Măsurarea masei

Obiective

• Definirea masei;
• Identificarea UM în sistemul internațional de unități de
măsură;
• Transformarea corectă a cantității de masă utilizând multipli
şi submultipli ai kg;
• Identificarea aparaturii necesare;
• Descrierea principiului de măsurare a masei;
• Descrierea balanței tehnice (denumirea părților componente);
• Identificarea surselor de erori de măsurare
Importanța măsurării masei
Importanța măsurării masei
Importanța măsurării masei
Importanța măsurării masei
 1. Măsurarea masei
Masa este o mărime fizică fundamentală ce caracterizează inerția corpurilor.
Masa are ca unitate de măsură în sistemul internațional kilogramul.
<M>SI = kg
• Operația prin care se determină masa unui corp se numeşte cântărire şi
se efectuează cu ajutorul unor aparate de cântărit numite balanțe.
• Balanța este un aparat folosit pentru măsurarea forțelor (greutate) prin
echilibrare cu forțe cunoscute, folosind în acest scop o pârghie sau un
sistem de pârgii cu brațe egale.
G = m x g şi G1 = m1 x g

La echilibru G = G1 m x g = m1 x g m = m1
Multipli şi submultipli:
• 1kg = 10 hg = 102 dag =103 g = 104 dg = 105 cg = 106 mg
• 1q = 100 kg 1t = 103 kg
 2.Tipuri de balanțe
a. balanțe tehnice (precizie de ordinul gramelor 0,1-0,2 g)
b. balanțe farmaceutice (precizie de 1 până la 10 mg)
c. balanțe analitice, care pot fi:
– obişnuite (precizie 0.1-0.2 mg)
– semimicroanalitice (precizie între 0.01 şi 0.02 mg)
– microanalitice (precizie de ordinul 0.001 mg)
– ultramicroanalitice (precizie 10-6 - 10-9g)
– balanțe speciale
Sensibilitatea este masa minimă care poate provoca devierea acului indicator al balantei.
Pentru ca o balanță să fie sensibilă trebuie ca la cea mai mică suprasarcină adaugată
pe unul din platane deplasarea acului indicator să fie apreciabilă. Sensibilitatea unei
balanțe se exprimă prin raportul:
S = Δ α / Δm
în care: S - sensibilitatea balanței;
Δ α - variația unghiulară de la poziția de echilibru a acului indicator;
Δm - variația masei aplicată pe unul din platane
 
Ȋn laboratoarele de chimie se utilizează balanțe tehnice şi balanțe analitice.
 2.1 Balanța tehnică
Părțile componente ale balanței tehnice sunt:
şuruburi pentru orizontalitate (1);
bulă de nivel (2);
talere (3);
şuruburi de reglare (4);
ac indicator (5);
scală gradată (6);
pârghie cu brațe egale;
suport vertical;
opritor;
 
Ȋn vederea realizării cântăririi balanțele se aşază pe suprafețe perfect orizontale.
 
 2.1.1 Cântărirea la balanta tehnică

Cântărirea propriu-zisă se realizează după cum urmează:

• După echilibrarea balanței, se aşază corpul pe platanul stâng, iar pe platanul din
dreapta se pun masele marcate cu ajutorul pensetei, opritorul fiind în poziția închis.
• Masele marcate se adaugă una câte una în ordinea descrescătoare a valorii lor.
• La stabilirea echilibrului, masa corpului este dată de suma maselor marcate.
 
Reguli de cântărire
• Balanța se menține în perfectă stare de curățenie.
• Când nu se lucrează cu ea, balanța stă "oprită" (ridicată de pe cuțitul de susținere).
• Substanțele chimice ce se cântăresc nu se aşază direct pe taler.
• Obiectele se poziționează pe mijlocul talerului.
• Balanța se deschide şi se închide încet.
• Balanța nu se încarcă peste sarcina maximă.