CUPRINS

ARGUMENT.......................................................................................................3
CAPITOLUL 1. UZAREA MAINILOR UTILAJELOR I INSTALAIILOR
4
1.1. CLASIFICAREA UZURILOR..............................................................................................
1.2. ETAPELE UZRII..........................................................................................................
1.2.1. PERIOADA RODAJULUI..............................................................................................
1.2.2. PERIOADA FUNCIONRII NORMALE........................................................................
1.2.3. PERIOADA UZURII DE AVARIE...................................................................................
1.3. METODE DE CONTROL A UZURII..................................................................................
1.3.1. METODE DISCONTINUE DE MSURARE A UZURII......................................................
1.3.2. METODE CONTINUE DE MSURARE A UZURII...........................................................
1.4. METODE DE AMELIORARE...........................................................................................
1.4.1. METODE DE AMELIORARE PRIN NLTURAREA/ADUGAREA DE METALE DE
PE/PE SUPRAFEELE UZATE............................................................................................................
1.4.2. METODE DE AMELIORARE PRIN FOLOSIREA UNOR PIESE INTERMEDIARE
INTRODUSE NTRE PIESELE UZATE..................................................................................................
1.4.3. METODE DE AMELIORARE PRIN METALIZARE SAU CROMARE..................................
1.4.4. METODE DE AMELIORARE PRIN TRATAMENTE TERMICE SAU TERMOCHIMICE.........
CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA REPARARII MASINILOR UTILAJELOR SI
INSTALATIILOR.........................................................................................................28
2.1 NECESITATEA REPARARII MASINILOR, UTILAJELOR SI INSTALATIILOR ..........................
2.2 SISTEME DE REPARATIE................................................................................................
2.3 TIPURI DE REPARATII....................................................................................................
2.4 PLANIFICAREA REPARATIILOR......................................................................................
2.5 NORMATIVELE DE REPARATII........................................................................................
2.6 CICLUL DE REPARATII...................................................................................................
2.7 METODE DE REPARATII.................................................................................................
2.8 ORGANIZAREA REPARARII MASINILOR, UTILAJELOR SI INSTALATIILOR........................
CAPITOLUL 3. PRINCIPALELE NORME DE PROTECIE A MUNCII LA
LUCRRILE DE NTREINERE, REPARAII I MONTAJ...............................36
3.1. LUCRRI DE AJUSTAJ, LCTUERIE, MONTAJ............................................................
3.2. DEMONTRI, MONTRI, REPARAII.............................................................................
3.3. RODAREA I NCERCAREA MOTOARELOR....................................................................
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................38

ARGUMENT
ntreinerea urmrete s menin mainile, utilajele i instalaiile n condiii normale de
exploatare ntre dou reparaii consecutive, reducnd posibilitatea apariiei unor reparaii
accidentale.
Activitatea de ntreinere i reparare a utilajelor este impus de faptul c, pe parcursul
folosirii lor productive, acestea sunt supuse procesului de uzur fizic i moral. Ca urmare, a
procesului de uzur fizic, are loc un proces de pierdere treptat a valorii de ntrebuinare a
utilajului, i n final o pierdere a capacitii de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost
creat.
Obinerea unei durate de funcionare normale ct mai lungi se poate realiza prin
ncetinirea procesului de uzare fizic a pieselor componente, aceasta asigurndu-se prin:
exploatarea mainilor, utilajelor i instalaiilor la sarcina normal (prin evitarea
suprancrcrilor), ntreinerea corect i curirea zilnic, ungerea pieselor n micare,
observarea continu a strii i funcionrii lor, lucrul de bun calitate a echipelor de ntreinere
i reparaii i executarea reparaiilor la timp, conform prescripiilor ntreprinderii
constructoare.
n vederea meninerii caracteristicilor funcionale ale utilajului i a funcionrii n
condiii ct mai apropiate de cele iniiale, n cadrul ntreprinderilor se organizeaz un serviciu
de ntreinere i reparare a utilajului de producie.
Fenomenul de uzur fizic a utilajului poate fi ameliorat i printr-un sistem de activiti
de ntreinere a acestuia, precum i printr-un ansamblu de operaii de control i revizie, care s
permit depistarea din timp a eventualelor defeciuni.
Uzarea atac i distruge fr a face difereniere, astfel chiar i rile cu o economie
stabil au probleme in cutarea de noi mijloace de prevenire i reducere a inevitabilului
proces de uzur.
Uzarea nu constituie o problem exclusiv pentru rile cu o economie in tranziie,
deoarece si tarile cu o economie de piaa nregistreaz preocupri privind politicile optime de
reducere a uzrii.
Multe ri cu economie de pia sa-u confruntat cu probleme privind procedeele de
diminuare a uzrii, ntruct numeroase uniti industriale au fost proiectate fr a se acorda
atenia cuvenit acestui aspect.
Contiente de creterea costurilor provenind din neglijarea datorit aspectului mai sus
menionat in ultimele trei decenii multe ri cu economie de piaa au efectuat cercetri i studii
privind dezvoltarea industrial i ingineria in domeniul procedeelor de prevenire i reducere a
uzurii.
rile cu economie de tranziie nu au atins in general o poziie comparabil cu rile cu
economie de piaa privind informaiile referitoare la prevenirea uzurii pentru a servi ca baza
de date si de formulare ale unor aciuni ntreprinse in vederea diminurii uzurii.

CAPITOLUL 1. UZAREA MAINILOR UTILAJELOR I

INSTALAIILOR
1.1. Clasificarea uzurilor
Uzarea este procesul de distrugere a suprafeelor aflate n contact, datorit frecrii.
Procesul de uzare se desfaoar n timp i este nsoit de pierdere de energie caloric i de
material. Etapele uzrii sunt reprezentate de variaia uzurii n timp.
Oricat de ingrijit ar fi prelucrate suprafetele de contact a doua piese aflate in miscare
relativa una fata de cealalta, la nivelul acestor suprafete apar forte de frecare. Dupa cum intre
suprafetele in miscare exista sau nu substante de ungere, frecarea poate fi: uscata, semifluida
si fluida.
In mod normal, la functionarea de regim a masinilor si a utilajelor se produce frecarea
fluida, frecare ce se poate mentine cand: intre suprafete se realizeaza deplasari cu viteze mari,
suprafetele sunt supuse unei apasari mijlocii si sunt alimentate in mod continuu cu lubrifianti.
Frecarea semifluida poate sa apara ca urmare a ungerii defectuoase sau insuficiente,
precum si la pornirea si oprirea motorului cand, datorita vitezei prea mici, nu se poate
introduce stratul de ulei necesar intre cele doua suprafete in miscare relativa.
La stationarea masinii, din cauza sarcinii de pe arbore, lubrifiantul este indepartat dintre
cele doua suprafete ale fusului si ale cuzinetului, contactul facandu-se direct pe varful
asperitatilor suprafetelor respective, ramanand o cantitate foarte mica de lubrifiant in golurile
dintre asperitati. Astfel, la pornire, ungerea va fi incompleta, semifluida sau chiar uscata, daca
sistemul tehnic a stationat o perioada indelungata de timp.

Frecarea in lagare.
La viteze de rotatie mici, arborele incepe sa transporte sub el lubrifiant, care, avand forma
de pana si o oarecare presiune, incepe sa-l ridice ; in acest caz, ungerea va fi semifluida. La
cresterea turatiei, centrul fusului se apropie de cel al cuzinetului, pentru a coincide cu el la
turatie foarte mare. In acest ultim caz , teoretic, grosimea peliculei de lubrifiant devine
constanta pe intreaga periferie a fusului.
In conditiile frecarii fluide se realizeaza:
micsorarea uzarii suprafetelor de frecare;
reducerea consumului de energie prin frecare;
marirea sarcinilor admisibile;
4

 marimea sigurantei in functionare;

economie de lubrifianti.
Procesul de frecare dintre suprafetele in contact ale pieselor componente ale masinilor,
utilajelor si instalatiilor are ca efect pierderea de energie manifestata prin caldura produsa si
uzarea fizica, rezultat al desprinderii de material si al modificarii starii initiale a acestor
suprafete.
Uzura fizica conduce la modificarea dimensiunilor si a formei geometrice a suprafetelor
pieselor in contact. In anumite conditii de temperatura pot interveni simultan si modificari
structurale ale straturilor superficiale. Toate acestea influenteaza, direct sau indirect,
capacitatea portanta a organelor de masini, de exemplu in cazul lagarelor, precizia de lucru a
masinilor, a utilajelor si instalatiilor, cinematica functionala, facand totodata sa apara forte
dinamice daunatoare si o functionare necorespunzatore, ducand in final la scoaterea din uz a
masinii, utilajului sau instalatiei.

Luand in considerare factorii care contribuie la deteriorarea suprafetelor si aspectul

acestora, uzarile fizice s-au clasificat in urmatoarele tipuri:
de adeziune,
de oboseala,
de abraziune,
de impact,
de coroziune etc.

UZAREA DE ADEZIUNE (DE CONTACT)

Se produce prin sudarea si ruperea puntilor de sudare intre microzonele de contact,

caracterizandu-se printr-un coeficient de frecare ridicat si o valoare mare a intensitatii uzarii.
La sudarea unor asperitati in contact(fig.1.1,a), notand cu 1 si 2 eforturile unitare la
forfecare ale materialelor celor doua suprafete1 si 2 si cu s al microsudarilor, pot avea loc
urmatoarele situatii:
daca 2sis <1 (fig1.1.b)ruperea va avea loc in interiorul corpului mai moale. Fiecare
deplasare relativa produce un transport de materiale de pe corpul 1, iar dupa un anumit timp
frecarea se produce intre materialele corpului mai moale. Acest tip de frecare este denumit frecare
prin sudare. Microjonctiunile ce raman prinse de suprafata corpului 1 pot provoca rizuri pe
suprafata mai moale, iar dupa un anumit timp se vor rupe, provocand particule de uzare;
daca1 sis<2, pentru a se produce miscarea, se presupune, de asemenea, ruperea corpului
mai moale, si in acest caz se considera ca apare un tip de frecare prin sudare;
daca s<1 si2(fig1.1,c),vor ceda microsudarile fara smulgere de metal de pe suprafetele
in frecare si fara transport de material. Acest tip de frecare se numeste frecare prin forfecare.

Fig.1.1. Schita formarii unor microjonctiuni si a forfecarii acestora

O consecinta a uzarii de adeziune este griparea, care apare la sarcini mari in lipsa
lubrifiantului sau la strapungerea peliculei in urma unor temperaturi locale ridicate( de exemplu
in perioada de rodaj). Sub actiunea sarcinii, suprafetele se apropie la o distanta de interactiune
atomica. Adeziunile, microjonctiunile puternice ce se creeaza, nu mai pot fi forfecate si
deplasarea relativa intre suprafete inceteaza.
Gripajul poate avea diferite forme, in functie de temperatura la care se produce. Astfel:
6

griparea la temperaturi joase este caracteristica unor viteze reduse de deplasare;apar

deformatii plastice ale stratului superficial al suprafetei de frecare . Aceasta forma se
caracterizeaza prin valori mari ale coeficientilor de frecare si fenomenul are o evolutie rapida.

griparea la temperaturi inalte (griparea termica) este caracteristica unor

viteze mari si apare ca urmare a energiei termice acumulate in zona de
contact; coeficientul de frecare este mai mic (0,2.0,5), iar viteza uzarii mai
redusa. Aparitia gripajului poate fi inlesnita de un rodaj necorespunzator,
jocuri prea mici intre suprafete sau de suprafete superfinisate, lipsite de
posibilitatea crearii micropungilor de ulei, utilizarea unui lubrifiant neindicat,
depasirea unor parametri functionali (sarcina, viteza etc.), prezenta unei
perechi de materiale antagoniste etc.
UZAREA DE OBOSEALA
Se produce in urma unor solicitari ciclice a suprafetelor in contact, urmate de deformatii
plastice in reteaua atomica a stratului superficial, de fisuri, ciupituri sau exfolieri. In general.
Aceste uzari apar sub forma de desprinderi de particule din material, lasand urme caracteristice
fiecarui gen de asemenea uzare. Uzarile de oboseala sunt:pittingul, uzarea prin exfoliere si uzarea
prin cavitatie.
Pittingul este o forma a uzarii de oboseala a suprafetelor cu contacte punctiforme (de
exemplu, caile de rulare a lagarelor de rostogolire) sau liniare (de exemplu, flancurile rotilor
dintate) si se recunoaste sub forma caracteristica de gropite sau ciupituri (diferite de cele de
adeziune provocate prin smulgeri). In aceste situatii, insusi modul de functionare da nastere unor
eforturi unitare in in punctele de contact, cu caracter pulsator. Oboseala stratului se exteriorizeaza
prin fisuri foarte fine in locurile slabite dintre cristale si anume, la suprafata, in punctele de
concentrare a tensiunilor, sau la o anumita adancime, in stricta apropiere a suprafetei, in locul in
care exista efortul unitar maxim de forfecare. Sub actiunea unor presiuni mari de contact, in
prezenta unui ulei de vascozitate insuficienta, acesta patrunde in cele mai fine fisuri, contribuind
la dislocarea unor particule de material printr-o puternica actiune de pana. Astfel, la inceput apar
mici ciupituri care, prin cumulare, se transforma in cratere de dimensiunile unei gamalii de ac si
mai mari.
Uzarea prin exfoliere (cojire) este caracterizata prin desprinderea de mici particule metalice,
de ordinul a 1m, sau de oxizi de ordinul a 0,01m, care se produce la materiale metalice
plastice, cand este depasita rezistenta la forfecare, in zonele de contact cu frecari concentrate.
Exfolierea este activata de tensiunile interne ramase in urma tratamentelor defectuoase de calire,
cementare sau nitrurare, prin micsorarea mobilitatii atomilor de retea. Conditiile initiale care
provoaca aceasta uzare sunt diferite de cele din cazul pittingului.
Uzarea prin cavitatie este definita ca fiind un proces de distrugere a suprafetei ( i deplasare de
material sub forma de mici particule) produsa de mediul lichid sau gazos in contact cu metalul,
fara prezenta celei de a doua suprafete de frecare ca in celelalte forme de uzare. Se mai numeste
si eroziune de cavitatie sau coroziune de cavitatie si se produce, de regula, pe suprafetele
paletelor, rotoarelor de pompa, cilindrii motoarelor Diesel etc., care sunt in contact cu fluide la
viteze mari. Uzarea prin cavitatie se explica astfel: la miscarile relative mari sau la schimbari de

viteza dintre un lichid si metal, presiunile locale devin reduse, in fluid se produce transformarea
de energie, temperatura lichidului depaseste punctul de fierbere si se formeaza mici pungi de
vapori si gaze ( bule de cavitatie). Cand presiunea revine la normal (sau creste) se produce o
implozie (spargerea bulelor). Cu forte mari de impact pe microzonele suprafetei metalice,
producandu-se oboseala stratului si aparitia de ciupituri de cavitatie.
UZAREA DE ABRAZIUNE
Este provocata de prezenta particulelor dure intre suprafetele in contact sau de asperitatilor
mai dure ale uneia dintre suprafetele de contact. Aceasta uzare este usor de recunoscut prin
urmele lasate de microaschiere, ea accelerand uzarea prin coroziune.
Particulele dure pot proveni de la forfecarea prealabila a unor contacte (uzare de adeziune),
desprinderi de portiuni din stratul de suprafata mai dur, prin desprinderea si evacuarea
materialului unor ciupituri etc., precum si prin produsele metalice ale altor uzari.
Rezultatele cantitative ale uzarii abrazive sunt dependente de:
natura cuplului de materiale, in sensul ca o duritate mai mare a suprafetei opune o
rezistenta sporita actiunii de rodare si, dimpotriva, materialele plastice permit implantarea
particulelor dure in ele;
natura abrazivului, dimensiunile si forma lor;
conditiile functionale.
Prin rodarea varfurilor asperitatilor se mareste continuu suprafata de sustinere. Deoarece
presiunea de contact scade invers proportional cu cresterea suprafetei, la un moment dat, intervine
un echilibru de durata mai indelungata, determinata in principal de incarcare, viteza, temperatura;
aceasta cu atat mai mult cu cat particulele abrazive, prin tocire sa sfaramare, isi pierd capacitatea
distructiva.
UZAREA DE IMPACT
La unele tipuri de masini, utilaje si instalatii, ca de exemplu: concasorul cu ciocane
articulate, moara cu bile, masina de scris sau de perforat etc., datorita unor lovituri locale
repetate se produce un tip specific de uzare mecanica, denumit uzare de impact.
Uzarea de impact se poate produce si in functionarea unor organe de masini: came, roti
dintate etc. atunci cand, impreuna cu alunecarea sau rostogolirea ( de exemplu, pe
flancurile rotilor dintate), are loc si un impact compus.
Uzarea de impact poate fi clasificata in doua categorii:
uzare prin percutie
uzare prin eroziune.
In general, uzarea de impact contine mecanismele de baza ale uzarii: de adeziune,
abraziune, oboseala de suprafata, uzare chimica si termica.

UZAREA DE COROZIUNE
Constituie deteriorarea suprafetei de frecare si deci pierderea de material, de greutate,

datorita actiunii simultane sau succesive a factorilor chimici agresivi din componenta
mediului respectiv si a solicitarilor mecanice. Mecanismul uzariide coroziune presupune
corelarea a doua efecte de coroziune: coroziunea chimica si coroziunea mecanochimica.
Coroziunea chimica este o actiune chimica continua a mediului ambiant asupra
suprafetelor elementelor componente ale masinii, utilajului sau instalatiei. Coroziunea
chimica poate evolua diferit, in functie de parametrii fizico-chimici ai materialului
respectiv. In perioada de repaus aceasta coroziune actioneaza ca proces chimic numai
asupra suprafetelor deschise, care nu trec prin zona de contact si celorlalte suprafete libere.
Ca forme de coroziune chimice se disting:
Ruginirea, care este o coroziune electrochimica a fierului ce se datoreaza actiunii
combinate a oxigenului si apei si poate sa apara in aer la temperatura normala.
Coroziunea in mediu librifiant, de natura electrochimica, apare in cazul prezentei in
lubrifianti a unor mici cantitati de apa care, in contact cu suprafata, formeaza microcelule
electrolitice. Corozivitatea lubrifiantilor se poate datora si sulfului provenit din uleiul de
baza sau din combustibil.
Coroziunea mecanochimica (tribochimica) se refera la modificarile suferite de
suprafata de frecare in timpul functionarii. Dupa natura solicitarilor mecanice sunt
acceptate urmatoarele subclase:
coroziunea de tensionare, ce apare datorita solicitarilor mecanice statice prin care se
distruge stratul protector, producandu-se o intensificare a efectului corosiv;
coroziunea de oboseala, care apare datorita solicitarilor periodice, fenomenul de
oboseala propriu-zis fiind activat de prezenta unui anumit mediu ambiant. Prin actiunea
combinata a factorilor mecanic si chimic, are loc cresterea uzarii si scaderea accentuata a
rezistentei la oboseala;
coroziunea tribochimica propriu-zisa, consecinta a solicitarilor de frecare .
1.2. ETAPELE UZRII
1.2.1. Perioada rodajului
Pe diagrama uzurii (fig. 1.2) se disting trei perioade:
I - perioada rodajului (de uzur iniial);
II - perioada de funcionare normal;
III - uzura de avarie.
Rodajul i ncercarea agregatelor sunt operaiile care desvresc procesul tehnologic de
reparare i au scopul de a acomoda ntre ele suprafeele n contact ale organelor mobile,
precum i verificarea dac unitatea asamblat corespunde sau nu condiiilor de funcionare i
exploatare stabilite.

Figura 1.2 Diagrama uzurii

Rodajul este deci un proces activ prin care se modific dimensiunile, proprietile fizicomecanice, micro i macrogeometria suprafeelor n frecare a pieselor. Acest proces asigur o
funcionare normal n condiii de exploatare a mainilor, proces condus astfel, nct uzarea
nu este intens, iar uneori este dirijat i controlat.
Procesul de rodaj, de obicei, are dou etape: rodajul prealabil care se desfoar pe un
banc de rodaj, i rodajul final care se desfoar n primul moment de la nceputul exploatrii
n unitatea beneficiar. Durata i desfurarea rodajului este deci, diferit n funcie de locul
unde se produce, de mrimea, complexitatea, felul i tipul unitii asamblate i supuse
rodajului.
De obicei rodajul este constituit din urmtoarele stadii: rodajul la rece prin antrenarea din
exterior, rodajul la cald n gol, la cald n sarcin, ncercarea i recepionarea agregatului,
ncheierea rodajului se stabilete dup ce au fost ridicate cteva puncte caracteristice pe un
banc cu frn. In acest fel pe stand se pot depista defectele i neconcordanele, care se
nltur.
La orice agregat, prima etap a rodajului se caracterizeaz printr-o intens uzare i
aplatizare a micro i macroneregularitilor de pe suprafeele pieselor n micare, iar etapa a
doua se caracterizeaz printr-un proces de stabilizare a uzurii pieselor.
Prima etap se desfoar pe bancul de rodaj i pentru aceasta se lucreaz cu o ncrcare
redus, se urmrete existena ungerii, s nu se produc supranclziri n mbinri, se nltur
repede produsele uzrii. In aceast etap se pstreaz constant turaia i temperatura uleiului.
Procesul de nlturare a microneregularitilor de obicei dureaz cteva zeci de minute, iar n
cazul c se folosesc uleuri cu o serie de activizatori sau adaosuri, nu depete 0,5 ore. Din
figura 1.3 rezult c macroneregularitile dispar dup aproximativ 30 - 40 de ore. Dup
aceast etap a rodajului se recomand demontarea agregatului, controlul atent al pieselor din
punct de vedere dimensional i al integritii, dup care se efectueaz montajul i apoi rodajul
n sarcin.

10

Figura 1.3
Pentru un agregat reparat rodajul are o desfurare diferit de cea a unui agregat nou,
tocmai pentru c n componena celui reparat intr piese la care microgeometria este oarecum
corectat, n schimb abaterile de la forma (deformaiile) ale unor piese, se manifest pregnant
(blocul motor, chiulasa, carterul ambreiajului). Astfel, n perioada de rodaj a motorului pe
banc se rezolv n primul rnd aspectele de microprelucrare a suprafeelor n contact i numai
parial aspectele macrogeometrice, care se pot elimina prin corectarea formei nainte de
montare. In practic este larg rspndit ideea c obinerea unor suprafee cu rugozitate foarte
mic ar duce la micorarea uzurii pieselor n frecare. Cercetrile efectuate pe un numr de
agregate au scos n eviden c rugozitatea suprafeelor organelor agregatelor, rodate n decurs
de 100 ore n condiii identice, nu difer sensibil. S-a constatat c n urma rodajului la rece
timp de 45 min, s-a ajuns s se obin numai o rugozitate apropiat de valoarea optim. In
majoritatea cazurilor, rugozitatea optim s-a obinut abia dup un rodaj de 65 - 100 de ore,
care afecta i macrogeometria suprafeelor. S-a observat de asemenea c la valori mari ale
asperitilor s-au produs gripri la rodaj, iar n cazul unor suprafee foarte netede, cu asperiti
sub, 0,1 m, dup rodaj, suprafeele devin mai rugoase. De aceea realizarea pieselor cu
asemenea grad de netezime nu este economic. In consecin, nainte de rodaj piesele trebuie
s aib o asemenea rugozitate nct s nu se produc gripri n decursul rodajului. Uzura
minim n cazul unei rugoziti optime (v. fig. 1.4).
De actualitate este problema reducerii timpului de rodaj la motoare i pentru aceasta s-au
studiat i analizat diverse procedee i metode de ungere n procesul de rodaj. S-a constatat c
folosirea unor lubrifiani cu vscozitate redus 2 - 2,5 cSt micoreaz durata rodajului, dar
mrete intensitatea uzrii n prima etap, ceea ce justific o mrire a vscozitii pn la 6 - 8
cSt, dar s se adauge n lubrifiant aditivi care pe lng aciunea activ asupra metalului
mbuntesc mult condiiile de frecare i aderen a lubrifiantului i n acest mod a aprut
rodajul chimic.

11

Fig. 1.4 - Variaia uzurii

Rodajul chimic are n vedere deci utilizarea unor substane care pot fi active sau inactive
din punct de vedere chimic.
Aditivii activi chimic se bazeaz pe polaritatea i reactivitatea zonelor unde temperatura,
din cauza presiunilor excesive, atinge valori ridicate. Aceti aditivi formeaz straturi aderente
de lubrifiant, mpiedicnd astfel gripajul i accelernd procesul de rodaj. Din aceast categorie
fac parte: lecitina, tricrezilfosfatul, sulful coloidal i altele. Aditivii pe baz de sulf i fosfor
spre deosebire de abraziunea fizico-mecanic, asigur o netezire selectiv a proeminenelor
suprasolicitate, deoarece produsele reaciilor devin lubrifiani plastici care mbrac ntreaga
suprafa favoriznd ajustajul.
Aditivii inactivi chimic sunt substane solide care introduse n lubrifiant i confer acestuia
proprieti superioare la presiuni i temperaturi ridicate, cnd lubrifiantul prin proprietile
sale proprii nu face fa.
Spre deosebire de aditivii activi, acetia se bazeaz pe proprietatea de a forma pelicule
foarte aderente ca urmare a: afinitii la metale, tensiunii sczute de forfecare, stabilitii
chimice i termice ridicate, puritii i granulaiei corespunztoare.
Din grupa acestor aditivi, aplicaii practice o au grafitul coloidal i bisulfura de molibden.
Bisulfura de molibden s-a dovedit mai eficace datorit aderenei mai bune pe metal,
coeficientul de frecare mai redus i rezistenei mari la temperaturi ridicate. In ultima perioad
au nceput s fie utilizai aditivi polifuncionali care reduc uzarea, coroziunea pieselor i
oxidarea lubrifianilor.
1.2.2. Perioada funcionrii normale
Din diagrama uzrii, se observ c perioada de funcionare normal este perioada n care
piesele se uzeaz lent, uzarea crescnd aproape proporional cu timpul de funcionare T.
Proprietatea de baz a unei maini este capacitatea ei funcional. Pierderea capacitii
funcionale are un caracter aleator. Acest caracter este cauzat, n primul rnd, de specificul
condiiilor de lucru, de temperatur, de umiditate etc., cuprinse n limite foarte mari.
Cu ct maina sau utilajul este mai fiabil, mai sigur, cu att mai rar i va pierde
capacitatea funcional i cu att mai rapid i mai ieftin se va restabili aceast capacitate
funcional, cu att mai mici vor fi cheltuielile legate de ntreinerea i reparaia ei. Nivelul
fiabilitii se stabilete chiar de la proiectare, urmnd a se realiza n timpul procesului de
fabricaie i de reparaie.

12

Fiabilitatea mainii depinde n mare msur de modul de exploatare a acesteia, de

metodele i periodicitatea verificrilor strii tehnice, de calitatea ntreinerilor i reviziilor
tehnice i n special de calitatea reparaiilor. Creterea i asigurarea fiabilitii nu se poate
realiza far cheltuieli suplimentare.
Principalul indice al fiabilitii care d o imagine clar i edificatoare asupra calitii
execuiei i ntreinerii mainilor i utilajelor este buna lor funcionare.
Timpul de bun funcionare TBF reprezint pentru o pies sau un sistem tehnic durata
meninerii capacitii funcionale n decursul unei perioade de timp sau pentru realizarea unui
anumit volum de lucrri cu executarea operaiilor tehnologice de ntreineri i revizii tehnice,
precum i a eventualelor reparaii curente de gradul unu (RCi) provocate de defeciuni, abateri
sau de starea limit a acestor organe constatate cu ocazia executrii ntreinerilor i reviziilor
tehnice.
Prin defectare se nelege pierderea capacitii funcionale a piesei sau mainii. Defectrile
la piese, maini i utilaje pot aprea fie ca urmare a uzurii normale pn la starea limit, fie
accidental.
Defectrile ce apar ca urmare a uzurii normale se numesc defectri treptate, iar apariiile
acestor defectri se pot prognoza. Defectrile treptate sunt caracterizate de uzura limit sau de
resursa pieselor sau mainilor agricole.
Defectrile accidentale ale piesei sau mainii nu pot fi prognozate, ele producndu-se ca
urmare a unor abateri de execuie, vicii ascunse (fisuri, crpturi n material, pori), abateri de
montaj, oboseli premature ale materialului, neexecutrii la timp a ntreinerilor tehnice, a
reglajelor, a reparaiilor, a suprasolicitrilor etc.
Pentru remedierea defeciunilor accidentale poate fi necesar un volum de lucru relativ mic,
n care caz remedierea se poate face chiar pe loc, sau un volum mare de lucru care presupune
lucrri de demontare, splare, recondiionare, montare, rodaj, vopsire etc., n care caz
remedierea se face n ateliere de reparaii specializate i dotate cu utilajele i dispozitivele necesare.
Defeciunile accidentale pentru a cror remediere este necesar un volum relativ mic de
lucrri i care se pot executa cu mijloacele unitii se numesc defeciuni de exploatare
(scurgeri de ulei, arderi de garnituri, uzuri premature, distrugeri de filete, ruperi de lanuri,
curele etc.). Remedierea lor se numete reparaie curent de gradul unu, RCi.
Pentru remedierea defeciunilor accidentale se prevd fonduri speciale n funcie de
volumul de lucrri efectuat de fiecare main.
In general, toate defeciunile care apar ntre dou reparaii curente de gradul doi RC2 sau
capitale, Rk se numesc defeciuni de exploatare i influeneaz direct timpul de bun funcionare a mainii.
In funcie de construcia pieselor, timpul de bun funcionare poate corespunde cu durata
de serviciu a lor. Astfel, la piesele nerecondiionabile ca: rulmeni, segmeni, roi dinate,
garnituri, simeringuri, silenblocuri etc., timpul de bun funcionare corespunde cu durata de
serviciu.
Pentru piesele recondiionabile ca: arbori, axe, blocuri, carcase etc., timpul de bun
funcionare este egal cu suma timpilor de bun funcionare dintre defeciuni.

13

De asemenea, pentru mainile complexe la care apar defeciuni remediabile, fie prin
nlocuirea pieselor defecte, fie prin recondiionarea lor, timpul de bun funcionare este dat de
suma timpilor de funcionare efectiv a mainii respective.
1.2.3. Perioada uzurii de avarie
Perioada uzurii de avarie este perioada cu panta foarte mare, pe care uzarea crete aproape
instantaneu, corespunznd perioadei uzrii totale sau distructive, abaterile de la dimensiuni,
de form i jocurile devenind att de mari, nct cuplul de piese este pus n pericol.
O noiune frecvent ntlnit n aprecierea fiabilitii unei piese sau a unui sistem tehnic,
mai ales n teoria probabilitii este cderea.
Cderea reprezint un fenomen-eveniment (avarie, deranjament, incident, ieirea din
funciune) care face ca piesa sau sistemul tehnic (maina, instalaia etc.) studiat s fie oprit din
funcionarea normal, deoarece nu mai realizeaz n mod corespunztor cerinele funcionale
pentru care a fost destinat i construit.
Nu orice deficien a unei maini poate duce la apariia unei cderi. De exemplu: simplele
deformri ale unor piese, exfolieri ale straturilor protectoare etc., care nu influeneaz modul
de realizare ale cerinelor funcionale sau care nu pun n imposibilitate funcionarea normal a
sistemului tehnic, nu constituie cdere. Aceste deficiene pot fi remediate n afara perioadelor
de lucru efectiv.
Dup gradul de defectare a unei piese sau a unei maini, cderile se mpart n cderi
pariale i cderi totale.
Cderile pariale determin nerealizarea uneia sau a mai multor operaii ale sistemului
respectiv fr a-1 scoate complet din funciune.
Cderile totale sunt caracterizate de imposibilitatea utilizrii sistemului tehnic respectiv,
deoarece niciuna din cerinele funcionale nu mai pot fi realizate.
In funcie de modul de apariie n timp a cderilor, acestea se pot clasifica n cderi
accidentale i cderi treptate.
Cderile accidentale apar n mod aleator i sunt cauzate de defecte ascunse ale
produsului. Deoarece aceste defeciuni nu pot fi sesizate n timpul controlului, numrul lor
este mai mare n prima perioad de funcionare cnd piesele nu rezist solicitrilor pentru care
au fost calculate.
Cderile treptate sunt determinate de uzura pieselor i ele apar odat cu starea lor limit.
Aceste cderi au caracter lent, influennd n mod treptat buna funcionare fie prin apariia
btilor cnd sunt depite jocurile limit, fie prin nerealizarea cerinelor de lucru cnd se
depete uzura limit.

1.3. METODE DE CONTROL A UZURII

Metodele de determinare a uzurii pieselor se clasific, n raport cu condiiile
experimentale de efectuare a msurtorilor (mod de efectuare, scop i mijloace de msurare),

14

n dou categorii: metode discontinue care implic demontarea pieselor i metode continue de
msurare a uzurii - far demontarea pieselor.
Din prima grup fac parte: micrometrarea, metoda amprentelor, cntrirea i profilografierea. Toate aceste metode - mai puin metoda cntririi - permit determinarea direct a
uzurii pieselor; metoda cntririi asigur determinarea cantitii de material pierdut prin uzare
de o pies i deci permite determinarea global a uzurii.
Metodele continue de msurare a uzurii - metoda indicilor funcionali (presiune, consum
de ulei, scpri de gaze etc.); metoda determinrii uzurii dup coninutul de fier din ulei i
metoda izotopilor radioactivi - sunt indirecte i permit aprecierea calitativ a stadiului de
uzare a ansamblurilor, agregatelor sau a cuplelor cinematice. Uneori se utilizeaz metodele
analizei metalografice sau chimice a pieselor uzate.
1.3.1. Metode discontinue de msurare a uzurii
Studiul uzurii pieselor prin micrometrare i prelucrarea statistic a rezultatelor
Fig. 1.5 - Schema de msurare a alezajelor cmilor de cilindri
uzate (a) i construcia comparatorului de interior (b): K, L, M i
N - planuri de msurare; PMI i PME - punctele moarte interior i
exterior; D! i D2 - diametrele elipsei formate prin uzarea cmii n
planul A-A; 1 - prghie; 2 - pal- pator interschimbabil; 3 - cap de
msurare; 4 - bil; 5 - palpator mobil de transmitere a abaterilor
dimensionale; 6 - articulaia prghiei; 7 - tija comparatorului; 8 prelungitorul comparatorului; 9 - manonul termoizolant de
manevrare a aparatului; 10 - resort; 11 - comparator propriu-zis; 12 carcasa dispozitivului de msur i control; 13 - urub; 14 - lamele
pentru centrarea capului de msurare n alezajul de msurat; 15 resort

Metoda micrometrrii este cea mai rspndit i const n determinarea dimensiunilor

efective iniiale i finale ale pieselor uzate prin msurarea acestora cu ajutorul micrometrului,
minimetrului1, compasurilor, aparatelor optice etc.; se utilizeaz i comparatoare n vederea
determinrii directe a mrimilor efective ale uzurilor absolute ale pieselor. De exemplu, n fi1instrument mecanic de msurare a lungimilor prin metoda comparativ, folosit pentru
verificarea dimensiunilor unor piese; aparat comparator cu prghie mecanic propriu-zis;
15

gura 1 este prezentat schema micrometrrii cmilor de cilindri cu ajutorul comparatorului

cu cadran.
Micrometrarea n mas a pieselor mainilor i utilajelor, urmat de prelucrarea rezultatelor
msurtorilor prin metodele teoriei probabilitilor i statisticii matematice, poart denumirea
de metoda statistic a micrometrrii. Ea permite determinarea valorilor numerice ale
caracteristicilor mecanice de uzare a pieselor, n condiii de exploatare normal, fr ca piesele s fie frecvent demontate.
Metoda statistic a micrometrrii pieselor, nltur dezavantajul metodei micrometrrii
simple. Prima se bazeaz pe utilizarea a dou legi de distribuie: a dimensiunilor suprafeelor
uzate ale pieselor i, respectiv, a parametrilor pieselor noi, n condiiile limitrii numrului
cauzelor aleatoare independente. Acumularea datelor experimentale se realizeaz pentru piesa
nou n uzina constructoare, iar pentru piesa uzat - n unitatea de reparaii. Piesele uzate,
scoase de pe mainile i utilajele defecte, aduse la unitatea de reparaii sunt analizate i msurate. Se completeaz o fi tip de micromsurtori i o schi pe care se indic locurile de msurare n diferite planuri i seciuni. Folosind aceste fie n uzina constructoare se execut msurri la piesele finite nainte de a fi montate n ansambluri.
Metode cu amprente
Metoda presupune executarea unor amprente cu ajutorul unor chernre 2 cu diamant sub
form de piramid sau con, prin presarea sau gurirea unei adncituri conice sau prin tierea
unei caviti, cu ajutorul unui cuit cu diamant, sub forma unei piramide cu trei laturi.
Amprentele au axa perpendicular pe suprafaa de frecare, uzura liniar urmnd a se determina pe direcia acestei axe.

Fig. 1.6 - Piramid i amprent executat cu ajutorul chernrelor

Schema unei amprente executate cu chernre avnd vrful n form de piramid cu baza
rombic este prezentat n figura 1.6. Pe msura deteriorrii suprafeei, a crei uzur trebuie
determinat, dimensiunea diagonalei urmei imprimate se micoreaz indicnd, proporional,
grosimea stratului uzat u = h2 -hj = (dj -d2 ) /kp

2punctatoare;
16

Fig. 1.7 - Schema msurrii amprentei

In figura 1.7 este reprezentat o amprent obinut prin rotirea unui cuit n form de
piramid n jurul axei piramidei, alternativ, fr avans. Dup executarea amprentei i, apoi,
dup uzare, se msoar adncimea cavitii executate. Precizia de msurare, n cazul
amprentelor formate cu cuit cu diamant, este mult mai mare deoarece raportul dintre
adncimea h i lungimea 1 a amprentei variaz ntre 1/50 ... 1/80, fa de 1/7 - la amprentele
executate cu ajutorul chemrelor. Cu ajutorul microscopului se pot citi lungimi de diagonale
de 1m. Utilizarea metodei amprentelor, n cazul n care piesele se deformeaz plastic cu
rsfrngere sau cnd amprentele pot constitui concentratori de tensiune, nu este
recomandabil.
1.3.2. Metode continue de msurare a uzurii
Metodele continue permit determinarea uzrii pieselor n timpul funcionrii lor,
nlturndu-se necesitatea opririi mainii, n scopul demontrii lor. Prin aceste metode se obin
indicaii rapide asupra comportrii la uzare i a evoluiei proceselor de uzare n condiii reale
de exploatare a suprafeelor de frecare.
Metode chimice
Metodele chimice constau n determinarea masei particulelor metalice, provenite din
uzarea suprafeelor de frecare i antrenate de lubrifiant n suspensie sau depuse n cartere. In
funcie de cantitatea de lubrifiant, care particip la lubrifiere, se iau probe care se supun
analizei chimice i spectroscopice pentru identificarea materialului respectiv.
Cu toate c aceste metode snt foarte precise i nu necesit demontarea pieselor n frecare,
se recomand s fie folosite pentru aprecieri comparative, deoarece nu permit determinarea
repartiiei uzrii pe suprafeele de frecare ale pieselor. In acelai timp, determinrile necesit
un timp relativ mare i reclam aparatur adecvat.
Metode cu izotopi radioactivi
Metoda izotopilor radioactivi (a atomilor marcai sau a trasorilor radioactivi) pentru
determinarea uzrii se bazeaz pe introducerea de substan radioactiv n piesele cercetate i
n nregistrarea, cu ajutorul unui contor, a numrului de impulsuri produs de particulele de
substan radioactiv, antrenate odat cu produsele uzrii de ctre lubrifiant. Creterea uzrii
este proporional cu mrimea radioactivitii lubrifiantului, convertirea fcndu-se prin folosirea unei unitti etalon.
Cu ajutorul metodei izotopilor radioactivi se pot crea diferite sisteme pentru semnalizarea
automat a uzrii maxime admisibile a agregatelor. In acest caz, la o anumit adncime de la
suprafaa piesei n frecare, se introduce o substan radioactiv. Cnd piesa se uzeaz pn la
adncimea marcat cu substana radioactiv, ncepe s antreneze i din substana radioactiv,
n lubrifiant, vor aprea, n acest caz, particule radioactive, a cror prezen va fi imediat
nregistrat de sistemul de semnalizare.
Metoda este cea mai modern variant de determinare a uzurii globale i locale a unei
piese i const n urmtoarele: n stratul superficial al piesei studiate se ncorporeaz izotopi
radioactivi care sunt antrenai, n procesul de lucru al piesei, mpreun cu produsul de uzare n

17

uleiul mineral sau n ajustajul respectiv, n cazul frecrii autolubrifiante. Cu ajutorul unui
contor Geiger-Miiller se msoar intensitatea radiaiilor uleiului sau pieselor din mbinarea
autolubrifiat; activarea pieselor se poate realiza fie prin iradierea ntr-un reactor nuclear sau
ntr-un accelerator de particule, fie prin introducerea izotopului radioactiv n metalul lichid, n
timpul turnrii pieselor n forme. A doua variant este mai simpl i mai accesibil. Izotopii
Fe59, Au198, Co60 etc. se introduc ntr-o capsul identic cu aliajul bii lichide, amestecul
omogen realizndu-se dup circa 40 - 60 s de la introducere.

Fig. 1.7 - Schema instalaiei pentru determinarea simultan a uzurii pieselor conjugate:
1 - fusul arborelui cotit; 2 - cuzinet activat; 3 - bloc cu ecran din sticl; 4, 5 - contoare cu
aluminiu; 6 - filtru de ulei; 7 - ramp de ulei; 8 - ecran; 9 - contor cu nregistrator
Dezavantajele metodei atomilor marcai sunt: necesitatea unor msuri speciale de
protecie a muncii; instalaii speciale pretenioase; pregtirea complex a pieselor de studiat.
1.4. METODE DE AMELIORARE
1.4.1. Metode de ameliorare prin nlturarea/adugarea de metale de pe/pe
suprafeele uzate
In procesele de exploatare i de reparare a mainilor i utilajelor un rol principal l are
ameliorarea suprafeelor uzate ale pieselor. Aceasta se poate face prin: o refacerea formei
iniiale; o
ncrcarea prin sudur;
ncrcarea pieselor uzate prin arc electric vibrator;
ncrcarea pieselor cu arc electric n mediu protector de flux;
ncrcarea n mediu protector de bioxid de carbon;
depunerea pe suprafaa pieselor a unor straturi rezistente
la uzur (cromare,
depunere de aliaje dure etc.);
aplicarea unor tratamente termice sau electrice; o detensionarea suprafeelor etc.
Refacerea formei iniiale
Refacerea formei iniiale a pieselor uzate const n aducerea acestora la o anumit
dimensiune, pstrndu-se ns toleranele de fabricaie. Ea d posibilitatea asigurrii
interschimbabilitii pieselor, reducndu-se astfel cheltuielile de reparaii.
Metoda urmrete nlturarea defectelor de uzur prin refacerea formei geometrice,
precum i a calitii suprafeelor, vizndu-se obinerea unui anumit grad de netezire. Pentru
18

aceasta, prin diferite operaii de prelucrare mecanic, se ndeprteaz un strat de metal,

obinndu-se o nou dimensiune, care se numete dimensiune de reparaie (diferit de cea
de fabricaie) sau treapt de reparaie. Cnd piesa se recondiioneaz de mai multe ori,
atunci ea se prelucreaz de fiecare dat la alt treapt de reparaie. Exist dou tipuri de astfel
de trepte: de reparaie standardizate i de reparaie libere.
Procedee de ncrcare
Recondiionarea pieselor uzate prin ncrcarea cu metal este procedeul cel mai rspndit.
Procesul tehnologic de recondiionare prin ncrcare comport urmtoarele etape:
pregtirea piesei pentru ncrcare (acoperire);
ncrcarea (acoperirea) propriu-zis a suprafeelor uzate cu un strat de metal;
prelucrarea mecanic pentru aducerea piesei la dimensiunile necesare i a suprafeelor
la calitatea cerut de funcionalitatea ei.
La stabilirea acestor etape esenial este procedeul prin care se face ncrcarea (acoperirea)
piesei. n practic, ncrcarea suprafeelor uzate se efectueaz prin:
sudare cu gaze, electric i jet de plasm;
metalizare;
acoperiri galvanice.
Alegerea unuia sau altuia din procedeele de ncrcare enumerate depinde de mai muli
factori cum sunt:
gradul de uzur al suprafeei (respectiv grosimea stratului de ncrcat);
proprietile mecanice ale stratului depus;
costul operaiilor;
gradul de asigurare cu utilajele necesare, materiale, for de munc specializat
etc.
Evident, principalul criteriu ce se are n vedere la alegerea procedeului l constituie
proprietile mecanice ale stratului depus. De exemplu, dac se consider c rezistena la uzur este proprietatea principal care trebuie obinut, procedeul cel mai indicat este cromarea
poroas, apoi, n ordine descrescnd, cromarea dur, metalizarea, vibrocontactul i sudarea.
Procesul tehnologic de recondiionare a pieselor prin ncrcare este eficient dar mai
complex i uneori destul de costisitor. El se recomand a se aplica numai atunci cnd piesa nu
se mai poate recondiiona prin prelucrri mecanice la dimensiuni de reparaie i, de aceea, reprezint un procedeu de baz pentru refolosirea unei mari game de piese uzate.
ncrcarea pieselor prin sudare
Acoperirea suprafeelor uzate ale pieselor prin sudare este un procedeu larg rspndit n
atelierele de reparaii, unde se folosete i pentru remedierea unor defeciuni - ruperi de piese,
spargeri, fisuri etc. Pentru a aprecia msura n care este utilizat, este suficient s amintim c
lucrrile de sudare pot reprezenta pn la o cincime din volumul total de reparaii al unui
autovehicul.
Procedeul ofer mari avantaje, ntruct nu necesit utilaje complexe, costisitoare i
complicate. Straturile depuse prin sudare pot avea grosimi variabile; ele trebuie s satisfac

19

cerinele prelucrrii piesei la dimensiunile necesare, oferind, n acelai timp, proprieti mecanice bune, inclusiv rezisten la uzur.
Operaiunile de pregtire a suprafeelor n vederea acoperirii lor nu sunt complicate,
reducndu-se, de cele mai multe ori, la simple splri i degresri. In ansamblu, procedeul
este productiv, eficient i revine la un pre de cost relativ redus. El const n executarea unor
custuri de sudur alturate i suprapuse pn la realizarea unui strat de grosime dorit. Pentru
aceasta piesa de ncrcat se fixeaz rigid pentru a preveni deformarea ei. Custurile de sudur
se aplic alternativ pe suprafeele opuse i, atunci cnd este cazul, se iau msuri pentru a mpiedica supranclzirea piesei sau, dimpotriv, pentru meninerea unei temperaturi ridicate
necesare evitrii fisurilor (la piesele din font, oeluri aliate etc.).
Aplicarea stratului de metal pe suprafaa uzat se poate face prin sudarea cu gaze i
sudarea electric (cu arc electric).
Procedeul de sudare se alege n funcie de natura materialului din care este fabricat piesa,
forma i rolul ei funcional. Dup aplicarea stratului metalic, piesa de recondiionat se
prelucreaz mecanic, fiind necesare, de regul, urmtoarele operaii:
prelucrarea ebo - strunjire, alezare, frezare, rabotare etc.;
prelucrare de finisare;
rectificare.
In comparaie cu alte procedee de recondiionare procedeul prin sudare prezint unele
dezavantaje. Astfel, stratul depus pe suprafeele uzate este neuniform, prezint denivelri; din
aceast cauz volumul prelucrrilor mecanice ulterioare crete. Temperaturile ridicate
realizate n custuri pe timpul sudrii - de circa 3000C la sudarea cu gaze i de 6000C la
sudarea electric - modific structura materialului de baz al piesei, ceea ce conduce la
scderea proprietilor mecanice, mai ales plasticitatea i rezistena la ocuri. Totodat
temperaturile ridicate la care se efectueaz sudarea afecteaz i proprietile aduse piesei prin
tratamentele termice. De aceea, dup recondiionare piesele trebuie supuse unor noi
tratamente termice, ceea ce impune noi cheltuieli de energie i for de munc. Aceste
dezavantaje limiteaz ntr-o oarecare msur gama pieselor ce pot fi recondiionate prin
sudur.
Se tie c proprietatea oelului de a putea fi sudat depinde att de coninutul de carbon, ct
i de cel al altor elemente de aliere - nichel, crom, siliciu, mangan, wolfram etc. Pot fi sudate
cu bune rezultate oelurile care au un coninut de carbon de sub 0,30 %, i cu rezultate satisfctoare oelurile cu coninut n carbon de 0,35 - 0,45 %. Peste aceast limit oelurile sunt
greu sudabile.
Dup sudare, ca urmare a conductibilitii lor termice reduse, oelurile aliate devin fragile,
iar suprafeele sudate i mresc duritatea, ceea ce sporete probabilitatea apariiei fisuri1.4.2. Metode de ameliorare prin folosirea unor piese intermediare introduse
ntre piesele uzate
Aceast metod (fig. 1.8) const n nlturarea jocurilor iniiale ale mbinrilor mobile
uzate prin folosirea unor piese noi, executate n mod special, destinate s compenseze uzarea
pieselor i materialul ndeprtat prin prelucrrile de refacere a formei geometrice corecte a
20

prilor uzate ale pieselor. Dimensiunile i forma pieselor compensatoare sunt determinate, n
principal, de valoarea uzrii pieselor.

b
Fig. 1.8 -Exemple de piese recondiionate prin metoda compensatoarelor de uzare: a pies cu pies cuprinztoare; b - roat dinat; c - arbore cu pies cuprinztoare uzat; d pies cu pies cuprinztoare uzat; 1 - pies uzat; 2 - compensator de uzare
Piesele intermediare (compensatoarele de uzare) pot fi mobile (aibe, rondele, distaniere,
pastile etc.) sau fixe (buce, manoane, inele, reducii, plci, piese de reglaj etc.).
Pentru piesele cuprinztoare uzate se folosesc compensatoare sub form de buce, iar
operaia respectiv se numete bucare. Grosimea bucelor se stabilete n funcie de uzare, de
adaosul de prelucrare i de valoarea strngerii. Pentru bucare, este necesar ca rugozitatea
suprafeelor de mbinare s aib valoare ct mai redus. Pentru piesele cuprinse se folosesc
compensatoare sub form de manoane, iar operaia respectiv se numete emanare.
Pentru compensarea uzrii pe suprafee plane se folosesc plci care se fixeaz prin
uruburi cu cap necat. nainte de aplicarea plcilor compensatoare, suprafeele uzate se
prelucreaz prin rectificare sau frezare.
La filetele interioare se utilizeaz reducii tot filetate, acestea putnd fi fixate suplimentar
cu tifturi sau cu uruburi.
Compensatoarele mobile se introduc ntre piesele uzate, n scopul restabilirii jocurilor
normale i a poziiei corecte a pieselor n lanul cinematic al ansamblului cruia i aparin.
Pentru compensatoarele fixe, materialul se alege n funcie de materialul pieselor sau de
condiiile de frecare. Compensatoarele mobile se execut de regul, din materiale diferite de
cele ale pieselor ntre care sunt introduse. Toate piesele intermediare sunt de grosimi minime
(2 - 2,5 mm).
In timpul presrii bucelor i manoanelor are loc o deformare a acestora. Diametrul
interior al bucei n piesa cuprinztoare se micoreaz, iar diametrul exterior al manonului se
mrete.
Dac asamblarea este solicitat puternic, ajustajul trebuie realizat cu strngere mare. Acest
lucru se obine prin nclzirea piesei cuprinztoare sau prin rcirea piesei cuprinse, naintea
presrii bucei sau a manonului.
De menionat c nclzirea pieselor cuprinztoare se realizeaz n bi de ap, n bi de ulei
mineral sau n cazul unor temperaturi mai ridicate, n bi de ricin de preferabil cu rezisten
electric.
Piesa trebuie aezat pe un grtar de srm pentru a nu avea contact direct cu elementul de
nclzire sau cu fundul cazanului de baie.

21

Introducerea i scoaterea pieselor se face cu cleti, iar restul manevrrilor cu mnui de

azbest.
Dac piesele ce se nclzesc sunt clite, temperatura de nclzire va trebui s fie sub
punctul martensitic. De preferin, 9 = 373 K.
Dup aezarea piesei nclzite pe locul dorit, i se aplic cteva lovituri n sens axial,
pentru a-i asigura contactul pe umrul fusului sau n alezajul piesei. Buca sau manonul
trebuie s aib o teire la 30 - 45, iar presarea trebuie fcut la nceput cu un efort mic sau cu
lovituri uoare de ciocan, pentru asigurarea unei centrri corespunztoare.
Rcirea piesei cuprinse se realizeaz mai ales cnd piesa cuprinztoare este prea mare i
dificil de manipulat. Rcirea are loc n mediile:
bioxid de carbon solidificat, care d o temperatur de 198 K (-75C);
amoniac lichid, cu o temperatur de 153 K (-120C);
azot sau oxigen lichid, cu o temperatur de 83 K (-190C).
Durata meninerii n mediu cu temperatur sczut este de 15 - 60 min.
Piesele intermediare se mai fixeaz i prin lipire, sudare, filetare etc.
In general, prin recondiionare, cu ajutorul compensatoarelor de uzare fixe, piesele sunt
aduse la dimensiunile iniiale.
Procedeele tehnologice, prin care se realizeaz aceast metod, sunt cele obinuite:
prelucrri prin achiere, sudare, lipire, filetare, tratamente termice etc. Se apreciaz c prin
aceast metod se pot recondiiona pn la 12 % din totalul pieselor recondiionabile ale mainilor i utilajelor.
1.4.3. Metode de ameliorare prin metalizare sau cromare
Metalizarea
Metalizarea prin pulverizare este un procedeu de depunere a metalului topit pentru:
recondiionarea pieselor uzate;
remedierea defeciunilor de la anumite piese metalice cu defeciuni din turnare;
protecia anticorosiv.
Energia termic pentru topirea metalului (srm sau pulbere) se poate obine pe cale
electric, prin ardere de gaze sau prin cureni de nalt frecven (CIF).
La efectuarea lucrrilor de metalizare este nevoie de:
pistol (aparat) de metalizare;
compresor (pentru obinerea de aer comprimat);
filtru pentru reinerea apei i uleiului din aer;
utilaje pentru prelucrarea suprafeelor pieselor nainte de metalizare (strung, main de
rectificat);
Metalizarea electric (fig. 1.9) const n faptul c arcul electric se formeaz ntre dou
srme - electrod 1, izolate una fa de alta, i apropiate sub un unghi ascuit, iar pulverizarea
metalului provenit din srmele topite se face cu aer sub presiune (6 bar). Este cel mai folosit
procedeu pentru recondiionare.

22

Fig. 1.9 - Aparat de metalizare cu CIF, tip MVC-1: 1 - mecanism de avans; 2 - srmelectrod; 3 - con de ghidare; 4 - inductor; 5 - cuzinet; 6 - zona de nclzire maxim a srmeielectrod; 7 - racord pentru aer sub presiune; 8 - camera pentru pulverizarea aerului; 9 conul interior al cuzinetului
Metalizarea oxiacetilenic se face prin antrenarea srmelor - electrod cu ajutorul unui
mecanism cu role, topirea acestora cu ajutorul flcrii oxiacetilenice i antrenarea particulelor
metalice cu ajutorul aerului sub presiune. Acest procedeu se folosete pentru recondiionarea
suprafeelor interioare ale lagrelor i cuzineilor.
Metalizarea prin CIF se poate aplica att pentru pulverizarea oelului, ct i a metalelor
neferoase, obinndu-se straturi cu rezisten mare la uzur, la temperaturi ridicate i la
coroziune. Fa de metalizarea electric prezint urmtoarele avantaje:
arderea carbonului i a altor elemente chimice din stratul metalizat este mai redus cu
50 - 60 %;
omogenitatea stratului metalizat este mai bun, iar porozitatea este mai redus cu circa
6 %;
nclzirea piesei de metalizat este mai redus. Acest procedeu se poate executa cu
aparatul de tip MVC-1.
Depuneri galvanice (electrolitice)
Depunerile (acoperirile) galvanice constituie un proces tehnologic de recondiionare a
pieselor uzate i de mrire a rezistenei la uzur a acestora.
Depunerea metalului pe cale galvanic este un proces de cristalizare a metalelor (Cr, Ni,
Fe etc.) ce ia natere prin electroliz, adic prin trecerea curentului electric ntr-o baie cu
sruri metalice. Aceast cristalizare se deosebete de aceea care se obine prin topirea metalului (dei ambele duc la aceeai compoziie chimic) prin caliti mecanice superioare: duritate,
tenacitate i rezisten la uzur mult mai mari.
Procedeele de acoperire galvanic folosite n mod frecvent pentru recondiionarea pieselor
n societile de reparaii auto sunt: cromarea, oelirea (fierarea), cuprarea (armirea) i, n
afar de repararea pieselor, acoperirile galvanice se aplic cu succes i n scopuri decorative
sau pentru protecie anticorosiv (zincare, cadmiere, fosfatare, nichelare, argintare, almire
etc.).

23

Fig. 1.10 - Instalaie de cromare:

1 - traverse pentru legturi electrice; 2 - tablou; 3 suporii anodului; 4 - suporii
catodului; 5 - anozi; 6 supori izolatori; 7 9 - ntreruptor 8 - termometru; sigurane; 10 ni
aspiratoare; 11 - picioare izolatoare;
Cromarea se folosete n reparaii pentru:
recondiionarea pieselor din oel, font, cupru, alam, aliaje din aluminiu tratate sau
netratate termic (boluri de piston, elemenii pompelor de injecie, arbori cotii, cmi
de cilindru etc.);
protecia anticorosiv;
n scop decorativ.
Cnd se recondiioneaz piese uzate, cromul se depune direct pe pies, iar pentru protecia
anticorosiv sau n scop decorativ, cromul se depune pe straturi de cupru sau nichel, depuse n
prealabil pe suprafeele respective.

1.4.4. Metode de ameliorare prin tratamente termice sau termochimice

Tratamentele termice sunt operaii de nclzire, de meninere la o anumit temperatur (n
funcie de dimensiunile piesei) i de rcire a aliajelor aflate n stare solid, efectuate cu scopul
de a le modifica structura cristalin i implicit proprietile fizico-mecanice sau tehnologice,
far a modifica forma i dimensiunile.
Scopul tratamentelor termice este de a modifica starea structural i de tensiuni a
semifabricatelor, pieselor i sculelor, pentru asigurarea condiiilor optime de prelucrare,
precum i a durabilitii i a siguranei n exploatare.
Orice tratament termic poate fi reprezentat grafic sub forma unei diagrame trasate n
coordonate temperatur - timp (fig. 1.11). Aceast reprezentare grafic se numete ciclu de
tratament termic i include urmtoarele domenii:
Fig. 1.11-Reprezentarea grafic a tratamentelor termice
nclzirea de la temperatura ordinar T0 pn la o anumit temperatur,
denumit temperatur de tratament termic Tt sau temperatur de nclzire
Tnc ntr-un anumit timp t;
meninerea un anumit timp tm la temperatura de tratament termic;
rcirea pn la temperatura ordinar, ntr-un timp tr.

24

Un ciclu de tratament termic este caracterizat de

urmtorii parametri:
temperatura de tratament termic; durata i viteza
nclzirii; durata meninerii; durata i viteza de rcire;
mediul de nclzire; mediul de rcire.
Clasificarea tratamentelor termice
Clasificarea tratamentelor termice se face, n funcie de
rolul pe care l joac n procesul tehnologic, astfel:
1. tratamente termice preliminare (primare sau
pregtitoare), care au rol de a crea n masa metalic proprietile pentru o prelucrare
ulterioar uoar:
+ recoaceri fr transformri de faz n stare solid (recoaceri) - se aplic pentru lingouri,
piese turnate, piese forjate, asamblri sudate, laminate etc. Se obine o structur normal prin
rcire lent;
+ recoaceri cu transformri de faz n stare solid, denumite n funcie de condiiile de
nclzire i de rcire astfel: recoaceri complete i incomplete, cu rcire continu lent sau n
aer, cu rcire i meninere izoterm etc.;
2. tratamente termice finale (secundare sau definitive), care au rol de a desvri
proprietile finale de exploatare a piesei:
+ clirea - se realizeaz prin rcirea cu vitez mare a produsului metalic, adus printr-o
nclzire prealabil ntr-o stare structural apropiat de cea de echilibru termodina+ normalizarea - tratament termic asemntor recoacerii, cu deosebirea c viteza de rcire
este mult mai mare;
+ revenirea - are ca scop readucerea produselor metalice clite n stri structurale
apropiate de echilibrul termodinamic.

CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA REPARARII MASINILOR

UTILAJELOR SI INSTALATIILOR.
2.1

NECESITATEA

REPARARII

MASINILOR,

UTILAJELOR

SI

INSTALATIILOR.
Repararea si intretinerea in continuarea a masinilor, utilajelor si instalatiilor necesita
cheltuieli importante. In plus, la lucrarile de reparatii participa un numeros personal muncitor
cu inalta calificare.
Depistarea din timp si eliminarea cauzelor care provoaca iesirea premature din uz a
organelor de masini au rezultate economice importante:micsoreaza opririle
neproductive,maresc perioada dintre reparatii si reduce cheltuielile pentru efectuarea
acestora,eliberand in acelasi timp,pentru alte lucrari,un mare numar de muncitori calificati.
Multe piese importante ale masinilor,utilajelor si instalatiilor au suprafete active
insuficient protejate (ghidajele batiurilor,meselor etc.)fiind supuse in acest fel unei uzuri
abrasive intense.
25

Adeseori,distrugerea suprafetelor incepe in urma striviriilor,care se produce atat in

procesul de frecare cat si in cazul lipsei unei miscari relative,precum si din cauza asa-zisei
oboseli a straturilor superficiale ale metalului,din cauza coroziunii sau din alte cauze.
Cele mai caracteristice aspecte ale interactiunii dintre doua suprafete in contact sunt
reprezentate in fig.

In cazul interactiunii suprafetelor in contact fara deplasare relative, suprafetele se

disting,de obicei,ca urmare a strivirii.Acest fapt este characteristic pentru imbinarile cu
pana,cu caneluri,cu filet,pentru stifturile cilindrice,reazeme etc.
In cazul miscarii de rotatie sau rectilinii alternative distrugerea suprafetelor are loc mai
ales datorita uzurii si strivirii.
In aceste conditii functioneaza majoritatea organelor de masini, utilaje si instalatii:
lagarele cu alunecare, bucsele, discuirile cuplajelor de frictiune si ale franelor, suruburilor
conducatoare, batiurile, mesele, carucioarele etc.
In cazul rularii fara alunecare se observa exfolierea particolelor de metal datorita
oboselii straturilor superficiale,in cazul unei duritati insuficiente a materialului si al unei
presiuni mari, are loc in acelasi timp si strivirea
Dintre piesele care sunt distruse in urma oboselii straturilor superficiale ale materialului
fac parte cuplajele cu gheare, rulmentii etc.
In cazul rostogolirii, caracteristica angrenajelor, metalul se distruge datorita uzarii si
oboselii stratului superficial, iar in unele cazuri si din cauza strivirii.
Organele masinilor,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz datorita
cauzelor aratate mai sus,cat si unor defecte constructive sau reparatiilor
defectuoase.Asemenea defecte sunt: alegerea unor materiale si a unui tratament termic care nu
corespunde conditiilor de exploatare a pieselor;alegerea incorecta a jocurilor si a ajustajelor la
locurile de contact ale pieselor;utilizarea unor metode nerationale de imbinare a
pieselor;datorita abaterii de la dimensiunile prescrise pe desen a pieselor in frecare;alegerea
necorespunzatoare a metodei de aducere a uleiului de ungere pe suprafetele in
frecare;rezistenta si rigiditatea insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea incorecta a
masinii,utilajului sau instalatiei.
Durata perioadelor dintre reparatii,in conditii normale de exploatare ai
masinilor,utilajelor si instalatiilor depinde de durata de serviciu a pieselor principale ale
acestora.
Durata de serviciu a pieselor este determinate de marimea uzurii limitata,care serveste
drept criteriu pentru deplasarea pieselor.

26

Obtinerea unor productii de o buna calitate este conditia obligatoriu pentru stabilirea
marimii uzurii limita a organelor componente ale masinilor,utilajelor si instalatiilor.
Acestea se refera in primul rand la piesele principale ca:batiuri,mese,arbori,principali
etc.de care depind precizia si calitatea executiei.
2.2 SISTEME DE REPARATIE
Repararea masinilor,utilajelor si instalatiilor se poate realiza prin mai multe
sisteme,principale fiind urmatoarele:
- sisteme de reparatii executate dupa necesitate este cel mai simplu sistem de organizare
a reparatiilor.
Dupa acest sistem,masina,utilajul sau instalatia se repara atunci cand nu mai pot fi
mentinute in exploatare,deci neplanificat si numai din cauza uzurii avansate ale pieselor;
- sistemul de reparatii pe baza de constatari este sistemul prin care,cu ocazia unei revizii
executate la un utilaj,se stabileste si termenul la care se face revizia urmatoare,precum si
volumul reparatiei pregatindu-se din timp si termenele reparatiei planificate depinde de starea
masinii,utilajului si a instalatiei;
- sistemul de reparatii cu planificare rigida prevede scoaterea obligatorie a
masinilor,utilajelor si instalatiilor din functiune pentru executarea reparatiilor la anumite
perioade stabilite,independent de starea lor tehnica, precum si repararea sau inlocuirea
pieselor si organelor componente la termenele stabilite;
- sistemul preventive de reparatii peridice planificate se bazeaza pe determinarea cat mai
exacta a variatiei uzurilor in timp,la toate organele,piesele si organele masinilor,utilajelor si
instalatiilor
Pe baza acestor uzari in raport cu limitele maxime de uzuri admise pentru fiecare
organ,piesa sau element in parte se determina duratele de functionare corespunzatoare intre
doua reparatii exprimate in numar de ore de functionare.
Aceste durate de functionare sunt folosite pentru stabilirea termenelor la care
masina,utilajul sau instalatia va fi scoasa din serviciu pentru reparatii(structura ciclurilor de
reparatii).
Sistemul admite si impune modificarea continua a termenelor de reparatie in raport cu
rezultatele verificarilor si ale controlului planificat al masinii,utilajului sau instalatiilor.
Avantajele principale ale acestui sistem constau in evitarea iesiri neprevazute a
masini,utilajului sau instalatiilor din functiune si in posibilitatea unei mai bune organizari si
pregatiri a reparatiei si a palanificarii lucrarilor de reparatie pentru orice termen.
Acest sistem prevede lucrari de intretinere si lucrari de reparatii.

2.3 TIPURI DE REPARATII

In cadrul lucrarilor de intretinere la anumite intervale de timp in functionarea masinilor
se executa revizia tehnica R .

27

Prin revizie tehnica se inteleg operatii ce se executa in scopul determinarii starii tehnice
a masinii,utilajului sau instalatiei si a principalelor operatii ce urmeaza a se efectua cu ocazia
primei reparatii planificate,pentru a se asigura in continuare functionarea normala a acesteia.
Aceste revizii tehnice fiind de scurta durata este indicate sa se execute cand masinile
sunt oprite(in schimburile neprograma etc.).
Lucrarile de reparatii reprezinta ansamblul de masuri luate pentru reconditionarea sau
inlocuirea pieselor componente uzate ale masinilor,utilajelor si instalatilor in vederea
mentinerii caracteristicilor functionale ale acestora.
In functie de complexitatea masinilor si utilajelor,durata de functionare,gradul de uzura
etc. sunt prevazute urmatoarele categorii de interventii: reparatia curenta si reparatia capitala.
Reparatia curenta R cuprinde lucrarile ce se executa periodic,in mod planificat,in
scopul inlaturarii uzurii materiale sau a unor deteriorari locale prin repararea, reconditionarea
sau inlocuirea unor piese componente sau chiar inlocuirea partiala a unor subansambluri
uzate.
In functie de marimea intervalului de timp de functionare intre reparatii,de importante
lucrarilor ce se executa si volumul pieselor si subansamblurilor reparate,reconditionarea sau
inlocuirea,reparatiile curente se impart in:
-

reparatii curente de gradul 1( Rc );

reparatii curente de gradul 2(Rc 0.

La reparatiile curente de gradul 1 se executa urmatoarele operatii: reparatia
aparatorilor,spalarea pieselor provenite de la mecanismele democrate si remedierea defectelor
de suprafata,reconditionarea sau inlocuirea pieselor uzate de mica importanta,razuirea
loviturilor
de
pe
suprafetele
de
ghidare
si
ajustarea
penelor
si
a
adaosurilor,spalarea,verificarea si reparatia dispozitivelor de ungere si racire,schimbarea
uleiului,reglajul echipamentuli electric.
La reparatiile curente de gradul 2 volumul lucrarilor este mai mare,executandu-se in
afara de lucrarile de mai sus si urmatoarele operatii: repararea sau inlocuirea lagarelui sau a
rulmentilor,repararea sau inlocuirea aparatajului de pornire: reglarea sistemului de comanda
electrica sau hidrauluic, verificarea si repararea pieselor motorului electric,vopsirea.
Reparatia capital R reprezinta gama de lucrari ce se executa in mod planificat,dupa
exprimarea ciclului de functionare prevazut in normative,in scopul mentinerii parametrilor
nominali si preintampinarii iesirii masinii sau utilajului din functiune inainte de termen.
Cu ocazia reparatiilor capitale se pot inlocui circa 50% din piesele componente,insa
valoarea acestei reparatii nu trebuie sa depaseasca 60% din valoarea de inlocuire a
masinii,utilajelor sau instalatiei respective.
O data cu efectuarea reparatiilor capitale se pot aduce unele imbunatatiri si
modernizari,cu conditia ca valoarea totala a reparatiei capitale,inclusive cheltuielile pentru
imbunatatiri si modernizari sa nu depaseasca valoarea maxima de mai sus.
Reparatia accidentala R este interventia care se efectueaza cand functionarea masinii
se intrerupe brusc,ca urmare a unei avarii.
Cauzele accidentelor pot fi: oboseala materialelor care provoaca schimbarea structurii
materialelor si deci a caracteristicilor mecanice(rezistenta,elasticitate etc.);intretinerea
28

necorespunzatoare;reparatiile
neexecutate
necorespunzator;exploatarea neglijenta.

la

timp;reparatiile

executate

2.4 PLANIFICAREA REPARATIILOR

Reparatiile se planifica pentru o perioada de un an calendaristic,iar stabilirea reparatiilor

necesare a fiecarei masini,utilaj sau reparatie pe aceasta perioada formeaza planul anual de
reparatii.
La intocmirea planului de reparatii se tin seama de:
starea tehnica a utilajului rezultata din constatarile facute cu ocazia ultimului
control planificat:
ultima reparatie executata,categoria si durata:
felul productiei (de unicate,in series au in masa)si precizia cerut;
conditiile de exploatare;numarul de schimburi;
propunerile sectiilor si sectoarelor care exploateaza masina,utilajul sau instalatia.
Planul anual este apoi transpus in graficul anual in care se cuprinde toate reparatiile
masiniilor,utilajelor si instalatiilor intr-un an,precum si termenele de incepere si de terminare
a acestor rparatii
De asemenea,se indica numarul de ore necesar reparatiilor,costul si intervalul in care se
face reparatiile.
Pe baza planificarii cuprinse in planul anual se elaboreaza planurile lunare.
2.5 NORMATIVELE DE REPARATII
In tara noastra sunt elaborate normative in care masinile,utilajele si instalatiile sunt
evidentiate pe subgrupe,tipodimensiuni,precum si in functie de parametrii tehnico-economici
ai acestora.
Normativele sunt prevazute pentru fiecare masina,utilaj sau instalatie in parte codul de
clasificare,denumirea categoriei grupei,subgrupei si a tipului de fond fix,durata de serviciu
normata( ani/mii ore),numarul de schimburi,ciclul de reparatie si intervalul dintre
interventii(in ore de functionare),timpul de stationare in reparatie,contul in procente al
reparatiilor din valoarea de inlocuire.
Reparatiile accidentale nu se include in planul de reparatii intrucat orice accident este un
fenomen ocazional,intamplator.
Timpul de stationare in reparatie(zile lucratoare)pe fel de operatii este orientativ,in
functie de posibilitatile si pregatirea reparatiei de care dispune unitatea detinatoare,pot varia
de la o reparatie la alta si de la o intreprindere la alta.

29

2.6 CICLUL DE REPARATII

Ciclul de reparatii reprezinta perioada de timp,in ore lucrate,intre doua reparatii capitale
sau,pentru masina,utilajul sau instalatia noua de la darea lor in exploatare,pana la prima
reparatie capitala.
Durata ciclului de reparatii este stabilita pentru fiecare tip de masina,utilaj sau instalatie

in normative de reparatii cuprinde o reparatie capitala,2-3 reparatii curente de gradul 2,6-12

reparatii curente de gradul 1 si 27-72 revizii tehnice,in functie de tipul productiei.
In figura. este reprezentat ciclul de reparatii in care T este durata de serviciu intre doua
reparatii capitale R .Un exemplu practice de stabilire a ciclului de reparatii pentru un strung
revolver codificat in normative 405,023,0 cu o durata de serviciu normata de 120 000 de ore
este prezentat in figura.
Pe toata durata de serviciu,conform normativelor,strungului revolver I se fac trei
reparatii R la perioade de timp de 30 000 de ore de functionare
Pana la prima reparatie capitala,intre acestea,si de la ultima reparatie capitala pana la
casarea masinii respective. Se fac doua reparatii curente de gradul 2(R 0la 10 000 de ore de
serviciu
Intre doua reparatii curente de gradul 2 se efectueaza trei rparatii curente de gradul 1,(R
)la 2 500 de ore de serviciu si patru revizii tehnice (R )la 1250 de ore de serviciu dupa
fiecare reparatie curenta de gradul 1.

30

2.7 METODE DE REPARATII

Pentru fiecare fel de reparatie,in raport cu volumul lucrarilor de executat si conditiile de
executie ,se vor putea alege urmatoarele metode de reparatii:
metoda reparatiilor pe loc, care se aplica in generala la repararea
masinilor,utilajelor si instalatiilor mari,pentru a caror deplasare nu exista mijloacele de
transport necesar,sau a caror deplasare este costisitoare.
Metoda aceasta se poate aplica insa si pentru masinile si utilajele mici in ateliere,la care
este organizata deplasarea echipelor reparatoare impreuna cu sculele necesare la locul de
amplasare a lor.
Avantajele acestei metode consta in aceea ca suprima cheltuielile si intervalele de timp
consumate cu transportul utilajelor de la locul de productie pana la atelierul de reparatii.
Este necesar insa ca la aplicarea acestei metode sa se organizeze astfel locul de
munca,incat sa existe spatiu suficient pentru deplasarea personalului muncitor care
repara,pentru demontarea si spalarea pieselor etc.
metoda reparatiilor prin inlocuirea de subansambluri,care se aplica in special in
cazurile cand exista mai multe masini si utilaje identice.
In acest fel se poate aproviziona un stoc minim de subansambluri care pot fi montate in
momentul in care mijlocul fix intra in reparatie.
Subansamblurile demontate se reconditioneaza in atelierele de reparatii si se pastreaza
devenind astfel subansambluri de rezerva pentru viitoarele reparatii.
Inlocuirea subansamblurilor gata reparate aduce o scurta simtitoare a duratei
reparatiilor,deoarece masina,utilajul sau instalatia in reparatie se scoate din functiune numai in
perioada necesara pentru demontarea si montarea subansamblurilor respective.
metoda lucrarilor simultane consta in defalcarea lucrarilor de reparatii pe mai
multe grupe de operatii si se incredinteaza fiecare grupa de operatii unei echipe specializate.
Operatiile desfasurandu-se in paralele se scurteaza simtitor timpul totale de reparatie.
Metoda necesita insa o tehnologie bine intocmita pentru a se evita suprapunerile dintre
operatii;
metoda lucrului in schimburi continue
este metoda in doua sau trei
schimburi,care se aplica ori de cate ori trebuie ca reparatia masinii,utilajului sau instalatiei sa
se realizeze intr-un termen foarte scurt (accidente,strangulari in productie etc.)
metoda executarii reparatiilor in timpul repausului se aplica la executarea
reparatiilor masinilor,utilajelor si instalatiilor care nu pot fi scoase din procesul de productie.
Reparatia se executa in repausul programului de munca,astfel: cand utilajul este
exploatat intr-un schimb sau doua,reparatia se executa in repaus dintre schimburi,iar cand
utilajul este exploatat in trei schimburi,reparatia se executa partial,pe subansambluri,astfel ca
in fiecare repaus se repara un subansamblu.

31

2.8

ORGANIZAREA REPARARII

MASINILOR,

UTILAJELOR

SI

INSTALATIILOR
Dupa marimea intreprinderii,organizarea executarii reparatiilor se poate face in unul sau
mai multe ateliere de reparatii,dintre care unul central si altele organizate pe langa sectoarele
de productie,numite ateliere de sector.
Sarcinile atelierului de sector sunt:
executarea reviziilor tehnice si a reparatiilor curente de gradul 4 in cadrul
sectorului de productie respectiv;
executarea reparatiilor accidentale(neplanificate).
Sarcinile atelierului central de reparatii sunt:
executa reparatiile capitale si curente de gradul 2;
executa piesele de schimb cu uzura intense.
Pentru a putea indeplini sarcinile care le revin,atelierele de reparatii sunt
inzestrate cu utilajul necesar,cu instrumentele de masurat si controlat,precum si cu aparatele
pentru incercarea metalelor si ansamblurilor,cu standuri de proba etc.
In cazul inzestrarii cu intregul utilaj prescris,atelierele de sector pot executa reparatiile
planificate curente de gradul 1 si 2.
In industria constructoare de masini,reparatiile se fac esalonat in tot cursul anului.
Sarcinile echipelor de reparatii sunt:executate reparatiilor pe ansambluri;verificarea
utilajului;montarea pieselor de schimb si de rezerva executate in atelierul central de reparatii.
Aceste lucrari se executa la timpul calendaristic planificar,masinile fiind scoase din
serviciu in timpul cat dureaza reparatiile.
Prin revizile tehnice se stabilesc exact piesele defecte care trebuie inlocuite si lucrarile
de ajustaj ce trebuie executate astfel ca momentul opririi masinii sa existe piesele necesare de
schimb,echipa de reparatii sa fie complet formata si fiecare component al ei sa stie ce are de
facut.

CAPITOLUL 3. PRINCIPALELE NORME DE PROTECIE A MUNCII

LA LUCRRILE DE NTREINERE, REPARAII I MONTAJ
3.1. LUCRRI DE AJUSTAJ, LCTUERIE, MONTAJ
Bancurile de lucru trebuie s fie stabile,bine fixate pe pardoseal i s aib dimensiunile
corespunztoare operaiilor care se execut i nltimea potrivit
Menghinele de banc vor fi bine fixate la o nlimecare s asigure muncitorului o
poziie comod de lucru
Uneltele de mn trebuie s aib mner de lemn de esen tare fr noduri, s nu fie
sparte etc

32

 Zilnic ,nainte de nceperea lucrului maistrul sau eful de echip va controla dac
uneltele corespund condiiilor.

Este interzis ca n timpul lucrului s se aeze uneltele pe treptele scrilor

mobile,schele,tablouri etc.Muncitorul care execut astfel de lucrri i este obligat a lsa

sculele din mn trebuie s aib buzunare speciale sau trus pentru pstrarea uneltelor.

3.2. DEMONTRI, MONTRI, REPARAII

La demontarea,repararea i montarea motoarelor cu ardere intern, echipa respectiv va
lucra sub conducerea unui maistru sauef de echip bine instruit,asupra normelor de protecie
a muncii i bine pregtit asupra operaiilor ce i se ncredineaz

Uneltele utilizate de echipe de reparaii cum i dispozitivele de ridicat

(vinciuri,macarale etc.)trebuie s fie n perfect stare. Ele vor asigura muncitorului o poziie
comod de lucru
nainte de punerea n funciune a unui motor montatsau reparat se va controla cu
atenie dac toate uneltele care au servit la reparaie au fost nlturate

3.3. RODAREA I NCERCAREA MOTOARELOR

Pentru asigurarea condiiilor optime de munc la atelierul de probe i rodri trebuie luate
urmtoarele msuri:
S se asigure ncperi adecvate n care bancurile de probe vor fi astfel instalate nct s
evite spaiile nguste care ar putea mpiedica circulaia muncitorului i transportul materialului
S se asigure iluminarea suficient a atelierelor i vopsirea pereilor n culori deschise
pentru a mri luminozitatea
Ventilaia atelierului de probe trebuie asigurat cu exhaustoare suficient de puternice
pentru a asigura o curtenieperfect a atmosferei
Aparatele de ridicat (macarale,monoraiuri)trebuie verificate periodic din punct de
vedere al rezistenei i inute n condiii tehnice perfecte
Atelierul de probe i rodri trebuie nzestrat cu crucioare speciale pentru
transportarea motoarelor i a prilor componente ale acestora
Motoarele electrice ale frnelor sau ale celorlalteutilaje electrice vor fi legate n mod
obligatoriu la pmnt ,pentru a evita pericolul de electrocutare

33

n afara celor artate, ntreprinderea trebuie s verifice periodic prin control medical,
sntatea tuturor muncitorilor caredeservesc atelierul de probe i s pun la dispoziia
acestoraechipamentul de protecie prevzut de regulamentul n vigoare.

34

BIBLIOGRAFIE
1. Pavelescu
Simona,
Osain Angela

2. Gh.
Fril,
M.
Fril, S. Samoil
3. Gh.
Fril,
M.
Fril, S. Samoil
4. Viorel
Cazan,
Vargyas Zsolt
5. Ion
Mooc,
Ion
Popescu
6. Tudor A., Marin I

7. drd.ing.N.
Tnase,
ing.M. Eremia

8. dr.ing.. Pece, ec. A.

Dsclescu
9. ***

Sisteme mecanice, pneumatice i hidraulice ale

automobilului, AUXILIAR CURRICULAR elaborat prin
finanare Phare n proiectul de Dezvoltare institu ional a
sistemului de nvmnt profesional i tehnic, noiembrie
2008
Automobile, cunoatere, ntreinere i reparare, Editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2007
Calculul i construcia automobilelor, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1977
Curs de legislaie rutier, conducere preventiv,
mecanic, prim ajutor, Editura Calipso, 2007, Suseni,
Trgu Mure
Autobuze cu motoare diesel orizontale, construcie,
ntreinere, exploatare, Editura tehnic, Bucureti, 1979
Ambreiaje i cuplaje de siguran cu friciune. ndrumar
de proiectare. Institutul Politehnic Bucureti, 1985
Ghid privind autoevaluarea nivelului de securitate pentru
unitile de reparaii auto
(Elaborat n cadrul Institutului Naional de Cercetare
Dezvoltare pentru Protecia
Muncii INCDPM), Ediie: 2002
Ghid privind autoevaluarea nivelului de securitate pentru
ntreprinderile mici i mijlocii. (Elaborat de Institutul
Naional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecia
Muncii INCDPM), 2002
Notie de curs, clasa a IX-a

35