Tema: Balanţele şi cîntărirea.

Masa reprezintă o mărime fizică scalară ce masoară proprietatea materiei de a fi

inertă si de a produce cîmp gravitaţional.
Unitatea fundamentala in S.I. pentru masă este kilogramul cu simbolul kg.
Masa de 1 kg este materializată prin prototipul international din platină iridată,
păstrat la Biroul International de Măsuri şi Greutăţi din Sevres – Franta .
Acesta a fost aprobat de Conferinţa Generală de Măsuri si Greutăţi în 1889.
Pentru ţara noastră, prototipul naţional este Kilogramul nr.2. Acesta este din
platină iridată ( 90% platină şi 10% iridiu ), de formă cilindrică, cu diametrul egal cu
înalţimea ( aprox. 39 mm ) şi muchiile rotunjite. A fost atribuit ţarii noastre prin tragere
la sorţi, la Conferinta Generală de Măsuri şi Greutăţi din 1889. Se află în păstrarea
Institutului Naţional de Metrologie şi acesta păstrează în timp unitatea de măsură în ţara
noastră.
Multiplii şi submultiplii kilogramului sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:

Denumirea Valoarea Simbolul

tona 1000 kg t
quintal 100 kg q
decakilogram 10 kg dakg
kilogram 1 kg kg
hectogram 0,1 kg hg
decagram 0,01 kg dag
gram 0,001 kg g
decigram 0,0001 kg dg
centigram 0,00001 kg cg
miligram 0,000001 kg mg
Pentru masa pietrelor preţioase se foloseşte unitatea de măsură cu denumirea
carat (ct.). Caratul este egal cu 0,200 g.
Pentru a stabili masa unui corp este necesara compararea acestuia cu unitatea de
masă.
Compararea se face prin cîntărire cu dispozitive denumite aparate de cîntărit.
Unităţile de masă sunt materializate sub forma de greutăti etalon şi greutăţi de lucru.
Ca principiu de functionare , toate aparatele de cîntarit se bazeaza pe acelaşi
fenomen: compararea a doua mase dintre care una este cunoscută.
Principalele tipuri de aparate de cîntărit sunt:
 balanţe;
 bascule;
 aparate de cîntarit;
 aparate de cantarit electronice.

1
Balanţele.

Balanţa, mecanismul primar al cântarului, este un instrument destinat determinării

greutăţii unui corp constând dintr-o pârghie cu braţe egale şi două talere, care echilibrează
cu greutăţi etalonate.

Balanţa egipteană

Primul aparat de cântărit a fost o balanţă utilizată de egipteni şi consta într-o formă extrem
de simplă, braţul orizontal fiind susţinut la mijloc de un pivot şi dispus pe laterale, la
distanţe egale, cu două talere suspendate cu sfoară. Iniţial, această balanţă era utilizată
pentru a cântări şi compara nu numai diverse produse destinate trocului, cât şi pentru a
determina greutatea prafului de aur pe care îl primeau, uneori, vânzătorii în schimbul
bunurilor. Deşi se număra printre primele modele, balanţa egiptenilor avea o acurateţe de
aproximativ 99%. Egiptenii au fost cei care au introdus şi conceptul utilizării greutăţilor
pentru a afla masa unui produs în urma echilibrării balanţei.

Acest tip de măsurătoare a greutăţii a fost îmbunătăţit în mod semnificativ de romani, de la

care a rămas moştenire “cântarul roman“, încă din

Cântarul roman

perioada primului mileniu. Noua balanţă avea, pe una dintre jumătăţile braţului, o singură
contragreutate etalonată, care putea fi deplasată de-a lungul pârghiei, până când aceasta
stătea în echilibru. Romanii au fost aceia care au confecţionat balanţa astfel încât porţiunea
punct de sprijin să fie sprjinită pe un pivot ascuţit la capătul de sprijin, pentru a oferi o
balansare cât mai exactă în momentul cântăririi.

Acest două tipuri de cântar primare au fost folosite până la apariţia cântarului electronic,
care a făcut trecerea de la măsurarea mecanică la cea digitală, care nu mai are nevoie de o
contragreutate fizică pentru a determina greutatea materiei cântărite.

2
Cântarele moderne s-au dezvoltat şi multiplicat uneori până la forme şi utilizări
extravagante cum este cazul lingurii- cântar, însă scopul şi utilitatea lor au rămas
neschimbate.

BALANTE :

Balantele etalon se folosesc la transmiterea unităţii de masă şi la verificarea

greutăţilor de lucru. Ele sunt balante simple, executate cu mare precizie. Balantele de
precizie au o mare sensibilitate la influenta factorilor de mediu. Pentru a evita influenta
oricarui factor de mediu, ele sunt tinute in incinte inchise si sunt actionate de la distanta,
prin intermediul unei maini mecanice

Balanţele farmaceutice .

La balanţa farmaceutică se efectuează cântăriri cu siguranţa de 10-2g. Balanţa

farmaceutică este compusă dintr-o pârghie cu braţe egale, montată pe un picior central. La
extremităţile pârghiei sunt montate talerele balanţei. De pârghie este fixat rigid un ac
indicator care arata devierile balanţei. După verificarea echilibrului balanţei, obiectul de
cântarit se aşează pe talerul stîng, iar pe cel drept se adaugă masele etalonate cu ajutorul
unei pensete, până când se restabileste echilibrul. Masa obiectului este data de suma
maselor etalonate aflate pe talerul drept. Balanţa farmaceutică este prevazută cu o cutie cu
mase etalonate cu multiplii si submultiplii gramului. Obiectele si substanţele de cântărit,
precum si masele etalonate se manipulează numai când aceasta este închisă. Deschiderea
si închiderea balanţei se face cu grijă. Dupa fiecare cântarire se verifică echilibrul balanţei.
Nu se cântaresc obiecte sau substanţe calde.

3
 Balanţele analitice sunt balanţe cu precizia ridicată. Se folosesc în laboratoare, în
activitatea didactică şi în cercetare.

Balanţa analitică se utilizează pentru cântariri cu siguranţa de 10 -4-10-5 g (cele mai

uzuale). Balanţa are o manetă de deschidere - închidere şi câte un tambur pentru adăugarea
zecimilor şi sutimilor de gram. Miimile şi zecile de miimi de gram se citesc pe o scală
gradată, iluminată. Balanţa are un buton de reglare a luminozităţii ecranului scalei gradate
şi o bulă de nivel pentru verificarea pozitiei orizontale a balanţei. Sub scala gradată există
un buton pentru modificarea liniei de zero de pe cadranul iluminat. Pentru a o feri de
variaţiile de temperatură şi de curenţii de aer, balanţa se află într-o carcasă cu pereti de
sticlă, care prin ieşirile laterale permite accesul la talerele balanţei. În partea superioară se
află dispozitivul care cuprinde zecimile si sutimile de gram, precum şi cel de reglare a
echilibrului balanţei. Cele două dispozitive sunt şi ele protejate de un capac de sticlă.
Balanţa este prevazută cu o cutie care conţine masele etalonate şi o pensetă, necesară
manipularii lor.
Cântărirea se efectuează astfel:
 În cutia balanţei trebuie să existe un vas cu silicagel sau clorură de calciu
pentru absorbţia umidităţii.
 Se verifică pozitia verticală a balantei.
 Se deschide balanţa.
 Se verifică poziţia de echilibru a balantei (punctul "0" al balanţei).
 Se închide balanta.
 Se pune obiectul sau substanţa de cântărit pe taler şi se închide geamul.
 Se porneşte balanţa.
 Se pun zecimile şi sutimile de grame cu ajutorul tamburelor până când pe
ecranul din dreapta apar cifre luminate. La fiecare modificare a greutăţilor adăugate,
balanţa trebuie sa fie închisă;
 Se deschide balanţa.
 Miimile si zecimile de miimi de gram se citesc pe scala gradata în momentul
în care s-a stabilit echilibrul.
 Se închide balanţa.
 Se citeşte masa probei de cântărit.
4
  Se scoate proba de cântărit. Se închide geamul.
 Se deschide balanţa si se verifică din nou poziţia de echilibru (punctul "0").
 Balanţa va ramâne închisă.
Substantele solide şi stabile în atmosferă se cântaresc pe sticla de ceas. Substanţele
solide care sunt volatile sau higroscopice se cântaresc în fiole de cântărire cu capac.
Lichidele se cântăresc în fiole, flacoane conice sau pahare Berzelius.

Balanţele tehnice se folosesc la cîntăriri de precizie mai redusă, executate în

depozite, ateliere.

Balanţele compuse au talerele plasate deasupra pîrghiilor şi sprijinite pe 3 cuţite.

Sarcinile maxime care pot fi cîntarite cu balanţele compuse sunt de 2, 5, 10 si 20 kg.

3. Balanţa tehnică.
Pentru a verifica conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o balanta tehnica se va
proceda la efectuarea urmatoarele operatii:
 verificarea asezarii parghiei pe cutitele sale;
 verificarea verticalitatii cu ajutorul firului de plumb ( sau cu bula cu aer);
 verificarea punctului de zero al balantei ( se deblocheaza balanta si se
observa daca oscilatiile la dreapta sunt egale cu cele din stanga lui zero pe scala).
Nu se incarca si nu se descarca talerele balantei decat cu balanta blocata, pentru a
nu se dezechilibra.
Verificarea justetii. Se asaza pe un taler corpul de proba, pe celalalt etaloanele de
masa pana se echilibreaza balanta, apoi se inverseaza asezarea lor si se observa parghia.

5
Daca indicatorul revine la zero, balanta este justa, daca nu, se corecteaza prin adaugarea
sau extragerea unor etaloane mici. Se evalueaza corectia.
Verificarea sensibilitatii relative . Se incarca talerele cu un etalon de masa
m1 = 100g si se aduce balanta in stare de repaus. Se adauga apoi, treptat , etaloane
de mase foarte mici , pe unul din talere, pana se observa o usoara dezechilibrare.
Se noteaza aceasta masa cu ∆m1.
 Se repeta operatia pentru masele m2 = 200 g, m3 = 500 g si m4 = 1000 g
Si se gasesc ∆m2, ∆m3 , ∆m4 . Sensibilitatea relativa se calculeaza cu relatia:
S = ∆m/ m
Tabel cu rezultate:

m m m m ∆ ∆ ∆ ∆ S S S S Sr
1 2 3 4 m1 m2 m3 m4 r1 r2 r3 r4 mediu

O etalonare corecta se face aplicand la metoda dublei cantariri . Cantarirea prin

aceasta metoda decurge astfel :
 se pune corpul pe unul din talere si se echilibreaza cu etaloane de masa,
apoi se ridica corpul si se reechilibreaza balanta punand in locul lui etaloane cu
masa egala cu cea ridicata.