Modul M1 – Masurari tehnice

FISA DE DOCUMENTARE

Masurarea marimilor mecanice - Masurarea maselor

Pentru a afla masa unui corp, este necesară compararea acestuia cu unitatea de masă, lucru care se
realizează cu mijloace de măsurare pentru masă.

Clasificarea mijloacelor de cântărit

După numărul de pârghii utilizate:
- instrumente cu o pârghie, numite balanţe, care pot fi cu braţe egale sau inegale;
- instrumente cu mai multe pârghii, numite bascule, la care braţele pârghiilor sunt în general
inegale.
După modul de efectuare a cântăririlor;
- manuale, la care toate operaţiile (aşezarea pe masa de cântărit, aşezarea greutăţilor şi ridicarea de
pe aparat) sunt realizate de un operator;
- semiautomate, la care o serie de operaţii se execută automat;
- automate, la care toate operaţiile se execută automat.
După modul de instalare:
- fixe;
- transportabile
După principiul de funcţionare
- mecanice;
- electromecanice.
-
Mijloace de cântărire mecanice

Balanţele etalon (Fig. 3.77) sunt utilizate pentru transmiterea unităţii de masă şi pentru verificarea
maselor. Sunt balanţe simple, executate cu mare precizie. Balanţele de precizie au o mare sensibilitate la
influenţa factorilor de mediu. Pentru a evita influenţa oricărui factor de mediu, balanţele etalon sunt ţinute în
incinte închise şi sunt acţionate de la distanţă, prin intermediul unei mâini mecanice.
Balanţele analitice (Fig. 3.78) sunt utilizate în laboratoare, precum şi în activitatea didactică şi de
cercetare. Sunt balanţe simple, cu sensibilitate şi precizie ridicate. Domeniul de măsurare este cuprins între 2 şi
200 g. Fiind o balanţă simplă, cântărirea se face prin echilibrarea masei de cântărit, cu măsuri echivalente. Unele
balanţe analitice sunt prevăzute, suplimentar, cu o scară micrometrică, pentru mărirea preciziei de citire a valorii
măsurate. Oscilaţiile balanţei sunt echilibrate de amortizoare. Ca şi balanţele etalon, balanţele analitice sunt
influenţate de factorii de mediu. De aceea, balanţa analitică este închisă într-o carcasă, iar greutăţile adiţionale,
sub formă de călăreţi, sunt acţionate mecanic.

Fig. 3.77 Fig. 3.78

Balanţele tehnice (Fig. 3.79) sunt tot balanţe simple, utilizate la cântăriri curente, de precizie redusă.
Balanţele tehnice se verifică la funcţionarea în gol şi la încărcarea cu 10% şi 100% din sarcina maximă.
Balanţele tehnice sunt incomode la utilizări frecvente, deoarece talerele sunt plasate sub pârghie, ceea ce le
face uneori de neutilizat.
 Balanţele compuse (Fig. 3.80) au talerele aşezate deasupra pârghiilor şi trei puncte de
încărcare, deci sprijinul se face pe trei cuţite. Aceste balanţe sunt cel mai des utilizate în activităţile
curente de cântărire. Cele mai cunoscute sunt balanţele tip A, numite şi balanţe Beranger, după numele
inventatorului.

Fig. 3.79 Fig. 3.80

Basculele zecimale (Fig. 3.81) sunt instrumente de cântărit cu mai multe pârghii inegale. Sunt
folosite la cântărirea maselor de ordinul sutelor de kilograme. Cântărirea se face la un raport egal cu
1/10, între greutăţile aşezate pe platan şi masa de cântărit.
Basculele zecimale sunt construite pentru sarcini maxime de 50, 100, 200 şi 500 de kilograme.La
basculele zecimale se verifică sensibilitatea, justeţealasarcinamaximăşicomportarealasuprasarcină.
Sensibilitatea se verifică aşezând pe platformă greutăţi egale cu eroarea tolerată; în această situaţie,
arătătorul mobil trebuie să se deplaseze cu cel mult 3 mm faţă de cel fix. Justeţea se verifică
încărcând bascula cu sarcina maximă. Pentru verificarea la suprasarcină, se încarcă platforma
basculei cu o sarcină cu 30% mai mare decât sarcina maximă. După ce bascula a stat aproximativ 30
min în suprasarcină, se verifică integritatea perniţelor.
Basculele romane servesc la cântărirea unor mase mai mari de 500 kg, putând fi construite şi
variante pentru cântăriri de până la 200 000 kg. Acest tip de bascule nu utilizează greutăţi de lucru,
construcţia
bazându-se pe utilizarea pârghiilor cu braţe inegale. Echilibrarea sarcinilor de cântărit se face prin
deplasarea unor greutăţi constante, numite cursoare sau romane, de-a lungul unor braţe cu diviziuni.
Basculele romane obişnuite (Fig. 3.82.) au acelaşi principiu de funcţionare ca toate basculele
romane, diferind de acestea atât prin sarcina maximă, care poate fi 100, 200, 500, 1000, 2000 kg, cât şi
din punct de vedere constructiv.
Ele se pot fabrica în diferite variante, în funcţie de destinaţie. Astfel, se fabrică bascule romane
pentru vite, utilizate în ferme şi abatoare. Acestea au în zonele laterale nişte vergele de oţel, pentru a
împiedica mişcările animalului cântărit. Alte variante sunt balanţa cu pâlnie, varianta forestieră, varianta
cu format masă, pentru obiecte voluminoase şi varianta suspendată, pentru cântărirea obiectelor în
mişcare.
Verificarea acestor bascule se face la suprasarcină, în gol şi la 10% din sarcina maximă

Fig. 3.81 Fig. 3.82

 Balanţe semiautomate cu cadran, la care cântărirea se face automat, operatorul efectuând
numai încărcarea-descărcarea balanţei şi citirea indicaţiilor. Una dintre cele mai simple balanţe
semiautomate este prezentată în figura 3.83.
Sistemul de pârghii este asemănător cu cel de la celelalte balanţe, cu deosebirea că are o
rezistenţă mai mare.

Dispozitivul de înclinare are rolul de a transforma mişcarea verticală a platanului în mişcare de rotaţie a
acului indicator. Acest lucru este realizat cu ajutorul unei pârghii de ordinul I, cu două cuţite (unul de sprijin
pentru pârghie şi unul de sarcină).

Fig. 3.83. Balanţă semiautomată cu cadran

1 - talere; 2 - cadran; 3 - ac indicator

Mijloace de cântărire electromecanice

Mijloacele de cântărire electromecanice sunt mijloace de măsurare a masei şi se caracterizează prin

dimensiuni mici, construcţii robuste şi manipulare uşoară. Ele prezintă avantajul că afişează şi
înregistrează rezultatele, precum şi că prelucrează aceste rezultate, în unele situaţii

Cântarele electromagnetice se împart în două grupe:

– cântare derivate din cele mecanice, la care deplasarea pârghiei de echilibrare, produce o
modificare de curent electric

– cântare cu traductoare elastice conţinând captori (, la care deplasarea pârghiei este convertită în
semnal electric.