UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRASOV

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICA

SPECIALIZAREA AUTOVEHICULE RUTIERE

Modelarea Dispersiei
Poluantiilor în Atmosferã

Prof. dr. ing.

Student:

BRASOV,
2012
 Modelarea Dispersiei
Poluantiilor în Atmosferã
 Notiuni legate de poluarea mediului datorita autovehiculelor: emisiile
poluante, normele euro etc.
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează
cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care
trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi
erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.
Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):

Din punct de vedere ecologic, pericolul de poluare legat de atmosfera are doua aspecte: unul
direct, legat de compozitia atmosferica daca ea ar suferi alterari pe termen scurt, si altul legat de rolul de
vehicul pe care il poate juca atmosfera in transportul rapid a multor factori nocivi (este un vector al
agentilor poluanti).
Modul de dispersie al agentilor poluanti pe calea aerului depinde de factorii meteorologici si de
modul de evacuare prin cosurile intreprinderilor.
Factorii meteorologici care influenteaza dispersia sunt :
 Vantul este cel mai important factor care contribuie la dispersarea poluantilor
in atmosfera. El se manifesta printr-o miscare orizontala a atmosferei care antreneaza poluantii in masele
de aer purtate de vant. Difuziunea poluantilor in atmosfera este direct proportionala cu viteza vantului.
Vantul uniform si de viteza mica mentine concentratii ridicate de poluanti in stratul de aer in care au
ajuns. Cu cat vantul are o viteza mai mare, cu atat volumul de aer in care se disperseaza agentul poluant
este mai mare si concentratiile rezultate vor fi mai mici. Vantul este deci un factor pozitiv in lupta contra
acumularii de agenti poluanti, dar tot el este vinovat si pentru dispersarea nedorita a agentilor poluanti de
pe sol
 Calmul atmosferic este cea mai favorabila conditie meteorologica pentru
Poluarea aerului, pentru ca pe masura producerii de poluanti de catre diversele surse, acestia se
acumuleaza in vecinatatea locului de eliminare si concentratia lor creste continu.
 Turbulenta aerului este un fenomen complex ce rezulta din diferentele de
temperatura, miscare si frecare dintre straturile in miscare, a unor portiuni mici ale maselor de aer, care
determina o continua stare de agitatie interna. Turbulenta favorizeaza dispersarea transversala fata de
directia vantului a agentilor poluanti, ea se afla in legatura directa cu regimul vanturilor. O turbulenta
puternica se manifesta prin fluctuatii puternice ale vantului la sol (atat in privinta directiei, cat si a
vitezei) care amesteca bine aerul. In cazul unei turbulente medii, caracterizata prin stabilire verticala
neutra, fluctuatiilt vantului sunt mai reduse, iar la turbulenta slaba , cu stabilitate verticala, vantul este
slab si constant in directie si intensitate.
Turbulenta este un factor care favorizeaza difuzia si viteza de formare a amestecurilor de poluanti-aer.
Din punct de vedere al modului cum se produce, turbulenta atmosferica poate fi :
o       mecanica, are ca masura principala frecarea maselor de aer de suprafata terestra, ea fiind in
functie de rugozitatea solului ; este accentuata de cresterea rugozitatii solului si de viteza
vantului.
o       termica sau convectiva, este generata de diferenta de temperatura care poate exista intre
suprafete si curentul de aer aflat deasupra, fiind datorata repartizarii neuniforme a temperaturii.
 Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces
natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul
natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți
din mediu.
 Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati
(PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul
trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe
suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante
acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se
hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește
„bioacumulare”.

Poluarea atmosferică implică emanarea de substanţe dăunătoare organismelor vii, în atmosfera.

Poluarea atmosferică poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice şi terestre dacă poluanţii se dizolvă în
apă sau precipita sub formă de ploaie.     Se estimează că poluarea atmosferică contribuie anual la
aproximativ 120.000 de decese numai în SUA,iar in fiecare an dezvoltarea industriei generează miliarde de
tone de materiale poluante.

Sursele de poluare atmosferica pot fi fixe, sau mobile

Sursele fixe sunt constituite din: - dispozitivele de combustie industriale si menajere, care emit
pulberi, oxizi de carbon, de sulf, de azot, etc. Cu cât combustibilul este de calitate mai scazuta, arderea
decurge cu randament mai mic si se elimina cantitati mai mari de poluanti. Astfel, carbunii inferiori
(lignitul, carbunele brun, turba, sistul bituminos) lasa la ardere cantitati mari de cenusa, CO, CO2, SOx,
NOx. Pacura elimina CO, CO2, SOx, iar gazul metan (combustibil superior) numai CO2 si urma de CO;
- Instalatiile industriale din chimie, metalurgie, materiale de constructii etc. elimina oxizi de Fe,
Mn, Cr, Ni, Zn, Pb, Cd, Cu, SiO2, CO2, C, etc.;
- Vulcanii, apele statatoare (balti, mlastini) emit diverse gaze, vapori ;
- Rezidiile de orice provenienta, haldate pe sol, animalele si plantele în putrefactie constituie tot
atâtea surse fixe de poluare atmosferica.
Sursele mobile de poluare împrastie la distante mult mai mari decât sursele fixe, diversi poluanti.
In aceasta categorie intra: vântul, pasarile, apa, mijloacele de transport rutier, pe calea ferata, naval si
aerian.
Imprastierea poluantilor este întotdeauna influentata de miscarea aerului, care se realizeaza
datorita diferentelor de temperatura existente în doua regiuni adiacente.
Temperatura modifica densitatea aerului, producând curenti orizontali, verticali, sau vârtejuri
(turbioane).
Imprastierea poluantilor dintr-o sursa fixa, în plan orizontal acopera o arie eliptica, deoarece este
influentata de vânt si de miscarea de rotatie a Pamântului (fig.1.a).Imprastierea poluantilor din surse
mobile, în miscare urmeaza alte legi matematice (fig.1.b).
 Fig.1. Imprastierea poluantilor în plan orizontal.
a - din sursa fixa; b - din sursa mobila.

Daca sursele sunt în apropiere, între ele zona sufera impurificarea cu ambii poluanti. Imprastierea
poluantilor depinde si de starea de agregare, iar la particulele solide si lichide si de marimea particulelor.
Astfel, particulele solide vor cadea mai repede, cu cât diametrul si densitatea lor sunt mai mari, cele
lichide vor cadea la distanta mai mare, diametrul mare favorizând caderea, iar gazele vor fi transportate
la distanta cea mai mare, poluând o arie mult mai mare (fig.2).

Fig.2. Distanta de cadere a unor particule din atmosfera, fata de sursa de poluare. 1- particule mari; 2 - particule mici; 3 - gaze.

Poluantii emisi din cosuri industriale formeaza egreta de dispersie. Considerând h înaltimea
cosului, Δh înaltimea de urcare a poluantului deasupra cosului, rezulta ca înaltimea totala de urcare în
altmofera a poluantului este:
H = h + Δh
Daca sursa de poluare se afla amplasata lânga o constructie înalta, pot exista urmatoarele trei
situatii: a - înaltimea sursei depaseste mult înaltimea cladirii, deci poluarea se va regasi dupa cladire si la
distanta; b - sursa depaseste cladirea în înaltime si agentul poluant se concentreaza în spatele cladirii; c -
înaltimile sunt egale si poluarea se concentreaza în spatele cladirii.
Intensificarea poluarii atmosferice se poate întâmpla în urmatoarele situatii: - existenta în aceeasi
zona geografica a mai multor surse de poluare: intensificarea activitatii umane în zona; accidente în
functionarea unor instalatii (explozii, incendii, evacuari fortate de poluanti în atmosfera, etc.); relief înalt,
sau alte obstacole (cladiri înalte, ziduri) care împiedica diluarea prin împrastiere pe o arie mai mare a
poluantilor; fenomene meteorologice favorabile poluarii.
Relieful, în multe cazuri, datorita spatiului restrâns si a miscarii reduse a curentilor de aer
împiedica dispersarea poluantilor pe o suprafata mai mare si deci diluarea lor. Situatia se întâlneste în vai
si depresiuni, unde în anumite situatii poluarea se accentueaza.
Unele fenomene atmosferice pot amplifica poluarea. Astfel.: lipsa curentilor de aer (starea de
calm), datorita unei mase de aer cu densitate si presiune mai mare decât în zonele învecinate. Starea
poate dura ore, sau zile, timp în care poluantii se acumuleaza, depasind concentratiile de prag admisibile;
ceata, inversia termica, provocata de împiedicarea miscarii verticale a maselor de aer rece si cald . In
mod obisnuit, aerul rece patrunde si îndeparteaza aerul cald, ce poate fi si poluat. Dar în depresiuni, aerul
cald se poate aduna la sute sau mii de metri altitudine, pastrând poluarea în zona.
Curentii de aer si precipitatiile ajuta la purificarea aerului, prin procese fizice de sedimentare,
dizolvare în apa , procese chimice (reactii cu apa) si apoi depunere.
Procesele depind evident de natura poluantilor, starea lor de agregare, solubilitatea în apa,
reactivitatea cu apa, precum si de interactiunile dintre ei. De exemplu, SOx si NOx reactioneaza cu apa,
dar în prezenta cu hidrocarburi prezinta efect poluant sinergetic.

Influenta factorilor climatici asupra dispersiei si transportului poluantilor

O problema suparatoare a omenirii o reprezinta, mai acut in acest secol al tehnologiei, legile
naturii, adica influenta naturii asupra fenomenului de poluare.Se stie, ca natura este caracterizata printre
altele si de factorii sai climatici, factori ce pot influenta fenomenul de poluare prin caracterul lor dispersiv
sau transportoriu asupra poluantilor.
Inainte de a prezenta informatii despre influenta factorilor climatici asupra dispersiei si
transportului poluantilor, trebuie sa se cunoasca fenomenul ce este schimbat, marcat de actiunea acestora
si anume poluarea. Fenomenul reprezinta impurificarea atmosferei cu particule de gaze sau vapori
produse artificial sau a apelor naturale de suprafata sau subterane cu ape uzate menajere si industriale.
Poluarea este rezultatul oricarei modificari a mediului ambiant, care determina un dezechilibru ecologic
natural. Orice adaos de substanta sau forme de energie (caldura, sunet) pe care mediul nu le mai poate
dispersa, descompune sau recicla, conduce la aparitia poluarii.
Desi societate umana se afla intr-o continua dezvoltare se pare ca natura, ca de obicei
imprevizibila, ne poate surprinde, mai ales prin intermediul factorilor sai climatici. Acestia sunt: variatiile
de temperature din atmosfera, vantul, turbulenta aerului, umiditatea, precipitatiile si norii, fenomenele
macrometeorologice. Factorii climatici pot fi analizati atat la scara sinoptica (o zona orizontala de cca.
100 km lungime, de mica grosime, sub forma unei calote plate ), cat si la scara aerologica (o zona de
cateva zeci sau sute de metrii deasupra solului, unde curentii ascendenti termici si de turbulenta, datorita
solului si a reliefului sau , au o mare influenta asupra dispersiei).
Influenta variatiilor de temperatura asupra dispersiei si transportului poluantilor
Deoarece temperatura scade odata cu altitudinea, atunci cand un strat de aer rece se absoarbe sub
un strat de aer cald ,are loc o inversiune termica, poluantii se acumuleaza la suprafata pamantului fiind
mult mai daunatori pentru sanatatea omului. Odata cu acest fenomen are loc si o distrugere a stratului de
ozon aflat la aprozimativ 24 km de pamant. Acest strat are rolul de a filtra radiatiile daunatoare ale
Soarelui, radiatiile ultraviolete. Cand aceste nu sunt oprite are loc efectul de sera, ce determina cresterea
temperaturii medii a planetei, iar ca principal resposabil in formare acestui efect este dioxidul de carbon.
Tot legat de inversiunea termica, important este ca stratul de inversiune termica actioneaza ca un capac
impiedicand dispersia si transportul poluantilor. Mai mult aceste straturi sunt propice formarii cetei, ca
urmare a condensarii vaporilor de apa si a existentei poluarii sub forma de pulberi, deci uneori si a
smogului. Temperature poate determina mai multe tipuri de atmosfera, in functie de gradientul adiabatic
uscat si anume: atmosfera indiferenta, atmosfera instabila si atmosfera stabila. Gradientul adiabatic uscat
reprezinta masura cantitativa a racirii unei particule cand se ridica, adiabatic,in atmosfera uscata.
Atmosfera indiferenta esta atunci cand gradientul de descrestere a temperaturii atmosferei este egal
cu gradientul adiabatic uscat. Asadar intr-o astfel de atmosfera concentratia de poluantii este aceeasi in
toate directiile, oricare ar fi pozitia particulei in masa atmosferei are temperature egala cu atmosfera,
deci dispersia si transportul poluantilor nu sunt influentate, ci depind doar de parametrii cinetici ai
jetului de poluant. Atmosfera instabila se formeaza atunci cand conditiile de temperatura sunt
supraadiabatice, adica descresterea temperaturii este superioara gradientului adiabatic uscat.pentru un
nivel dat, orice particular aflata intr-o miscare de coborare va ramane mai rece decat atmosfera, va ave
densitatea mai mare si va continua miscare in jos. Invers, daca particula va fi la orice nivel mai calda
decat mediul ambient, deci mai usoara, va continua sa se ridice. Atmosfera instabila este favorabila
dispersiei si transportului poluantilor, mai putin situatia in care masa de aer incarcata cu poluanti este
obligata sa coboare. Atmosfera stabila se intalneste atunci cand descresterea verticala de temperature
este inferioara gradientului adiabatic uscat. Daca particular de aer este supusa la o miscare ascendenta ea
este mai rece decat mediul ambient, are densitate mai mare si tendinta de a cobora. Daca particula de aer
a primit un impuls vertical dirijat in jos, ea este maicalda decat mediul si are tendinta sa urce. Ambele
deplasari u ca rezultat revenirea la nivelul initial. In conditiile unei astfel de atmosfere difuzia si
transportul poluantilor nu sunt favorizate.

Vantul
Vantul reprezinta deplasarea orizontala a maselor de aer atmosferic datorita, in principal,
diferentelor de presiune dintre zonele de pe suprafata solului,cre se resimte pana la cca. 1 km altitudine.
Acesta se caracterizeaza prin directie si viteza. Se considera, conventional, vant daca viteza curentilor de
aer este mai mare de 0,5 m/s. Pentu viteze mai mici se considera calm atmosferic, perioada in care vantul
nu influenteaza dispersia si transportul poluantilor. Directia vantului reprezinta directia de miscare a
poluantilor, de aceea un vant moderat va favoriza dispersia si transportul poluantilor mult mai bine
decat unul cu viteza mare, care are tendinta de a retine poluantii la nivelul solului.

Turbulenta aerului
Turbulenta reprezinta starea de miscare a aerului in care se formeaza vartejuri, produse de curentii
verticali de convectie, in opozitie cu vantul, la care miscarea este orizontala. Este proportionala cu
miscare vantului si dependenta de constructiile de pe sol, forme de relief si de capacitatea de
inmagazinare a caldurii. Dupa cauzele care o provoaca, turbulenta se clasifica in termica, datorata
diferentelor de temperatura ale aerului din apropierea solului si dinamica, datorata frecarii dintre masele
de aer si elementele orografice de la sol. Acest factor climatic favorizeaza dispersia si transportul
poluantilor. In opozitie cu miscarea turbulenta este miscarea laminara caracteristica momentelor de
acalmie, cand dispersia si transportul poluantilor are loc, dar prin difuzie moleculara si procesul de
sedimentare.
 Umiditatea atmosferica, precipitatiile si norii
Umiditatea atmosferica este un factor climatic ce are un aspect nu foarte favorabil asupra
dispersiei si transportului poluantilor, ci din potriva ajuta uneori la formarea unor efecte foarte
daunatoare vietii, precum ceata si chiar smogul.Precipitatiile in opozitie cu ceata,contribuie la dispersia
si transportul poluantilor la nivelul atmosferei, insa influenteaza negativ solul si apele, deoarece toti
poluantii ajung la nivelul acestor componenti, unde se infiltreaza schimband proprietatile lor, deci are
loc un fenomen de poluare. Solul poate fi poluat :
- direct, prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrasaminte si
pesticide aruncate pe terenurile agricole ;
- indirect, prin depunerea agentilor poluanti ejectati initial în atmosfera, apa ploilor
contaminate cu agenti poluanti "spalati" din atmosfera contaminata, transportul agentilor poluanti de
catre vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.
În ceea ce priveste poluarea prin intermediul agentilor poluanti din
atmosfera, se observa anumite particularitati. Spre exemplu, ca regula generala, solurile cele mai
contaminate se vor afla in preajma surselor de poluare. Pe masura, însa, ce înaltimea cosurilor de
evacuare a gazelor contaminate creste, contaminarea terenului din imediata apropiere a sursei de poluare
va scadea ca nivel de contaminare dar regiunea contaminata se va extinde în suprafata.
Nivelul contaminarii solului depinde si de regimul ploilor.Acestea spala în general atmosfera de
agentii poluanti si îi depun pe sol, dar în acelasi timp spala si solul, ajutând la vehicularea agentilor
poluanti spre emisari. Trebuie totusi amintit ca ploile favorizeaza si contaminarea în adâncime a solului.
Într-o oarecare masura poluarea solului depinde si de vegetatia care îl acopera, precum si de natura însasi
a solului. Poluarea apei se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate - solide,
lichide, gazoase, radioactive - apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le
face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial,
pentru industrie si turism.
Norii, ca plafon compact, static si de joasa altitudine creeaza un spatiu inchis, in care dispersia si
transportul poluantilor nu sunt favorizate, insa atunci cand creeaza un plafon discontinuu si in continua
miscare favorizeaza fenomenele de dispersie si transport al poluantilor.

Fenomenele macrometeorologice
Un rol deosebit de nefavorabil asupra procesului de dispersie si de transport al poluantilor il au
masele anticiclonice (cu presiune atmosferica mare in raport cu imprejurarile). Exista zone pe glob unde
frecventa si durata maselor anticiclonice este mare, existenta acestora favorizand inversiunea termica,
ceata si calmul atmosferic, fenomene ce le-am caracterizat mai sus. Masele anticiclonice au o durat mai
mare toamna si iarna, fata de primavara si vara. Datorita acestor motive, cresterea nivelului de poluare in
aceste zone a produs primele accidente de masa, zone a caror poluare este sub control legislativ sever.
Dupa cum se constata factorii climatici au o influenta mare asupra dispersiei si transportului
poluantilor. Importanta lor este cu atat mai mare incat au puterea de a transforma un mediu prielnic
vietii in unul total neprielnic si invers. Deci natura ne poate fi atat prieten cat si dusman, de aceea e bine
sa o putem intelege si sa traim in perfecta armonie cu regulile ei si aceasta pentru binele societatii
umane, intrucat nedreptatea o producem noi si nu aceasta.
POLUAREA AERULUI
Contaminarea umană a atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au
început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. În timpul Revoluției Industriale
(sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Poluarea aerului

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un
amestec de monoxid de carbon și compuși organici din combustia incompletă a combustibililor fosili cum
ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeaza
cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața. Până în secolul
XX smogul devenise deja un pericol major pentru sănătate.
Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum
ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale
avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii
"nearși". Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în
ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plante și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în
substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.
Majoritatea poluanților sunt eventual "spălați" de către ploaie, zăpadă sau ceață dar după ce au
parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și
de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Aceasta ploaie acidă cade peste lacuri și păduri
unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă,
lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului
care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai
afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni; ele
dizolvă încet statui istorice din piatră și fațade din Roma, Atena si Londra.
Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a
temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată
cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă
a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura
disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se asteaptă ca
temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare
a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani,
schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și
plantelor și crescând nivelul mării.
Poluarea aerului poate să afecteze regiunea superioară a atmosferei numită stratosferă. Producția
excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până acum
în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a epuizat stratul de
ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca
rezultat, expunerea la razele dăunătoare ale Soarelui a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea
oamenilor din zonele nordice și sudice ale planetei.
Conform OMS (2009), cca 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului,
majoritatea în Asia.

POLUAREA APELOR
Cererea de apă potabilă este în creștere continuă cât timp populația globului crește. Din anul 1942
până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și alte surse a crescut de patru ori.
Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru irigație, 39% a fost pentru generarea
de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte utilități; industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost
folosită pentru animalele domestice și în scopuri comerciale.
Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrășămintele
și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În Statele Unite, 37% din lacuri și estuare și 36% din
râuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau înotului în cea mai mare parte a anului. În țările în
curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajeră este aruncată în râuri și golfuri, creând un risc major
pentru sănătatea umană.
Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate în lacuri și
râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de dezvoltare a algelor.
Apa poate sa ajungă "sufocantă" din cauza algelor care sunt în descompunere și care epuizează oxigenul
din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a altor forme de viață acvatice. La
sfârșitul anilor '90 în apele dintre Golful Delaware și Golful Mexic au murit mii de pești din cauza
dezvoltării unei forme toxice de alge numită Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea
acestei specii toxice de alge a fost saturarea cu apă a terenului agricol, excesul de apă ajungând în răuri și
apoi în mare, fosfații și nitrații ajutând dezvoltarea algelor. Inundațiile duc pesticidele toxice și deșeurile
urbane și industriale în lacuri și râuri.
Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe dealurile
defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul apelor și să omoare
vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele specii de pești. De exemplu, când
defrișările îndepărtează învelișul de plante al versanților dealurilor, ploaia poate să ducă pământ și nămol în
râuri, acoperind pietrișul din albia unui râu unde păstrăvii sau somonii își depun icrele.
Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursă esențială de proteine, mai
ales pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Totuși, poluarea din golfuri și estuare amenință
rezervele de pește care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. În 1989, 260.000 barili
de petrol s-au vărsat din petrolierul Exxon Valdez în Strâmtoarea "Prince William" din Alaska, un vechi și
bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat 8.539 accidente petroliere în apele și în jurul apelor Statelor
Unite, vărsându-se 4,4 miliarde de litri de petrol.
POLUAREA SOLULUI
Solul este un amestec de materie din plante, minerale și animale care se formează într-un proces
foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea majorității plantelor și esențial pentru
toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuși chimici
toxici,săruri, patogeni (organisme care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale grele care pot
afecta viața plantelor și animalelor.
Metodele iraționale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui
și au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu îngrășăminte chimice, pesticide și fungicide omoară
organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi și alte microorganisme. De exemplu, fermierii care
cultivau căpșuni în California au dezinfectat solul cu bromură de metil pentru a ucide organismele care ar fi
putut afecta căpșunii. Acest proces omoară fără discriminare chiar și organismele benefice și lasă solul
steril și dependent de îngrășăminte pentru a suporta creșterea plantelor. În consecință, se folosesc tot mai
multe îngrășăminte, ceea ce duce la poluarea râurilor și lacurilor în perioadele cu inundații.
Irigația necorespunzătoare în zonele în care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat depozite
de sare care inhibă creșterea plantelor și pot duce la lipsa recoltei. În anul 2000 î.e.n., orașele antice
sumeriene de la sud de Valea Tigrului și Eufratului, în Mesopotamia, depindeau de bogăția recoltelor. Până
în anul 1500 î.e.n., aceste orașe au intrat în colaps din cauza lipsei recoltei datorate salinității ridicate a
solului. Aceeași problemă există azi în Valea Indusului din Pakistan, Valea Nilului în Egipt și Valea
Imperială din California.

POLUAREA MEDIULUI DATORITA AUTOVEHICULELOR

Vă puteţi imagina o lume fără autovehicule? Sau puteţi să menţionaţi o invenţie care pe parcursul
secolului al XX-lea să fi schimbat în profunzime stilul de viaţă şi comportamentul oamenilor aşa cum au
făcut-o ele? Fără automobile, lumea n-ar mai fi avut motele şi nici restaurante sau cinematografe în aer
liber pentru automobilişti. Însă, ceea ce este şi mai important, fără autobuze, taxiuri, maşini sau camioane,
cum aţi fi putut ajunge la serviciu? Dar la şcoală? Cum şi-ar fi adus agricultorii şi industriaşii produsele pe
piaţă?
 Cu toate acestea,  unii spun că o lume fără autovehicule ar fi mai bună. Ei susţin acest lucru având
două motive fundamentale.
Dacă v-aţi învârtit vreodată la nesfârşit, căutând un loc de parcare, atunci nu trebuie să vi se spună
că, deşi maşinile sunt bune, lucrurile nu stau la fel şi atunci când într-o zonă aglomerată există prea multe
maşini. Sau, dacă aţi fost vreodată prins într-un blocaj îngrozitor, ştiţi cât de frustrant este să fii închis într-
un autovehicul care este obligat să stea pe loc.
Cea de-a doua problemă (şi cea mai gravă) creată de autovehicule o reprezintă poluarea. În unele
zone, emisiile provenite anual de la automobile ucid o mulţime de oameni şi aduc pagube în valoare de
miliarde de euro asupra mediului. Problema poluării este foarte serioasă şi necesită luarea unor măsuri. Însă
care anume?
Autovehiculele nu sunt singurele surse de poluare. Locuinţele particulare, fabricile şi centralele
electrice sunt şi ele răspunzătoare de acest lucru. Totuşi, partea pe care o au autovehiculele în producerea
poluării la nivel mondial este considerabilă.
Dacă ar fi trebuit să se justifice toate aceste pierderi – îndeosebi preţul plătit de mediu din cauza
emisiei de dioxid de carbon -, atunci probabil că niciodată nu s-ar fi fabricat maşini. Însă aceasta este o
variantă la care nici constructorii de maşini, nici constructorii  de drumuri şi şosele, nici agenţiile
guvernamentale, nici chiar oamenii în general (a căror viaţă depinde din ce în ce mai mult de transportul
particular) nu sunt pregătiţi să se gândească.
În prezent, pentru a filtra agenţii poluanţi dăunători, se folosesc pe scară largă convertizoarele
catalitice, în acest caz fiind necesară benzina uşoară.
O altă modalitate de a reduce emisiile provenite de la maşini este aceea de a conduce mai încet.
Apoi, pentru a reduce traficul, unele oraşe europene au introdus tarife speciale pentru călătoriile cu
autobuzul. În alte oraşe, transportul cu autobuzul este gratuit pentru şoferii care, în urma plătirii unei taxe
simbolice, îşi parchează maşina în locuri special amenajate. În altele, anumite benzi de circulaţie sunt
rezervate doar pentru autobuze şi taxiuri, ca să mărească viteza acestor mijloace de transport.
Se lucrează în continuare la proiectarea unor automobile nepoluante. S-au realizat maşini electrice
care merg cu baterii, însă ele sunt limitate şi ca viteză, şi ca durată de funcţionare. La fel stau lucrurile şi cu
maşinile alimentate cu celule solare.
O altă posibilitate care a fost cercetată este folosirea hidrogenului drept combustibil. Acesta arde
aproape fără nicio emisie de agenţi poluanţi, însă preţul lui face imposibilă cumpărarea.
 Găsirea unor soluţii care să elimine emisiile toxice constituie numai o parte a problemei. Maşinile
sunt şi o sursă de poluare fonică. Întrucât zgomotul continuu al traficului poate avea efecte negative asupra
sănătăţii, această poluare face parte şi ea din problema care trebuie să fie rezolvată.
Căutarea de către specialişti a unor soluţii potrivite continuă. Însă şi noi putem contribui într-o
măsură importantă la combaterea poluării. Iată câteva sugestii în acest sens:
-         Mergeţi pe jos sau cu bicicleta ori de câte ori este posibil;
-         Folosiţi în comun un parc de maşini;
-         Întreţineţi-vă şi mergeţi regulat cu maşina la reparat;
-         Căutaţi şi folosiţi un combustibil mai puţin poluant;
-         Evitaţi călătoriile inutile;
-         Conduceţi cu viteze mai mici, dar constante;
-         Folosiţi transportul în comun ori de câte ori este posibil şi accesibil;
-        Opriţi motorul, nelăsându-l să meargă în gol, indiferent de durata staţionării.

Luând în considerare punctul de vedere ecologist „un om curat într-olume curata“, exista
nemultumiri privind impactul m.a.i. asupraambiantei terestre pe care o polueaza prin emisii de gaze nocive
sizgomot, în principal, dar si prin alte inconveniente, aparent de o maimica însemnatate, cum ar fi scurgeri
de uleiuri si combustibili, deseuridin procesul defabricatie sau de reciclare al vehiculelor, perturbatii
electromagnetice.Atentia deosebita acordata sectorului de transporturi rutiere cu un gradridicat de
motorizare este justificata prin aceea ca în prezent acestaconsuma circa 20% din productia de petrol extras
anual, folosind 25-30% din energia mondiala.Efectul poluant cel mai important al m.a.i se datoreaza
emisiilor degaze nocive existente în gazele de evacuare, emisii care apar datoritaarderii defectuoase,
incomplete, a combustibilului în m.a.i.

Efecte şi fenomene rezultate în urma poluării

Smogul
Ceaţa este formată din picături de mărime variabilă. Dacă diametrul lor nu depăşeşte 10 mm. se
numesc mist, în engleză (ceaţă fină), iar dacă este mai mare, se numesc fog (ceaţă deasă). Cuvântul smog
este format pornind de la două cuvinte englezeşti smoke şi fog, deci smogul este un amestec de ceaţă solidă
sau lichidă şi particule de fum formate când umiditatea este crescută, iar aerul este atât de calm încât fumul
şi emanaţiile se acumulează lângă sursele lor. Smogul se formează în arealele urbane, în acele locuri în care
există un mare număr de automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se
ozonul, aldehide ai cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Smogul reduce vizibilitatea
naturală şi adesea irita ochii şi căile respiratorii, şi se ştie că este cauza a mii de decese anual. În aşezările
urbane cu densitate crescută, rata mortalităţii poate să crească în mod considerabil în timpul perioadelor
prelungite de expunere la smog, mai ales când procesul de inversie termică realizează un plafon de smog
deasupra oraşului.
Smogul fotochimic este o ceată toxică produsă prin interacţia chimică între emisiile poluante şi radiaţiile
solare. Cel mai întâlnit produs al acestei reacţii este ozonul. În timpul orelor de vârf în zonele urbane
concentraţia atmosferică de oxizi de azot şi hidrocarburi creşte rapid pe măsură ce aceste substanţe sunt
emise de automobile sau de alte vehicule. În acelaşi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade
datorită faptului că lumina solară cauzează descompunerea acestuia în oxid de azot şi atomi de oxigen.
Atomii de oxigen combinaţi cu oxigenul molecular formează ozonul. Hidrocarburile se oxidează
prin reacţia cu O2, şi reacţionează cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe măsură ce se
apropie mijlocul zilei, concentraţia de ozon devine maximă, cuplat cu un minimum de oxid de azot.
Aceasta combinaţie produce un nor toxic de culoare gălbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul
apare adesea în zonele oraşelor de coastă şi este o adevărată problemă a poluării aerului în mari oraşe
precum Atena, Los Angeles, Tokyo.
Tokyo este capitala şi cel mai mare oraş al Japoniei, precum şi unul dintre cele mai populate oraşe
ale lumii, după statisticile din anul 1993, metropolă însumând 11 631 901 de persoane. Oraşul este centrul
cultural, economic şi industrial al Japoniei. Industria este concentrată în zona Golfului Tokyo, extinzându-
se spre Yokohama, producând aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzând:
industria grea (cu mai mult de două treimi din total), şi industria uşoară, care este foarte diversificata:
produse alimentare, textile, produse electronice şi optice, maşini, chimicale, etc. Această vastă dezvoltare
economică implica şi un grad ridicat al poluării, datorat emanării de substanţe nocive în atmosferă în urma
proceselor de producţie. De asemenea, numărul mare de autovehicule contribuie la creşterea cantităţii de
noxe din atmosferă. Pentru a se reduce gradul de poluare, autorităţile locale încurajează folosirea
transportului în comun, cum sunt metrourile şi trenurile de mare viteză, care fac legătura dintre diferitele
părţi ale oraşului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de şosele pentru a se evita
aglomerările şi blocajele rutiere. Totuşi mai sunt prezente probleme în traficul rutier în anumite zone ale
metropolei.
Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oraş al acestei ţări. Este, totodată, şi cel
mai oraş al emisferei vestice şi reprezintă centrul cultural, economic şi politic al ţării, având o populaţie de
8 236 960 de locuitori, conform statisticilor făcute în anul 1990. În acest oraş se produce aproximativ o
jumătate din producţia economică a Mexicului, aceasta fiind reprezentată de: industria textilă, chimică şi
farmaceutica, electrică şi electrotehnica, precum şi o dezvoltată industrie; adiţional la acestea se mai
dezvoltă şi industria uşoară, industria alimentară şi cea textilă.
 

Ploaia acidă
Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi cei de azot se combină
cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi transportaţi la distanţe
mari de locul originar producerii, şi care pot precipita sub formă de ploaie. Ploaia acidă este în prezent un
important subiect de controversă datorită acţiunii sale pe areale largi şi posibilităţii de a se răspândi şi în
alte zone decât cele iniţiale formării. Între interacţiunile sale dăunătoare se numără: erodarea structurilor,
distrugerea culturilor agricole şi a plantaţiilor forestiere, ameninţarea speciilor de animale terestre dar şi
acvatice, deoarece puţine specii pot rezista unor astfel de condiţii, deci în general distrugerea
ecosistemelor.
Problema poluării acide îşi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, şi efectele acesteia
continua să crească din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării acide a fost de mult recunoscută pe
plan local, exemplificată fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate, dar problema s-a
ridicat şi în plan global. Oricum, efectele distructive pe areale în continuă creştere a ploii acide au crescut
mai mult în ultimele decenii. Zonă care a primit o atenţie deosebită din punct de vedere al studierii sale, o
reprezintă Europa nord-vestica. În 1984, de exemplu, raporturi privind mediul ambiant indică faptul că
aproape o jumătate din masa forestieră a Pădurii Negre din Germania, a fost afectată de ploi acide. Nord-
estul Statelor Unite şi estul Canadei au fost de asemenea afectate în special de această formă de poluare.
Emisiile industriale au fost învinuite ca fiind cauza majoră a formării ploii acide. Datorită faptului că
reacţiile chimice ce decurg în cadrul formării ploii acide sunt complexe şi încă puţin înţelese, industriile au
tendinţa să ia măsuri împotriva ridicării gradului de poluare a acestora, şi de asemenea s-a încercat
strângerea fondurilor necesare studiilor fenomenului, fonduri pe care guvernele statelor în cauză şi-au
asumat răspunderea sa le suporte. Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite în anii ’80, implica
industria ca fiind principala sursă poluantă ce ajută la formarea ploii acide în estul Statelor Unite şi Canada.
În 1988 o parte a Naţiunilor Unite, Statele Unite ale Americii şi alte 24 de naţiuni au ratificat un protocol
ce obligă stoparea ratei de emisie în atmosferă a oxizilor de azot, la nivelul celei din 1987. Amendamentele
din 1990 la Actul privind reducerea poluării atmosferice, act ce a fost semnat încă din 1967, pun în vigoare
reguli stricte în vederea reducerii emisiilor de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice, în jurul a 10
milioane de tone pe an până pe data de 1 Ianuarie, 2000. Această cifră reprezintă aproape jumătate din
totalul emisiilor din anul 1990.
Studii publicate în 1996 sugerează faptul că pădurile şi solul forestier sunt cu mult mai afectate de
ploaia acidă decât se credea prin anii ’80, şi redresarea efectelor este foarte lentă. În lumina acestor
informaţii, mulţi cercetători cred că amendamentele din 1990 în vederea reducerii poluării şi a purificări
aerului, nu vor fi suficiente pentru a proteja lacurile şi solurile forestiere de viitoarele ploi acide.

Ozonul (O3)
Ozonul (03) este un gaz având moleculă formată din trei atomi de oxigen. Este situat în straturile
superioare ale atmosferei la altitudine peste 10-50 km, având o concentraţie maximă la circa 30 km. Se
estimează că la ora actuală exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Dacă tot ozonul ar fi concentrat în
formă pură atunci ar avea un strat în jurul pământului doar de 3 mm.
Misiunea principală a ozonului în straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele
ulrtavilolete ale soarelui. De-a lungul timpului viaţă vegetală de pe pământ s-a adaptat la un anumit nivel
de radiaţii UV. Sporirea cantităţii de radiaţie poate provoca distrugerea treptată a lumii vii.
Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 până la 48 km altitudine. Concentraţia maximă
de ozon de până la 10 părţi pe milion are loc în stratul de ozon. Aşadar ozonul se formează prin acţiunea
razelor solare asupra oxigenului. Această acţiune are loc de câteva milioane de ani, dar compuşii naturali
de azot din atmosfera se pare că au menţinut concentraţia de ozon la un nivel stabil. În straturile de jos ale
atmosferei ozonul are un rol distrugător, el ataca celulele plantelor prin inhibiţia fotosintezei, intensifică
procesele nocive ale smogului. Concentraţii ridicate la nivelul solului sunt periculoase şi pot provoca boli
pulmonare. Cu toate acestea însă, datorită faptului că stratul de ozon din atmosfera protejează viaţa pe
Pământ de radiaţiile solare, acesta este de o importanţă critică.
De aceea, în anul l985 oamenii de ştiinţă au publicat un raport în care se menţiona că începând din
anii ’70, produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi folosite îndelung ca refrigerenţi şi în spray-urile cu
aerosoli sunt o posibilă ameninţare a stratului de ozon. Eliberate în atmosferă, aceste chimicale se ridică şi
sunt descompuse de lumină solară, clorul reacţionând şi distrugând moleculele de ozon – până la 100.000
de molecule de ozon la o singură moleculă de C.F.C. O cauză majoră a dispariţiei ozonului conform părerii
multor specialişti se considera rachetele cosmice; de exemplu o rachetă cosmică cu utilizare multiplă (gen
Shuttle) elimină până la 190 tone de clorura de hidrogen, distrugător activ al statului de ozon. Un aport
deosebit în nimicirea ozonului o are şi aviaţia supersonică. Gazele avioanelor conţin oxizi ai azotului. Din
această cauză folosirea acestor tipuri de compuşi chimici a fost parţial interzisă în Statele Unite şi nu
numai. Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca şi oxizii de azot din îngrăşăminte, pot de
asemenea ataca stratul de ozon. Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza creşterea numărului de cancer
de piele şi a cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului şi creşterea cantităţii de dioxid de
carbon datorită scăderii vegetaţiei.
Începând din anii ’70 cercetătorii ştiinţifici care lucrau în Antarctica au detectat o pierdere periodică
a stratului de ozon din atmosferă. Studiile conduse cu baloane de înaltă altitudine şi sateliţi meteorologici
indică faptul că procentul total de ozon de deasupra zonei Antarctice este în declin. Zborurile pe deasupra
regiunilor Arctice au descoperit o problemă asemănătoare. În 1988 suprafaţa găurii de ozon de asupra
Antarctidei avea 10 milioane de km2.
Găuri ale stratului de ozon s-au observat şi deasupra altor regiuni. În ultimii ani nivelul de ozon de
deasupra emisferei de nord s-a redus cu circa 10%.
Influenţa radiaţiei UV asupra organismului uman este bine studiată. Reducerea nivelului de ozon cu un
procent duce la apariţia a peste 10 000 cazuri de cancer al pielii.
Subţierea stratului de ozon pune în pericol existenţa omenirii ca atare. De aceea în 1985 a fost format -
Comitetul de Coordonare pentru protecţia stratului de ozon. Au fost luate măsuri drastice, până la
interzicerea folosirii freonului şi a altor agenţi. Măsurile întreprinse au permis încetinirea ritmului de
progresare a găurilor de ozon, dar nu au oprit definitiv procesul.
 
Efectul de seră
Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv şi aduce carbonul pentru
fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasa să treacă undele scurte ale radiaţiei solare în atmosferă şi
absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncalzire a aerului, efectul de seră.
Creşterea pe scară mondială a consumului de petrol şi cărbune încă din anii ’40 au condus la creşteri
substanţiale de dioxid de carbon. Efectul de seră ce rezultă din această creştere de CO 2, ce permite energiei
solare să pătrundă în atmosfera dar reduce reemisia de raze infraroşii de la nivelul Pământului, poate
influenţa tendinţa de încălzire a atmosferei, şi poate afecta climatul global. Pe Venus, într-o atmosferă
foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470° C.
Principalii poluanţi care produc efectul de seră şi care sunt emişi în mare parte de autovehicule sunt
dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (NH4) alături de alţi compuşi chimici care provin
din alte surse, în special industriale
Consecinţele cele mai importante vor fi transferurile zonelor climatice cu lărgirea regiunilor aride,
restrângerea zonelor subtropicale cu ploi hibernale şi reducerea precipitaţiilor în latitudinile mediane cu
consecinţe catastrofice pentru aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate.
Rezultatul efectului de seră este creşterea temperaturii planetei care duce la schimbări climatice şi
de relief, datorită în primul rând topirii calotelor glaciare de la poli.
O posibilă mărire a păturii de nori sau o mărire a absorbţiei excesului de CO2 de către Oceanul Planetar, ar
putea stopa parţial efectul de seră, înainte ca el să ajungă în stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum,
rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate în anii ’80 indică faptul că efectul de seră este în creştere şi că
naţiunile lumii ar trebui să facă ceva în această privinţă.

NORME DE POLUARE IMPUSE MOTOARELOR TERMICE PENTRU

AUTOVEHICULE

Pentru prima data se legifereaza norme de poluare pentru autovehicule în Statele Unite
prin "Clean Air Act" în 1968. În 1970 Congresul American adopta un amendament, cunoscut
sub numele de "Muskie Proposals", dupa numele senatorului care propune amendamentul [12]. În
esenta acesta cerea reducerea cu 90 % a emisiilor poluante generate de mortoarele vehiculelor, de
la valorile adoptate în 1968, pâna în anii 1975-1976. În urma tratativelor duse cu reprezentatii
industriei de automobile, se decaleaza intrarea în vigoare a amendamentului pâna în 1979. Ca
urmare a acestei legi, tobele catalitice devin strict necesare pentru a atinge valorile de poluare
foarte scazute astfel impuse, iar ca o consecinta directa benzina fara plumb, necesara motoarelor
echipate cu tobe catalitice, este disponibila pe întreg teritoriul Statelor Unite începând din 1975. În
1977 Congresul American voteaza un nou amendament la legea din 1968, care legifereaza reducerea
emisiilor de CO cu 90% pâna în anul 1980. În plus se stabileste anul 1981 ca limita pentru reducerea
cu înca 90% a CO si cu 75% a NOx, din emisiilor motoarelor cu benzina. Aceste date sunt valabile
pentru vehiculele noi. Ca urmare, devine absolut necesara tratarea gazelor de ardere în tobe
catalitice cu tripla actiune (Three Way Catalyst, TWC). În Tabelul urmator este prezentata, cu
date concrete, evolutia legislatiei americane, privind emisiile poluante admise pentru motoarele de
autovehicule usoare. Începând cu 1984 se legifereaza folosirea TWC si la camionete si camioane
usoare echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie.
 USA CALIFORNIA

Anul CO HC N0x D CO HC N0x Part.

g/km
de g/km g/km K g/km g/km g/km g/km
m
prod . (3)
< 56 9.0 3.8 - 56 9 3.8 -

1970
1970 21 2.5 - - 21 2.5 - -
1972 17.5 1.9 - - 17.5 1.75 2.0 -
1976 9.4 0.93 1.93 - 5.6 0.56 1.25 -
1980 4.4 0.25 1.25 80.00 5.6 0.24 0.62 -

0
1981 2.1 0.25 0.62 80.00 2.1 0.24 0.62 -

0
1985 2.1 0.25 0.62 80.00 4.4 0.24 0.43 0.37

0
1994 2.1 0.25 0.62 80.00 2.1 0.15 0.25 0.05

(4) 0
1994 > Particule pîna 160.00 2.6 0.20 0.43 0.05

la 0.12 g/km 0 (2)

Evolutia legislatiei antipoluare în USA

Statul California a impus si impune norme proprii de poluare mai mici decât cele în vigoare în
restul Statelor Unite, devenind în acest fel leader mondial în ce priveste promovarea noilor tehnologii
pentru reducerea emisiilor poluante datorate motoarelor de vehicule si nu numai.

Începând din 1980 este legiferata în USA asa numita "useful life" definita ca durabilitatea
generala a vehiculului, care trebuie sa fie de 90.000 km parcursi sau trei ani vechime. Aceasta
înseamna ca pe toata aceasta perioada de timp, sistemele de control al poluarii, si întreg grupul
propulsor cu
care este dotat vehiculul, trebuie sa lucreze în parametri impusi de lege fara a se deteriora. În present
aceasta cerinta a fost extinsa la toate sistemele si subansamblele automobilelor noi. Practic, respectând
aceste norme se extinde perioda de
garantie a masinilor noi la trei pâna la cinci ani.
 Cap. 2 Metode de combatere a poluarii
TRATAREA CATALITICA A GAZELOR EVACUATE DE MOTOARELE CU APRINDERE
PRIN SCÂNTEIE (Otto)

Reglementarile în vigoare, privind limitarea emisiilor poluante datorate motoarelor termice

cu piston devenind foarte severe, asa cum s-a aratat în capitolul anterior, impun pe lânga alte masuri si
tratarea catalitica a gazelorde evacuare. Legislatia nu specifica în mod expres folosirea
tobelor catalitice ca fiind obligatorie, dar respectarea nivelului de poluare foarte redus legiferat este
posibila numai folosind tratamentul catalitic post - combustie a gazelor de ardere.
Prin definitie, un catalazitor este o substanta care modifica viteza de desfasurare a unei
reactii chimice fara a participa sau modifica reactia, el având doar un rol fav orizant. Cu alte cuvinte,
catalizatorul nu-si modifica compozitia chimica în timpul reactiei:
A + B ( ---K)  C + D

Substantele A si B reactioneaza chimic sub actiunea catalizatorului K, transformându-

se în C si D. Rolul catalizatorului este de a modifica parametri la care are loc reactia dintre
substantele A si B, în special temperatura si în secundar viteza de reactie.
Fara catalizator reactia se desfasoara dupa aceleasi legi, dar mai lent sau la temperaturi mai
ridicate de reactie. În general, cu cât temperatura este mai mare cu atât viteza de desfasurare a
reactiei chimice este mai mare.
Teoria catalizei considera anumiti centri activi, care exista în substanta sau materialul
catalitic, ce pot fi descrisi ca fiind zone în reteua cristalina a catalizatorului în care nivelele energetice
aferente paturii de electroni ce înconjoara fiecare atom din reteua cristalina sunt optime
pentru reactia chimica catalizata.
De exemplu, monoxidul de carbon CO si oxigenul molecular O2
sunt absorbiti în reteua cristalina a catalizatorului pe baza de
platina si reactioneaza cu usurinta între ele, elementul favorizant fiind proximitatea si
orientarea favorabila a moleculelor. Produsul de reactie, dioxidul de carbon CO2, având un
nivel energetic mai redus, fiind în acelasi timp un produs mult mai stabil chimic decât substantele
din care provine, este desorbit (expulzat) din reteaua cristalina a catalizatorului, la aceeasi
temperatura, lasând spatiul liber pentru absorbtia de noi molecule de monoxid de carbon si oxigen.
O substanta care este absorbita în stratul activ al catalizatorului, iar mai
tîrziu nu mai este desorbita, limitând astfel capacitatea catalitica a zonei active, este cunoscuta sub
denumirea de "otrava" a catalizatorului. Un exemplu de acest fel este plumbul din tetraetilul de plumb,
cu care este aditivata benzina pentru a-i mari cifra octanica. Plumbul ce se degaja în urma procesului
de ardere a benzinei, "otraveste" catalizatorul pe baza de platina din toba catalitica cu tripla actiune
(TCT) ce echipeaza în mod curent vehiculele moderne cu motoare pe benzina. Procesul de
otravire este datorat diferentelor de polaritate a moleculelor. Cu cât polaritatea este mai mare
moleculele parasesc mai greu zona activa a catalizatorului. Astfel, CO este mai usor retinut în
zona activa decât CO2, care are o polarizare mai redusa. Pe de alta parte, CO are o polaritate
mai mare si în comparatie cu oxigenul, astfel încât, la un moment dat acesta fiind în exces, poate
acoperi cea mai mare parte a catalizatorului împiedicând patrunderea moleculelor de oxigen si
reducând viteza de reactie. Acest fenomen este întâlnit sub denumirea de "otravire cu CO" si poate fi
controlat, modificând parametrii termodinamici ai mediului de reactie.
Hidrocarburile (HC) sunt greu de tratat catalitic. Astfel, metanul (CH4) neutru ca polaritate,
 este foarte greu de tratat catalitic, acesta fiind si unul din motivele pentru care folosirea sa la
alimentarea motoarelor este pusa sub semnul întrebarii. Acetilena (C2H2), în opozitie, este foarte
polara si poate, în conditii favorabile de concentratie si temperatura, sa fie
puternic absorbita de zona activa a catalizatorului modificându-I parametri de lucru, proprietate ce se
încearca a fi folosita la regenerarea catalizatorilor.

FILTRE PENTRU PARTICULE FOLOSITE LA MOTOARELE DIESEL

Practica a impus trei tipuri de filtre. În continuare se vor prezenta mecanismele ce stau la
baza procesului de filtrare în cele trei cazuri.
Primul tip de filtru, Figura 6.1a., cunoscut si sub numele de filtru de impact, este confectionat
dintr-o împletitura din fibre metalice subtiri sau o spuma ceramica, tip burete, cu canale de
dimensiuni mari. În acest tip de filtru particulele sunt retinute prin impact. În trecerea lor prin filtru,
acestea se lovesc de peretii rugosi ai blocului ceramic si se blocheaza ramânând prinse în interior.
Dupa saturare, acest tip de filtru, nu mai retine perticule, dar nu împiedica trecerea
în continuare a gazelor, caderea de presiune fiind foarte mica.
Al doilea tip de filtrare, denumita si filtrare difuziva, foloseste ca material de filtrare un bloc
ceramic poros strabatut de canale de sectiuni si densitati (canale/unitate
de suprafata) diferite de la caz la caz. La trecerea gazelor de ardere, particulele se prind de
peretii purosi ai canalelor si patrund lent spre interior prin spatii din ce în ce mai mici într-un proces
ce poate fi asemanat cu difuzia lichidelor într-un material poros. Dupa saturarea filtrului,
canalele principale de dimensiuni mari ramân libere, gazelle trecând fara a mai fi filtrate. La fel
ca în cazul precedent, caderea de presiune pe filtru este foarte mica.
Eficienta filtrarii acestor doua sisteme nu depaseste 60-70%, dar au avantajul ca nu blocheaza
trecerea gazelor o data saturate. Aceste elemente de filtrare pot fi regenerate sau înlocuite o data
saturate.
Modul ceramic monolit, ce presupune retinerea în filtru a 90-95% din particule. Gazele de
ardere sunt fortate sa treaca prin peretii canalelor, ce se formeaza la fabricare în modulul ceramic
de filtrare, particulele depunându-se pe peretii interiori ai canalelor, formând depozite din ce în ce
mai groase. Porozitatea peretilor blocului ceramic este foarte mica, eficienta filtrului crescând pe
masura ce aceste canale se obtureaza. Odata complet obturate, gazele de ardere nu mai pot trece
sau trec foarte greu, filtrul fiind saturat, moment în care acesta trebuie sa intre într-un proces de
regenerare. Modulul filtrant se confectioneaza dintr-un amestec de silicati de magneziu si silicati de
aluminiu. Eficienta filtrarii este foarte buna, dar necesita sisteme de regenerare a filtrului, sisteme ce
complica constructiv întreg sistemul de filtrare.
Considerând dimensiunea medie a unei particule ca fiind de 0.2 microni si o eficienta a
filtrarii de 90%, pentru un continut mediu de particule în gazele de ardere de0.2
g/km, filtrul trebuie sa colecteze în medie 18 g de particule la 100 km. Daca filtrul necesita
regenerarea când a retinut mai mult de 25g particule, intervalul de regenerare optim ar fi de cca. 150
km.
Aceste date sunt valabile pentru un volum efectiv al modulului de filtrare de aproximativ
1/2 din capacitatea cilindrica a motorului. Studii de optimizare au demonstrat ca o crestere
exagarata a volumului filtrului nu este justificata, intervalul dintre doua curatiri nu creste proportional cu
volumul filtrului, ci mult mai lent [4]. În acelasi timp, marind volumul filtrului acesta este mai dificil de
regenerat, necesitând un timp mai îndelungat, calitatea regenerarii fiind mai redusa. Deasemenea,
marind exagerat dimensiunile filtrului cantitatea de particule filtrate creste mult, iar în momentul
regenerarii filtrului prin incinerarea particulelor, cantitatea de caldura degajata poate duce la
depasirea temperaturii maxime la care modulul ceramic rezista.

Principalele tipuri de filtre ce pot fi utilizate la curatirea gazelor de ardere la motoarele Diesel.

DIMENSIONAREA FILTRELOR DE PARTICULE PENTRU MOTOARELE DIESEL

Dimensionarea filtrelor se face, teoretic, pentru doua situatii.

a) Pentru a determina volumul minim al filtrului (Vmin ), s-a impus ca fiind suficient de
precisa relatia:

Conditiile de regenerare optime pentru un filtru, fara strat catalitic în interiorul canalelor,
presupun o temperatura a gazelor de ardere de cel putin 650 grd.C si o concentratie a oxigenului de
10 % în gazele de evacuare.

b) Determinarea volumului maxim. Pentru a obtine conditiile de temperatura si cantitatea

de oxigen minima necesara regenerarii filtrului, se aduce motorul aproape de turatia maxima
permisa constructiv în gol, fara sarcina. Se lasa motorul sa functioneze în acest regim trei pâna la cinci
minute, perioada dupa care filtrul se considera ca fiind regenerat. Având aceste valori se poate
calcula volumul maxim al filtrului Vmax pentru cazul dat:

Studiile efectuate în aceasta directie, a dimensionarii filtrelor de particule, evidentiaza faptul ca este
realist sa se foloseasca module de filtrare, de obicei cilindrice, cu un volum optim efectiv nu mai
 mare de 2.5 dm3 cu o lungime de cca. 0.12m. Studiile scot în evidenta avantajele folosirii mai multor
filtre de acest fel în paralel, daca capacitatea cilindrica a motorului este mai mare de dublul volumului
optim, cu respectarea conditiei de viteza minima la intrarea în filtru în timpul secventei de
regenerare (w min). Se pot folosi doua sau mai multe filtre în paralel. Metoda are avantajul maririi
intervalului dintre doua curatiri, dar pot avea dezavantajul unei curatirii imperfecte datorita
volumului prea mare al filtrului si dificultatii atingerii parametrilor minimi de viteza si temperatura a
gazelor de ardere în tot volumul filtrului în perioda regenerarii.
În figura urmatoare este prezentat modul în care se manifesta gradul de încarcarea cu
particule a unor filtre, considerând diferite valori ale randamentului de filtrare si un numar
variabil de filtre montate în paralel, functie de putere motorului.
Alegerea numarului de filtre ramâne, în esenta, o chestiune pur economica.

Alegerea numarului de filtre, în functie de efcienta filtrarii si puterea motorului.

Temperatura în timpul regenerarii filtrului, functie de continutul de oxigen din gaze si gradul de incarcare a
canelelor filtrului

Se observa ca, la randamente reduse ale filtrarii, sub 90%, nu este economic a se folosi mai
mult de un filtru. Pentru randamente ale filtrarii de cel putin 90%se impune un calcul de eficienta
economica pentru a stabili numarul optim de filtre ce vor fi folosite.
Studierea fenomenului de regenerare a relevat faptul ca acest proces trebuie sa
 intervina în functionarea filtrului, când acesta a acumulat cca. 10 g de particule/dm3 volum filtru, din
mai multe motive si anume:
- o cantitate mai mare de particule acumulata în filtru poate conduce la temperaturi prea
mari în timpul regenerari, temperaturi ce pot distruge filtrul;
- caderea maxima de presiune pe filtru nu este economic sa depaseasca 300 mbar (0.3 bar)
deoarece, o data cu cresterea acesteia scade economicitatea motorului;
- folosind primele doua conditii, ca date de proiectare ale filtrului, se obtine optimizarea
pretului de cost al acestuia. În urmatoare este prezentata dependenta temperaturii filtrului masurata la
peretele canalului, functie de încarcarea acestuia si a continutului de oxigen din gazele de ardere [4]. Se
observa ca temperatura maxima în timpul regenerarii poate atinge valori ce depasesc 1100 grd.C,
mult peste 900 grd.C, temperatura stabilita expermental, ca fiind limita superiora pâna la care
rezista filtrul fara sa se deterioreze. Din aceasta cauza, regenerarea acestui tip de filtru, simplu
fara strat catalitic în interiorul canalelor, trebuie facuta pe timpul stationarii
vehiculului, cu motorul aproape de turatia maxima, în gol, pentru a nu depasi 600-650 grd.C,
temperatura gazelor la intrarea în filtru si un continut de oxigen nu mai mare de 10%, asa cum am
precizat anterior. Pentru a scoate în evidenta capacitatea de filtrare, trebuie precizat ca o încarcare de
100%, pentru exemplul din Figura 6.3., înseamna cca. 30 mg de funingine (particule) retinute în
filtru.
Mai jos este prezentat modul în care se face circulatia gazelor si procesul de filtrare într-un filtru
simplu ceramic de tip Corming EX 47 cu 100 de canale/in2 (1in2 = 6.452 cm2) si grosimea peretelui de
0.017 inch. Rezulta o densitate de 16 canale/cm2 cu o grosime a peretelui de cca. 0.45 mm.

Cum am putea contribui pentru combaterea poluarii

Am putea stopa criza energetica folosind energia intr-un mod rational. Cateva din lucrurile pe care
le-ar putea face pentru a salva energie sunt:
Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
Evitarea cumpararii bunurilor care sunt impachetate excesiv. Este necesara energie pentru a confectiona
ambalajele, dar si de a le recicla.

Evitarea pierderilor: redu ceea ce folosesti, refoloseste lucrurile in loc sa cumperi altele noi, repara
obiectele stricate in loc sa le arunci, si recicleaza cat mai mult posibil. Afla ce facilitati de reciclare sunt
disponibile in zona ta. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o alta folosinta.
Izoleaza-ti casa: cauta crapaturile din usi, ferestre, si asigura-te ca podul este suficient izolat pentru a pastra
caldura casei.

Foloseste aparatura electrica casnica care nu consuma multa energie: cand cumperi noi aparate
electrocasnice intreaba care modele consuma mai putina energie. Foloseste becuri cu un consum scazut de
energie si baterii reincarcabile.
Economiseste apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Un robinet stricat poate
consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi.

Invata cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pamantului si cauzele ce le determina.
Afla daca sunt grupari ecologice in zona ta care te-ar putea informa.
Pentru a mentine in stare nealterata(a conserva) factorii de mediu(apa,aer,sol),a preveni si combate
fenomenele nedorite care produc poluarea in orasul Focsani este necesar sa se respecte prevederile Legii
protectiei mediului:

- amplasarea obiectivelor industriale,a statiilor de epurare si depozitelor de deseuri menajere la

periferia localitatilor sau in zonele din afara lor;

- mentinerea,intretinerea si dezvoltarea spatiilor verzi,a parcurilor,arborilor si arbustilor de protectie

stradala;

- intretinerea si infrumusetarea cladirilor,a curtilor si imprejurimilor acestora,a spatiilor verzi din

curti si dintre cladiri;

- intretinerea curata a luciilor de apa(a lacurilor,santurilor) din parcuri,zone de agrement si de

interes turistic;

- protectia peisajului si mentinerea curateniei stradale.

Controlarea poluării atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce reduc, colectează,
captează sau reţin poluanţi înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând
emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin măsuri de conservare, precum arderea de
mai puţin combustibil este strategia preferată. Influenţând oamenii să folosească transportul în comun în
locul autovehiculelor personale, ajută de asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban. Poluanţii
industriali pot fi la rândul lor captaţi în filtre sau precipitatori electrostatici.

Nu neglija mediul, Natura are

grijă de noi, doar dacă avem şi
noi grijă de ea!
 ANEXE

Schematic, procesul de filtrare a gazelor de ardere într-un filtru ceramic de tip monolit.

Schema de principiu a formarii depunerilor în canalele filtrului ceramic monolit.

 Schema de principiu a procesului de regenerare.

Schema de principiu a unei instalatii simple de filtrare a gazelor de ardere pentru motoare Diesel
Compozitia gazelor de ardere pentru un motor tip Otto, exprimata în volume.
ALTE ; substante poluante formate din: CO – 0.85%;

Evolutia concentratiei CO 2 în atmosfera terestra pe o perioada de 30 ani.

Sistem modern de aerisire a rezervoarelor de combustibil cu retinerea vaporilor

Standardul american privind limitele gradul de poluarea al aerului (PSI*).

 Norme de poluare pentru camioane mai mici de 3.8 t.

Reglementari în vigoare privind emisiile motoarelor pentru autoturisme în EU (96/69EC).

Eficienta conversiei în functie de temperature gazelor de ardere pentru diferiti catalizatori.
BIBLIOGRAFIE:
1. www.wikipedia.org
2. www.didactic.ro
3.