Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
infraroșu (IR)
SPECTRE DE VIBRAŢIE. IDENTIFICAREA CALITATIVĂ A
COMPUŞILOR CHIMICI
Domeniul spectral IR este utilizat pentru a observa mişcările de vibraţie a
moleculelor şi grupurilor de atomi. Poziţia benzilor de absorbţie în IR prezintă
interes la identificarea grupelor funcţionale şi elucidarea structurii moleculare ca
şi în cazul domeniilor UV şi VIS.
Spectrele moleculelor poliatomice sunt complicate, dar totuşi unii factori permit
interpretarea lor.
Este posibil ca pe baza datelor spectrale obţinute în IR să se tragă concluzii despre structura
moleculei, dar în asemenea studii este necesar a fi incluse şi alte tipuri de analize.
Interpretarea corectă şi rapidă a spectrului este făcută prin compararea spectrului cu o
serie de date preliminare obţinute din atlase sau tabele de frecvenţe de absorbţie în IR.
Utilizând ca ghid aceste date, se pot face interpretări mult mai complicate prin
comparaţie cu datele din literatură, articole şi cărţi care conţin spectre cunoscute.
Interpretarea spectrului IR a unei substanțe necunoscute și concluzii despre structura
moleculei sunt posibile numai în combinație cu alte metode de analiză:
determinarea masei moleculare; determinarea proprietăţilor fizice; analiza elementelor;
cercetarea absorbţiei în domeniile UV şi VIS; spectrele de rezonanţă magnetică nucleară
(H-RMN, C-RMN,); spectrele de masă; spectre Roentgen; analize electrochimice, etc.
Figura 1
Spectrul electromagnetic
7
Radiația electromagnetică
Cu cât este mai mare diferența de energie dintre două stări, cu atât
este mai mare energia radiațiilor necesară pentru absorbție, cu atât
este mai mare frecvența și cu atât lungimea de undă este mai scurtă.9
Generalități
Spectrele cu infraroșu se obțin prin trecerea radiațiilor IR prin proba analizată și cea
de referință, folosind un monocromator pentru a selecta radiații monocromatice.
17
Caracteristicile unui spectru IR
18
Spectroscopie în infraroșu
Caracteristicile unui spectru IR — 1-Propanol
• Fiecare pic din spectru corespunde unui anumit tip de legătură, și fiecare tip
de legătură (cum ar fi O—H și C-H) apare la o frecvență caracteristică.
• În cazul în care apare un vârf acesta este raportat în centimetri inverși (cm-1).
20
Caracteristicile unui spectru infraroșu
21
Absorbții IR
22
Absorbții IR
23
Absorbții IR
24
Spectroscopie în infraroșu
26
Absorbții IR în hidrocarburi
Hexanul are doar legături C-C simple și atomi C sp3 hibridizați. Prin
urmare, are o singură bandă de absorbție majoră la 3000-2850 cm-1.
27
Absorbții IR în hidrocarburi
28
Absorbții IR în hidrocarburi
29
Absorbții IR în compuși care conțin oxigen
30
Acizii carboxilici prezintă o bandă puternică, largă pentru grupa O–H. Spre
deosebire de banda de absorbție pentru O–H observată în alcooli, în acidului
carboxilic O–H apare ca o bandă foarte largă în regiunea 3300-2500 cm-1,
centrat la aproximativ 3000 cm-1.
Acest lucru este în aceeași regiune ca benzile de absotbție C-H ale grupurilor
alchil și aromatice. Astfel, absorbția unui acid carboxilic arată ca un model
oarecum "murdar" de absorbție în regiunea 3300-2500 cm-1, cu banda largă
O–H suprapusă pe benzile ascuțite de absorbție C–H.
Absorbții IR în compuși care conțin oxigen
32
Eterul dietilic nu are nici OH, și nici C=O, astfel încât singura sa
absorbție de mai sus 1500 cm-1 ce apare la ~3000 cm-1, se
datorează legăturilor C—H sp3 hibridizate.
33
Absorbții IR în compuși care conțin azot
Legăturile N-H din amine dau naștere la două absorbții slabe la 3300
și 3400 cm-1.
34
Amidele prezintă absorbții mai sus de 1500 cm-1 atât pentru
grupuri N—H cât și C=O : N—H (două vârfuri) la 3200 și 3400 cm-1;
C=O la 1660 cm-1.
35
Absorbții IR în compuși care conțin azot
36
Aparataj specializat destinat
analizelor în oenologie
Specificații tehnice:
Modul FTIR:
Modul UV/Vis: