DETERMINAREA MASEI CORPURILOR

Consideratii teoretice

În general, în laborator, masele mici se determină cu bălanța, operațiunea numindu-se

cântărire. Prin cântărire se compară greutatea corpului cu greutatea maselor marcate, prin
echilibrare pe talerele balanței.
Prin masă se înțelege mărimea fizică care măsoară inerția unui corp, altfel spus, masa
reprezintă cantitatea de materie conținută de un corp. Greutatea “G” a unui corp este forță cu
care un corp este atras, în vid spre Pământ, după direcția accelerației gravitaționale “g”. Din
legea a II-a a dinamicii: F=m*a se obține pentru greutate: G=m*g.
Unitatea de măsură pentru masă în Sistemul Internațional (S.I) este kilogramul (kg).
În fizică masa și greutatea sunt diferite, chiar dacă masa este determinată în general măsurând
greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, în timp ce determinarea masei corpului se face cu
ajutorul balanței și al unui obiect de greutate cunoscută. Un corp pe lună ar cântări mai puțin
decât pe pământ, datorită forțelor graviationale, dar ar avea aceeași masă. Acest lucru se
datorează faptului că greutatea este o forță, in timp ce masă este o proprietate a aceseia.
În laborator se folosesc gramul și submultipli ai gramului. Pentru cântăriri de precizie
se folosește balanța analitică care poate evalua mase până la valoarea de 10−1 mg
Pentru a fi utilizată o balanță analitică, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie stabilă, adică să se găsească în echilibru stabil;
b) să fie exactă, adică să nu devieze din poziția de echilibru când nu este solicitată;
c) să fie sensibilă, deci să devieze cât mai mult pentru mese cât mai mici.
Din cauza sensibilității ei mari, bălanța analitică trebuie așezată pe o consola rigidă,
ferită de trepidații și la temperatură cât mai constantă. Protecția față de curenții de aer să se
realizeze prin cutii cu pereți de sticlă.
Multiplii si submultiplii kilogramului sunt prezentati in tabelul de mai jos:
 Denumirea Valoarea Simbol
Tona 1000 kg t
Quintal 100 kg q
Decakilogram 10 kg dakg
Kilogram 1 kg (1000 g) kg
Hectohram 0,1 kg = 100g hg
Decagram 0,01 kg = 10 g dag
Gram 0,001 kg = 1 g g
Decigram 0,0001 kg= 0,1 g dg
Centigram 0,00001 kg= 10−2 g cg
miligram 0,000001kg = 10−3 g mg

Pentru masa pietrelor prețioase se folosește unitatea de măsură cu denumirea carat

(ct.). Caratul este egal cu 0,200 g
Pentru a stabili masa unui corp este necesară compararea acestuia cu unitatea de masă
Compararea se face prin cântărire cu dispozitive denumite aparate de cantarit.
Unitățile de masă sunt materializate sub formă de greutăți etalon și greutăți de lucru.
Ca principiu de funcționare , toate aparatele de cântărit se bazează pe acelasi
fenomen: compararea a două mase dintre care una este cunoscută.

Clasificarea mijloacelor de cântărit

După numărul de pârghii utilizate:

- instrumente cu o pârghie , numite balanțe , care pot fi cu brațe egale sau inegale;
- instrumente cu mai multe pârghii , numite bascule , la care brațele pârghiilor sunt în
general inegale.
După modul de efectuare a cantaririlor:
- manuale , la care toate operațiile (așezarea pe masă de cântărit , așezarea greutăților și
ridicarea de pe aparat) sunt realizate de un operator;
- semiautomate , la care o serie de operații se execută automat;
- automate , la care toate operațiile se execută automat.
 După modul de instalare:
- fixe;
- transportabile.
După principiul de funcționare:
- mecanice;
- electromecanice.

Balanțe:
Balanțele etalon se folosesc la transmiterea unității de masă și la verificarea greutăților
de lucru.
Balanțele analitice sunt balanțe simple cu precizie ridicată. Se folosesc în laboratoare,
în activități didactice și cercetare. Gama de măsurare este cuprinsă între 2 și 200 de grame.
Balanțele tehnice se folosesc la cântăriri de precizie mai redusă executate în depozite,
ateliere.
Balanțele compuse au talerele depuse deasupra pârghiilor și sprijinite pe 3 cuțite.
Sarcinile maxime care pot fi cântărite cu balanțele compuse sunt de 2, 5, 10 și 20 kg.

Balanțele etalon sunt utilizate pentru transmiterea unității de masă și pentru

verificarea maselor. Ele sunt balanțe simple, executate cu mare precizie. Balanțele de precizie
au o mare sensibilitate la influența factorilor de mediu. Pentru a evita influență oricărui factor
de mediu, ele sunt ținute în incinte închise și sunt acționate de la distanță, prin intermediul
unei mâini mecanice.
 Balanțele analitice sunt utilizate în laboratore, precum și în activitatea didactică și de
cercetare. Sunt balanțe simple, cu sensibilitate și de precizie ridicate. Domeniul de măsurare
este cuprins între 2-200 g . Fiind o balanță simplă, cantarirea se face prin echilibrarea masei
de cântărit cu măsuri echivalente. Unele balanțe analitice sunt prevăzute în plus cu o scară
micrometrică, pentru mărirea preciziei de citire a valorii măsurate. Oscilațiile balanței sunt
echilibrate de amortizoare. La fel că și bălanța etalon, balanțele analitice sunt influențate de
factorii de mediu. De aceea, balanță analitică este închisă într-o carcasă, iar greutățile
aditioanale, sunt actioanate mecanic. 

1 - pârghie;
2 - coloana de susținere a pârghiei;
3 - ac indicator;
4 - scară gradată;
5 - scară micrometrica;
6 - dispozitiv de izolare;
7- amortizoare;
8- talere;
9- piulițe de reglarea pozitei de echilibru;
10- greutăți adiționale;
11 - tambur de acționare a greutăților;
12- paftale;
13- sistem cuțit-perniță;
14- carcasa;
15- picioare cu înălțime reglabilă
 Balante tehnice sunt tot balante simple, utilizate la cantariri curente de precizie
redusa. Balantele tehnice se verifica la functionarea in gol si la incarcarea cu 10% si 100%
din sarcina maxima. Balantele tehnice sunt incomode la utilizari frecvente, din cauza faptului
ca talerele sunt plasate sub parghie, ceea ce le face uneori de neutilizat.

1 - suport;
2 - pârghie;
3 - cabană;
4 - talere;
5 - paftale;
6 - vergele de begatura;
7 - buton pentru acționare a dispozitivutui de izolare

Balanțele compuse au talerele așezate deasupra pârghiilor. Aceste balanțe sunt cel
mai des utilizate în activitățile curente de cântarire. Balanță compusă este balanță cu trei
puncte de încărcare, deci sprijinul se face pe trei cuțite. Cele mai des utilizate sunt balanțele
tip A, numite și balanță Beranger după numele inventatorului.
1 - talere;

2 - pârghie de cântarire cu brațe egale;

3 - cuțite duble de sarcini;

4 - cuțite de legătură

5 - pârghie ajutătoare 

Bascule romane sunt mijloace de cântărit care au o singură pârghie cu brațe inegale.
Pe brațul scurt se suspendă corpul de cântărit, iar pe cel lung culisează un cilindru metalic de
masă constanța, care se numește cursor sau greutate romană. Echilibrarea se face prin
modificarea poziției masei constante. Pe bratul lung, pe care sunt trasate diviziuni, se citesc
diferitele valori ale maselor cântărite. Verificarea balanțelor romane se face utilizârnd greutăți
etalon.

Basculele romane obișnuite au aceleași principiu de funcionare ca toate basculele

romane, diferind de acestea atât prin sarcina maximă, care poate fi: 100, 200, 500, 1000, 2000
kg, cât și din punct de vedere constructiv . EIe se pot fabrică în diferite variante, în funcție de
destinație. Astfel, se fabrică bascule române pentru vite, utilizate în ferme și abatoare.
Acestea au în zonele laterale niște vergele de oțel, pentru a împiedică micascarile animalului
cântărit. Alte variante sunt balanță cu pâlnie, varianta forestieră, varianta cu format masă,
pentru obiecte voluminoase și varianta suspendată, pentru cantarirea obiectelor în mișcare.
Verificarea acestor bascule se face la suprasarcină în gol și 1a 10% din sarcina maximă.
 1- postament;
2 - platforma;

3 - pârghie mare gradată;

4 - pârghie mică gradată;

5 - dispozitiv de echilibrare

Basculele zecimale sunt instrumente de cântărit cu mai multe pârghii inegale. Ele
sunt folosite la cântărirea maselor de ordinul sutelor de kilograme. Cântărirea se face la un
raport între greutățile așezate pe platan și masă de cântărit egal cu 1/10. Basculele zecimale
sunt construite pentru sarcini maxime de 50, 100, 200 și 500 kilograme. La basculele
zecimale se verificä sensibilitatea, justețea la sarcina maximă și comportarea la suprasarcina.
Sensibilitatea se verifică așezând pe platforma greutăți egale cu eroarea tolerată; în această
situație, arătătorul mobil trebuie să se deplaseze cu cel mult 3 mm de cel fix. Justețea se
verifică încărcând bascula cu sarcina maximă. Pentru verificarea la suprasarcina, se încarcă
platforma basculei cu o sarcina cu 30% mai mare decât sarcina maximă. După ce bascula a
stat aproximativ 30 min în suprasarcina, se verifică integritatea perntelor.
 1- postament;

2 - platformă;

3 - pârghia de sarcină;

4- parghia principală;

5- platanul pentru greutăți;

6 - dispozitivul de echilibrare 

Balanțe semiautomate cu cadran, la care cântărirea se face automat, operatorului-

nemairamanându-i decât să efectueze încărcarea descărcarea balanței și citirea indicațiilor.
Sistemul de pârghii este asemănător cu cel de la celelalte balanțe, doar că are o
rezistență mai mare.
Dispozitivul de înclinare are rolul de a transformă mișcarea verticală a platanului în
mișcare de rotație a acului indicator. Acest lucru este realizat cu ajutorul unei pârghii de
ordinul I, cu două cuțite (unul de sprijin pentru pârghie și unul de sarcină).

1- talere;
2 - cadran;
3 - ac indicator