MIJLOACE pentru

MASURAREA
MASELOR

Prof. AGACHI LUMINITA

Liceul Tehnologic ,,DIMITRIE LEONIDA’’ Iasi

 1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Masa este o mărime fizică fundamentală, scalară,

care măsoară proprietatea materiei de a fi inertă şi de a
provoca un câmp gravitaţional.

La alimente masa este concepută în general ca fiind

aprecierea cantităţii unei materii prime sau a unui produs
alimentar ; în fizică, în schimb , prin masă se înţelege o
măsură a “ inerţiei ” sau a “ greutăţii unui corp”. Greutatea
unui corp este determinată de atracţia gravitaţională .

Unitatea de măsură din SI este kilogramul (kg). care

este o unitate de măsură fundamentală.

El este egal cu masa prototipului

internaţional care este păstrat
împreună cu cele şase copii oficiale
ale sale de BIMG.
A fost făcut în anul 1880 dintr-un
aliaj de 90% platină şi 10% iridiu.
 2. CALIBRAREA ETALOANELOR DE
MASA

Diferenţa între două etaloane de masă se determină cu

ajutorul comparatoarelor de masă.

In condiţii bune, compararea

dintre etalonul de 1 kg de Pt/ Ir
şi un etalon de 1kg format din
oţel se poate realiza cu
incertitudine standard compusă
de aprozimativ 10 µg.

Principala problemă legată de definirea unei unităţi

fundamentale de masă pe baza unui prototip este că
masa lui se poate modifica datorită pierderii de substanţă
sau contaminării din mediul înconjurător.
 3. DEFINITIA ELECTRICA A KILOGRAMULUI

În multe laboratoare din lume se încearcă definirea

unităţii de masă - kilogramul - pe baza unor constante
fundamentale
• definirea pe baza măsurării unor mărimi electrice
• definirea pe baza măsurării unor mărimi atomice

Un etalon de 1Kg şi o bobină străbătută de curent

electric situată în câmp magnetic, formează o balanţă. Se
măsoară curentul electric care, străbătând bobina produce o
forţă electromagnetică egală cu greutatea etalonului de masă.
Astfel, kilogramul ar putea fi definit ca masa menţinută în
echilibru, în câmp gravitaţional de forţa electromagnetică ce ia
naştere la trecerea unui anumit curent prin bobină.

4. CANTARIREA
Un cantar este un mijloc tehnic pentru măsurarea
unei forte, în cazul concret ,a fortei de atracţie a masei ,
ca atare rezultatul cantăririi ar trebui să fie valoarea
acesteia exprimată în Newton. Cu toate acestea cu un
cantar nu se determină forţa de atracţe a masei ci masa
materiei cercetate exprimată în kg, g, lbs sau alte unităţi,
cauza o constituie modul de etalonare, cantarele fiind
verificate şi ulterior etalonate prin aşezarea unor mase
etalon pe platanul cîntarului şi reglate ( calibrate ) pînă
cînd indică exact valoarea greutăţii etalon.
 După etalonare punerea în evidentă a masei materiei
cîntărite poate fi realizată în diferite moduri:
- Prin deplasarea unghiulară a unui ac indicator ce se
deplasează în dreptul unei scări etalonată în unităţi de
masă
- Prin deplasarea liniară a unui ac indicator în dreptul
unei scări etalonată în unităti de masă

5. ELEMENTELE COMPONENTE ALE MIJLOACELOR DE

MASURAT MASA

1. Pârghiile: sunt de două feluri:

•De gradul I: cu axul de oscilaţie la mijloc, forţele (activă şi
rezistentă) fiind aplicate în acelaşi sens, la dreapta şi la stânga
axului de oscilaţie:
•De gradul II: cu axul de oscilaţie la o extremitate, iar forţele , de
sensuri opuse, aplicate de aceeaşi parte a axului.

•Perniţele : sunt piese dure, cu suprafeţe active în formă de V,

constituind sprijin pentru cuţite.
Atât cuţitele cât şi perniţele se confecţionează din oţeluri speciale
(OSC8, OSC10), sunt tratate termic prin călire, iar finisarea se face
prin şlefuire fină. Ele realizează articulaţiile între pârghii şi celelalte
părţi componente ale mijloacelor de cântărit.

•Cuţitele : sunt piese dure , de forma unor prisme triunghiulare,

care au o muchie activă şi constituie axele de sprijin ale mijloacelor
de cântărit;

•Plăcuţele limitatoare sunt piese de oţel cu suprafaţa dură, cu

rolul de a limita alunecarea cuţitelor şi perniţelor de-a lungul
muchiilor active.
•Paftalele : sunt piese cu rol de legătură între pârghii şi alte părţi
componente, având şi rolul de amortizare a oscilaţiilor
platformelor.

•Indicatoarele : sunt folosite pentru indicarea poziţiei de

echilibru. Pot fi ace indicatoare sau plăcuţe, una fixă şi alta
mobilă, aflate în prelungire.

•Suporturile pentru sarcină: servesc la susţinerea masei de

cântărit.

•Dispozitivele de izolare: au rolul de a aduce mijlocul de

măsurare în stare de repaus, atunci când nu se efectuează
cântăriri.

6. CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR DE CANTARIT

1. După numărul de pârghii utilizate:

a. Instrumente cu o pârghie, numite balanţe, care pot fi cu braţe
egale sau inegale;
b.Instrumente cu mai multe pârghii, numite bascule, la care
braţele pârghiilor sunt, în general inegale;

2. După modul de efectuare a cântăririlor:

a. Manuale, la care toate operaţiile sunt realizate de operator
(aşezarea obiectului pe masa de cântărit, aşezarea greutăţilor şi
ridicarea de pe aparat);
b. Semiautomate, la care o serie de operaţii se execută
automat;
c. Automate, la care toate operaţiile se execută automat.
3. După modul de instalare:
a. Fixe;
b. Transportabile.
7. TIPURI DE MIJLOACE DE CANTARIT MECANICE

Balante etalon
MB-A-03/10
 Sunt aparate de cântarit
de precizie speciala care se
utilizeaza în laboratoare
metrologice pentru
transmiterea unitatii de
masa, respectiv pentru
verificarea si elaborarea
maselor etalon.

Balante tehnice
 aparate de cântarit utilizate pentru masuratori de
precizie în laboratoare de cercetare si analiza.
MB-C-12/22 MB-C-036 MB-C-034

9
 Balante compuse
 aparate de cântarit utilizate în industrie, comert
si gospodarie.
 au talerele asezate deasupra parghiilor.
MB-G-01/01

10

Bascule romane
- aparate de cântarit montate deasupra solului utilizate la
cântarirea materialelor în comert, industrie, transporturi si
agricultura.
- echilibrarea sarcinilor de cantarit se face prin deplasarea
unor greutati constante, numite cursoare sau romane, de-a
lungul unor brate cu diviziuni.
MB-L-01/23 Bascula romana de persoane

12
 Balante romane
 aparate de cântarit utilizate în piete, pentru cântarirea
legumelor si fructelor.
 au o singura parghie cu brate inegale.
 pe bratul scurt se suspenda
corpul de cantarit, iar pe cel
lung se culiseaza un cilindru
metalic de masa constanta,
care se numeste cursor sau
greutate romana.

11

Balante semiautomate cu cadran

 aparate de cântarit utilizate pentru cântarirea
comerciala a produselor alimentare.
 cantarirea se face automat prin citirea indicatiilor.
 dispozitivul de inclinare
are rolul de a transforma
miscarea verticala a
platanului in miscare de
rotatie a acului indicator.
MB-H-06/10

13
 8. DESCRIEREA MIJLOACELOR DE CANTARIT

Balanţele etalon:
sunt utilizate pentru transmiterea
unităţii de măsură şi pentru
verificarea maselor. Sunt
executate cu mare precizie şi sunt
sensibile la factorii de mediu, motiv
pentru care sunt ţinute în incinte
închise şi acţionate printr-o mână
mecanică, de la distanţă.

2. Balanţele analitice:
sunt utilizate în laboratoare,
precum şi în activitatea didactică
de cercetare. Sunt simple şi cu
precizie ridicată. Au domeniul de
măsurare între 2-200 g.
Cântărirea se face prin
echilibrarea masei de cântărit cu
măsuri echivalente. Pot fi
prevăzute cu o scară micrometrică
pentru mărirea preciziei de
măsurare.
 3. Balanţele tehnice:

Sunt balanţe simple utilizate la

cântăriri curente de precizie
redusă. Sunt incomode la utilizări
frecvente deoarece talerele sunt
plasate sub pârghie.

Parti componente:
1- pârghie; 2- coloană de susţinere a pârghiei;3- ac indicator;
4- scară gradată; 5- scară micrometrică; 6- dispozitiv de
izolare; 7- amortizoare; 8-talere;
9-piuliţe de reglare a poziţiei de echilibru;
10-greutăţi adiţionale;
11-tambur de acţionare a greutăţilor; 12-paftale; 13-sistem
cuţit-perniţă;
14-carcasă; 15-picioare cu înălţime reglabilă.

4- Balanţele compuse:
Au talerele aşezate
deasupra pârghiilor, fiind
foarte des utilizate la
activităţile curente de
cântărire. Balanţa are 3
puncte de încărcare, deci
sprijinul se face pe 3 cuţite.
 Părţi componente:
1- talere; 2- pârghie de cântărire cu braţe egale; 3- cuţite duble
de sarcini; 4- cuţite de legătură; 5- pârghie ajutătoare.
Balanţele romane:
Sunt mijloace de cântărit cu o
singură pârghie cu braţe inegale.
Pe braţul scurt se suspendă corpul
de cântărit, iar pe cel lung
culisează un cilindru metalic de
masă constantă, care se numeşte
greutate romană.
Pe braţul lung, pe care sunt
trasate repere, se citesc diferite
valori ale maselor cântărite

6- Basculele zecimale:

Sunt instrumente de cântărit cu mai multe pârghii inegale.

Se construiesc pentru sarcini maxime de 50, 100, 200 şi
500 kg.
Se numesc zecimale deoarece cântărirea se face la un
raport între greutăţile aşezate pe platan şi masa de cântărit
egal cu 1/10. Se construiesc pentru sarcini maxime de 50,
100, 200 şi 500 kg.

Părţi componente:
1- postament; 2- platformă; 3- pârghia
de sarcină; 4- pârghia principală; 5-
platanul pentru greutăţi; 6- dispozitivul
de echilibrare.
 6- Basculele romane:
Servesc la cântărirea unor mase mai mari de 500 kg,
putând fi construite şi variante pentru cântăriri de până la
200 000 kg (200 t). Aceste bascule nu folosesc greutăţi
de lucru, construcţia lor bazându-se pe utilizarea
pârghiilor cu braţe inegale.

Basculele romane obişnuite:

au acelaşi principiu de funcţionare ca
toate basculele romane, diferenţa fiind
din punct de vedere constructiv,
respectiv din punct de vedere al sarcinii
maxime, care , în acest caz, poate fi:
100, 200, 500, 2 000 kg.
Părţi componente:
1- postament; 2- platformă;
3- pârghie mare gradată; 4- pârghie
mică gradată; 5- dispozitiv de
echilibrare.

7- Balanţa semiautomată cu
cadran:
Cântărirea se face automat,
operatorului nemairămânându-i decât
să efectueze încărcarea, respectiv
descărcarea balanţei şi citirea
indicaţiilor.

Părţi componente:
1- talere; 2- cadran; 3- ac indicator.
 BIBLIOGRAFIE

•M. Constantin, s.a. ,,Solicitari si masurari tehnice”, editura ALL

EDUCATIONAL, Bucuresti, 2001

•M. Tanasescu, s.a. ,,Masurari Tehnice”, Editura Aramis,

Bucuresti, 2005

•A. Tonea, s.a.,, Manual pentru cultura de specialitate-

domeniul mecanic ”, Editura Aramis, 2004

•P. Dodoc, s.a. ,,Metode si mijloace de masurare moderne in

mecanica fina si constructia de masini”, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1978

•C. Micu, s.a.,, Aparate si sisteme de masurare in constructia

de masini”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1978