Titrarea spectrofotometrica

Determinarea Fe3+ cu tiron (sarea disodica a acidului 3,5 pirocatechin disulfonic) Spectrofotometria de absorbtie este o metoda larg utilizata in analiza cantitativa, atat in determinari directe cat si ca metoda indirecta, caz in care se determina punctul de echivalenta al unei reactii chimice in care una sau mai multe componente participante la reactie prezinta o banda de absorbtie in domeniul spectral in care se fac masuratorile. La baza metodelor spectrofotometrice de analiza sta legea lui Beer conform careia absorbanta unei probe este direct proportionala cu concentratia speciilor absorbante. A = c l unde: A = absorbanta c = concentratia, M

- = coeficient molar de absorbtie

l = grosimea cuvei Determinarea punctului de echivalenta al unei reactii generale de forma: AB + Y AY + B

se poate face (in cazul in care componentele la echilibru prezinta benzi de absorbtie) masurand variatia absorbantei solutiei la titrarea componentei AB cu reactivul Y, mentinanduse lungimea de unda si grosimea de strat constante. Precizia deteminarii punctului de echivalenta si implicit precizia metodei este conditionata de o serie de factori: Reactia sa fie totala, deci echilibrul (1) sa fie complet deplasat in sensul formarii compusului AY. In cazul titrarilor spectrofotometrice precizia este conditionata in plus si de numarul componentelor partcipante la echilibru, componente care prezinta benzi de absorbtie in domeniul in care se fac determinarile. In general, cazul ideal de aplicare al metodei este cel in care numai o singura componenta absoarbe, determinarea in aceste cazuri fiind afectata de erori minime. Reprezentarea grafica a dependentei absorbantei unei solutii in functie de volumul de titrant adaugat conduce la doua cazuri distincte si anume:

A. O singura componenta prezinta banda de absorbtie la lungimea de unda la care se fac determinarile. In acest caz avem urmatoarele situatii: A.1. Compusul titrat si produsul de reactie incolor; titrant colorat A.2. Titrantul si produsi de reactie incolori; compusul titrat colorat. A.3. Titrantul si compusul titrat incolori; produsul de reactie colorat. B. Doua componente prezinta benzi de absorbtie in domeniul lugimii de unda la care se fac determinarile. Aspectul dependentei A = f(V) va fi in aceste cazuri urmatorul:

B.1. Titrantul incolor, componenta titrata si produsul de reactie absorb. B.2. Titrantul si produsul de reactie colorati; componentul titrat incolor. B.3. Titrantul si componentul titrat sunt colorati in timp ce produsul de reactie nu absoarbe. Dupa cum se vede din curbele de titrare pentru cazurile in care doua din componente prezinta benzi de absorbtie, punctul de echivalenta se obtine prin trasarea unor drepte asimptote la curba A = f(V), precizia fiind conditionata in acest caz atat de coeficientii molari de absorbtie cat si de acuratetea trasarii graficului. Metoda titrarii spectrofotometrice se poate utiliza cu rezultate bune in cazul determinarii ionuilor ferici dintr-o solutie, folosindu-se drept titrant o solutie de tiron, determinarea incadrandu-se in tipul A.3. mentionat mai sus. Ecuatia reactiei chimice care sta la baza determinarii este :

OH OH Fe3+ + -O S 3 SO3[Fe(tiron)1]+

La pH = 1,5 se formeaza complexul albastru Fe(tiron)1+ a carui constanta mare de formare atesta o legare practic totala a fierului trivalent in complex. La = 620 nm banda de asborbtie a complexului nu este afectata de absorbtia altei comonente prezente. Subliniem faptul ca functie de aciditatea mediului poate avea loc si formarea altor doi complecsi cu doua si trei molecule de tiron legate la atomul central de fier. Pentru evitarea formarii acestora este indicat controlul pH-ului solutiei, acest trebuind sa fie egal cu 1,5. Pentru titrarea spectrofotometrica a Fe3+ cu tiron se lucreaza la lungimea de unda de 620 nm, lungime de unda situata in apropierea lungimii de unda corespunzatoare maximului de absorbtie (fig. ) APARATURA Masuratorile se fac cu un spectofotometru Spekol, prevazut cu dispozitiv pentru titrarea specrofotometrica TK, agitare automata si cuva de titrare de 30 ml. Titrantul se adauga in cuva cu ajutorul unei microbiurete.

Proba de Fe3+ care urmeaza sa fie analizata se pipeteaza in cuva de titrare. Se adauga apa distilata astfel ca volumul solutiei in cuva sa depaseasca orificiul circular al suportului cuvei. Prin aceasta diluare, pH-ul solutiei obtinute se incadreaza in domeniul optim pe seama aciditatii solutiei ferice. Se conecteaza aparatul la retea si dupa timpul necesar pentru intrarea in regimul normal de lucru (cca 5 minute) se trece la efectuarea masuratorilor. Se fixeaza lungimea de unda la = 620 nm, valoarea la care se vor efectua masuratorile de absorbanta. Se regleaza transmitanta 0% pe pozitia inchis a aparatului. Se regleaza din butonul corespunzator transmitanta 100% pe pozitia deschis, avand cuva cu solutia de analizat in adaptorul de titrare. Se incepe titrarea, adaugand cu ajutorul unei microbiurete, din 0,1 in 0,1 ml solutie de tiron 5 10-3M. Dupa fiecare noua cantitate adaugata se agita circa 1 minut si se citeste absorbanta corespunzatoare. Se fac citirile pana in mometul in care la patru adaugari succesive de solutie de titrant valoare citita a absorbantei nu se mai modifica. Se traseaza pe hartie milimetrica dependenta A = f(V) si se determina volumul de echivalenta. Calculul cantitatii de fier trivalent primita in proba se face astfel: 1000 ml soutie de tiron 5 10-3M ..5 10-3 55,85 g Fe3+ Ve F x g Fe3+ X = 5 55,85 10-3 Ve F / 1000 Pentru determinarea factorului de corectie al solutiei de tiron se ia cu ajutorul unei pipete de 2 ml, 1 ml solutie de fier trivalent de concentratie cunoscuta si se introduce in cuva de titrare. Titrarea se efectueaza conform procedurii mentionate anterior iar factorul de corectie al solutiei de tiron este dat de relatia: Ftiron = VFe3+ FFe3+ / Ve FFe3+ = factorul solutiei de Fe3+