DETERMINAREA

DENSITĂŢII
 Elevii vor fi capabili:
Să definească noţiunile de densitate absolută şi
densitate relativă
Să denumească metodele de determinare a densităţii
produselor alimentare
Să descrie areometrul, picnometrul şi balanţa Mohr-
Westphal
Să explice principiile teoretice la determinarea
densităţii cu areometrul, cu picnometrul şi cu balanţa
Mohr-Westphal
Să parcurgă etapele de lucru la determinarea densităţii
cu densimetrul, cu picnometrul şi cu balanţa Mohr-
Westphal
Să calculeze densitatea relativă
Să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă
şi de P.S.I. specifice analizelor
 Densitatea sau masa unităţii de
volum este o proprietate caracteristică în
special pentru alimente lichide ca: ulei,
lapte etc. şi poartă numele de densitate
absolută (ρ).
Densitatea absolută a unui corp sau
masa specifică, notată cu ρ, este
definită ca raportul dintre masa sa (m)
şi volumul său (V).
m kg
    SI  3
V m
 În practică densitatea se determină şi
prin metode comparative în raport cu
masa specifică a apei şi se foloseşte
noţiunea de densitate relativă.
Densitatea relativă (d) reprezintă
raportul dintre masa unui volum de
substanţă de analizat şi masa aceluiaşi
volum de apă, luate la aceeaşi
temperatură.
Densitatea relativă este o mărime
adimensională.
 Densitatea produselor alimentare
lichide poate fi determinată prin diferite
metode:
1. cu areometrul sau densimetrul
2. cu picnometrul
3. cu balanţa Mohr - Westphal
 A) DETERMINAREA
DENSITĂŢII CU AREOMETRUL
Principiul metodei:
Metoda se bazează pe legea lui Arhimede, care
exprimă proporţionalitatea forţei ce împinge un corp,
scufundat într-un lichid, cu masa volumului de lichid
dezlocuit.
Areometrele sunt nişte plutitoare confecţionate din
sticlă. Partea inferioară, în formă de sferă sau pară,
conţine o cantitate de mercur sau alice de plumb, o
contragreutate pentru a menţine areometrul în poziţia
verticală în timpul plutirii.
 1 – corp plutitor din sticlă de
formă cilindrică
2 – rezervor cu mercur sau
alice de plumb
3 – tija cu scală gradată pentru
citirea densităţii relative
Unele areometre sunt prevăzute şi cu termometre,
fixate în interior, care permit citirea temperaturii
lichidului în timpul determinării (termoareometre sau
termodensimetre).
Areometrele pot fi etalonate diferit şi pot indica:
densitatea lichidului (densimetrul, lactodensimetrul)
conţinutul procentual dintr-o anumită substanţă
(zaharometru, alcoolmetru)
 Modul de lucru la determinarea densităţii laptelui
a) Turnarea laptelui într-un cilindru
curat şi uscat;
b) Introducerea lactodensimetrului cu
precauţie în lapte, ţinându-l cu mâna
de tijă, până începe să plutească. Nu se
dă drumul areometrului brusc în
lichid pentru că se poate sparge dacă
greutatea lui este prea mare şi atinge
fundul cilindrului;
c) Cilindrul cu lactodensimetrul introdus
în lapte;
d) Citirea temperaturii laptelui;
e) Citirea densităţii pe scala gradată, în
dreptul nivelului lichidului din
cilindru.
După determinare areometrul se spală, se şterge şi se aşează
în tocul său. Temperatura lichidului de analizat trebuie să fie de
20°C. În caz contrar se aplică o corecţie de temperatură.
B) DETERMINAREA DENSITĂŢII
CU PICNOMETRUL

Cea mai precisă metodă de

determinare a densităţii este cea în care se
foloseşte picnometrul.
Principiul metodei:
Metoda se bazează pe determinarea
masei unui volum exact măsurat din
lichidul de analizat.
 Picnometrul este un vas de sticlă cu un volum
determinat pentru o anumită temperatură, având un dop
rodat prevăzut cu o deschidere capilară, care permite
umplerea completă a picnometrului cu lichid.
Picnometrele pot avea diferite forme şi capacităţi
cuprinse între 2 – 250ml. Unele picnometre sunt prevăzute şi
cu termometru. Temperatura de lucru este de 20°C.

a – picnometru simplu (cu

dop prevăzut cu capilar)

b – picnometru cu
termometru
Modul de lucru la determinarea
densităţii cu picnometrul
 Înainte de determinare, picnometrul şi dopul său
se curăţă cu amestec sulfocromic, se spală cu
apă distilată, apoi cu alcool etilic şi eter etilic,
după care se usucă într-un curent de aer.
 Operaţia următoare este determinarea cifrei de
apă.
Cifra de apă reprezintă masa volumului de apă
distilată, la temperatura de 20°C, conţinut de
picnometru.
 Se cântăreşte picnometrul împreună cu dopul
său, la balanţa analitică cu precizia de 0,0002g.
 După aceasta se umple cu apă distilată proaspăt
fiartă şi răcită la 18 ... 20°C, evitând formarea
bulelor de aer. Se şterge exteriorul cu o cârpă
curată şi uscată, care nu lasă scame şi se
introduce în termostat la 20°C unde se ţine 30
minute.
 Se scoate picnometrul din termostat, excesul de apă ieşit
din tubul capilar se îndepărtează cu o hârtie de filtru, se
şterge din nou şi se cântăreşte.
 Cifra de apă se calculează cu formula:
Cifra de apă = m2 – m1
m1 – masa picnometrului gol la 20oC, în g
m2 – masa picnometrului plin cu apă distilată, la 20oC, în
g
 După ce picnometrul se spală şi se usucă, se umple cu
lichidul de analizat şi se procedează ca mai sus.
 Calculul densităţii relative se face pe baza relaţiei:

m3  m1
d 20
20 
m2  m1
m3 – masa picnometrului plin cu lichidul de analizat, la
20°C, în g
 C) DETERMINAREA DENSITĂŢII CU
BALANŢA MOHR-WESTPHAL

Densitatea la uleiuri se determină cu balanţa

Mohr-Westphal.
Principiul metodei:
Cu ajutorul balanţei se măsoară mărimea forţei
arhimedice exercitate de ulei, asupra unui plutitor cu
volum constant. Echilibrând această forţă cu ajutorul
unor greutăţi, din mărimea valorii acestora rezultă
densitatea uleiului în comparaţie cu apa.
BALANŢA MOHR-WESTPHAL

1 – suport
2 – tijă mobilă
3 – şurub de fixare
4 – pârghie cu braţe
neegale
5 – şurub de reglaj
Părţi componente:
Cilindru din sticlă în care se introduce proba de
analizat
Plutitor cu termometru cu un anumit volum şi o anumită
masă. Masa plutitorului este astfel aleasă încât menţine
balanţa în echilibru în aer
Balanţa cu braţe neegale: compusă din suportul (1), tija
mobilă (2), şurubul de fixare (3), pârghie cu braţe
neegale (4), şurub de reglaj (5). Braţul lung al pârghiei
este divizat în 10 părţi egale. Ultima diviziune a braţului
lung corespunde cârligului de care se atârnă plutitorul
de sticlă. La capătul braţului scurt se găseşte o
contragreutate.
Seria de greutăţi este formată din 4 călăreţi. Masa
călăreţului cel mai mare I este egală cu masa apei pe
care o poate dezlocui plutitorul (adică 1); ceilalţi
călăreţi reprezintă subdiviziuni (0,1; 0,01; 0,001).
Modul de lucru:
 Pentru determinarea densităţii unui lichid se procedează astfel:
 Se şterg părţile metalice ale aparatului şi se montează plutitorul şi
sârma cu care acesta se suspendă se spală cu alcool etilic, eter şi
se usucă. Plutitorul se atârnă de cârligul balanţei şi apoi se
echilibrează în aer cu ajutorul şurubului de reglaj.
 Scufundând plutitorul în apă distilată cu temperatura de 20°C,
balanţa se dezechilibrează. Pentru a o aduce în echilibru, se
atârnă la diviziunea a 10-a călăreţul cel mai mare I. Se va urmări
ca plutitorul să fie cu minim 10mm sub nivelul lichidului.
 Pentru determinarea densităţii lichidului de analizat, acesta se
toarnă în cilindrul aparatului şi apoi se scufundă în el plutitorul
şters, spălat şi uscat. Balanţa se echilibrează aşezând călăreţii pe
pârghia balanţei, în ordine descrescândă. Se notează diviziunile
la care sunt aşezate greutăţile, în ordinea descrescândă a mărimii
greutăţilor; dacă lipseşte vreuna valoarea ei se notează cu zero.
 Calcul:
De exemplu: călăreţul I este la diviziunea 9, călăreţul II
la diviziunea 6 şi călăreţul IV la diviziunea 5 densitatea
lichidului este: 0,9605.
La diviziunea 9, călăreţul I reprezintă 1 x 0,9 = 0,9
La diviziunea 6, călăreţul II reprezintă 0,1 x 0,6 = 0,06
La diviziunea 5, călăreţul IV reprezintă 0,001 x 0,5 =
0,0005.
 Se măsoară temperatura lichidului şi în caz că
temperatura la care s-a efectuat determinarea este diferită
de 20°C, se aplică o corecţie, care se calculează pe baza
relaţiei:

d 20
20 d t
20  0,00069t
- densitatea relativă a lichidului la 20°C
- densitatea relativă a lichidului la t°C
- diferenţa de temperatură faţă de temperatura prescrisă, în
°C.
Mulţumiri pentru atenţia acordată