Propedeutica

AMF 1

12- 23 III
Descrierea aparaturii folosite in farmacie
Principalele tipuri de mijloace de cantarit mecanice

a) Balantele etalon sunt utilizate pentru transmiterea unitatii de masa si pentru

verificarea maselor. Ele sunt balante simple, executate cu mare precizie. Balantele de precizie
au o mare sensibilitate la influenta factorilor de mediu. Pentru a evita influenta oricarui factor
de mediu, ele sunt tinute in incinte inchise si sunt actionate de la distanta, prin intermediul
unei maini mecanice (fig. 1.1.).
Fig 1.1. Balanta etalon
b) Balantele analitice sunt utilizate in laboratore, precum si in activitatea didactica si de
cercetare. Sunt balante simple, cu sensibilitate si de precizie ridicate. Domeniul de masurare
este cuprins intre 2-200 g (fig. 1.2.). Fiind o balanta simpla, cantarirea se face prin
echilibrarea masei de cantarit cu masuri echivalente. Unele balante analitice sunt prevazute in
plus cu o scara micrometrica, pentru marirea preciziei de citire a valorii masurate. Oscilatiile
balantei sunt echilibrate de amortizoare. La fel ca si balanta etalon, balantele analitice sunt
influentate de factorii de mediu. De aceea, balanta analitica este inchisa intr-o carcasa, iar
greutatile aditioanale, sub forma de calareti, sunt actioanate mecanic.
Fig. 1.2. Balanta analitica
1 - parghie; 2 - cooana de sustinere a parghiei; 3 - ac indicator; 4 - scara gradata; 5 - scara
micrometrica; 6 - dispozitiv de izolare; 7- amortizoare; 8- talere; 9- piulite de reglarea pozitei
de echilibru; 10- greutati aditionale;
11 - tambur de actionare a greutatilor; 12- paftale;
13- sistem cutit-pernita; 14- carcasa;
15- picioare cu inaltime reglabila

c) Balante tehnice sunt tot balante simple, utilizate la cantariri curente de precizie redusa (fig.
1.3.). Balantele tehnice se verifica la functionarea in gol si la incarcarea cu 10% si 100% din
sarcina maxima. Balantele tehnice sunt incomode la utilizari frecvente, din cauza faptului ca
talerele sunt plasate sub parghie, ceea ce le face uneori de neutilizat.
Fig. 1.3. Balanta tehnica
1 - suport; 2 - parghie; 3 - cabana; 4 - talere;
5 - paftale; 6 - vergele de begatura; 7 - buton pentru actionarea dispozitivutui de izolare
d) Balantele compuse au talerele asezate deasupra parghiilor. Aceste balante sunt cel mai des
utilizate in activitatile curente de cantarire. Balanta compusa este balanta cu trei puncte de
incarcare, deci sprijinul se face pe trei cutite. Cele mai des utilizate sunt balanele tip A,
numite si balanta Beranger dupa numele inventatorului (fig. 1.4.).
Fig. 1.4. Balanta compusa obinuita (tip Beranger)
1 - talere; 2 - parghie de cantarire cu brate egale;
3 - cutite duble de sarcini; 4 - cutite de legatura
5 - parghie ajutatoare

Verificarea balantelor compuse se face verificand indicatii1e in gol si apoi la incarcarea cu

19% si 100% din sarcina maxima , utilizand greutati etalon.
e) Balante romane sunt mijloace de cantarit care au o singura parghie cu brate inegale.
Pe bratul scurt se suspenda corpul de cantarit, iar pe cel lung culiseaza un cilindru metalic de
masa constanta, care se numeste cursor sau greutate romana. Echilibrarea se face prin
modificarea pozitiei masei constante. Pe bratu1 lung, pe care sunt trasate diviziuni, se citesc
diferitele valori ale maselor cantarite. Verificarea balantelor romane se face utilizârnd greutati
Propedeutica
AMF 1

etalon. In figura 1.5. este reprezentata schema de funcionare a unei balante romane si
compunerea fortelor care iau nastere la cantarire.

Fig. 1.5. Balanta romana (schema de functionare)

f) Basculele zecimale sunt instrumente de cantarit cu rnai multe parghii inegale. Ele sunt
folosite la cantarirea maselor de ordinul sutelor de kilograme. Cantarirea se face la un raport
intre greutatile asezate pe platan si masa de cantarit egal cu 1/10. Basculele zecimale (fig.
1.6.) sunt construite pentru sarcini maxime de 50, 100, 200 si 500 kilograme. La basculele
zecimale se verificä sensibilitatea, justetea la sarcina maxima si comportarea la suprasarcina.
Sensibilitatea se verifica asezand pe platforma greutati egale cu eroarea tolerata; in aceasta
situatie, aratatorul mobil trebuie sa se deplaseze cu cel mult 3 mm de cel fix. Justetea se
verifica incarcand bascula cu sarcina maxima. Pentru verificarea la suprasarcina, se incarca
platforma basculei cu o sarcina cu 30% mai mare decat sarcina maxima. Dupa ce bascula a
stat aproximativ 30 min in suprasarcina, se verifica integritatea perntelor.
Fig. 1.6. Bascula zecimala

1- postament; 2 - platforma; 3 - parghia de sarcina; 4- parghia principala; 5- platanul pentru

greutati; 6 - dispozitivul de echilibrare

g) Basculele romane servesc la cantarirea unor mase mai mari de 500 kg, putand fi construite
si variante pentru cantariri de pana la 200 000 kg. Basculele romane nu utilizeaza greutati de
lucru, constructia lor bazandu-se pe utilizarea parghiilor cu brate inegale. Echilibrarea
sarcinilor de cantarit se face prin deplasarea unor greutati constante, numite cursoare sau
romane, de-a lungul unor brate cu diviziuni.
h) Basculele romane obisnuite au aceleasi principiu de funcionare ca toate basculele romane,
diferind de acestea atat prin sarcina maxima, care poate fi: 100, 200, 500, 1000, 2000 kg, cat
si din punct de vedere constructiv (fig.1.7). EIe se pot fabrica in diferite variante, in functie de
destinatie. Astfel, se fabrica bascule romane pentru vite, utilizate in ferme si abatoare. Acestea
au in zonele laterale niste vergele de otel, pentru a impiedica micascarile animalului cantarit.
Alte variante sunt balanta cu palnie, varianta forestiera, varianta cu format masa, pentru
obiecte voluminoase si varianta suspendata, pentru cantarirea obiectelor in miscare.
Verificarea acestor bascule se face la suprasarcina in gol si 1a 10% din sarcina maxima.
Fig. 1.7. Bascula romana obisnuita1- postament; 2 - platforma; 3 - parghie mare gradata; 4 -
parghie mica gradata; 5 - dispozitiv de echilibrare

i) Balante semiautomate cu cadran, la care cantarirea se face automat, operatorului-

nemairamanându-i decat sa efectueze incarcarea descarcarea balantei si citirea indicatiilor.
Una dintre cele mai simple balante semiautomate este prezentata in fig. 1.8.

Fig. 1.8. Balanta semiautomata cu cadran 1-talere; 2 - cadran; 3 - ac indicator

Sistemul de parghii este asemanator cu cel de la celelalte balante, doar ca are o rezistenta mai
mare.
Dispozitivul de inclinare are rolul de a transforma miscarea verticala a platanului in miscare
de rotatie a acului indicator. Acest lucru este realizat cu ajutorul unei parghii de ordinul I, cu
doua cutite (unul de sprijin pentru parghie si unul de sarcina).
Propedeutica
AMF 1

30 IV- 18 V

Descrierea balantelor si greutatilor

Balanta este un aparat pentru masurea fortelor (greutatea) prin echilibrare cu forte cunoscute
folosind in acest scop o parghie sau un sitem de parghii cu brate egale (balanta) sau neegale
(bascula).

1. Clasificarea balantelor

Dupa precizia cantaririi, in laborator se folosesc curent urmatoarele tipuri de balante :

- balanta tehnica (cu precizie de ordinul gramelor) ;

- balanta frarmaceutica (cu precizie de 0.01 g) ;

- balanta analitica : - obisnuita, cu precizie de 0,0001 g ;

- microbalanta, cu precizie de 0,000001 g ;

- balante speciale (precizie 10-6 – 10-9 g) ;

Dupa modul de functionare, balantele se pot clasifica in :

- balante cu functionare neautomata – la care nu este necesara interventia

operatorului pentru a aseza sau indeparta sarcina, casi pentru determinarea
rezultatului cantaririi ;

- balante cu functionare automata – la care nu este necesara

interventia operatorului, putandu-se efectua un proces automat specific
aparatului, inclusiv determinarea rezultatului cantaririi ;

- balante semiautomate la folosirea carora este necesara in terventia operatorului

pentru a aseza sau indeparta sarcina, dar determinarea rezultatului cantaririi se
face automat.
Propedeutica
AMF 1

Dupa modul de obtinere al echilibrarii, balantele pot fii :

- balante analitice cu oscilatii libere ;

- balante analitice cu oscilatii amortizate.

Dupa modul de asezare a greutatilor, se disting :

- balante analitice cu cutie cu greutati ;

- balante analitice cu sisteme semiautomate sau automate care permit asezarea

greutatilor fara a deschide cutia balantei

2. Caracteristicile balantelor

Toate tipurile de balante dar mai ales cele analitice, trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii : justete, fidelitate, sensibilitate, rapiditate.

Justetea unei balante analitice este data de diferenta dintre valorile cantaririlor masei
unui obiect si valoarea masei lui adevarate. Justetea balantei este legata de erorile sistematice,
datorate in special inegalitatii bratelor parghiei. Bratele parghiei balante nu sunt niciodata
perfect egale.

Pentru a elimina eroarea de justete la o balanta de precizie, cantaririle trebuie sa fie

executate printr-o metoda care sa inlature influenta inegalitatilor bratelor, adica printr-o
metoda de dubla cantarire.

Fidelitatea unei balante analitice este redata prin gradul de reproductibilitate a

rezultatului masurarii cand se fac mai multe cantariri succesive ale unuia si aceluiasi obiect.
Fidelitatea cantaririlor este afectata de marimea erorilor intamplatoare, datorate jocurilor in
partile mobile, variatiei intamplatoare si necontrolabile a caracteristicilor unor materiale din
care sunt construite balantele etc.

Sensibilitatea. Pentru ca o balanta sa fie sensibila, trebuie cea la cu mai mica

suprasarcina adaugta pe unul din platane, deplasarea acului indicator sa fie apreciabila.

Sensibilitatea unei balante este cu atat mai mare cu catparghia este mai usoara si mai
lunga, iar centrul de greutate al parghiei este mai aproapede cutitul de sprijin.

Pragul de sensibilitate este definit ca cea mai mica valoare a sarciniii de cantarit,
care determina o deplasare distinct sesizabila a acului indicator.

Rapiditatea cantaririi. O balanta lasata libera necesita un anumit timp ca sa

revinala pozitia initiala ; ea oscileazaca si un pendul.

In cazul balantelor fara amortizoare, pentru a grabi cantarirea nui se mai asteapta oprirea
completa a acului indicator, fiind suficienta citirea a trei pozitii succesive extreme pe cadran,
Propedeutica
AMF 1

ele avand valori algebrice socotite de la mijlocul scarii gradate, sau pozitive incepand de la
una din extreme.

3. Reguli de cantarire

1. Balanta se mentine in perfecta curatenie. Inainte de cantarire, talerele balantei se

curata de praf si alte impuritati cu ajutorul unei periute moi, degresata.

2. Cand se cantareste nu se lucreaza decat prin usile laterale ale cutiei balantei, pentru
a nu introduce in interiolul cutiei vaporii respiratiei.

3. Cand nu se lucreaza cu balanta ea va sta “oprita” adica va fii ridicata de pe cutitile

de sustinere pentru a nu se roade inutil prin frecare.

4. Nici o adaugare sau luare de obiect sau de greutate, cat de mica, nu se face fara ca
mai intai balanta sa fie oprita.

5. Balanta nu se va incarca niciodata peste sarcina ei maxima indicata pe parghie.

6. Trebuie sa se evite oscilatia talerelor balantei, observand ca obiectele mai grele sa

fie puse pe cat este posibil pe mijlocul talerelor.

7. Nu se introdu pe talere si nici in cutia balantei obiecte calde sau prea reci.

8. Greutatile se aseaza pe talerul din dreapta succesiv, in ordine descrescanda pana la

centigram.Apoi se inchide cutia balantei si se deplaseaza calaretul pe acelasi brat al
parghiei,deasupra talerului pe care s-au pus greutatile pana la echilibrare.

9. Cand se racantareste un corp,se folosesc aceleasi greutati care au fost utilizate la

cantarirea anterioara.

10. Cantaririle succesive ale uneia si aceluiasi obiect se fac intotdeauna in aceleasi
conditii exterioare, in special la aceeasi temperatura.Creuzetele de portelan, calcinate
se lasa sa stea in exsicator 20-30 de minute, cele de platina mai putin.

11. Rezultatul cantaririi se noteaza imediat in caiteul de laborator.Dupa terminarea

cantaririi, greutatile se pun iarasi in cutia lor.

12. Substanta nu se introduce in vasul in care se face cantarirea, fiola, sticla de ceas,
pahar, cand acestea se afla pe talerul balantei.Pentru manipularea fiolei sau
creuzetului se foloseste fie o banda de hartie indoita de 2-3 ori in lungul ei, fie o
penseta cu varfurile imbracate in pluta.

13. Hartia obisnuita, hartia de filtru, pluta sau chiar vasele murdarite de amprentele
digitale, nu prezinta o greutate constanta si ele nu pot fi cantarite cu balanta
analitica.
Propedeutica
AMF 1

21 V- 8 VI

Utilizarea si manuirea tuturor aparatelor si ustensilelor din farmacii

Ustensile de sticlă

 Eprubetele: sunt utilizate pentru efectuarea reacțiilor de probă.Au forma unor tuburi
închise la un capăt,sunt de regulă confecționate din sticlă termorezistentă și pot fi gradate
sau negradate.

 Pahare de laborator: utilizate pentru efectuarea reacțiilor care au loc la temperaturi nu prea
ridicate,sau a unor operații precum: dizlovarea, evaporarea, fierberea, precipitarea,
decantarea,filtrarea,titrarea volumetrică etc. Au capacități cuprinse între 25-3000 ml și
sunt de mai multe tipuri cele mai uzuale fiind:
 pahare Berzelius;
 pahare Erlenmeyer:conice,uitilizate în special pentru titrări volumetrice;
 pahare conice gradate;
 pahare conice,de trompă,de titrare cu tub;

 Baloane: au utilizări multiple,capacități și forme diferite în funcție de destinație,după cum

urmează:
 baloane cu fund plat și rotund:utilizate pentru fierberea soluțiilor,determinatrea unor
constante fizice;au capacități cuprinse între 50-5000 ml;
 baloane rotunde cu tub lateral Wurtz: și baloane Engler utilizate pentru
distilări,respective determinarea vâscozității unor produse;
 baloane cotate: utilizate pentru prepararea soluțiilor de concentrații date și pentru
măsurarea cu exactitate a volumelor de lichide.Sunt baloane cu fundul plat și gâtul
alungit,acesta din urmă fiind prevăzut cu un semn circular care delimitează
capacitatea de umplere a balonului cotat.Acesta variază între 25-3000 ml.Capacitatea
balonului este gravată pe acesta ca și temperatura de etalonare.Sunt prevăzute cu
dopuri rodate care permit agitarea conținutului;
 baloane Kjeldahl: utilizate pentru determinarea azotului din substanțe organice; au
formă alungiă.

 Cilindrii gradați: utilizați la măsurarea aproximativă a volumelor de lichide.Sunt

confecționați din sticla groasă și gradați în mililitri și fracțiuni de mililitru,având marcată
la partea superioară capacitate maximă de umplere care variază între 5-2000 ml și
temperatura de etalonare,de obicei 20°C.

 Pipetele: utilizate pentru măsurarea volumelor de lichide,au capacități diferite,sunt

calibrate pentru anumite temperaturi,se păstrează în stative de lemn sau metal special și
sunt de diferite tipuri:
 pipete gradate: au forma cilindică;
 pipete cu bulă: au forma cilindică de diametru variabil,partea centrală având diametrul
cel mai mare(bula).
Propedeutica
AMF 1

 Biuretele: utilizate pentru titrări volumetrice cu soluții de diverși reactivi sau pentru
măsurarea cu exactitate a volumelor de lichide sau de gaze(biurete pentru gaze).Din punct
de vedere constructiv,sunt tuburi cilindrice gradate care au la partea inferioară un
dispozitiv de închidere și reglare a curgerii soluției.Acest dispozitiv poate fi un tub din
cauciuc sau clemă sau un robinet din sticlă.Dupa capacitatea lor biuretele pot fi:

 macrobiurete;
 semimicrobiurete;
 microbiurete.

 Sticluțe picurătoare: sunt de diferite tipuri și se utilizează pentru picurarea unor cantități
mici de lichide,de exemplu,indicatori.

 Flacoane pentru păstrarea substanțelor : au diferite forme,sunt închise cu dopuri.Cele

destinate păstrării substanțelor sensiblile la lumină sunt colorate.

 Pâlnii: sunt de mai multe tipuri,în functie de utilizări și anume:

 pâlnii de filtrare: utilizate la filtrarea precipitatelor;
 pâlnii pentru transvazarea lichidelor;
 pâlnii de separare: utilizate pentru separarea lichidelor nemiscibile cu densități
diferite;
 pâlnii de picurare: utilizate pentru picurarea unor cantități de lichid în baloane de
reacție.

 Picnometru: instrument folosit pentru măsurarea densității corpurilor lichide sau solide
prin cântărire.

 Fiole de cântărire: utilizate pentru cântărirea cu pecizie a substanțelor solide sub forma de
pulberi.Sunt prevăzute cu capace șlefuite.

 Sticle de ceas: utilizate pentru cântărirea substanțelor solide,acoperirea paharelor,a

cristalizoarelor,în analiza preliminară a substanțelor,etc.

 Cristalizatoare: utilizate pentru concentrarea rapidă a soluțiilor,pentru recristalizare.Sunt

vase cilindrice cu înalțime mică și diametrul mare pentru a asigura o suprafață mare de
evaporare,au fundul plat;pot fi confecționate și din porțelan.

 Exicatoare: utilizate pentru uscarea lentă și conservarea substanțelor care necesită un

mediu uscat.Din punct de vedere constructiv,sunt recipiente din sticlă care au la partea
inferioară o substanță higroscopică care poate fi:clorura de calciu anhidră,acid sulfuric
concentrat,acid fosforic,anhidrida fosforică,etc.

 Mojare: utilizate pentru mărunțirea materialelor solide,mărunțirea realizându-se cu

ajutorul pistilului.Mojarele pot fi confecționate din sticlă,dar și din porțelan sau agat.

 Piseta sau stropitorul: utilizată pentru păstrarea apei distillate,necesară în operații de

spălare a precipitatelor,în lucrările de analiză chimică,pentru aducerea la semn în vasele
de măsură.Din punct de vedete constructiv,piseta este un balon de sticlă cu fund plat și
Propedeutica
AMF 1

capacități cuprinse între 250-1000 ml.Este prevăzut cu un dop prin care trec două tuburi
din sticlă.
În laborator se foloseste unsoare siliconică pentru a unge imbinările aparaturii de
laborator din sticlă fiind utilă în cazul manipulării în condiții de siguranță a compușilor
sensibili la aer și/sau umiditate. Deși în mod normal unsoare siliconică se consideră chimic
inertă, mai mulți compuși rezultați în urma unor reacții nedorite dintre aceasta și diferiți
reactanți au fost descriși în literature de specialitate.

Ustensile de porțelan

 Pâlnii: sunt de mai multe tipuri, în functie de utilizări și anume:

 pâlnii de filtrare: utilizate la filtrarea precipitatelor;
 pâlnii pentru transvazarea lichidelor;
 pâlnii de separare: utilizate pentru separarea lichidelor nemiscibile cu densități
diferite;
 pâlnii de picurare: utilizate pentru picurarea unor cantități de lichid în baloane de
reacție.

 Capsule: utilizate pentru evaporare,recristalizare; pot fi confecționate și din sticlă

termorezistentă.

 Mojare: utilizate pentru mărunțirea materialelor solide, mărunțirea realizându-se cu

ajutorul pistilului. Mojarele pot fi confecționate din sticlă, dar și din porțelan sau agat.

 Cristalizatoare: utilizate pentru concentrarea rapidă a soluțiilor, pentru recristalizare. Sunt

vase cilindrice cu înalțime mică și diametrul mare pentru a asigura o suprafață mare de
evaporare, au fundul plat; pot fi confecționate și din porțelan.

Alte ustensile

 Stative: cu diverse utilizari, pot fi:

 stative confecționate din lemn sau materiale plastice:utilizate pentru susținerea
eprubetelor, a pipetelor, pentru uscarea vaselor;
 stative confecționate din oțel sau fier.

 Cleme: utilizate pentru închidrea accesului sau reglarea debitului lichidelor sau gazelor
prin tuburi de cauciuc sau pentru fixarea aparatelor pe stative,caz în care au diferite forme
și se prind pe stativ cu ajutorul mufelor.

 Inele: au,ca și clemele,rolul de a fixa aparatele pe stative,prinderea lor pe stativ făcându-

se cu ajutorul mufelor.

 Clești: utilizați pentru prinderea obiectelor fierbinți;pot fi confecționați din metal sau
lemn.