Departamentul de Sănătate

și Dezvoltare Umană - DSDU

ELEMENTE DE ANALIZA
INSTRUMENTALA

curs 5

Suceava
An universitar 2022 - 2023
SPECTROSCOPIE
MOLECULARĂ

Spectroscopia de absorbţie în
domeniul IR
Originea liniilor spectrale din spectroscopia atomică este aceea că energia
unui atom poate varia ca urmare a tranziţiilor electronice când se absoarbe
sau se emite un foton. Astfel spectrul de absorbţie este dat de toate culorile
din componenţa luminii albe, minus acelea care corespund diferenţelor de
energie dintre orbitalii între care se realizează tranziţia electronică:

Iar când acei electroni revin în mod spontan prin tranziţii radiative pe
nivelurile energetice de bază, apar liniile spectrale ale spectrului de emisie,
linii corespunzătoare diferenţelor energetice între orbitalii caracteristici
acelui element:

Deoarece oricărui orbital atomic îi corespunde o valoare strict definită a

energiei, schimburile de energie între atomii unui element şi radiaţia de
frecvenţă  se produce prin cantităţi discrete, iar spectrele atomice sunt
nişte spectre de linii, fiind alcătuite din linii discrete strict determinate
pentru fiecare specie atomică:
Originea liniilor spectrale din spectroscopia moleculară este emisia sau
absorbţia unui foton când variază energia unei molecule.

Dacă se examinează spectrul de emisie sau de absorbţie al unei molecule

diatomice se va observa că, în general, există trei tipuri distincte de spectre:
în domeniul vizibil-ultraviolet (1 - 10 eV) apar spectre de bandă,
constand regiuni de absorbţie sau de emisie ce se termină brusc într-o parte
şi treptat într-alta. Spectrografele cu mare putere de rezolutie pot rezolva
aceste bande care constau din mai multe linii.
în regiunea infraroşie a spectrului (10-2 - 10-1 eV) apar alte benzi
simetric distribuite în jurul centrului, unde poate exista fie un maxim
puternic, fie un minim de intensitate. Aceste benzi sunt compuse dintr-un
mare numar de linii inguste, dispuse la intervale aproximativ egale.
spectrele din regiunea infraroşului îndepartat sau al microundelor
(10-4 - 10-3 eV) constau din mai multe linii aproape egal distantate.
Moleculele diatomice homonucleare (formate din atomi identici) nu
prezinta decît spectrul din regiunea vizibil-ultraviolet.
Energia unei molecule este dată de contribuţiile a trei
tipuri de mişcări:

mişcările electronilor în câmpul nucleelor, care implică

energii Ee de ordinul a câţiva eV,
mişcările de oscilaţie ale nucleelor faţă de poziţiile de
echilibru, caracterizate prin energii Ev de ordinul a 10-2 - 10-1
eV,
mişcările de rotaţie ale moleculei în ansamblul ei, sau ale
unor părţi ale moleculei, în jurul unor axe care trec prin centrul
său de masă, respectiv în jurul axelor date de direcţiile unor
legături chimice în moleculă, care implică energii E J de ordinul
a 10-4 - 10-3 eV.
O moleculă este caracterizată prin trei seturi de niveluri energetice:
electronice, de oscilaţie şi de rotaţie.
Relaţia dintre cele trei tipuri de energii este:
Ee >> Ev >> EJ
O bandă de absorbţie este caracterizată prin doi parametri importanţi:
 lungimea de undă (frecvenţa) la care se obţine maximul de absorbţie
(capul de bandă);
 intensitatea de absorbţie pentru acest maxim, care este indicată fie prin
absorbanţă (spectre de maxime), fie prin transmitanţă (spectre de
minime).

În tehnica spectroscopică calitativă lungimea de undă (frecvenţa peak-ului din

spectrul unei substanţe necunoscute) se suprapun manual sau electronic cu peak-urile
din atlase şi se identifică corespunzător specia moleculară.
Tehnica spectroscopiei cantitative se bazează pe legea Lambert-Beer:

unde: A  absorbanţa soluţiei cercetate;   coeficientul molar de extincţie; c 

concentraţia molară a soluţiei analizate; l  grosimea stratului absorbant (cm).
Spectroscopia moleculară
în domeniul infraroşu
(IR)
Radiaţiile IR se caracterizează de:
 lungimea de undă – λ – exprimată în μm;
(1μm = 10-4 cm = 10-6 m = 103 nm = 104 Å)

 număr de undă –  – exprimat în cm-1:

1 10 4
 (cm) = (m) deoarece 1m = 10-4 cm
 

Exemplu: λ = 2,5 μm = 2500 nm = 2,510-4 cm;

1
  4000 cm 1

2,5  104
Domeniul IR al radiaţiilor electromagnetice este divizat de
obicei convenţional în:
domeniul IR apropiat
(de la 0,7 până la 2,8 m sau 3600 – 1400 cm-1)
domeniul IR mijlociu sau fundamental
(2,8 – 33 m sau 3600 – 300 cm-1)
domeniul IR îndepărtat
(50 – 500 m sau 200 – 20 cm-1);
 Spectroscopia de absorbţie IR permite
rezolvarea următoarelor sarcini:
1. identificarea substanţelor, adică analiza calitativă a
probei;
2. analiza structurală a moleculelor;
3. analiza cantitativă prim măsurarea intensivităţilor benzilor
de absorbţie în spectru şi aplicarea legii Lambert-Beer;
4. determinarea stărilor energetice (nivelelor de vibraţie) a
moleculelor, calculul frecvenţelor de oscilaţie, a energiilor
de disociere, a caracteristicilor legăturilor dintre atomi
(forţa de legătură, energia de disociere), iar valorile
frecvenţelor de rotaţie permit calcularea foarte exactă a
distanţelor internucleare şi contribuie esenţial la
cunoaşterea geometriei moleculare;
5. studiul cineticii reacţiilor chimice, a timpului de viaţă a
moleculelor în stările excitate de oscilaţie.
Spectrometria IR

presupune studierea absorbției radiației infraroșii

(IR), aspect care poate cauza vibrații tranziționale în
molecula analizată.
Moleculele sunt compuse din atomi uniți prin legături
chimice.
Mișcarea atomilor și a legăturilor chimice
determină apariția vibrațiilor caracteristice în
urma absorbției radiației IR.
Există două tipuri de vibrație: de întindere și îndoire.
Domeniul infraroşu (IR) al spectrului undelor
electromagnetice conţine radiaţii cu lungimi de
undă cuprinse între 0.8 şi 1000μm.
La ora actuală se cunosc şi se aplică un grup de
metode de analiză chimică care valorifică semnalele
obţinute prin absorbţia radiaţiilor din acest
domeniu.
Domeniul amintit, poate fi divizat la rândul său în
trei subdomenii:
- IR-apropiat (între 0.8 şi 2.5μm),
- IR-mediu (între 2.5-25μm) sau IR fundamental şi
-IR-îndepărtat (peste 25μm).
 Schema de principiu a spectrometrului IR clasic si a
Spectrometrului FTIR
In practica spectrele IR pot fi inregistrate utilizand doua tipuri diferite de
spectrometre IR:
a) aparate clasice cu fascicul dublu de radiatie electromagnetica si nul optic.
b) aparate moderne cu iradiere in pulsuri si transformata Fourier (FTIR),

Ambele tipuri de spectrometre IR se bazeaza pe acelasi principiu de functionare:

radiatia electromagnetica din domeniul IR emisa de o sursa luminoasa este trecuta peste proba
si apoi este analizata radiatia emergenta a carei intensitate apare modificata de interactiunea cu
moleculele compusului organic.
 Exemplu de interefrometru

Interferometru optic , instrument pentru măsurarea precisă a fasciculelor delumina unor factori precum lungimea,
neregularitățile suprafeței și indicele de refracție . Împarte un fascicul de lumină într-un număr de fascicule care parcurg căi
inegale și ale căror intensități, atunci când sunt reunite, se adună sau scad (se interferează reciproc). Această interferență apare
ca un model de benzi luminoase și întunecate numitefranjuri de interferență .

Interferometrul PASCO este o oglindă mobilă de înaltă precizie care poate fi utilizată pentru
implementarea interferometriei. Oglinzile sunt fixate cu un șurub, astfel încât configurația
experimentală să poată fi ușor asamblată și schimbată.
 Spectrofotometru IR
Prisme
oglindă NaCl

Detectare

Determină frecvenţele
de absorbţie în Ir şi redă
Sursa IR
Spectrul IR

Spectru
Proba IR

Intensitatea
“Picuri” de absorţiei
Absorbţie sau transmitanta
frecvenţa
(descreşte)
 CETONĂ

4-Metil-2-pentanonă
C-H < 3000, C=O - 1715 cm-1

100
100
%

T 80
80
R
A
N 60
S 60
M
I 40
T 40
A
N
Ţ 20 CH3 O
20
A

0
CH3 CH CH2 C CH3
0

3500 3000 2500 2000 1500 1000 500

LUNGIME DE UNDĂ (cm-1)

EXEMPLU DE SPECTRU IR
UNITĂŢI UTILIZATE PE UN SPECTRU IR

n = numere de undă (cm ) -1

1
n = l (cm) l = lungime de undă (cm)
c = viteza luminii
n = frecvenţa = nc c = 3 x 1010 cm/sec

or

n =( )
1 c cm/sec 1
c = =
l l cm sec

Numerele de undă sunt direct proporţionale cu frecvenţa

 REPREZENTARE SPECTRE IR
40
Abcisele spectrelor IR
35 sunt gradate în valori ale lungimii
30
de undă λ, exprimate în microni
25
(μ) sau numere de undă (ν),
exprimate în cm-1.
%Transmittance

20

Pe ordonata spectrului
este notată de obicei transmisia
15

1124 1172
3340

2872

10
1606 procentuală (T%), mai rar
1714

1200
2962
2930

absorbţia procentuală (A%).

1508
5

1238
0

428
446
440
4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500
Wavenumber (cm-1)

446
440
428
I
2.5 T (%) = 100
I0
2.0
I0 - I
A (%) = 100
Absorbance

1.5 I0
1238
1508
2930
2962

1200
1714

1172
1606
3340

2872

1.0

A + T = 100 %
0.5

4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500

Wavenumber (cm-1)
 REPREZENTARE SPECTRU IR
Intensitate benzi IR
•s= puternice (T% slabă)
•m= medii
•w= slabe (T% intensă)
•vs= foarte puternice
•vw= foarte slabe
 Vibraţii moleculare
Pentru a absoarbe în domeniul IR, o moleculă trebuie să fie activă IR, adică să
aibă o anumită vibrație.

Două tipuri majore :

ÎNTINDERE C C
DEFORMARE C

C
C
Ambele tipuri sunt excitate de radiaţii IR
 Atomii prezenți într-o grupă de forma CH2X2, de obicei întâlnită în
compuși organici (unde X reprezintă orice atom), pot vibra în nouă
moduri diferite. Șase dintre acestea implică vibrații are porțiunii
metilenice (-CH
Direcție și 2-) și pot fi:
Simetrice Asimetrice
simetrie

Radiale
Vibrație de Vibrație de
valență valență
simetrică asimetrică

Latitudinale
Forfecare Balansare în plan

Longitudinale
Balansare Torsiune
Legea lui Hooke este legea fundamentală în spectroscopia în IR şi reda
relaţia dintre frecvenţa radiaţiei electromagnetice din domeniul IR
absorbite de către o molecula diatomica A-B, corespunzătoare frecvenţei
vibraţiei celor doi atomi (în modelul oscilatorului armonic) şi
caracteristicile legăturii covalente dintre doi atomi.

unde  energia de vibraţie a moleculei A – B la punctul de zero;

h – constanta lui Planck;
 – frecvenţa de vibraţie a legăturii la punctul de zero (Hz = sec -1);
 – numărul de undă (cm-1);
c – viteza radiaţiei electromagnetice (luminii), exprimată în m/s;
k – constanta de forţă a legăturii covalente dintre atomii A şi B (se
exprimă în N/m);
M – „masa redusă” a celor doi atomi A şi B (kg).
Poziţia unui maxim de absorbţie în spectrul IR este dependentă
de tăria legăturii (prin constanta de forţă k), precum şi de masa
redusă a sistemului care cuprinde legătura (M).
De exemplu:
1. k, constanta de forţă a legăturii covalente creşte odată cu creşterea tăriei
legăturii, de exemplu:
Legătura
k, N/m 4,5  102 10,9  103 17,2  102
, cm-1 1124 1750 2199
Respectiv, odată cu creşterea valorii constantei de forţă creşte şi valoarea
numărului de undă la care are loc absorbţia.
2. MAB, „masa redusa” a celor doi atomi A si B atomi parteneri de
legătura, se calculează cu relaţia:

Legătura C–H C–C

M, kg 1,54  10-27 10,02  10-27
, cm-1 3025 1124
Deci, odată cu creşterea masei reduse, semnalul de absorbţie se deplasează
spre numere de undă mai mici.
ALCANI. Benzile de absorbţie în IR, caracteristice alcanilor, se refera la
vibraţia de valenţă şi deformarea angulară a legăturilor din grupurile CH,
–CH2– şi –CH3: ele se situează în domeniile 2850 – 3350 cm-1 şi 990 –
1000 cm-1.

Valorile frecvenţelor caracteristice de valenţă a legăturilor CH

Tipul oscilaţiilor CH3 CH2 CH
simetrice 2872 2853
2890
asimetrice 2962 2926

Benzile IR de deformare angulară, de intensitate slabă, sunt localizate în

zona 1300 – 1500 cm-1.
COMPUŞI HALOGENAŢI. Se identifică în IR vibraţiile de valenţă ale
legăturii CX (X: atom de halogen), uşor de diferenţiat faţă de legăturile
CH (legăturile CX au mase reduse M mult mai mari, H fiind înlocuit cu
X).

(C–F) = 1000 – 1400 cm-1

(C–Cl) = 600 – 800 cm-1

(C–Br) = 500 – 600 cm-1

(C–I) = 500 cm-1

ALCHENE, ALCHINE. Benzile IR caracteristice sunt cele de vibraţie de

 
valenţă: (C=C) = 1620 – 1680 cm-1 şi (C≡C) = 1974 cm-1 (tripla
legătură are k mai mare ca dubla legătură!). Este posibilă, în anumite
cazuri, discriminarea diastereoizomerilor cis- şi trans- pe baza vibraţiilor de
deformare angulară δ: δ(C=C, cis) = 675 – 703 cm-1 şi δ(C=C, trans) = 960
– 970 cm-1.
ARENE. Spectrele de vibraţie ale compuşilor aromatici conţin un număr
mare de benzi caracteristice după care este foarte comodă analiza acestor
compuşi în baza spectrelor de absorbţie în IR. Substituţia atomilor de
hidrogen ai inelului aromatic induce schimbări în anumite domenii ale
spectrului; folosind această proprietate se poate determina gradul şi tipul
substituţiei.

(CC) = 1620  1480 cm-1,

(CH) = 3000  3100 cm-1.
(CH) = 900-650 cm-1.
Valoarea frecvenţei de deformare a legăturii CH depinde în mare măsură
de poziţia substituenţilor. Natura substituentului are o influenţă foarte
mică.
Astfel, frecvenţa acestor oscilaţii în cazul benzenului este de 671 cm-1,
la derivaţii monosubstituiţi ea se plasează în domeniul 747-737 cm-1,
la derivaţii 1,2-disubstituiţi – între 760-740 cm-1,
1,3-disubstiutiţi – între 800-770 cm-1,
1,4-disubstituiţi – între 833-810 cm-1,
1,2,3-trisubstituiţi – între 780-760 cm-1 etc.
COMPUŞI HIDROXILICI. De maximă relevanţă este banda IR datorata
vibraţiei de valenţă a grupei funcţionale hidroxilice, (OH):

(O–H)alcooli = 3600 – 3650 cm-1 (în solvenţi nepolari, diluţii foarte mari)

 (O–H)fenoli = 3594 – 3615 cm-1
(O–H)alcooli,
 asociaţi = 3200 – 3400 cm -1
(în solvenţi polari)
(O–H)fenoli, asociaţi = 3300 – 3500 cm-1

În cazul fenolilor, vibraţia de valenţă (OH) are valori mai mici decât în
alcooli deoarece, urmare a conjugării din fenoli, constanta de forţă k
aferentă legăturii hidroxilice din structura acestora e mai mică decât in
alcooli!
COMPUŞI CARBONILICI. Este tipică şi foarte relevantă banda IR

datorată vibraţiei de valenţă: (C=O) = 1650 – 2000 cm-1.

Date generale, orientative:

a) aldehidele alifatice (RCH=O, R - saturat, de forma CnC2n+1) prezintă

banda caracteristica în domeniul: (C=O) = 1720 – 1725 cm-1;
b) aldehidele aromatice (ArCH=O,

Ar - nucleu aromatic) prezintă banda
caracteristica în domeniul: (C=O) = 1695 – 1715 cm-1.

Scăderea frecvenţei absorbţiei vibraţiei de valenţă în cazul aldehidelor

aromatice se explică prin faptul că, urmare a conjugării π → π între inelul
aromatic şi gruparea funcţionala C=O:
 Regiuni tipice de absorbţie în IR
(vibraţii de întindere)

LUNGIME DE UNDĂ (mm)

2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
* nitro are
două benzi
 MOMENTE DE DIPOL
Numai legăturile cu dipol moment semnificativ vor absorbi
Radiaţie infraroşie.

Legăturile care nu absorb în IR sunt:

Un dipol electric este un
• Alchene şi alchine substituite simetric
sistem format din două
R R
sarcini electrice având
R C C R
aceeași valoare absolută,
R R
dar semn contrar (contrară
polaritate).
• O serie de legături de tip C-C

• Molecule diatomice simetrice

H-H Cl-Cl
 O-H 3600
N-H 3400
HIDROCARBURI
C-H 3000
(ABSORBŢII C-H)
ALCOOLI
C=N
= 2250
ACIZI
C=C
= 2150
(ABSORBŢII O-H)
AMINE
C=O 1715
(ABSORBŢII N-H)
C=C 1650

C-O 1100

Tipuri de SPECTRE
 Regiuni tipice de absorbţie în IR
(vibraţii de întindere)

LUNGIME DE UNDĂ (mm)

2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
 Regiuni tipice de absorbţie în IR

Zona amprentei
digitale

3500 3000 2500 2000 1500 1000 500

Lungime de undă, nm
VIBRAŢII C-H
 Regiuni tipice de absorbţie în IR
LUNGIME DE UNDĂ (mm)
C-H
2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Very C-O
N-H C C few C=C
C-N
X=C=Y bands C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
 Regiuni de vibraţie C-H
Valoare de referinţă = 3000 cm-1

•Vibraţie C-H sp ~ 3300 cm-1

NESATURAT
•Vibraţie C-H sp2 > 3000 cm-1

•Vibraţie C-H sp3 < 3000 cm-1 SATURAT

•C-H aldehidic, două picuri

(de intensitate slabă) ~ 2850 and 2750 cm-1
LEGĂTURILE MAI PUTERNICE ABSORB LA FRECVENŢE MAI ÎNALTE

creşte frecvenţa (cm-1)

3300 3100 3000 2900 2850 2750

==C-H =C-H -C-H -CH=O

(slab)

sp-1s sp2-1s sp3-1s aldehidă

creşte caracterul s în legătură

Creşte tăria legăturii CH

Valoare de referinţă: CH = 3000 cm-1

VIBRAŢII DE ÎNTINDERE - GRUPARE METILENICĂ
Două legături C-H la un singur carbon
(hidrogeni ataşaţi la acelaşi carbon)

in-fază
H H H H
C C C Întindere simetrică

H H ~2853 cm-1

În afara fazei H H H H
C C C
Întindere asimetrică

~2926 cm-1
H H

Atunci când există două sau mai multe legături de acelaşi tip la acelaşi carbon
central vor exista vibraţii de întindere simetrice şi asimetrice.
 VIBRAŢII DE ÎNTINDERE - GRUPARE METIL

Trei legături C-H pe un singur atom central

(hidrogenii sunt ataşaţi la acelaşi carbon)

În fază H
C H Întindere simetrică

~2872 cm-1
H

În afara fazei H
Întindere asimetrică
C H
~2962 cm-1
H
 ALCAN

Hexan

Vibraţii de deformare CH

Vibraţii de include
întindere CH3 sim şi asim
CH CH2 sim şi asim
CH3 CH2 CH2 CH2 CH2 CH3
DEFORMARE C-H
 REGIUNI DE DEFORMARE C-H

Deformare CH2 ~ 1465 cm-1

Deformare (asim) CH3 apare la aprox. aceeaşi valoarea

cu CH2 ~ 1460 cm-1

Deformare CH3 (sim) ~ 1375 cm-1

VIBRAŢII DE DEFORMARE A GRUPĂRII METILENICE
Forfecare Legănare

~1465 cm
H -1 H H ~1250 cm-1
H
C C C
H H

~720 cmH-1 H H H ~1250 cm-1

C C C
H H

Rotire Răsucire
în-plan în afara planului
Vibraţii
de deformare
 ALCAN

Hexan

CH2
rotire
CH3
CH2 deformare
deformare
CH
întindere

CH3 CH2 CH2 CH2 CH2 CH3

 ALCHENĂ
1-Hexenă

=CH
C=C CH2
CH3
deformare
CH CH
CH2 CH CH2 CH2 CH2 CH3
 AROMATIC
Toluen

Ar-H CH3

CH3 C=C
benzen

Ar-H
Vibraţii O-H
 Regiuni de absorbţie în IR tipice

O-H LUNGIME DE UNDĂ (mm)

2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
 Regiunea de întindere O-H

O-H 3600 cm-1 (alcool, liber)

O-H 3300 cm-1 (alcooli & acizi,
legătură de H, OH asociat)
 ALCOOL
Ciclohexanol

Soluţie simplă

O-H OH CH2
Legătură
C-O
de H

C-H
 ACID CARBOXILIC

Acid Butanoic
soluţie simplă

O-H
Legătură
De H

C-O
CH2 O

C-H C=O CH3 CH2 CH2 C OH

VIBRAŢII N-H
 Regiuni de absorbţie în IR
specifice
N-H Lungime de undă (mm)
2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
Regiuni de vibraţie de întindere N-H
N-H 3300 - 3400 cm-1

Aminele primare dau două picuri

H H
N N
H H
simetric asimetric

Aminele secundare dau un pic

Aminele terţiare nu dau nici un pic
 AMINA PRIMARĂ
alifatică

1-Butanamina

NH2
forfecare CH3
CH2
NH2

CH3 CH2 CH2 CH2 NH2

 AMINA PRIMARĂ
aromatică

3-Metilbenzenamina

-CH3

Ar-H NH2

NH2

benzen
CH3 Ar-H
 O-H 3600
N-H 3400
C-H 3000
NITRILI
ALCHINE C=N
= 2250
C=C
= 2150

C=O 1715
C=C 1650

C-O 1100

TIPURI DE SPECTRE
VALORI TIPICE
(+/- 10 cm-1)

O-H 3600
N-H 3400
C-H 3000

C N 2250
C C 2150
C=O 1715
C=C 1650
C O ~1100
VIBRAŢII C N ŞI C C
 Regiuni de absorbţie în IR
specifice
C=N
=
LUNGIME DE UNDĂ (mm)
2.5 4
C=C
= 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
 Regiune de vibraţie a legăturii triple

C =
N 2250 cm-1
C C 2150 cm-1
= =

Gruparea cian dă adesea un pic puternic, ascuţit

datorită momentului său de dipol mare.

Legătura triplă carbon-carbon dă un pic ascuţit, însă adeseori este slab, datorită lipsei
dipolului. Aceasta se întâmplă în special dacă se găseşte la mijlocul unei molecule
simetrice.

R C C R
 NITRIL
Propanonitril
2250

=
C=N
CH3 CH2 C N
 ALCHINĂ

2150

1-Hexina

=
=C-H =
C=C

HC C CH2 CH2 CH2 CH3

 O-H 3600
COMPUŞI CARBONILIC N-H 3400
C-H 3000
(VIBRAŢIE LEGĂTURĂ C=O)
C=N
= 2250
Aldehide
C=C
= 2150
Cetone
Esteri C=O 1715
Amide C=C 1650
Cloruri acide
C-O 1100
VIBRAŢII C=O
 Regiuni de absorbţie în IR tipice

LUNGIME DE UNDĂ (mm)

C=O
2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
 CETONĂ

2-Butanone
1715

1715

2x C=O

C-H CH bend
O
C=O
C=O
CH3 C CH2 CH3
C=O ESTE SENSIBILĂ LA MEDIU
Fiecare tip diferit de grupare C=O provine de la o frecvenţă diferită

clorură acid
acidă ester aldehidă cetonă carboxilic amidă

O O O O O O
R C R C R C R C R C R C
Cl OR' H R OH NH2
1800 1735 1725 1715 1710 1690

anhidridă
O O
VALOARE
R C O C R TIPICĂ

1810 and 1760

( două picuri )
 REZUMAT
Cetonele se găsesc la frecvenţe mai joase decât Aldehidele
datorită celei de-a doua grupări alchil donoare de electroni

Clorurile acide se găsesc la frecvenţe mai înalte decât cetonele

datorită efectului acceptor de electroni al halogenului.
Esterii se găsesc la frecvenţe mai înalte decât cetonele datorită
Atomului de oxigen atrăgător de electroni. Acest lucru este mai
Important decât rezonanţa cu perechea de electroni de pe oxigen.

Amidele se găsesc la frecvenţe mai joase decât cetonele datorită

rezonanţei implicând electronii neparticipanţi de la azot. Efectul
atrăgător de electroni al azotului este mai puţin important decât
rezonanţa.
Diferenţa de electronegativitate a O faţă de N influenţează în mod
diferit cei doi factori (rezonanţa/ efect acceptor de electroni) în
esteri comparativ cu amidele.

Acizii se găsesc la frecvenţe mai joase decât cetonele datorită

legăturilor de hidrogen.
 O-H 3600
N-H 3400
C-H 3000

ALCOOLI C=N
= 2250
ETERI C=C
= 2150

(C-O VIBRAŢII) C=O 1715

C=C 1650

C-O 1100

TIPURI DE SPECTRE
 Regiuni de absorbţie în IR tipice

Lungime de undă (mm) C-O

2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
VIBRAŢIE C-O
 Regiune de vibraţie pentru C-O
Banda C-O apare în intervalul de la 1300 la 1000
cm-1

Dă benzi de intensitate crescută!

Eterii, alcoolii, esterii şi acizii

carboxilic au benzi C-O
 ETER

1100
Dibutil Eter

CH2 CH3
deformare
C-H
C-O

CH3 CH2 CH2 CH2 O CH2 CH2 CH2 CH3

 ETER AROMATIC

1100

Anisol

C-H
aromatic

O CH3

benzen
C-O
 ALCOOL

3600

Ciclohexanol 1100

CH2
deform

OH OH

C-O

C-H
 ACID CARBOXILIC

Acid 2-Metilpropanoic

OH

C-O C
CH C=O CH3 CH OH

CH3
VIBRAŢII N=O
 Regiuni de absorbţie în IR tipice

LUNGIME DE UNDĂ (mm) N-O

2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
 Regiune de vibraţie pentru N=O
Vibraţii de întindere N=O -- 1550 şi 1350 cm-1 asimetrice
şi simetrice

Adesea picul de la 1550 cm-1 este mai intens decât cel de

la 1350 cm-1
 NITROALCAN

2-Nitropropan

C-H

N=O

NO2
Dimetil -gem
CH
CH3 CH3 N=O
DERIVAŢI HALOGENAŢI
Legături CH în afara planului

Interpretarea spectrelor IR

TiPURI DE SPECTRE
 Regiuni de absorbţie în IR tipice

LUNGIME DE UNDĂ (mm) C-Cl

2.5 4 5 5.5 6.1 6.5 15.4

O-H C-H C N C=O C=N C-Cl

Benzi C-O
N-H C C foarte C=C
C-N
X=C=Y puţine C-C
(C,O,N,S) N=O N=O*

4000 2500 2000 1800 1650 1550 650

FRECVENŢA (cm-1)
 Regiuni de vibraţie pentru C-X
 C-Cl 785 la 540 cm-1,
este greu de identificat în zona amprentei digitale!!

 C-Br and C-I

apare în afara intervalului util din IR.

 Legăturile C-F pot fi uşor găsite, dar nu se întâlnesc foarte des.

 Adesea utilizat ca solvent pentru spectre IR.
Atunci când este utilizat, spectrul prezintă absorbţii C-Cl

Tetraclorura de Carbon

Cl
C-Cl
Cl C Cl

Cl
Clorobenzen Nucleu benzenic
Combinaţie de
benzi

Cl

benzen
C=C C-Cl
 SPECTRE DE BAZĂ

INSTRUMENTELE MODERNE FT-IR REDAU ŞI

SPECTRUL DE BAZĂ
 “BAZA”

Dioxid de Carbon şi Apă

H-O-H
H-O-H

O=C=O
REZUMAT IR
ASPECTE MINIME CE TREBUIE ŞTIUTE
CH EXTINS
VALORI TIPICE 3000
OH 3600 3300 3100 2900 2850
NH 3400 2750
C-H =C-H -C-H
CH 3000 -CHO

C N 2250 CH2 ŞI CH3 deformare :1465 şi 1365

C C 2150
1800 1735 1725 1715 1710 1690
C=O 1715
aldehidă acid
C=C 1650 clorură ester cetonă amidă
acidă
C-O 1100
anhidridă : 1810 şi 1760
C=O EXTINS

benzen C=C : între 1400 şi 1600

Trebuie considerate prezenţa legăturilor de H, conjugării şi mărimii ciclului.

 Departamentul de Sănătate
și Dezvoltare Umană - DSDU

95

MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIE!