TOPOGRAFIE APLICATA IN AGRICULTURA

PROBLEME GENERALE

1. Metode pentru calculul metodelor

Scopul si clasificarea metodelor

Calculul suprafetelor are scopul de a tine evidenta clara a unitatilor teritoriale pentru
planificarea productiei , organizarea muncii , stabilirea investitiilor , productia la hectar ,
productivitatea muncii si eficienta economica.
De asemenea , la proiectarea lucrarilor de organizare a teritoriului , de irigatii si desecari ,
de combatere a eroziunii solului etc , dupa trasarea drumurilor , canalelor , tarlalelor etc., se calculeaza
suprafetele unitatilor teritoriale si de exploatare pe categorii de folosinta , atat in scopul exploatarii cat
si pentru determinarea debitelor de irigatie si de evacuare.

Metoda grafica

Calculul suprafetelor cu contur regulat

Suprafetele cu contur regulat , se calculeaza prin mai multe metode , dintre care mai
importante sunt doua : metoda triunghiurilor si metoda trapezelor si triunghiurilor.
Metoda triunghiurilor consta in a descompune suprafata poligonului in triunghi , pornind
dintr-un punct comun sau din mai multe puncte de pe controlul suprafetei. Triunghiurile componente
trebuie sa fie cat mai apropiate de cele echilaterale si sa aiba doua cate doua o baza comuna.
Atat triunghiurile cat si inaltimile lor se traseaza pe plan prin linii subtiri , care se sterg
dupa efectuarea calculelor,
Se masoara bazele si inaltimile triunghiului rezultate cu rigla gradata sau cu o fasie de
hartie milimetrica , iar valorile gasite se transforma la scara planului , obtinand valorile reale de pe
teren. Cu valorile reale ale bazelor si inaltimilor se calculeaza suprafetele triunghiului si apoi se
insumeaza , obtinand suprafata totala a poligonului respectiv.
Metoda trapezelor si a triunghiurilor consta in a alege o latura la care se traseaza paralele
din punctele de pe conturul suprafetei , rezultand trapeze si unul sau doua triunghiuri. Se masoara
bazele , precum si inaltimile , iar valorile obtinute se transforma la scara planului.
Se calculeaza suprafetele partiale si suprafata totala a poligonului.

Calculul suprafetelor cu contur neregulat

Suprafetele cu contur neregulat , formate din linii curbe , partial sau total , se calculeaza
prin metoda trapezelor.
Metoda trapezelor consta in a trasa , fata de o latura sau o directie , linii paralele prin puncte
, de pe conturul suprafetei , alese astfel ca laturile dintre ele sa fie cat mai aproape de linii drepte.
La trapezele rezultate se masoara pe plan , bazele si inaltimile , care se transforma la scara
planului , si apoi se calculeaza suprafetele partiale.
Se insumeaza suprafetele partiale si se obtine suprafata totala . In cazul cand se traseaza
trapeze cu inaltimi egale suprafata se calculeaza cu relatia :

S = S1 + S2 + ....+ Sn = b1 + b2 /2 * a + b2+b3/2 * a + ...+ bn-1 + b / 2 *a

sau :
2 S = a [(b1 + b2) + 2(b2+b3+...+bn-1)],
de unde:
S = a (b1 + bn / 2 +b2 +b3 +...+ bn-1) ,
in care , a este inaltimea trapezelor si b1 , b2 , bn sunt bazele trapezelor.

Metoda mecanica

Calculul suprafetelor prin metoda mecanica se face cu ajutorul unor instrumente speciale ,
numite planimetre.

Planimetrul
Se foloseste atat pentru determinarea unor suprafete raportate pe plan cat si pentru controlul
rezultatului obtinut prin alte metode. Precizia acestei metode este in functie de scara la care este
raportat planul : cu cat acesta este intocmit la scari mai mari , precizia este mai mare , si invers.
Planimetrele existente sunt de mai multe tipuri:
– planimetrul polar ,
– planimetrul cu disc ,
– planimetrul rulant ,
– planimetrul liniar ,
– planimetrul radial ,
– planimetrul compensat..
Cele mai folosite , in practica , sunt planimetrele polare.
Planimetrul polar se compune din bratul polar , se compune din bratul polar , bratul trasor si
dispozitivul de inregistrare (figura 5.1). Bratul polar , cu o lungime constanta , este prevazut la o
extremitate cu o contragreutate , in centrul careia se afla un ac numit pol , iar la cealalta extremitate cu
o bara terminata cu o bila , prin intermediul careia se face articularea la bratul trasor.
Bratul trasor are la un capat dispozitivul de urmarire a conturului poligonal , iar la cealalta
extremitate , dispozitivul de inregistrare.
Dispozitivul de urmarire se compune dintr-un ca numit stil , sau acul trasor , ascutit la un
capat , un al doilea ac neascutit care tine stilul la o inaltime convenabila deasupra planului si o
urechiusa (maneta) , cu ajutorul careia se poate conduce stilul de-a lungul perimetrului suprafetei.
Dispozitivul de inregistrare (figura 5.2) este format din mai multe piese : discul contor ,
ruleta cu un vernier si o rotita care se misca pe plan in timpul lucrului .
Discul contor are 10 diviziuni numerotate de la 0 la 9 si este pus in legatura cu ruleta printr-
un surub fara sfarsit. La o rotire completa a ruletei , discul contor se roteste cu o diviziune . Ruleta are
100 diviziuni , numerotate din 10 in 10 , iar vernierul are 10 diviziuni , permitand sa se citeasca
unitatile cuprinse intre doua diviziuni consecutive de pe ruleta.

Fig.5.1

Citirea se compune din patru cifre :

– miile , pe discul contor (3000)
– sutele si zecile , pe ruleta (400)
– unitatile , pe vernier (5) , adica 3405.
Dispozitivul de inregistrare poate culisa de-a lungul bratului trasor si poate sa fie fixat in
dreptul uneia din diviziuni cu ajutorul unui surub de fixare si a unui surub micrometric. Planimetrarea
unei suprafete se poate face cu polul in exterior sau cu polul in exterior sau cu polul in interiorul figurii.

Fig.5.2
Planimetrarea cu polul in exterior , se realizeaza dupa o cum urmeaza : se intinde si se
fixeaza planul sau harta pe o planseta orizontala si neteda . Se aseaza bratul trasor cu stilul in centrul
suprafetei si se articuleaza cu bratul polar sub un unghi drept.Apoi cu varful trasorului se urmareste
conturul suprafetei , in sensul miscarii acelor unui ceasornic , observand ca cele doua brate sa nu
formeze in timpul lucrului un unghi mai mic de 30 grade. Daca cele doua brate in timpul planimetrului
formeaza ungghiuri prea mari sau prea mici , atunci se muta polul pana se obtine o pozitie
convenabila.
Dupa potrivirea planimetrului , se aduce acul trasor intr-un punct al poligonului , se citeste
pe dispozitivul de inregistrare (sau se aduc elementele la zero) , si apoi se parcurge perimetru in sensul
miscarii acelor de ceasornic , pana se ajunge in punctul de plecare.

Se face citirea finala pe dispozitivul de inregistrare. Diferenta intre citirea finala si citirea
initiala reprezinta numarul generator , (n e) sau suprafata de pe plan.
Se inmulteste suprafata de pe plan sau harta , cu un coeficient c , corespunzator lungimii
bratului trasor , si scarii la care este intocmit planul sau harta si se obtine suprafata reala , adica :
S=ne*c
Planimetrarea cu polul in interior se face la fel ca si planimetrarea cu polul in exterior , cu
deosebirea ca se aseaza polul in interiorul suprafetei de evaluat.
In acest caz , suprafata planimetrata se calculeaza cu formula :
S = ( K +- n i ) * c
in care :
S – suprafata de pe teren in m patrati
K – constanta planimetrului
N i – numarul generator
c – coeficient corespunzator scarii planului si lungimii bratului trasor.

Numarul generator (n i) citit la dispozitivul de inregistrare , se aduna la constanta

planimetrului (K), cand citirea finala este mai mare decat citirea initiala si se scade , in caz contrar.
Se mentioneaza ca planimetrarea cu polul in exteriorul figurii are o precizie mai mare . De
aceea , in practica , se aplica planimetrarea cu polul in exterior, descompunand suprafata in mai multe
parti , pana cand este prea mare.
Pentru a obtine o valoare cat mai apropiata de cea reala , se planimetreaza de trei ori in sens
pozitiv (in sensul miscarii acelor unui ceasornic ) , si de doua ori in sens negativ. Citirea finala (n)
reprezinta media celor cinci planimetrari. Constantele c si K sunt inscrise pe o notita , data de fabrica
si lipita in cutia planimetrului.
Cand nu se cunosc sau planimetrul a fost mult folosit , aceste constante se pot determina.

Constanta c se determina in felul urmator : pe planul suprafetei sau pe o hartie milimetrica

se deseneaza un patrat cu latura de 15 sau 10 centimetri.
Se planimetreaza patratul cu polul in exterior si se obtine numarul generator corespunzator
n p. Se calculeaza suprafata S p a patratului , la scara planului care trebuie planimetrat.
Constanta c se determina cu formula :
c = Sp / np

Pentru alt plan , la alta scara , se determina constanta c asa cum s-a aratat mai inainte.
Constanta K se determina astfel : se planimetreaza patratul desenat (cu 1 = 10 cm) , cu
polul in interior , obtinand numarul generator n i . Din formula S = (K +- ni)*c , rezulta :
K = S – c*ni , in cazul cand n este pozitiv , si
K = S+c*ni / c , in cazul in care n este negativ.
In care :
S – suprafata patratului
ni – numarul generator care este obtinut prin planimetrarea patratului cu polul in interiorul
acestuia
c – constanta determinata la acelasi patrat , corespunzatoare lungimii bratului trasor si scarii
patratului.
 Constanta de pol interior K se mai poate determina si in felul urmator :Se planimetreaza o
suprafata oarecare (a carei marime nu trebuie , in mod obligatoriu cunoscuta)atat cu polul in exterior
cat si cu polul in interior , obtinandu-se numerele generatoare medii n e si ni. Suprafata va fi :

– pentru planimetrarea cu polul in exterior : S = ne*c

– pentru planimetrarea cu polul in interior : S = (K – ni) * c

Intrucat suprafata este aceeasi , se poate scrie :

ne *c = (K – ni) sau ne = K – ni ,de unde K = ne + ni

Numerele generatoare ne si ni se obtin printr-o planimetrare repetata cu polul exterior , in

sens pozitiv si cu polul interior in sens negativ.
La planimetrarea unei suprafete , ecartul maxim nu trebuie sa depaseasca toleranta data de
formula : T = 0,0002 N √S ,
in care :
T – toleranta in m patrati ,
N – numitorul scarii planului sau hartii
S – suprafata in m patrati.

Metoda analitica

Metoda analitica necesita cunoasterea coordonatelor , rectangulare ale punctelor de pe

conturul poligonului care limiteaza suprafata si da precizia cea mai mare. Avand multe calcule ,
aplicarea ei se face cu ajutorul masinilor de calcul sau cu ajutorul calculatoarelor electronice.
Stabilirea formulelor se face pe cale analitica.
Fie triunghiul 1-2-3 ale carui varfuri se proiecteaza pe axa y-ilor (figura 5.3).
Rezulta trapezele y1 -1 -2 – y2 , y2 – 2 – 3 – y3 si y1 -1 -3 – y3.
Suprafata triunghiului 1-2-3 este egala cu suma trapezelor y1-1-2-y2 , y2-2-3-y3 , minus
trapezul y1-1-3-y3 , adica :
2S3 = (x2 + x1)(y2 -y1) + (x2+x3)(y3-y2) – (x3+x1)(y3-y1)

Desfacand parantezele , reducand termenii asemenea si ordonand ecuatia dupa indicii lui x
si apoi lui y , in ordinea lui y , in ordinea crescatoare a lor , se obtin ecuatiile :

2S3 = x1y2 – x1y3 + x2y3 – x2y3 – x2y1 – x3y2 (1)

2S3 = y1x3 – y1x2 + y2x1 – y2x3 + y3x2 – y3x1 (2)

In ecuatia (1) dand factor comun x-ii , iar ecuatia in (2), y-ii , in ordinea crescatoare a
indicilor , rezulta formulele:

2S3 = x1 (y2-y3) + x2 (y3-y1) + x3 (y1-y2) (3)

2S3 = y1 (x2-x3) + y2 (x3-x1) + y3 (x1-x2) (4)

Prin metoda analitica , suprafata unui triunghi se calculeaza c una din aceste formule si se
verifica rezultatul cu cealalta.
Punctele perimetrului se vor lua intotdeauna in sensul miscarii acelor unui ceasornic ; adica
privind din interiorul poligonului , sensul va fi de la stanga la dreapta , asa cum se arata in fugura.
 Formulele stabilite pentru calculul suprafetei unui triunghi se pot generaliza , deoarece
orice poligon , se poate descompune in mai multe triunghiuri.
Din cele prezentate , rezulta ca pentru calculul suprafetei unui poligon oarecare , pe cale
analitica , se pot aplica doua formule :
– o formula cu x factor comun
– o formula cu y factor comun.
Formula cu x :
2S = ∑Xn (Yn+1 – Yn-1)
adica : pentru a calcula suprafata unui poligon oarecare , se inmulteste , in mod succesiv si in sensul
miscarii acelor unui ceasornic , X-ul fiecarui punct cu diferenta dintre Y-ul punctului urmator si Y-ul
punctului precedent si se aduna algebric produsele obtinute.
Formula generala cu y factor comun se poate scrie :
2S = ∑Yn (Xn-1 – Xn+1)
adica : pentru a calcula suprafata unui poligon oarecare , se inmulteste in mod succesiv si in sensul
miscarii acelor unui ceasornic , y-ul fiecarui punct cu diferenta dintre x-ul punctului precedent si x-ul
punctului urmator si se aduna algebric produsele partiale. In mod practic se calculeaza suprafata cu o
formula si se verifica cu cealalta obtinandu-se rezultate egale.

Fig.5.3

Intrucat este posibil sa se introduca , in ambele formule una sau mai multe coordonate in
mod gresit si in acest caz , desi rezultatele pot fi egale , totusi suprafata nu este cea reala.
De aceea , calculul prin metoda analitica se controleaza cu planimetrul sau , in lipsa
acestuia , verificarea se face printr-o metoda grafica.

2. Detasari si parcelari de suprafete

Definitie , scop , clasificare

Operatiile topografice efectuate pe plan si pe teren pentru delimitarea unei suprafete mai
mici dintr-una mai mare , precum si imapartirea unei suprafete in doua sau mai multe parti , cu
respectarea normelor tehnice , economice si juridice , poarta denumirea de detasari si parcelari de
suprafete.
Suprafetele rezultate la impartire se numesc parcele. Mai multe parcele formeaza un lot
parcelar , iar planul pe care sunt trasate se numeste plan-parcelar. Parcelarile si detasarile se aplica in
special la proiectele de sistematizare si organizare a teritoriului agricol.
Proiectarea parcelarilor se face , mai intai , aproximativ prin metode grafice pana la
obtinerea celei mai bune solutii , iar apoi , se definitizeaza , in mod precis , prin metode analitice.

Detasari , parcelari prin metode grafice

Parcelarea printr-un punct

Parcelarea printr-un punct intr-un poligon oarecare . Din tralaua ABCDEFG , se cere sa se
detaseze o suprafata s , printr-o dreapta care sa treaca prin punctul A (figura 5.4). Se descompune
poligonul in triunghiuri.
Apreciind ca suprafata s cuprinde triunghiurile I si II si o parte din triunghiul III , se
calculeaza suprafetele triunghiurilor I si II , precum si suprafata s1 ce trebuie adaugata.
Suprafata s1 se obtine cu relatia:
 s1=s-(S I+S II)
In triunghiul III , trasand dreapta Am , care detaseaza suparafat s , se formeaza triunghiul
AMD care are baza AD = b si inaltimea h1.
Se calculeaza inaltimea h1 cu relatia :
h1 = 2s1/AD
Se reduce la scara planului valoarea inaltimii h1 si apoi se aplica pe plan , cu ajutorul
echerului , astfel incat varful M al triunghiului AMD sa cada pe latura DE si se obtine punctul M. SE
uneste A cu M si suprafata detasata ABCDM = s.

Parcelarea paralela
Parcelarea paralela intr-un poligon oarecare. Fie de detasat o suprafata s din poligonul
ABCDEFG printr-o dreapta paralela cu latura AG (figura 5.5)
In cazul cand detasarea se face de la latura AG in sus , catre punctul D , se apreciaza pe
plan limita suprafetei s , care se marcheaza prin dreapta MN. Daca aceasta limita se sprijina pe laturile
AB si GF , atunci detasarea suprafetei s se face in triunghiul AI1G. In cazul cand dreapta MN se
sprijina pe laturile BC si FE , atunci detasarea suprafata s se face in triunghiul CI2E.

Fig.5.4

Se poate ca linia de detasare MN sa se sprijine pe laturile CD si DE. In acest caz , detasarea

suprafetei s se face in triunghiul CDE.
Considerand primul caz , se prelungesc laturile AB si GF , care se intersecteaza in punctul
I1 . Obtinandu-se triunghiul AI1G.
Se masoara pe plan , baza B = AG si inaltimea H a acestui triunghi . Valorile rezultate se
transforma la scara planului si se calculeaza suprafetele triunghiurilor AI1G si MI1N cu relatiile :

S AI1G = ½ B*H si S MI1N = S AI1G -S.

Triunghiurile AI1G si MI1N fiind asemenea , se poate scrie :

h22 / H2 = S MI1N / S AI1G = r , de unde : h22 = r*H2 sau h2 = H√r

Inaltimea h1 , a trapezului AMNG se determina cu relatia :

h1 = H – h2 .
Pe latura AG se ridica o perpendiculara egala cu h1 si prin extremitatea acesteia se
traseaza o paralela la AG , rezulta linia MN care detaseaza suparafata AMNG = s

Verificarea se calculeaza baza b = MN = 2s / h1 – B si apoi , suprafata paralelei detasate

AMNG cu relatia : S1 = ½ (B-b)*h1.

Fig.5.5

Diferenta ∆s = s – s1 , nu trebuie sa depaseasca toleranta : T = S:400.

Pentru trasarea pe teren a acestei parcelari , se masoara pe plan lungimile AM si GN , se
transforma la sacra planului si apoi , se aplica pe directiile AB si GF de pe teren.

Rectificarea hotarelor
Rectificarea hotarelor sinuoase , cu multe franturi , se efectueaza prin linii drepte atat
pentru a creea posibilitatea de exploatare rationala a terenului , cat si pentru a transforma suprafetele cu
contur neregulat in suprafete cu forme geometrice , care permit calculul lor mult mai usor.
 Rectificarea se face astfel ca suprafetele rezultate sa fie echivalente cu cele initiale. Pe cale
grafica , hotarele sinuoase se rectifica numai prin constructii geometrice , fara nici un calcul. Se
deosebesc doua cazuri: linia de rectificare porneste de la intersectia a doua laturi ale poligonului si linia
de rectificare porneste porneste dintr-un punct de pe o latura a hotarului.

Cazul I
Fie de rectificat hotarul ABCDE printr-o dreapta care sa treaca prin punctul A (figura 5.6).
Se uneste C cu E si se traseaza din D o paralela la CE , obtinand punctul C' pe latura EF.
Dreapta CC' rectifica hotarul CDE , deoarece suprafata CaD primita este egala cu suprafata
CaE cedata. Apoi , se rectifica , din aproape in aproape , hotarul ramas ABCC'. Se uneste B cu C' din C
si se traseaza paralela CB'.
Dreapta BB' rectifica hotarul BCC'. Hotarul ABB' se rectifica prin dreapta AA' unind pe A
cu B' si trasand din B paralela BA' la AB'.
Dreapta AA' rectifica hotarul initial ABCDE. Pentru aplicarea pe teren a noului hotar se
determina pe plan distanta EA' , care transformata la scara planului , se aplica pe aliniament EF de pe
teren.

Fig.5.6

Cazul II
In acest caz , se cere rectificarea hotarului ABCDE printr-o dreapta care sa treaca prin
punctul I de pe latura AH. Se procezeaza ca la cazul I , obtinut linia AA'. Apoi , se uneste punctul I cu
punctul A' si se traseaza prin A o paralela la IA' ; rezultand punctul I' pe latura EF. Linia II' reprezinta
noul hotar.

Parcelari prin metode numerice

Probleme auxiliare in parcelarea numerica

Punctul pe segment.
Se cere sa se determine pozitia punctului P pe segmentul AB. Dupa elementele care se
cunosc , problema se poate rezolva trigonometric sau analitic.
Rezolvarea trigonometrica se aplica in cazul cand se unosc aceleasi elemente ca si la
determinarea unui punct de radiere si anume : coordonatele rectangulare ale punctului A , distanta AP
si orientarea segmentului AP (figura 5.7). Deci , coordonatele rectangulare ale punctului P pe AB se
obtin cu formulele :

Xp = XA + dAP cos θ AB ;
yP = yA + d AP sin θ AB.
Rezolvarea analitica se aplicain cazul cand se cunosc coordonatele rectangulare ale
punctelor A si B si raportul AP / AB = r sau raportul AP / PB = r (figura 5.8). Intrucat triunghiurile
AEP si ACB sunt asemenea , se poate scrie :
AP/AB = PE / BC = AE / AC = r sau Xp – XA / Xn – XA = r si
Yp – YA / Yn – YA = r ,
de unde
Xp = XA + r(XB – XA) si YP = YA+r(YB – YA).

Fig.5.7

Din triunghiurile asemenea AEP si PDB rezulta :

 AP / PB = PE / BD = AE / PD = r sau
AP / PB = XP-XA / XN – XA = YP – YA / YN – YP = r
de unde :
XP = XA +rXB / 1 +r si yP = YA +r YB / 1+r .
Daca punctul P se afla la jumatatea segmnetului AB , atunci raportul AP / AB = ½ , iar
coordonatele punctului P se calculeaza cu formulele :

XP = XA + XB / 2 si yr = YA+YB/2

Intersectia a doua segmente

In raport de pozitia punctului de intersectie , se deosebesc trei cazuri : punctul de
intersectie se afla intre extremitatile segmentelor, intre extremitatile unuia si prelungirea celuilalt sau
pe prelungirea ambelor segmente.

Fig.5.8

Cazul I
Fie segmentele AB si CD care se intersecteaza in punctul I , ale carui coordonate trebuie
determinate (figura 5.9).
Rezolvarea trigonometrica se poate face fata de oricare din punctele extreme ale
segmentelor , cu conditia sa se cunoasca , pe langa coordonatele acestor puncte , lungimea si orientarea
de la fiecare din aceste puncte la punctul I. Astfel determinarea coordonatelor punctului I , fata de A ,
necesita rezolvarea trunghiului AIC . In acest scop , se calculeaza din coordonate distanta AC si
orientarile laturilor AB , AC si CD. Avand orientarile acestor laturi , se clculeaza unghiurile α , β si γ
cu relatiile:

α = θ AB – θAC ; β = θCA - θCD si γ = 200g – (α + β).

In triunghiul AIC , aplicand teorema sinusurilor , rezulta :

AI / sin β = AC / sin y , de unde , AI = AC * sin β / sin γ.

Coordonatele rectangulare ale punctului I se obtin cu formulele :

X1 = XA + dAI cos θAB

Y1 = YA + dAI sin θAB.

Pentru verificare , se determina coordonatele punctului I ca punct pe segmentul AB sau ca

punct pe segmentul CD. In primul caz trebuie sa se cunoasca raportul :
AI:AB = r
Triunghiurile ACI si ACB , avand aceeasi inaltime si bazele pe aceeasi linie , au raportul
bazelor egal cu raportul suprafetelor , adica :
AI/AB = S ACI/ S ACB .
Comparand cele doua egalitati rezulta:
S ACI / S ACB = S AID / S ABD = AI / AB = r
Aplicand proprietatea rapoartelor , se obtine:
S ACI + S AID / S ACB + S ABD = AI / AB = r.
in care:
S ACI + S AID = S ACD si S ACB + S ABD = S ACBD.
Suprafetele ACD si ACBD se pot calcula din coordonatele si deci , se poate obtine raportul
r , adica S ACD / S ACBD = AI / AB = r.
Avand raportul r , coordonatele punctului I , ca punct pe segmentul AB , se obtine cu
formulele :
X1 = XA + r(XB -XA) si y1 = YA – r(YB – YA).
Pentru aplicarea pe teren a punctului I , se calculeaza distanta AI cu relatia AI = r *AB.

Fig.5.9

Cazul II
Fie segmentele AB si CD care se intersecteaza intre extremitatile segmentului CD si pe
prelungirea sgmentului AB .
In acest caz , raportul AI / AB = r se obtine din relatiile:
S ACI / S ACB = S AID / S ABD = S AIC + S AID / S ACB
+ S ABD = S ACD / S ABCD – AI / AB = r
deci aceeasi relatie pentru raportul r ca la cazul I.

Considerand raportul r = AI / AB se calculeaza coordonatele rectangulare ale punctului I ca

punct pe segmentul AB , aplicand formulele rezultate la cazul I.

Cazul III
Fie segmentele AB si CD , care se intersecteaza pe prelungirea lor. Raportul r = AI / AB se
determina cu relatiile :

S AIC / S ABC = S AID / S ABD = S AIC – S AID / S ABC – S ABD =

= S ACD / S ACBD = AI / AB = r

adica si in acest caz , raportul r se obtine cu aceeasi relatie.

Cunoscand raportul r = AI / AB , se calculeaza coordonatele punctului I ca puncte pe
segmentul AB , aplicand formulele de la cazul I.
In concluzie , in toate cele trei cazuri , raportul r = AI / AB se obtine cu relatia :

S ACD / S ACBD = AI/AB = r ,

, iar coordonatele punctului I se calculeaza ca punct pe segmentul AB cu formulele :

X1 = XA + r(XB – XA) si Y1 = YA + r(YB – YA) ;

distanta A1 = r * AB.

Trasarea unei paralele

Fie de trasat o paralela din C la aliniametrul AB. Se determina coordonatele unui punct D ,
la o distanta oarecare (d) , fata de C , cu formulele :

XD = XC + d cos θ AB si YD = YC + d sin θ AB.

Pentru rezolvare se calculeaza orientarea AB din coordonatele punctelor A si B , iar
distanta d se ia arbitrar.

Ridicarea unei perpendiculare

Fie de ridicat o perpendiculara in punctul C pe aliniament AB. Se determina coordonatele
unui punct D la o distanta oarecare (d) fata de C , cu fomulele :

XD = XC + d cos θ CD si YD = YC + d sin θ CD .
Coborarea unei perpendiculare
Fie de coborat o perpendiculara din punctul C pe aliniamentul AB . Se determina
coordonatele punctului D (piciorul perpendicularei) prin intersectie inainte , pe cale analitica sau pe
cale trigonometrica.
Pe cale analitica , prin intersectie inainte , din punctele A si C , coordonatele punctului D se
obtin cu formulele (stabilite la intersectia inainte) :

XD = YC – YA + XA tg θ AD – XC tg θ CD / tgθ AD – tg θ CD ,

YD = YA + (XD – XA) tg θ AD = YC + (XD – XC ) tg θ CD ,

in care :
θ CD = θ AB +100g sau ,
θ CD = θ AB + 300g.

Fig.5.10

Dupa cum punctul C se afla la stanga si respectiv la dreapta segmentului ACD iar
coordonatele punctului D se calculeaza cu formulele :

XD = XA + AD cos θ AB si YD = YA + AD sin θ AB
si se controleaza cu formulele:
XD = XC + CD cos θ CD si YD = YC + CD sin θ CD
in care :
AD = AC * sinβ / sin γ
CD = Ac * sinα / sin γ
α = θ AB - θ AC
β = θ CA - θ CD
γ = 200g – (α + β).

Capul de drum
Fie de trasat un drum cu latimea I si paralel cu segmentul AB.
A doua latura a drumului , la departarea I fara de AB , intersecteaza segmentul AC in
punctul D (figura 5.10) .
Rezolvarea problemei consta in determinarea coordonatelor punctului D pe segmentul AC
si se poate face pe cale trigonometrica sau pe cale analitica.
Pe cale trigonometrica , coordonatele punctului D pe segemntul AB se calculeaza cu
formulele :

XD = XA + AD cos θ AC si YD = YA +AD sin θAC in care :

AD = DE / sin α = 1 / sin α (din triunghiul dreptunghic AED) ;

α = θ AB - θ AC ; iar orientarile θ AB si θ AC se deduc din coordonate. Pe cale analitica

se determina raportul r = AD / AC si apoi , se calculeaza coordonatele punctului D cu formulele :

XD = XA + r(XC – XA) si YO = r (YC – YA)

in care : AD si AC se obtin asa cum s-a aratat la rezolvarea trigonometrica.

Frantura de drum cu latime egala.

Fie de trasat un drum cu latimea l si paralel cu aliniamentele AB si BC. Drumul se frange in
punctul D , corespunzator punctului B (figura 5.11).
Problema consta in a determina coordonatele punctului D. In acest scop , se calculeaza ,
orientarile laturilor BA si BC din coordonate ; unghiul α = θ BC - θ BA ; latura BD (ipotenuza
triunghiului dreptunghic BED) cu relatia BD = DE / sin α/2 = 1/ sin α/2 si orientarea laturii BD cu
relatia : θ BD = θ BA + α/2 .
Cunoscand lungimea si orientarea laturii BD , se determina coordonatele punctului D cu
formulele :

XD = XB + BD cos θ BD
YD = YB + BD sin θ BD.

Fig.5.11

Frantura de drum cu latime inegala

Fie de trasat un drum cu latimea l1 pe portiunea paralela cu aliniametrul AB si cu latimea l2
pe portiunea paralela cu BC (figura 5.12).
Punctul de frangere al drumului este punctul D ale carui coordonate trebuie determinate. In
acest scop , se calculeaza urmatoarele : orientarile , din coordonatele , ale aliniamentelor BA si ED ,
respectiv , cu relatiile: BE = l2 / sin α si ED = l1 / sin α. Se determina coordonatele punctului D fata
de E cu formulele :

XD = XB + BE cos θ BA + ED cos θ BC
YD = YB + BE sin θ BA + ED sin θ BC.

Fig.5.12

Parcelarea printr-un punct.

La parcelarea printr-un punct , se va trata , mai intai , parcelarea printr-un punct intr-un
triunghi , care este necesara pentru rezolvarea parcelarii printr-un punct intr-un poligon.
Parcelarea printr-un punct intr-un triunghi. Fie triunghiul ABC din suprafata caruia se cere
sa se detaseze o suprafata s limitata in exterior de latura AB , iar in interior de dreapta care trece prin
punctul B si se sprijina pe baza AC in punctul P (figura 5.13) . Problema consta in a determina pozitia
punctului P se segmentul AC si se poate rezolva pe cale trigonometrica sau pe cale analitica.

Rezolvarea trigonometrica : se calculeaza , din coodonate , distanta AB si orientarile

laturilor AB si AC . Din orientarile obtinute , se determina unghiul α = θ AC – θ AB.
Din formula : 2s = AB – AP * sin α se deduce : AP = 2s / AB*sin α.
Avand distanta AP si orienterea laturii AC , se calculeaza coordonatele punctului P fata de
A , cu formulele :
XP = XA + d AP cos θ AC
YP = YA + d AP sin θ AC

Rezolvarea analitica :
Se determina raportul AP / AC = r. Din triunghiurile ABP si ABC , care au aceeasi inaltime
si bazele pe aceeasi linie , rezulta :
AP / AC = s/S = r , adica raportul r este egal cu raportul suprafetelor s si S ,
care se cunosc.Cunoscand raportul r , se calculeaza coordonatele punctului P , ca punct pe segmentul
AC , cu formulele :

XP = XA + r (XC – XA)
YP = YA + r (YC – YA).
Pentru aplicarea detasarii pe teren se calculeaza distanta AP cu relatia : AP = r*AC.
Parcelarea printr-un punct intr-un poligon
Fie poligonul ABCDEF din care se cere sa se detaseze o suprafata s , incepand de la latura
AB printr-o dreapta care sa treaca prin punctul B (figura 5.14). Pentru rezolvare se descompune
poligonul in triunghiuri si apreciind pe plan ca suparafata s este mai mare decat suprafata ABF si mai
mica decat suprafata ABEF , inseamna ca linia de detasare care trece prin B se va sprijini pe baza
triunghiului FBE , in punctul P.
In consecinta , din suprafata triunghiului FBE = s2 trebuie sa se detaseze o suprafata FBP =
s3 , incepand de la latura FB catre latura BE.
In acest caz , problema consta in a determina pozitia punctului P pe segmentul FE , iar
rezolvarea ei se poate face pe cale trigonometrica sau analitica, asa cum s-a aratat la “Parcelarea printr-
un punct intr-un triunghi”.

Fig.5.13

Se mentioneaza ca suprafata s3, care trebuie detasata, se calculeaza cu relatia: S3 = S – S1 ,

unde S1 este suprafata triunghiului ABF , care se deduce din coordonatele punctelor A , B si F.

Parcelarea paralela
Si la parcelarea paralela se trateaza mai intai parcelarea paralela intr-un triunghi , care este
necesara pentru rezolvarea parcelarii paralele intr-un poligon.
Parcelarea paralela intr-un triunghi. Fie triunghiul ABC din suprafata caruia se cere sa se
detaseze o suprafata s printr-o baza paralela cu baza AC figura (5.15).
Suprafata s se detaseaza de la baza catre varful triunghiului. Linia de detasare , care
limiteaza suprafata s , in interior este MN. Deci pentru rezolvarea problemei trebuie sa se determine
coordonatele punctului M pe segmentul AB si coordonatele punctului N , pe segmentul CB.
Problema se poate rezolva pe cale trigonometrica sau pe cale analitica.

Fig.5.14

Rezolvarea trigonometrica consta in a determina lungimea si orientarea laturii AM si

lungimea si orientarea laturii CN , cu ajutorul carora se calculeaza coordonatele respective ale
punctelor M si N . Din figura se deduce : B1 = H ctg α si B2 = H ctg β sau B1 + B2 = H (ctg α + ctg).

Fig.5.15

Parcelarea paralela intr-un poligon oarecare: Fie poligonul ABCDEFG din care se cere sa
se detaseze o suprafata s printr-o dreapta paralela cu latura AG , de la aceasta in sus(figura 5.16).
Problema se reduce la detasarea paralela intr-un triunghi. In acest scop , se apreciaza pe
plan pozitia liniei de detasare MN , astfel incat sa limiteze in interior suprafata s si sa fie paralela cu
latura AG. Daca linia MN se sprijina pe laturile BC si FE , in punctele P si R , atunce detasarea
paralela a suprafetei s se face in triunghiul CI2C'.
Parcelarea intr-un triunghi paralela la toate laturile. Fie triunghiul ABC , care trebuie
impartit in trei parti , egale prin drepte paralele , cu cele trei laturi (figura 5.17).

Fig.5.16

Este o problema speciala , deoarece , in acest caz suprafata triunghiului se reduce la trei
trapeze egale , care sunt admise in lucrarile de exploatare. Pentru rezolvare se determina , in plan ,
punctul de intersectie (O) al celor trei mediane , din care se traseaza cate o paralela la fiecare latura a
triunghiului , rezultand punctele D , E , F. Coordonatele punctelor O , D , E si F se calculeaza in raport
cu coordonatele cunoscute ale varfurilor triunghiului , cu formulele:
 X0 = XA + XB + XC / 3 Y0 = YA + YB + YC / 3
XD = 2XA + XC / 3 YD = 2YA + YB / 3
XE = 2XB + XC / 3 YE = 2YB + YC / 3
XF = 2XC + XA / 3 YF = 2YC + YA / 3

Fig.5.17

Parcelarea paralela la serie. Se aplica la fel, in triunghi, in patrulater sau trapez, iar calculele
se fac din aproape in aproape sau cumulat. Fie trapezul ABCD, care trebuie impartit in patru parcele de
suprafate diferite(s1, s2, s3 si s4), prin linii paralele cu bazele (figura 5.18).
Pentru rezolvare se prelungesc laturile neparalele AB si DC si rezulta triunghiul AID, in
care se face parcelarea. Parcelarea suprafetelor din aproape in aproape consta in a detasa din triunghiul
AID prima parcela A-5-6-D cu suprafata s ; din triunghiul ramas 5-1-6, a doua parcela 5-7-8-6 cu
suprafata s2, si asa mai departe.

Fig.5.18
Parcelarea suprafetelor cumulat se face in modul umator: se detaseaza prima parcela, apoi
se detaseaza succesiv, suprafetele s1+s2 , s1+s3, ..., s1+s2+....+sn.
Parcelarea paralela prin linii perpendiculare pe o directie data. Fie trapezul ABCD, prin
care trebuie impartit in cinci parcele cu suprafetele S1, S2, S3, S4 si S5, prin linii perpendiculare pe
baza AD (figura 5.19). Parcelarea se face de la latura AB catre latura CD. Pentru rezolvare, se traseaza
o perpendiculara din B pe AD, rezultand triunghiul ABE. Se calculeaza suprafata s a acestui
triunghi cu formula: s= a*h / 2 , in care : a = AE = AB cos α, iar h= BE = AB sin α,.
Distanta A-B se calculeaza din coordonatele punctelor A si B, iar unghiul α, se deduce din
orientarile segmentelor AB si AD. Se determina suprafata s1=S1-s , care are forma unui dreptunghi cu
lungimea egala cu h, iar latimea d1=s1/h.
Pe cele doua baze, se aplica distanta d1, incepand de la B si de la E si se obtin punctele F si
G. Dreapta FG detaseaza prima parcela. Pentru parcelele care au suprafetele S2, S3 si S4, se calculeaza
latimile corespunzatoare cu relatiile:

d2 = S2 / h ; d3 = S3 / h ; d4 = S4 / h.

Se aplica aceste latimi pe cele doua baze si se obtin punctele H, K, M pe segmentul BC si

punctele corespunzatoare I, L si N pe segmentul AD.

Fig.5.19

Rectificarea hotarelor
Se cere ca hotarul sinuos ABCDE dintre suprafetele S1 si S2 a doua cooperative agricole de
productie, sa se rectifice printr-o dreapta , care sa treaca prin punctul A (figura.5.20)
Noul hotar se poate srijini pe latura EF a triunghiului EAP.
Deci problema rectificarii unui hotar se reduce la parcelarea printr-un punct intr-un
triunghi. Considerand ca noul hotar se srijina pe latura EF in punctul P si unind punctele E si F cu A,
rezulta triunghiul EFA.
Limitand suprafata obtinuta APF sa fie echivalenta cu suprafata initiala adica: S APF = S
ABCDEF.
Scazand din suprafata triunghiului AEF suprafata triunghiului APF rezulta suprafata
triunghiului AEP=s.
Suprafata triunghiului AEP este nula, cand linia de hotar coincide cu AE si va avea o
valoare negativa, daca linia de hotar se sprijina pe latura EF, si o valoare pozitiva cand latura pe
sprijina pe EI. Determinarea punctului P pe segmentul EF sau pe segmentul EI se face pe cale
trigonometrica sau analitica.
Rezolvarea trigonometrica. In cazul cand punctul P se afla pe segmentul EF, consta in a
determina distanta EP si orientarea laturii EF, cu ajutorul carora se calculeaza coordonatele punctului P.
Distanta EP se deduce din formula :

2s – EP * EA sin α , adica : EP = 2s / EA sin α

Latura EA se calculeaza din coordonatele punctelor E si A, iar unghiul α= θ EA – θ EF,

dupa ce se calculeaza din coordonate, orientarile laturilor EA si EF.
Avand distanta EP si orientarea laturii EF se calculeaza coordonatele punctului P, fata de E
cu formulele:

XP = XB * EP cos θ EF YP = YB * EP cos θ EF

Rezolvarea analitica consta in a determina raportul r = EP / EF, cu ajutorul caruia se

calculeaza coordonatele punctului P.
Raportul r = EP / EF se determina cu relatia : r = EP/EF = S AEP / S AEF , in care : S AEP
= S AEF – S ABCDEF, iar suprafetele AEF si ABCDEF se calculeaza din coordonate.
Avand raportul r si coordonatele punctelor E si F se calculeaza coordonatele punctului P cu
formulele:XP = XE + r(XF – XE) si YP = YE + r (YF – YE.)