațiile, apărarea militară și
distracțiile. Echipamentul electronic se folosește în sisteme electrice industriale și la
centralele electrice. Practic vorbind în zilele de azi electronica este omniprezentă.
Dezvoltarea elctronicii moderne permite aplicarea noilor tehnologii in diferite domenii și
activitați umane,în special
-automatizare
-comunicții și telecomunicații
-tehnici spațiale
-militarie
electronica ne permite sa aplicam noțiunele teoretice în practică, permite rezolvarea
problemelor omenești și utilizarea în diferite destinații.
De exemplu în radioreceptoare superheterodine și impune cunoașterea aprofundă a
caracteristicilor și problemelor specifice de utilizare ale acestora.
În lucrarea data am aplicat noțiunele teoretice acumulate în practică,sarcina care a fost pusă
de a elabora schema electronică a aparatului de radio de tipul supergheterodin acordat pe o
frecvență fixă a fost atinsă, de calculat și elaborat ,,Amplificator acordat cu filtru LC de
frecvență înaltă’’.
Radio superheterodina a fost inventat in E. Armstrong in 1918. El permite selectarea foarte
înaltă şi egală la tot diapazonul de unde. Radioreceptorul superheterodină contemporan
funcţionează în condiţii care se schimbă des. Ca de exemplu pot fi diferite nivele de semnal
a aceluiaşi post de radio de la diferite staţii de emitere. Poate fi şi schimbarea semnalului de
la aceeaşi staţie de emitere datorită condiţiilor diferite de propagare a undelor. Deseori apare
necesitatea acoperirii unui diapazon foarte larg de frecvenţe ţi precizia înaltă de plasare pe o
frecvenţă anumită. Pentru soluţionarea acestor condiţii în radioreceptor sunt incluse diferite
unităţi, care permit în mod automat sau manual, implicit sau de la distanţă să dirijăm cu aceste
procese. Aceste inovaţii permit de a modifica coeficientul de amplificare, frecvenţa şi chiar
este în stare automat să aleagă modul optimal de funcţionare.

4
1. Noţiuni teoretice despre radioreceptorul supergheterodin

Receptoarele radio sunt formate dintr-un un ansamblu de circuite electronice destinate

recepţionări semnalelor de radiofrecvenţă, prelucrării acestora prin selecţie, amplificare,
decodare, demodulare şi conversie, în scopul redării informaţiei sonore. Perfecţionarea
dispozitivelor electronice şi a tehnologiei de realizare a circuitelor electronice (LSI şi VLSI)
a permis evoluţia şi diversificarea tipurilor constructive de radioreceptoare. Multe din
realizările actuale conţin în esenţă aceleaşi blocuri funcţionale, doar că ele au fost
îmbunătăţite cu bucle de automatizare (RAA, CAF), instrumente indicatoare de nivel, panouri
elegante pentru controlul funcţionării şi pentru efectuarea de reglaje, în spatele cărora se află
circuite de tip microcontroler. Din punct de vedere al evoluţiei constructive şi al
performanţelor atinse generaţiile de radioreceptoare trecute şi prezente pot fi grupate în
următoarele faze:
Fază I- radioreceptorul cu tuburi electronice, masiv, mare consumator de energie, inerent
staţionar, calitate bună, panou de acţionare mecanic, preţ de excepţie. Fidelitatea receptorului,
exprimată prin gradul de inteligibilitate, era determinată în mare măsură de caracteristicile
difuzorului.
Fază II- radioreceptorul cu tranzistoare. În această fază este realizat aparatul radio portabil
caracterizat prin consum redus, fiabilitate mai mare ceea ce l-a plasat pe locul 1. Raportul
performanţe – preţ al aparatelor de radiorecepţie a crescut continuu odată cu progresul
tehnologic de fabricare a componentelor şi circuitelor electronice specializate.
Fază III A - radioreceptoare cu tranzistoare şi circuite integrate în calea de semnal.
Faza III B- funcţiile complete ale radioreceptorului fiind integrate, preocupările
constructorilor se îndreaptă către dotarea setului cu facilităţi auxiliare de comanda şi control.
Se pune problema fidelităţii reproducerii şi a funcţionării corecte prin afişaje de acord optim
sau nivel de câmp. Radioreceptoarele sunt prevăzute cu „muting” pe raport semnal - zgomot
sau pe deviaţia de frecvenţă, precum şi cu circuite de acord automat . Decodarea stereo capătă
o larga răspândire. Filtrele ceramice pentru frecvenţa intermediară (FI) sunt omniprezente.
Fază IV- se păstrează facilităţile "artificiale" menţionate mai sus, dar sunt modernizate
unele elemente standard din structura receptorului pentru îmbunătăţirea performanţelor prin
utilizarea circuitelor integrate LSI şi VLSI la această structură. Prelucrarea numerică şi
circuitele DSP (Digital Signal Processing) în radioreceptoare au adus acestora posibilităţi noi.
În prezent, cele mai răspândite receptoare radio sunt cele la care informaţia se extrage dintr-

5
un semnal cu frecvenţă fixă, denumită frecvenţă intermediară. Frecvenţa intermediară este
obţinută prin mixarea semnalului de radiofrecvenţă corespunzător postului de emisie cu
semnalul generat de către oscilatorul local. Aceste radioreceptoare sunt denumite receptoare
superheterodină [NIC00], receptoare prevăzute cu circuite de reglare automată a amplificării
(RAA şi CAF) în vederea îmbunătăţirii caracteristicilor de funcţionare şi a indicilor de calitate.
Progresele din domeniul tehnologiei electronicii au permis realizarea de receptoare radio cu
caracteristici tehnice tot mai performante.

Receptoarele radio pot fi clasificate astfel:

a.Din punct de vedere al benzi de frecvenţă în care receptoarele pot efectua recepţia, acestea
pot fi destinate recepţionării unuia sau mai multor domenii de lungimi de undă standardizate:
-Receptoare radio pentru unde lungi UL;
-Receptoare radio pentru unde medii UM;
-Receptoare radio pentru unde scurte US;
-Receptoare radio pentru unde ultrascurte UUS.
b. Din punct de vedere al tipului de modulaţie utilizat pentru codificarea informaţiei,
receptoarele radio pot fi grupate în :
-Receptoare radio pentru semnale AM, receptoare ce lucrează în domeniul undelor lungi,
medii şi scurte;
-Receptoare radio pentru semnale FM (monofonice sau stereofonice), receptoare ce
lucrează în domeniul undelor ultrascurte;
-Receptoare radio pentru semnale AM şi FM (monofonice sau stereofonice), receptoare
care pot acoperii întreaga gamă de lungimi de undă şi care au cea mai largă răspândire.
c. Din punct de vedere al destinaţiei receptoarele radio pot fi grupate în două categorii:
-Receptoare radio de radiodifuziune, receptoare destinate recepţiei programelor de
radiodifuziune;
-Receptoare radio profesionale, receptoare destinate comunicaţiilor speciale: telefonie,
aviaţie, marină, spaţiale, etc.
d. Din punct de vedere al valorilor unor parametrii caracteristici esenţiali şi recomandaţi prin
normative: sensibilitate, selectivitate, gradul de distorsiuni şi putere la ieşire, sunt stabilite 4
clase de receptoare radio de radiodifuziune:

6
 1.Receptoare radio de clasa I, au cele mai bune performanţe, sunt complexe şi prevăzute
cu dispozitive şi circuite auxiliare de reglaj cu ajutorul cărora se obţine o audiţie de înaltă
calitate, puterea maxim utilizabilă de 5–10W sau mai mult, sensibilitatea de 50 V.
2. Receptoare radio de clasa a II-a, sunt receptoare de bună calitate, prezintă o audiţie
satisfăcătoare. Puterea maximă audio (PM) este de 2–4 W, iar sensibilitatea de 100 V.
3. Receptoare radio de clasa a III-a, au o construcţie mai simplă, audiţie satisfăcătoare,
dimensiuni mici. Puterea maximă audio este de 0,5 – 1,5 W, iar sensibilitatea de 200 V.
4.Receptoare radio de clasa a IV-a, sunt receptoare simple, cu detecţie sau cu amplificare
directă. Puterea maximă audio este de 0,5 W, iar sensibilitatea de 500 V.

1.1 Receptoare radio de tip superheterodină

Receptoarele radio de tip superheterodină sunt variante perfecţionate ale receptoarelor cu
amplificare directă. Perfecţionarea constă în aceea că semnalul amplificat în radiofrecvenţă
se aplică unui schimbător de frecvenţă (convertor), format dintr-un etaj de amestec (mixer)
şi dintr-un oscilator local. Convertorul de frecvenţă numit şi heterodină translatează frecvenţa
semnalului de intrare fs într-o frecvenţă fixă, numită frecvenţă intermediară fi sau medie
frecvenţă. Prelucrarea semnalului recepţionat prin heterodinare, conferă receptorului
denumirea de receptor superheterodină.
Amplificatorul de frecvenţă intermediară amplifică semnalul de frecvenţă fixă fi fără a-i
modifica forma sau frecvenţa. Prin mixarea semnalului recepţionat (fs) cu un semnal generat
local (fosc) rezultă un semnal de frecvenţă constantă, denumit semnal de frecvenţă
intermediară (fi). Frecvenţa intermediară poate fi obţinută prin două procedee de schimbare
de frecvenţă:
-schimbare de tip supradină
fi =fosc – fs (1.1.a)
-schimbare de tip infradină
fi =fs – fosc (1.1.b)
relaţii în care: fosc - este frecvenţa oscilatorului local; fs - este frecvenţa semnalului util.
Frecvenţa intermediară se obţine prin procedeul supradină în cazul comunicaţiilor pe
frecvenţe purtătoare de până la 1GHz. Schimbarea de frecvenţă infradină este utilizată în
radiocomunicaţiile din domeniul microundelor şi în cazul transmisiilor radio prin satelit.

7
 Menţinerea constantă a valorii frecvenţei intermediare fi, impune ca frecvenţa semnalului
generat local fosc să se modifice odată cu frecvenţa semnalului util (semnalul recepţionat) fs.
Rezolvarea acestei probleme se asigură prin reglajul simultan al selectivităţii circuitului de
intrare şi oscilatorului prin folosirea condensatoarelor (sau bobinelor) variabile iar în cazul
frecvenţelor de valori ridicate (FIF şi UIF) prin utilizarea diodelor varicap. Menţinerea
diferenţei de frecvenţă la valoare constantă, impune “alinierea” circuitului de intrare al
receptorului şi a circuitului de acord al oscilatorului local (OL). Prin „aliniere” se înţelege
stabilirea cu precizie a tuturor componentelor din circuitul de intrare şi din oscilator pentru a
realiza cât mai precis schimbarea de frecvenţă potrivit relaţiilor (1.1.a, sau 1.1.b). Echiparea
radioreceptoarelor cu schimbătoare de frecvenţă asigură performanţe superioare
receptoarelor radio de tip superheterodină prin:
-creşterea sensibilităţii;
-îmbunătăţirea selectivităţii şi a stabilităţii;
-reducerea dependenţei performanţelor receptorului radio de valoarea frecvenţei postului
recepţionat.
Pentru receptoarele de radiodifuziune valoarea frecvenţei intermediare a fost stabilită prin
normative şi standarde internaţionale astfel:
-pentru receptoarele radio cu MA, fi = 455 kHz sau 465 kHz;
-pentru receptoarele radio cu MF, fi =10,7 MHz.

1.2. Filtrele
Pentru filtrarea semnalului vom folosi filtru analogic un filtru analogic poate fi privit ca un
cuadrupol (două borne de intrare şi două de ieşire) alcătuit din diferite elemente de circuit,
care are un comportament diferit faţă de semnalele cu diferite frecvenţe. Când spunem
comportament, diferit ne referim la modul în care filtrul acţionează asupra mărimii
(amplitudinii) semnalelor cu diferite frecvenţe, sau asupra mărimii (amplitudinii)
componentelor din spectrul de frecvenţe al semnalului de la intrare.

În funcţie de modul în care filtrele acţionează asupra semnalelor aplicate la intrare, ele pot
fi clasificate în:
-filtre „trece-jos” („taie-sus”), care lasă semnalele cu frecvenţe până la o anumită valoare
(frecvenţa de tăiere) să treacă neatenuate, sau atenuate foarte puţin, iar pe cele cu frecvenţe
superioare frecvenţei de tăiere le atenuează foarte puternic.

8
 -filtre „trece-sus” („taie jos”), care sunt complementare filtrelor „trece-jos”. Ele atenuează
drastic semnalele cu frecvenţe mai mici decât frecvenţa de tăiere şi lasă să treacă neatenuate,
sau atenuate foarte puţin, semnalele cu frecvenţe superioare frecvenţei de tăiere.
-filtre „trece-bandă” care lasă să treacă neatenuate, sau atenuate foarte puţin, semnalele
cu frecvenţe cuprinse într-un anumit domeniu de frecvenţe, numit bandă de trecere, şi
atenuează drastic semnalele cu frecvenţe aflate în afara benzii de trecere.
-filtre „opreşte-bandă”, care sunt complementarele filtrelor „trece bandă”. Ele atenuează
drastic semnalele cu frecvenţe cuprinse într-un anumit domeniu de frecvenţe, numit bandă de
tăiere şi lasă să treacă neatenuate, sau atenuate foarte puţin, semnalele cu frecvenţe aflate în
afara benzii de tăiere.

În funcţie de componenţa constructivă a filtrelor analogice ele pot fi clasificate în.

-filtre pasive, alcătuite numai din elemente pasive de circuit (rezistori, bobine,
condensatori). Consecinţa unei astfel de structuri este aceea că amplitudinea semnalului de la
ieşirea filtrului nu poate fi mai mare decât amplitudinea semnalului de la intrarea lui. Cu alte
cuvinte, valoarea maximă a funcţiei de transfer nu poate fi supraunitară.
-filtre active, care reprezintă o combinaţie de filtre pasive şi elemente active de circuit (de
cele mai multe ori, amplificatoare operaţionale). Prezenţa elementelor active (şi a
eventualelor circuite de reacţie) asigură, pe de o parte o amplificare a semnalelor cu frecvenţe
aflate în banda de trecere şi pe de alta, o îmbunătăţire a caracteristicilor filtrului.

9
2. Efectuarea calculelor
Sarcina lucrării:
De proiectat schema electronică a amplificatorului supergheterodin acordat cu filtrul LC
de frecvență înaltă.

Datele inițiale pentru proiectare:

Frecvența de acordare 𝑓0 =2 MHz;

Factorul de calitate 𝑄𝑒𝑐ℎ ≥ 20;
Rezistența sursei de alimentare𝑅𝑔 =150 Ohm;
Coeficientul de amplificare 𝐾𝑢𝑜 ≥ 20;
Rezistența sarcinii 𝑅𝑠 =1 kOhm;
Tensiunea de alimentare 𝐸𝑐 =12V;
Capacitatea sarcinii 𝐶𝑠 =100 pF;

1. Alegerea tranzistorului
Principalul element al amplificatorlui este tranzistorul,de parametri și caracteristicele lui
depinde datele și rezultatele ca vrem să le obținem:
-frecvența
-coeficientul de amplificare
-factorul de calitate
-costul minim
-randamentul

Am studiat caracteristicele și parametrii a tranzistoarelor din catalogul

http://www.alldatasheet.com și am ales tranzistorul bipolar BC558 de tip p-n-p care ne
satisface condțiilor sarcinei propuse.

Fig.1. Tranzistorul bipolar BC558 de tip p-n-p.

Din caracteristica tranzistorului am determinat punctul static de funcționare a tranzistorului

BC558,dupa graficul dat am determinat I𝑐 𝑚𝑎𝑥 și V𝐶𝐸 .

10
 Fig.2. Graficul caracteristici statice a tranzistorului BC558

2. Alegem curentul
𝐸𝑐 −0.2
I𝑐 𝑚𝑎𝑥 = =98 mA
𝑅𝐸

3. Calculăm valoarea rezistenței emitorului

I𝑐𝑜 =20mA
𝑈𝑅𝐸
𝑅𝐸 =
𝐼𝐶𝑂
𝑈𝑅𝐸 = 0,2𝐸𝐶 = 0,2 ∗ 12 = 2.4 𝑉
2.4
𝑅𝐸 = = 120 Ω
0,02

4. Alegerea divizorului de tensiune

-Alegem 𝑅2 ≈ 10 ∗ 𝑅𝐸

𝑈𝐵𝐸 =0,75 V
𝑈𝐵𝐸 + 𝑈𝑅𝐸 = 0,75 + 2.4 = 3.15 𝑉
I𝑑𝑖𝑣 ≥ 10 I𝐵
I𝐶 0,098
𝐼𝐵 = = = 784 𝑢𝐴
β 125
β ≈125
I𝑑𝑖𝑣 =10*784 uA=7840 uA≈7,84 mA

11
-Calculăm care este valoarea lui 𝑅2
𝑈𝑅2 2.4
𝑅2 = = = 306 Ω
𝐼𝑑𝑖𝑣 0,00784

-Calculăm care este valoarea lui 𝑅1

𝐸𝑐 − 𝑈𝑅2 9,8
𝑅1 = = = 1250 Ω
𝐼𝑑𝑖𝑣 0,00784

5. Pentru 𝐶𝐸 stabilim frecvența de 2 MHz și o reactanță cu mult mai mică ca rezistența

emitorului.
Punem condiția ca: 𝑥𝑐 < 10 ∗ 𝑅𝐸 , astfel putem calcula care este valoarea reactanței.
𝑅𝐸 120
𝑥𝑐 = = = 12 Ω
10 10

Conform formulei avem:

1
𝑥𝑐 =
2𝜋𝑓𝑐
-Calculam capacitatea emitorului.
1 1
𝐶𝐸 = = = 6.63 𝑛𝐹
2𝜋𝑓𝑥𝑐 2 ∗ 3,14 ∗ 2000000 ∗ 12

-Rezistența la intrare
𝑅1 ∗ 𝑅2 ∗ 𝛽 ∗ 𝑅𝐸 1250 ∗ 306 ∗ 125 ∗ 120
𝑅𝑖𝑛𝑡 = = = 346.551 Ω
𝑅1 + 𝑅2 + 𝛽 ∗ 𝑅𝐸 1250 + 306 + 125 ∗ 120

-Calculăm care este capacitatea la intrare:

1 1
𝐶𝑖𝑛𝑡 = = = 0,23 𝑝𝐹
2𝜋𝑓𝑅𝑖𝑛𝑡 2 ∗ 3.14 ∗ 2000000 ∗ 346551

-Calculam capacitatea de ieșire

𝐶𝑖𝑒𝑠 = 𝐶𝑐∗ = 𝐶𝑐 (1 + 𝛽) = 6 ∗ 126 = 756 𝑝𝐹

6. Calculam inductanța

Conform condiției problemei capacitatea sarcinii este 𝐶𝑠 = 100 𝑝𝐹.

Considerăm 𝐶𝑐𝑜𝑛 = 500 pF.

1 1
𝐿= = = 12.6 𝜇𝐻
𝐶𝑐𝑜𝑛 (2𝜋 𝑓0 )2 5000 ∗ 10−12 ∗ (2 ∗ 3,14 ∗ 2 ∗ 106 )2

12
7. Alegem factorul de calitate al inductanței 𝑄𝐿 =100, atunci Q=100, iar rezistența ohmică de
pierderi în circuitul oscilant o calculăm conform formulei:

𝐿 1.26 ∗ 10−6 1
𝑅= √ = √ ∗ = 1.587 Ω
𝐶𝑐𝑜𝑛 ∗ 𝑄 5000 ∗ 10−12 100

-Calculăm rezistența de rezonanță a circuitului oscilant după următoarea formulă:

𝐿 1.26 ∗ 10−6
𝑅0 = = = 126Ω
𝐶𝑐𝑜𝑛 ∗ 𝑅 5000 ∗ 10−12 ∗ 0.154

-Determinăm rezistența echivalentă a circuitului oscilant din relația:

1 1 1 1
=𝑅 +𝑅 +𝑅 ,
𝑅𝑒𝑐ℎ 0 𝑖𝑒𝑠 𝑠

1 1
unde 𝑅𝑖𝑒𝑠 = = = 16.12 𝐾Ω
ℎ22 (1+𝛽𝑚𝑖𝑛 ) 2∗10−6 (30+1)

Parametrii ℎ22 = 2 ∗ 10−6 𝑆𝑚, 𝛽𝑚𝑖𝑛 = 30 i-am aflat din caracteristicile tranzistorului, pe
care le putem găsi în catalog.

1 1 1 1
= + + = 0.00899
𝑅𝑒𝑐ℎ 126 16000 1000

1
𝑅𝑒𝑐ℎ = = 111 Ω
0,00168

Calculăm factorul de calitate pentru tot amplificatorul:

𝑅𝑒𝑐ℎ 111
𝑄𝑒𝑐ℎ = 𝑄 = 100 = 88
𝑅0 126

Calculăm factorul de amplificare în tensiune la frecvența de rezonanță (de acord) prin

următoarea formulă:
𝛽 ∗ 𝑅𝑒𝑐ℎ 125 ∗ 680 825000
𝐾𝑈0 = = = = 124
𝑅𝑔 + 𝑟𝐵 + 𝑟𝐸 (1 + 𝛽) 250 + 100 + 50(1 + 125) 6650

13
3. Schema electrica principală.

Principiul de funcționare a amplificatorului selectiv radiosuperheterodină de frecvențe înalte.

Schema principiala este simpla în exploatare,principalul element este trenzistorul BC558

bipolar de tip p-n-p.Schema este compusa din:
-întrarea semnalului alternativ
-tranzistorul
-filtrul LC
-alimentarea cu curent continu
-ieșirea semnalului alternativ

Principala funcție a dispozitivului dat este de a amplifica semnalele de o frecvența anumită,pe

o banda anumită de frecvență,cum sunt semnalele radio de frecvențe înalte.

Pricipiul de funcționare:
Principalul element este tranzistorul,pentru ca tranzistorul sa funcționeze în regim normal
trebue sa alegem punctul static de funcționare.

Amplificatorul nostru funcționează în clasa B,de aceea alegem din caracteristica

tranzistorului curentul 𝐼𝐵 = 50 𝑢𝐴.
Cu ajutorul divizorului de tensiune care este alcatuit din 𝑅1 și 𝑅2 .
𝑅𝐸 și 𝐶𝐸 o folosim pentru reacție inversă,se ia o parte din semnal și se aduce la intrarea
amplificatorului.
La colector avem filtru LC care este compus dintr-o capacitate și inductanță,care ne permite
trecerea semnalului de frecvența înaltă,adica avem un filtru trece bandă.În cazul nostru
avem frecvența maximală este de 2,5 MHz.
Avem o sursă de alimentare de curent continu,cu ajutorul carei amplificam semnalul
alternativ.
La întrare avem un senmal alternativ de frecvență înaltă cu o tensiune joasă,trece prin
capacitatea de întrare o parte se duce la bază,una la emitor și o parte a semnalului la
colector.
Trece prin filtrul LC care tae o parte din semnal si permite trecerea numai semnalului cu
frecvența dorită.
O parte a semnalului se duce prin capacitatea emitorului,are loc reacția negativă,iar restul
prin capacitatea colectorului la ieșire unde avem semnalul amplificat.

14
 Fig.4. Schema electrică a amplificatorului.

3.1. Simularea schemei în Proteus.

Cu ajutorul programei Proteus am desenat schema electrică principială a amplificatorului

selectiv de frecvență înalte. Am aranjat elementele și am pus valorile care leam obținut din
calculele efectuate.La întrare am conectat un generator la care aplicam un semnal sinusoidal
la intraea amplificatorului. La ieșire avem un osciloscop la care observam și analizam
semnalul de ieșire.
Am aplica și tensiune de alimentare de 12V,

Fig.5. Simularea schemei electrice în Proteus.

15
 Fig.6. Am selectat tensiunea și frecvența semnalului de la generator.

Fig.7. La osciloscop observam semnalul la intrare și semnalul la ieșire.

4. Alegerea elementelor după standard.

Dupa ce am realizat calculele am ales elementele dupa nominalele standartizate,capacitațile

am ales de ceramica pentru ca ele se comporta mai bine la frecvențe înalte.

16
 Tabelul nr.1. Nominalele standartizate a rezistențelor.

100 +
10 +

25 +

50 +
1+
НАИМЕНОВАНИЕ

0,04 0,04
0,125 Вт 1 Ом – 10 мОм

0,25 Вт 1 Ом – 10 мОм

0,5 Вт
0,47/1/1,2/2,7/3,3/6,8/10/15/16/22/33/39/43/4756/68/75/82
91/100/120/130/160/180/200/220/240/270/300/330/360/390
430/470/510/560/620680/750/820/910 Ом

0,20

0,20

0,10

0,08
1/1,1/1,2/1,3/1,5/1,6/1,8/2/2,2/2,4/2,7/3/3,3/3,6/3,9/4,3/4,7
5,1/5,6/6,2/6,8/7,5/8,2/9,1/10/11/12/13/15/16/18/22/27/30/3336/43/47/51/6268/75/100/110/
120/130/150/180/200/220/240 330/360/390/430/470/510/560/680/750 кОм
1/1,2/1,3/1,5/1,8/2/2,4/2,7/3/4,7 мОм
НАИМЕНОВАНИЕ 1+ 10 + 100 +
Импорт типа К10-7В на 50V
1pF, 1,5pF 2,2pF 3,3pF 3,9pF 4,7pF 5,1pF 5,6pF 6,8pF 7,5pF 8,2pF 9,1pF 0,20 0,20 0,07
10pF 12pF 15pF 16pF 18pF 20pF 22pF 24pF 27pF 33pF 36pF 39pF 47pF
56pF 68pF 75pF 82pF 91pF 100pF 120pF 150pF 180pF 220pF 270pF 330pF
390pF 470pF 510pF 560pF 680pF 750pF 820pF 1000pF 1500pF 2200pF
3300 pF 4700pF 5600pF 6800pF 8200pF 0,01mF 0,015mF 0,022mF
0,033mF 0,047mF 0,068mF 0,1mF(25V)

Импорт типа К10-17 на 50V NPO 5% 0,35 0,30 0,20

2,2pF 4,7pF 12pF 15pF 18pF 20pF 22pF 30pF 33pF 39pF 47pF 51pF 56pF
68pF 75pF 82pF 100pF 120pF 150pF 180pF 200pF 220pF 240pF 270pF
300pF 330pF 360pF 390pF 430pF 470pF 510pF 560pF 620pF 680pF 750pF
820pF 910pF

Tabelul nr.2. Nominalele standartizate a capacitaților.

17
5. Efectuarea cablajului imprimant și aranjarea elementelor pe schemă
Cu ajutorul programei Multisim am realizat placa cu cablaj imprimant
Aceasta programa ne permite sa proiectezi schema PCB,sa aranjezi elementele,vizualzarea
și elaborarea plachetei în realitate.

Fig.9. Placa cu cablaj imprimant realizata în Multisim

Fig.10. Placa asamblată

18
6. Rezulatatele obținute.

Am conectat placa asamblata la generator și osciloscop și am obținut graficul cu

date,rezultatele sunt acelea așteptate care leam obținut în calcule și în simulare.
Graficul cu datele obținute lam anexat(anexa 1).
F,MHz 1.4 1.5 1.6 1.7 1.8 1.9 1.95 2 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5

U,V 6 8 10 12 15 19 24 21 17 15 12 9 7

Tabelul nr.3. Datele obținute la osciloscop.

Fig.11. Placa asamblată

Fig.12. Datele obținute.

19
Concluzie:

Procesul creării aparaturii radioelectronice se împarte în câteva etape. În acest proiect de

an noi am efectuat prima etapă de creare a unui aparat radioreceptor superheterodină. La
această etapă se elaborează sarcina tehnică, care este baza proiectării. În această etapă se
determină necesitatea, parametrii tehnici de bază, caracteristicile, componenţa aparaturii,
condiţiile exploatării, cerinţele la calitate, arhitectura aparatului etc.
La această etapă se prevăd diferite soluţii de rezolvare a sarcinii, inclusiv şi concurenţa pe
piaţă a noului produs. Apoi are loc trecerea prin diferite standarde de exploatare ţi
proiectare. Se face analiza eficienţei aparatului. În rezultatul acestor operaţii se formează
propunerea tehnică care poate fi propusă producătorului. Este important de subliniat faptul
că proiectul a permis de a obţine deprinderi pentru efectuarea proiectului de licenţă.

20
Bibliografie:

1. Circuite Electronice cu componente discrete. Material didactic de proiectare.

Negrescul V.V., Chişinău UTM 2006.

2.Транзисторы для аппаратуры широкого применения: Справочник / Под

ред. Б.Л.Перельмана.–М.:Радио и связь, 1982

3.Справочник по полупроводниковым приборам: диоды, транзисторы и интегральные

схемы. / Под.общ.ред. Н.Н.Горюнова.- 2-е изд. перераб. и доп .- M.:
Энергоатомиздат 1985.-904с.

4.Основы радиоэлектроники, А.А.Каяцкас, Издательство «Высшая школа» 1988.

5. www.alldatashet.com

21
Anexa 3.Caracteristicele tranzistorului BC 558

22
23
24