MIJLOACE DE MĂSURARE ŞI CONTROL

PENTRU SUPRAFEŢE
Metoda indirectă pentru suprafeţele cu o formă
geometrică regulată, folosind formule de calcul;

Metoda directă utilizând planimetrul, pentru

suprafeţele ale căror arie nu poate fi determinată
prin calcul.

MĂSURAREA ARIEI SUPRAFEŢEI

Planimetrul – aparat mecanic prevăzut cu un mecanism integrator, format
dintr-o rolă ce se deplasează pe suprafaţa de măsurat şi un contor ce
afişează nr.de rotaţii şi fracţiuni de rotaţii ale rolei. Aria măsurată este
proporţională cu nr.de rotaţii.
Planimetrul polar este format din două braţe
articulate, unul fiind braţul integrator 4 pe care este
montat mecanismul integrator 3 şi tija polară 2. Pe
braţul integrator 4 este trasată o scară gradată din
mm în mm şi un vernier 7. Tija polară 2 are la un
capăt greutatea 1, iar la celălalt, printr-o articulaţie
sferică este fixată în mecanismul integrator 3. Braţul
integrator 4 are un capăt liber pentru urmărirea
conturului suprafeţelor, fiind prevăzut cu un vârf de
urmărire sau cu o lupă cu reticul de urmărire, iar
celălalt capăt trece prin mecanismul integrator 3, de
care este fixat cu un şurub 5. Lungimea braţului este
reglabilă şi are un dispozitiv de avans fin 8, ce se
blochează cu şurubul 6. Rola integratoare 9, cu axul
paralel cu braţul integrator, este solidară cu un
tambur gradat cu 100 de diviziuni; fracţiunile se
citesc pe vernierul alăturat tamburului.
Tija polară 2 se fixează pe un punc interior sau exterior al suprafeţei,
căreia îi determinăm aria, folosindu-ne de un vârf metalic aflat în partea
interoară a greutăţii 1. Se marchează un punct de referinţă pe suprafaţă.
Vârful de urmărire a braţului integrator 4 este suprapus pe punctul de
referinţă marcat şi este pe întregul contur al suprafeţei. Deplasarea lui
este transmisă prin intermediul braţului integrator 4 la mecanismul
integrator 3. Rola integratoare 9 treguie să se sprijine permanent pe
suprafaţa de măsurare.
CITIREA
Aria suprafeţei măsurate este dată de relaţia: A = 2 P*r *L* n
unde:
r = raza rolei integratoare;
L = lungimea braţului integrator;
n = numărul de ture al rolei citit pe mecanismul integrator;
L şi r sunt constante ale planimetrului, care se găsesc în fişa sa tehnică.
 Planimetru polar (cel prezentat anterior);
Planimetru polar cu disc;
Planimetru rectiliniu utilizat pentru măsurarea ariilor
suprafeţelor lungi şi înguste;
 Planimetru radial utilizat pentru măsurarea ariei diagramelor
de înregistrare;
 Planimetru digital (cel prezentat în figura de mai jos).
În urma procesului de prelucrare rămân urme mici cu aspect de neregularităţi.
Ansamblul acestor asperităţi constituie rugozitatea suprafeţei prelucrate.
Neregularităţile care constituie rugozitatea pot fi măsurate ca abateri ale
profilului efectiv de la o anumită linie, numită linie medie a profilului.
În raport cu aceasta, se pot defini:
Ra, abaterea medie aritmetică a neregularităţilor în raport cu linia medie, în
limitele unei lungimi de bază;
Rz, media valorilor absolute ale înălţimilor celor mai de sus cinci
proeminenţe şi ale adâncimilor celor mai de jos cinci goluri, în limitele lungimii
de bază.
Determinarea rugozităţii se face în laborator, cu ajutorul unor aparate speciale
numite rugozimetre, sau prin compararea cu un etalon de rugozitate.
Un rugozimetru este construit din următoarele părţi:
-un ac palpator P;
-un traductor T;
-un sistem de ghidare G;
-un amplificator A;
-un înregistrator I.