ARGUMENT

Transmiterea miscarii si energiei mecanice de la un organ de masina la altul sau

de la o masina sau un aparat la altul, se realizeaza cu organe de masini care alcatuiesc o
transmisie mecanica.
Transmisiile mecanice pot realiza:
legaturi intre arborele motor al masinii de fortaa si arborele principal al masinii de lucru
sau intre arborii masinii de lucru pentru transmiterea puterii sau a miscarii;
schimbarea turatiei de la un arbore la altul intr-un raport dat, ca de exemplu, la
reductoare, la cutiile de viteze ale masinilor-unelte etc.
In functie de elementele folosite se deosebesc urmatoarele categorii de transmisii
mecanice: transmisii prin roti dintate, prin curele, lant, cablu, prin roti de fictiune, prin
volanti si cuplaje. Tipul de transmisie mecanica se stabileste tinand seama de distanta
dintre axe, puterea de transmisie, raportul dintre transmitere, randament, conditii de
functionare, constructia masinii sau a mecanismului etc.
Astfel, la masinile-unelte, se intalnesc frecvent transmisiile prin roti dintate, la
compresoare transmisiile prin curele, la unele prese transmisiile prin roti de frictiune etc.
Tehnologia si utilajele folosite la asamblarea transmisiilor mecanice sunt specifice
fiecarei categorii de transmisie.
In componenta utilajelor si aparatelor se gasesc, deseori, sisteme de transmitere a
miscarii de rotatie sau rectilinii. Acestea au rolul de a transmite miscarea mentionand sau
schimband marimea fortei, precum si mentionand miscarea de rotatie sau transformand-o
in miscare rectilinie.
Transmisia miscarii se realizeaza prin diferite sisteme, cu ajutorul unor elemente
componente care caracterizeaza tipul transmisiei. Astfel pentru mentinerea miscarii de
rotatie, se folosesc transmisii prin:
- curele (din piele, tesaturi, textile, trapezoidale din cauciuc cu sau fara
insertii metalice)
- lanturi (din zale-inele cu profil rotund);
- cuplaje (fixe, mobile, elastice, cardanice, cu sau fara ambreiaje);
- roti de fictiune;
- angrenaje din roti dintate;

4
 Cap 1. ASAMBLAREA ANGRENAJELOR
Angrenajul este ansamblul format din cel putin doua roti dintate, folosit pentru
transmiterea miscarii prin contactul direct dintre dintii acestora.
Rotile dintate folosite la angrenaje pot fi cilindrice sau conice.Un caz particular il
constituie angrenajul surub melc-roata melcata.

1.1. ASAMBLAREA ANGRENAJELOR CU ROTI DINTATE

CILINDRICE
Operatiile principale care se efectueaza la asamblarea acestor tipuri de angrenaje
sunt urmatoarele: pregatirea rotilor, a arborilor si a carcaselor in care se monteaza;
asamblarea rotii pe arbore; verificarea angrenarii.
Pregatirea rotilor, a arborilor si a carcaselor. Inainte de a se incepe asamblarea
propriu-zisa, este necesar sa se faca o serie de verificari privind precizia dimensionala
rugozitatea suprafetelor si eventualele deformari ale rotilor dintate, ale arborilor sau ale
carcaselor. Nu se admit ovalitati sau conicitati ale alezajului sau ale arborelui peste
limitele prescrise in documentatia tehnica. Bavurile ramase pe muchiile dintilor de la
prelucrarea mecanica se indeparteaza prin pilire sau razuire.
La carcase dupa ajustarea planului de separatie si verificarea dimensionala a
alezajelor in care se monteaza arboreal, se verifica distanta dintre axe si paralelismul
acestora.

Fig. 1. Verificarea distantei dintre axe si a paralelismului alizajelor

Pentru angrenarea corecta a doua roti dintate este necesar ca axele lor sa fie in
acelasi plan sa fie paralele, iar distanta dintre ele sa fie egala cu suma razelor de
rostogolire a celor doua roti.
Distanta dintre axe se verifica cu micrometrul, cu sublerul, cu caliber speciale sau
cu dispozitive special construite.
Pentru masurarea distantei dintre axe se pot folosi arbori-etalon sau chiar arbori
pe care urmeaza a fi montate rotile dintate. Masurarea se face cu micrometrul si chiar cu
sublerul, daca precizia de masurare satisface campul de toleranta al distantei dintre axe.
Metoda de masurare, folosindu-se arboj-etalon, se utilizeaza atunci cand nu se
cere o precizie prea mare, deoarece jocurile dintre arborii-etalon si lagarele in care se
aseaza influenteaza rezultatele masurarilor.

5
 Pentru verificari de pozitie si in cazul unei productii de serie se utilizeaza
dispozitive speciale, pentru masurarea distantei dintre axe si pentru verificarea
perpendicularitatii suprafetelor frontale ale carcaselor, cu axa alezajului.
Asamblarea rotilor pe arbore. Asamblarea rotilor dintate pe arbori poate fi
realizata in mai multe moduri in functie de forma geometrica a partii arborelui pe care se
monteaza roata, de momentul de rasucire transmis de la arbore la roata, de solutia
adoptata pentru impiedicarea deplasarii axiale etc.
In majoritatea cazurilor, rotile dintate se asambleaza pe suprafetele cilindrice si
mai rar pe suprafetele conice.
Rotile dintate fixe se asambleaza pe partea cilindrica a arborelui cu ajustaj blocat,
fortat, adherent si in unele cazuri preset usor.
Dupa ce arborele si roata s-au pregatit in vederea asamblarii, se monteaza pana in
canalul arborelui si apoi se introduce roata dintata pe suprafata cilindrica de centrare a
arborelui.
Presarea rotilor pe arbori se realizeaza manual, in cazul rotilor rotilor de diameter
mijlocii si mari.
La introducerea rotii pe arbore, o atentie deosebita trebuie sa se acorde centrarii
rotii pe arbore, pentru a se evita montarea ei in pozitie necorespunzatoare.
In acest sens se recomanda ca loviturile de ciocan sau forta dezvoltata de presa sa
se aplice asupra unei bucse, care se aseaza pe butucul rotii concetric cu alezajul ei.
In timpul asamblarii, arboreal se reazema cu capatul celalalt de la o piesa fixa sau
se prinde in menghina daca este de dimensiuni mici.
Defectele mai frecvente care apar dupa asamblarea rotii pe arbore sunt
urmatoarele:
- montarea necorespunzatoare a rotii dintate, datorita neatentiei, in special la capatul
introducerii arborelui in alezaj sau datorita dispozitivului de asamblare care nu asigura o
ghidare corecta;
- legatura rotii pe arbore, care este rezultatul prelucrarii necorespunzaroare a alezajului
rotii dintate, respectiv diametrul alezajului creste intr-o parte sau de la centru in ambele
parti avand forma conica sau dubla conica;
- deformarea rotii ce apare datorita strangerii prea mari dintre alezaj si arbores au datorita
ovalitati arborelui, avand ca effect bataia radiala a rotii;
- contact neetans intre roata si gulerul arborelui datorita faptului ca presarea nu este
suficienta;
- batai radiale si frontale datorate unor prelungiri necorespunzatoare, existentei unei
excentricitati, neparalelismului dintre axa alezajului si axa cercului de rostogolire al rotii
etc.

6
 Fig. 2. Montarea unei roti dintate pe un arbore cu ajutorul unei bucse

Rotile dintate functioneaza normal daca la montarea lor se asigura: paralelismul

arborilor, coincidenta centrelor de greutate ale rotilor dintate cu axele lor de rotatie si
respectarea distantei dintre axele arborilor.
In cazul cand bataile frontale si radiale depasesc valorile admisibile, roata dintata
se demonteaza de pe arbore si se preseaza din nou , insa rotita cu un unghi oarecare fata
de pozitia initiala.
Daca si dupa aplicarea acestui procedeu, abaterile sunt mai mari decat cele
admisibile, atunci roata se demonteaza si se inlocuieste cu alta.
Dupa aceste verificari, se monteaza arborii in lagare si se efectueaza controlul
angrenarii.
Controlul calitatii asamblarii grupului de repere in cadrul subansamblului sau
ansamblului se face prin verificarea petei de contact.
Pentru a efectua acest control, danturile celor doua parti ale angrenajului supus
verificarii, sunt mai intai spalate si degresate, dupa care flancurile dintilor rotii dintate
conducatoare se vopsesc cu un strat subtire de albastru de Paris sau amestec de negru de
fum cu petrol. Apoi roata conductoare se roteste incet, de preferinta manual, urmarindu-
se amprentele lasate pe flancurile dintilor rotii dintate conduse. In practica calitatea
angrenarii si modul de functionare a angrenajului se apreciaza si dupa zgomotul produs.

Fig. 3. Verificarea montarii rotilor dintate

7
 Rotile dintate care angreneaza intre ele trebuie sa se rostogoleasca lin, iar
zgomotul produs de ele sa fie permanent uniform.
Zgomotul prea mare sau schimbator se produce totdeauna din cauza erorilor de
executie sau de montare a rotilor dintate.
In functie de caracterul zgomotului produs in timpul functionarii se stabilesc
cauzele care le genereaza si anume:
- zgomotul pulsat se datoreste excentritatii rotilor;
- vajaitul puternic si socurile se datoresc pasului mare si profilului neuniform;
- scartaitul este generat de asperitatile de pe profilul dintilor etc.
Tot pentru o functionare linistita si corecta, jocurile laterale si cele radiale trebuie
sa aiba valori optime. Marimea acestor jocuri este functie de distanta dintre axe si
precizia de prelucrare a rotilor.
Jocurile laterale mari duc la socuri, uzura rapida si chiar ruperea dintilor. Jocul
radial depinde de modul de prelucrare a dintilor si se ia 0.15-0.30 din valoarea modulului.
Jocul dintre flancurile rotilor dintate in angrenare se poate verifica manual,
regland rotile conjugate la distanta teoretica dintre axe si determinand jocul total printr-un
calibru de interstitii sau sarma de plumb. Prin rotirea manuala a rotilor, sarma se turteste
intre dinti. Grosimea sarmelor turtite se masoara cu micrometrul. Jocurile pot fi
controlate mai prcis cu ajutorul unor dispozitive speciale.

1.2. ASAMBLAREA ANGRENAJELOR CU ROTI DINTATE

CONICE
Angrenajele cu roti dintate conice se folosesc la transmiterea miscarii si puterii
intre doi arbori concurenti, care fac intre ei un anumit unghi.
In majoritatea cazurilor, unghiul dintre axele arborilor este de 90 grade.
Dupa forma dintilor, rotile dintate conice pot fi: cu dinti drepti, inclinati sau curbi
Rotile conice cu dinti drepti se folosesc la viteze periferice mici iar cele cu dinti curbi la
viteze mari pentru ca angrenarea lor este mai uniforma si functionarea mai linistita.
La asamblarea angrenajelor cu roti dintate conice se executa aceleasi operatii ca
si la rotile dintate cilindrice.
Pregatirea pieselor in vederea asamblarii: La pregatirea rotilor dintate conice si a
arborilor in vederea asamblarii apare o problema mai deosebita fata de a rotilor dintate
cilindrice si anume aceea privind verificarea rotilor dintate.
Datorita conicitatii cat si faptului ca grosimea dintelui descreste de la baza spre
varf, verificarea rotilor dintate conice este mult mai dificila.
De aceea mai ales in cazul productiei in series au in urma verificarea rotilor
dintate conice se realizeaza prin angrenarea cu roata dintata etalon pe un dispozitiv pentru
verificarea complexa a rotilor dintate conice. La productia de unicate sau in serie mica
verificarea rotilor dintate conice se realizeaza controland angrenarea lor.
Conditiile de baza care trebuie indeplinite pentru o angrenare corecta sunt:
axele lagarelor sa se afle in acelasi plan sis a se intersecteze in varful conurilor de
rostogolire ale rotilor dintate conice;
respectarea unghiului dintre axele lagarelor.
La asamblarea unui angrenaj cu roti dintate conice ambele roti trebuie asezate
astfel incat varfurile conurilor sa se gaseasca intr-un punct iar generatoarele conurile de

8
rulare sa coincida. Realizarea acestei asezari constituie reglarea angrenarii rotilor dintate
conice.

Fig. 4. Schema reglarii rotilor dintate conice aflate in angrenare

Pentru aceasta este necesar ca rotile conice sa se deplaseze in lungul axelor

respective, fie ambela roti, fie numai una din ele.
Dupa ce s-a gasit pozitia reciproca a rotilor dintate se face marcarea pentru ca la
ansamblarile ulterioare ambele roti sa poata fi asezate in aceeasi pozitie.
In practica, simultan cu reglarea angrenajelor conice, se executa si reglarea
celorlalte elemente ale ansamblului.
Marimea acestui joc se stabileste in raport cu precizia, dimensiunile si modulul
rotilor dintate.
Contactul corect al dintilor angrenajului montat se verifica in felul urmator: dintii
unei roti se vopsesc si ambele roti dintate se rotesc.

Fig. 5. Ansamblul unui angrenaj conic

Pe dintii rotii nevopsite apar pete, dupa care se apreciaza calitatea angrenajului.
Se considera ca angrenarea este buna, daca pata de vopsea apare in partea subtire a
dintelui rotii dintate, cand rotile nu sunt in sarcina, iar sub sarcina, in pozitie centrala.
Daca petele de vopsea sunt diferite atunci asamblarea este considerata
necorespunzatoare, fiind generata de urmatoarele cauze:
- joc insuficient intre flancurile rotilor
- unghiul dintre axe este mai mare decat cel prevazut
- unghiul dintre axe este mai mic decat cel prescris
Daca petele de vopsea sunt situate pe o parte a dintelui, la capatul ingust iar pe
cealalta parte, la capatul gros, inseamna ca axele rotilor dintate nu sunt in acelasi plan.

9
1.3. ASAMBLAREA ANGRENAJELOR MELCATE
Angrenajele melcate se folosesc pentru transmisia de turatii mici sip uteri mari
intre arbori, care se incruciseaza in spatiu, de obicei sub un unghi de 90 grade.
Angrenajele melcate se compun dintr-un surub melc numit surub fara sfarsit, care
angreneaza cu roata elicoidala, numita si roata melcata. Puterea si miscarea se transmit de
la melc la roata si numai in cazuri exceptionale, invers.

Fig. 6. Angrenaj surub roata melcata

Asamblarea angrenajelor melc-roata se incepe cu montarea rotii melcate

respective cu montarea coroanei pe butucul rotii, daca coroana este executata separat.
Coroana se preseaza pe butucul rotii cu ajutorul presei sau al unui dispozitiv special, in
stare rece sau la cald.
Apoi se executa gaurile pentru stifturile de blocare, se fixeaza dupa care se
monteaza stifturile filetate.
Se efectueaza in final verificarea excentritatii rotii dintate asamblate.
In cazul fixarii cu ajutorul suruburilor coroana se centreaza in prealabil dupa
gulerul butucului astfel incat axele gaurilor pentru suruburi la cele doua piese sa coincide
dupa care se fixeaza cu trei suruburi.
Dupa asamblare se efectueaza verificarea excentritatii rotii urmarind apoi sa se
monteze si celelalte suruburi de strangere.
Operatile de asamblare a rotilor melcate pe arbori si verificarea lor se executa
asemanator cu cele de la rotile dintate cilindrice.
La asamblarea angrenajelor cu melc problema principala o constituie asigurarea
unei angrenari corecte intre melc si roata melcata.
Dupa asamblarea angrenajului urmeaza verificarea pozitiei axului surubului-
melc, a modului de functionare si a contactului dintilor surubului-melc cu roata melcata.
Pozitia axului surubului-melc se verifica cu firul in plumb asezat pe fetele
laterale ale surubului, masurandu-se distanta dintre fir si coloana rotii melcate. Daca
aceasta verificare nu se poate realiza cu firul de plumb, se foloseste un sablon care se
reazema in doua puncte de suprafata frontala a rotii melcate si se masoara distanta.
Aceasta trebuie sa fie aceeasi in ambele parti ale rotii melcate.
Daca in urma verificarii se constata ca axa melcului nu se gaseste in planul
median al rotii melcate se va deplasa axial roata pana in eliminarea abaterii. Jocul in
angrenare se poate verifica prin aprecierea rotii in gol a melcului intr-o parte si in alta,
roata melcata fiind blocata contra rotirii.
Aceasta metoda de verificare este subiectiva precizia ei fiind conditionata de
calificarea montatorului.

10
 Verificari mai precise pot fi executate cu ajutorul calibrelor de interstitii sau prin
masurarea grosimii unei sarme de plumb care a fost introdusa in prealabil intre dintii in
angrenare. Si in cazul angrenajelor melcate aprecierea calitatii angrenarii se face in urma
verificarii marimii si pozitiei petelor de contact lasate pe flancurile dintilor rotii melcate.
Vopseaua se aplica pe suprafata elicoidala a melcului. Prin rotirea lenta a
melcului, pe dintii rotii melcate vor aparea pete de contact ce indica modul in care se
realizeaza angrenarea. In cazul unei angrenari corecte, petele de contact lasate pe
flancurile dintilor rotii melcate trebuie sa se intinda cel putin 50% din latimea dintilor pe
35-75% din lungimea lor in functie de clasa de precizie.
La angrenajele melcate, dupa asamblare se verifica incalzirea in timpul
functionarii si usurinta la mers. Un angrenaj melcat executat si asamblat correct, trebuie
sa se roteasca usor cu mana fara intepeniri in anumite pozitii. Rotirea greoaie sau
intepenirea in anumite pozitii indica existenta unor defecte care duc la incalzirea
exagerata, la intensificarea uzurii si la reducerea randamentului angrenarii.

11
Cap 2. MONTAREA TRANSMISIILOR CU CURELE
Transmisiile cu curele se incadreaza in grupa transmisiilor cu elemente flexibile
impreuna cu transmisiile cu funii, cu cabluri si cu lant.
La transmisiile cu legatura flexibila efortul de la roata motoare este transmis prin
frecare la roata condusa. Elementele flexibile de transmisie sunt curelele, care pot fi
confectionate din piele, panza cauciucata, lana, bumbac si alte materiale.
O transmisie completa se compune in general din cureaua de transmisie, rotile de
curea, dispozitivul de intindere si carcasa protectoare.
Montarea transmisiilor cu curele se incepe cu montarea rotilor de curea. Roata de
curea poate fi fixata pe o parte de calare de capat, iar imbinarea poate fi cu pana paralela
sau cu pana inclinata. Cand capatul este cilindric si pana paralela se prevede de obicei la
arbore cu guler pentru fixarea axiala a rotii. Daca roata este fixata cu pana paralela sau
concava este prevazuta si o piulita ce se insurubeaza la capatul filetat al arborelui, sau o
saiba fixa prin suruburi. In cazul cand roata este fixate cu pana de strangere, nu mai este
necesara o fixare suplimentara.

Fig. 7. Fixarea rotilor de curea pe capetele arborilor

Tehnologia de asamblare incepe cu montarea penei in locasul de pana din arbore,

dupa care se preseaza roata cu prese manuale sau mecanice. In timpul presarii trebuie
avut grija ca pana san u iasa din locas, iar roata sa fie coaxiala cu arborele.
Verificarea montarii rotilor de transmisie consta in masurarea batailor radiale si
frontale. Valorile admisibile ale acestor batai depind de diametrul rotii si de turatia ei,
deoarece cu cat diametrul este mai mare, si turatia mai mica, cu atat bataia admisibila
poate fi mai mare si mai invers.
Efectul acestor batai il constituie uzura rapida a lagarelor in cazul masinilor-
unelte se inrautateste calitatea de prelucrare a pieselor. Pentru verificarea batailor frontale
si radiale se foloseste acul de trasat sau comparatorul. Acul de trasat se monteaza intr-un
suport astfel incat sa atinga cu varful roata, fie radial fie frontal numai intr-un singur
punct la o rotatie completa a rotii. Se intoarce roata cu 180 grade si se masoara bataia
radiala sau frontala cu ajutorul unui calibru de interstitii, introdus intre suprafata rotii si
varful acului.
Daca rotile de curea sunt deplasate una fata de alta linealul sau firul cu plumb vin
in contact numai cu un singur punct al rotii. In cazul rotilor de curea cu latimi neegale

12
trebuie ca axa de simetrie a asamblarii sa treaca prin centrele celor doua roti; pozitia
reciproca dintre acestea se verifica flosindu-se piese intermediare fixate cu cate un
dispozitiv cu surub.

Fig. 8. Verificarea pozitilor reciproce a rotilor de curea

In cazul in care urma verificarilor se constata ca abaterile sunt mai mari decat
cele prevazute in documentatia tehnologica se analizeaza cauzele care le-au generat ca:
montarea gresita a arborilor in lagare, deformari ale arborilor, montare necorespunzatoare
a rotilor, prelucrarea gresita a gaurilor rotilor etc. Dupa inlaturarea defectelor se trece la
montarea curbelor. Pentru aceasta mai intai se imbina capetele curelelor prin lipire,
cusatura sau cu ajutorul agrafelor.
Modul de imbinare a curelelor late influenteaza siguranta in functionare.
Calitatea imbinarii are un rol deosebit la curelele care functioneaza cu viteza mare, care
intinse puternic si care se infasoara pe roti de curea de diametru mic.
Lipirea curelelor se practica numai in cazul curelelor din piele si din panza
cauciucata. Pentru aceasta curelele se taie oblic pe o lungime fiind groasa curelei.
Suprafetele de lipit se curate cu o perie de sarma dupa care se aplica adezivul.
Lipitura se preseaza puternic prin trecerea curelei printer doua valturi, strangandu-se apoi
intre doua placi metalice incalzite pana la intarirea adezivului. Imbinarea curelelor cu
agrafe se aplica la toate tipurile de curele. Dupa montarea agrafelor se introduce in
ochiurile acestora un stift, obtinandu-se o imbinare elastica.
Cureaua imbinata cu agrafe lucreaza in bune conditii la viteze periferice mari si
la diameter mici de infasurare. In afara de procedeele aratate se mai practica si alte tipuri
de imbinari ale curelelor ca de exemplu , cu nituri de cupru, aluminiu etc. Pentru a
asigura o buna functionare a transmisiilor cu curele si pentru a se imbina patinarea,
curelele trebuie montate cu o tensiune initiala.
O tensiune mare are drept urmare ruperea curelei in locul cusaturii si o uzura
intensa a lagarelor. De aceea, curelele din piele noi sunt supuse la intindere inainte de
montare, operatie care se face la masini speciale sau prin suspendarea unor greutati.

13
 Cap 3. MONTAREA TRANSMISIILOR CU LANT
Transmisiile cu lant se folosesc pentru distante mari si in cazurile in care
miscarea de rotatie trebuie transmisa fara alunecari, adica cu un raport de transmitere
constant. In functie de destinatie, in constructia de masini se folosesc urmatoarele tipuri
de lanturi: lanturi cu dinti, lanturi cu eclise, bolturi si bucse, lanturi cu elemente bloc, cu
elemente pline si cu elemente fasonate. Lanturile cu dinti, numite si lanturi fara zgomot,
se folosesc pentru transmiterea unor forte relative mari, cu viteze intre 3 si 25 m/s. Roata
de lant are dinti trapezoidali cu unghiul de 2357 grade, numarul dintilor fiind intre 13
si 120. Lanturile cu eclise, bolturi si role sunt utilizate la transmiterea miscarii cu viteze
intre 1 si 15 m/s.
Lanturile cu elemente fasonate se folosesc foarte frecvent la transmisii cu viteze
reduse pana la 34 m/s. Rotile pentru lanturi difera de celelalte roti de transmisie prin
forma constructive a obezii. Obada este prevazuta cu proeminente care intra in angrenare
cu elementele lantului, de unde si denumirea de roti dintate pentru lant. Rotile pentru
lanturi se clasifica dupa felul lantului care se infasoara in: roti pentru lanturi cu zale
ovale, roti pentru lanturi cu eclise si roti pentru lanturi speciale.

Fig. 9. Dispozitiv pentru imbinarea capetelor unui lant

Montarea transmisiilor cu lanturi consta din fixarea rotilor pe arbori, fixarea

lanturilor pe roti si imbinarea lanturilor. Montarea rotilor de lant pe arborii de transmisie
se realizeaza in majoritatea cazurilor, cu ajutorul unor pene sau caneluri.
Dupa fixarea rotilor de lant pe arborii respective se verifica bataia radiala sic ea
frontala. Bataia admisibila depinde de turatia si de gradul de incarcare. Pentru transmisii
de precizie, bataia radiala a rotii montate pe arbore nu trebuie sa depaseasca 0,05-0,06
mm pentru fiecare 10 mm ai dimensiunii rotii. Pentru a se asigura o infatisare corecta a
lantului pe dintii rotilor, axele acestora trebuie sa fie paralele si in acelasi plan.
Pozitia rotilor de lant se verifica controlandu-se paralelismul axelor arborilor pe
care sunt montate, precum si deplasarea relativa. Se stabileste lungimea lantului si se
executa imbinarea capetelor, cu ajutorul unor dispozitive speciale, prevazut cu un surub
avand filet stanga-dreapta. Pentru imbinare se folosesc zale sau placute in functie de tipul
lantului. Urmeaza verificarea sagetii lantului.
Ungerea se poate efectua:
- prin picurare la viteze cuprinse intre 2,5 si 5 m/s
- prin ungere fortata cu ajutorul unei pompe
- cu ajutorul canilor de ulei la fiecare 15-20 h, in cazul vitezelor mici.
Lubrifiantul trebuie sa alimenteze ramura inferioara a lantului la partea de
angrenare, pentru a patrunde mai usor in jocurile articulatiei.

14
Cap 4. MONTAREA TRANSMISIILOR CU CABLURI

Cablurile servesc ca elemente de transmitere a miscarii de rotatie intre doi arbori

sau pentru transmiterea miscari liniare. Pentru a putea transmite miscarile amintite,
cablurile se infasoara pe roti prevazute cu canale.
Roata se introduce dup ace, in prealabil s-a montat pana in canalul de arbore si
apoi se strange saiba filetata care are rolul de a impiedica iesirea rotii de pe arbore.
Capetele de cablu se pot imbina prin impletire, care este o operatie greoaie, si apoi se
impletesc laolalta astfel incat sectiunea cablului rezultat sa fie peste tot aceeasi.
Peste fixarea unui capat de cablu de alt organ de masina se utilizeaza mai multe
tipuri constructive de dispozitive.

Fig. 10. Fixarea cablului pe ochet

Cap 5. MONTAREA TRANSMISIILOR CU

15
 ROTI CU FICTIUNE

Transmisiile cu roti de fictiune servesc la transmiterea si transformarea miscarii

de rotatie folosind frecarea ce ia nastere intre suprafetele de contact.
Avantajele transmisiilor cu roti cu fictiune sunt: constructie simpla, siguranta la
suprasarcini, mers linistit si fara socuri, permit cuplarea si decuplarea in timpul mersului.
Dezavantajele acestor transmisii sunt: raportul de transmisie se modifica din
cauza patinarilor, in timpul mersului puterile de transmisie sunt mici etc.
Transmiterea momentului se realizeaza cu ajutorul penelor, iar asigurarea
impotriva iesirii de pe arbore, cu ajutorul unui surub sau al unei pulite. Inainte de montare
se verifica bataia frontala si radiala care pot sa aiba valori mai mari decat cele admisibile,
datorita unor prelucrari neingrijite. Se introduce rotile pe arbore si se controleaza cu
calibrul de interstitii paralelismului si contactul dintre roti.
Apoi se monteaza penele in locasuri, se introduce rotile pe arbori si se strang
piulitele sau suruburile.

Cap 6. ASAMBLAREA VOLANTILOR

16
 Volantii sunt organe de masini de dimensiuni si greutati relative mari, utilizati la
uniformizarea vitezelor de rotatie a arborilor diferitelor masini si mecanisme, acolo unde
conditiile de functionare impugn acest lucru.
Asamblarea volantilor pe arbori se poate realize prin mai multe metode si anume:
asamblarea pe suprafata conica si pana: asamblarea cu flansa si suruburi , asamblarea pe
arbore cilindric si pana.
Asamblarea pe suprafata conica si pana este metoda care asigura o centrare
precisa a volantului pe arbore, insa prezinta dezavantajul ca impune prelucrarea conica a
arborelui si a alezajului din Volant sin u permite montarea ambreiajului in volant.
Asamblarea cu flansa si suruburi este metoda cea mai des folosita cand conditiile
de centrare sunt mai putin pretentioase decat in cazul asamblarii pe con, eliminandu-se
prelucrarile suplimentare pentru obtinerea suprafetelor conice de centrare. O atentie
deosebita trebuie sa se acorde la asamblarea volantilor pe arborii problemei echilibrarii
statice si echilibrarii dinamice a pieselor. Indiferent de metoda de montare utilizata, este
necesar pentru asamblarea volantilor pe arbori sa se efectueze urmatoarele operatii:
- verificarea initiala a suprafetei de asamblare si a pozitiilor de prindere;
- montarea propriu-zisa;
- verificarea asamblarii;
Pentru a usura operatiile de montare a volantilor pe arbori este necesar ca in
prealabil sa se asigure arborilor pozitia cea mai convenabila pentru montare sis a se
foloseasca dispozitive pentru ridicarea volantilor la inaltimea corespunzatoare montarii,
acestora pe arbori.

Fig. 11. Dispozitiv pentru fixarea cablului cu pana

Dispozitivele utilizate trebuie sa asigure o prindere cat mai simpla a volantilor si

posibilitatea de actionare manuala. In cazul metodei de asamblare cu flansa si suruburi,
arborele este asezat pe lagarele carcasei, avand flansa si o parte din suruburi montate
initial, iar volantul este adus in pozitie verticala, astfel ca axa gaurilor sa corespunda cu
axa suruburilor, dupa care se introduc si celelalte suruburi. Se face apoi insurubarea
piulitelor in mod uniform si se asigura impotriva desurubarii.
La montarea pe suprafata conica si pana se face initial verificarea riguroasa a
contactului dintre suprafetele conice, prin montarea libera a volantului si centrarea
conului arborelui pe care s-a depus in prealabil un strat subtire de vopsea. Daca executia
suprafetei conice nu este corecta, pata de contact nu va fi distribuita uniform pe toata
suprafata conului, si in acest caz este necesara ajustarea suprafetei conice a bancului, prin

17
razuire sau prin rodare dupa conul arborelui. Apoi prin loviri usoare cu un ciocan de
cupru pana se monteaza in locasul respectiv al arborelui dupa care se introduce din nou
volantul pe ax, fie folosind dispozitive speciale, fie prin strangerea piulitei din capatul
arborelui. Verificarea asamblarii volantilor pe arbori. Pentru ca volantul sa functioneze in
bune conditii este necesar ca suprafetele cilindrice sau conice ale arborelui si alezajului sa
fie coaxiale, iar suprafetele plane sa fie perpendiculare pe axele suprafetelor cilindrice,
adica bataia radiala si frontala sa se incadreze in abaterile limita admisibile.
Dupa montarea definitiva a volantului pe arbore se verifica bataia radiala si
frontala cu ajutorul comparatorului, ca in cazul rotilor dintate montate pe arbori. Pentru
ca dupa demontare volantul sa nu cada de pe arbore, trebuie ca simultan cu demontarea sa
fie apropiat si fixat-dispozitivul de prindere suspendat de un scrpete sau de caruciorul
macaralei.

18
 Cap 7. MONTAREA CUPLAJELOR
Cuplajele sunt organe de masini prin intermediul carora se asigura transmiterea
miscarii de rotatie, a momentului de torsiune, se limiteaza sarcinile, se compenseaza
erorile de executie si de montaj etc. dintre tronsoanele aceluiasi arbore, a unor arbori
diferiti sau a unor organe de masini. Cuplajele mecanice pot fi clasificate in doua grupe
mari (STAS 7082) si anume: cuplaje permanente si cuplaje intermitente (ambreiaje).
Fiecare tip de cuplaj are o tehnologie specificata de asamblare in raport cu
constructia si destinatia sa in cadrul masinii din care face parte.

Fig. 12. Dispozitiv pentru scoaterea volantului de pe arbore

Montarea cuplajelor cu flanse sau cu discuri incepe cu verificarea coaxilitatii

arborilor. Discurile se monteaza pe capetele arborelui prin impanare, presare la rece sau
la cald. Ele se pot fixa si prin sudare, sau se realizeaza dintr-o bucata cu arborele
respectiv. Pozitia de centrare a discurilor se asigura printr-un prag de centrare, iar fixarea
se face cu suruburi. Dupa fixarea discurilor pe capetele arborilor, se aduc gaurile de pe
discuri astfel incat sa corespunda si apoi se introduce provizoriu un surub intr-una din
gauri, dupa care se alezeaza gaurile, se introduce suruburile de fixare si se strang
piulitele. Se scoate apoi surubul montat provizoriu, urmand sa se alezeze gaura sis a sa
monteze definitive si ultimul surub.
Cuplajul cu manson este alcatuit din doua semicupe asamblate cu suruburi care
strang cele doua capete ale arborelui. Momentul se transmite prin intermediul unei pene
longitudinale. Asamblarea cuplajului cu manson este simpla si anume: se monteaza pana
longitudinala, apoi se aduc in contact cele doua jumatati ale cuplajului, se introduce
suruburile si se strang piulitele.
Cuplajele elastice cu bolturi se monteaza astfel: se introduce inele de cauciuc pe
bolturi, apoi se monteaza bolturile in semicuplaj prin strangerea piulitei pana la refuz.
Imperecherea semicupelor se face prin presarea bolturilor cu rondele, in gaurile
corespunzatoare din cealalta semicuapla.

19
 Cap 8. MECANISME DE TRANSFORMARE A
MISCARII

Pe langa mecanismele de transmitere a miscarii de rotatie exista si mecanisme cu

ajutorul carora miscarea de rotatie se transforma in miscare rectilinie sau invers.
Acestea sunt:
- angrenajul roata dintata cremaliera;
- mecanismul biela-manivela;
- mecansimul cu excentric;
- mecanismul cu came;
- mecanismul cu clichet;

8.1. ANGRENAJ ROATA DINTATA-CREMALIERA

Cremaliera este o bara prevazuta in lungul ei cu dinti: de obicei cremaliera este
fixa si roata dintata cu care este angrenata se deplaseaza rectiliniu. De fapt, sistemul
reprezinta un caz particular al angrenajelor cilindrice care una din roti are o raza infinit de
mare, devenind o bara rectilinie dintata. Angrenajul se construieste la fel ca sic el al rotii
cilindrice, dintii putand fi drepti sau inclinati.
Dand o miscare de rotatie rotii dintate, cremaliera va capata o miscare de
translatie in lungul ei. Uneori roata dintata este inlocuita cu un surub-melc, rezultand
mecanismul melc-cremaliera; Conditiile de montaj, cunoscand ca acestea reprezinta un
angrenaj cilindric, vor fi similare cu cele generale ale acestora si anume:
pozitia reciproca dintre roata dintata si cremaliera sa fie realizata astfel incat dreapta
primitive a cremalierei sa fie tangenta la cercul primitiv de raza al rotii dintate cu care se
angreneaza. Sa asigure permanent distanta dintre axa rotii dintate si axa dintilor
cremalerei.

Fig. 13. Cremaliera

Pentru a se verifica corectitudinea montajului se intrebuinteaza ceasul comparator

si se urmareste modul in care se face contactul suprafetelor dintilor, respectiv al petelor
de contact. Totodata trebuie sa se aiba in vedere planeitatea si rectilinitatea cremalierei
montate. Angrenajul cu cremaliera este folosit la masini-unelte cu miscare rectilinie,

20
masini tipografice, aparate de laborator, cricuri. Cricul cu cremaliera, numit si cric cu
vartej, se compune dintr-o cremaliera care culiseaza intre niste piese de ghidaj aflate in
corpul cricului. Actionarea rotii dintate asupra cremalierei se face prin intermediul unei
manivele care, pentru siguranta, este prevazuta cu clichet. Acest cric se executa pentru
sarcini de 50, 100 si 150 KW.

8.2.MECANISM BIELA-MANIVELA
Un mecanism care transforma o miscare rectilinie alternative intr-o miscare de
rotatie este mecanismul biela-manivela folosit la masinile cu abur, la motoare cu ardere
interna, compresoare cu piston, pompe cu piston. Pistonul care antreneaza la masinile cu
abur, tija si capul de cruce, executa miscarea rectilinie alternativa.
Capul de cruce este organul care face legatura intre tija pistonului si biela. Capul
de cruce aluneca pe niste talpi fixe glisee care il mentin in axa cilindrului. Sprijinirea
capului de cruce pe glisiere se face prin intermediul patinelor captusite cu bronz sau cu
metal alb. Volantul fixat solidar pe arbore, este o roata cu masa cu masa mare si are rolul
de a uniformiza turatia arborelui.

Fig. 14. Mecanism biela - manivela

Manivela, fixate pe arborele masinii, poate executa numai o miscare de rotatie.

Biela este articulate la una dintre extremitati cu capul de cruce, iar la cealalata extremitate
cu manivela. In acest fel biela urmeaza cu un cap miscarea manivelei, iar cu celalalt cap.
Miscarea capului de cruce. Corpul bielei executa in acest fel, de fapt, o miscare
unghiulara oscilitoare.

8.3.MECANISMUL CU EXCENTRIC
Excentricul este o manivela de o constructie speciala. El transforma o miscare
circulara continua a unui arbore motor intr-o miscare rectilinie alternative a unei tije, in
cazul unei curse mici.

21
 Fig. 15. Mecanism cu cama

In practica, mecanismul se foloseste la distributia masinilor cu abur sau la

actionarea pompei de alimentare cu apa a locomotivelor cu abur. In general excentricul se
compune din: excentricul propriu-zis, colierul excentricului si tija excentricului. Tija
excentricului joaca rolul bielei.
Mecanismul cu excentric se monteaza prin fixarea discului pe arbore cu ajutorul
unei pene, apoi fixand semicolierul inferior pe capatul tijei-biela. Se aseaza semicolierul-
capac, se regleaza jocurile prin introducerea adaosurilor si dupa verificarea bunei
functionari, se definitiveaza strangerea suruburilor colierelor. La verificare are in vedere
realizarea unei corecte perpendicularitati a arborelui excentricului fata de ghidajele
culisoului utilajului aferent.

8.4.MECANISMUL CU CAME
Camele servesc la transformarea miscarii de rotatie intr-o miscare rectilinie fiind
folosite, in special, pentru comandarea anumitelor organe care nu executa miscari cu
surse mari. Cama prezinta o proeminenta cu profil determinat pe suprafata unui disc sau
arbore. In contact permanent cu aceasta suprafata se gaseste un organ urmaritor
tachetul: astfel se realizeaza o deplasare periodica respective, la intervale egale, tachetul
este impins rectiliniu.
O utilizare frecventa a a cestui mecanism se gaseste la comanda supapelor la
motoarele cu ardere interna la care cama si tachetul transmit miscarea prin intermediul
unei piese numita culbutor, la supapa motorului.
In momentul contactului dintre proeminenta camei si tachet, ia nastere un soc,
datorita diferentei vitezelor acestora; acestea, in timp uzeaza profilul camei si da nastere
la jocuri mari care impun periodic efectuarea unui reglaj al intersitiului dintre
proeminenta maxima a camei si suprafata de contact a tachetului. Aceasta valoare se face
cu calibru de intersitii, cu valori cuprins intre 0,03 si 1 mm, potrivit indicatiilor prevazute
in cartea tehnica a utilajului. Camele, in general, sunt solidare cu axul lor, fiind, deci fara
reglare a unghiului de fixare. Cand cama este atasata si fixata pe axul respective, se
procedeaza la o reglare ulterioara a unghiului de fixare.

8.5.MECANISMUL CU CLICHET
Clichetul este o parghie articulata la un capat si avand celalalt capat profilat astfel
incat, patrunzand intre dintii unei roti dintate, sa impiedice rotirea acesteia intr-un anumit
sens. Clichetul, deci poate bloca sau debloca un ax ce se roteste intr-un sens sub actiunea

22
unei comenzi. Intrucat dintii clichetului lucreaza la indoire si la presiune, ei se executa cu
latime mai mare la baza.
Acest dispozitiv are mai multe aplicatii, asociat cu alte mecanisme alcatuind de
exemplu organe de franare cu oprire automata, reprezentand astfel dispozitivele de
siguranta. Clichetul mai este folosit la unele mecanisme speciale de deplasare cu cursa
foarte scurta. El este actionat pentru a impinge un dinte si apoi, retragandu-se un pas,
angreneaza urmatorul dinte, repetand miscarea. In acest fel, roata dintata sau cremaliera
se deplaseaza pas cu pas.

23
 Cap 9. NORME DE PROTECTIA MUNCII
n atelierele de montaj i ntreinere, se iau o serie de msuri, n scopul proteciei
mpotiva accidentrilor i pentru evitarea deteriorrii organelor de maini.
Printre aceste msuri enumerm: temperatura n interiorul atelierului trebuie s
fie optim pentru desfurarea activitii ( temperatura ridicat micoreaz atenia i
percepia, iar cea sczut micorez mobilitatea lucrtorilor). msuri de mecanizare i
automatizare,n special a operaiilor grele cu risc crescut de accidentri; curaarea aerului
de gaze, praf, arburi prin ventilaie; atelierele de reparaii i intreinere trebuie s fie bine
iluminate, att ziua ct i noaptea; protejarea instalaiilor electrice mpotriva electrocuttii
i legarea aparatelor i instalaiilor la pmnt; verificarea nainte de utilizare a instalaiilor
de ridicat( cabluri, lanuri, scripeti) ancorarea mainilor i a instalaiilor n timpul
transportului; evitarea staionrii muncitorilor n raza de aciune a macaralelor;
mecanismele de ridicat i transportat s fie manevrate numai de personalul calificat n
acest scop; respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevreaz substanele
necesare splrii pieselor( mnui , mti de gaze , interzicerea folosirii flacrii
deschisem deprtarea de locurile de sudare); verificarea strii utilajelor i dispozitivelor
folosite; indeprtarea achiilor de pe maini; respectarea regulilor de depozitare a
pieselor.
Echipamentul individual de protecie reprezint mijloacele cu care este dotat
fiecare participant n procesul de munc i constituie un element foarte important n
protejarea factorilor de risc.
Echipamentul se acord obligatoriu i gratuit tuturor salariailor, precum i altor
categorii participante la procesul muncii, in conformitate cu Normativul- cadru de
acordare i utilizare a echipamentului individual de protecie, elaborat de Ministerul
Muncii, Solidaritii Sociale i Familiei i aprobat prin Ordinul 225/ 1995. Pe baza
acestuia, angajatorul este obligat s intocmeasc lista intern de dotare a EIP
(Echipamentul Individual de Protectie) adecvat executrii sarcinilor de munc n condiii
de securitate.
Alegerea echipamentului individual de protecie se face n funcie de riscuri,
alegndu-se tipul, aplicndu-se anumite standarde i folosind anumite marcaje.
Prevenirea accidentelor de munc i a bolilor profesionale se face prin
introducerea pe pia i prin utilizarea doar a acelor echipamente individuale de protecie
care mentin sntatea i care asigur securitatea utilizatorilor, fr a aduce atingere
sntii sau securitii altor persoane, animale domestice ori bunuri, atunci cnd sunt
ntreinute adecvat i utilizate conform scopului prevzut .
Utilizarea EIP este permis dac:
- este conform reglementrilor tehnice aplicabile ;
- este corespunztor riscurilor pe care le previne, fr a induce el nsui un risc
suplimentar.;
- rspunde condiiilor existente la locul de munc ;
- ine seama de cerinele ergonomice i de sntate ale angajatului;
- este adaptat conformaiei purttorului;
In cazul dereglrii sau degradrii normale a acestuia, respectiv al pierderii
calitii de protecie, se acord obligatoriu un nou echipament.

24
 Degradarea sau pierderea lui nainte de termenul de utilizare prevzut din vina
purttorului atrage rspunderea acestuia de prejudiciul cauzat, potrivit legii ( art 13 ,
Legea 90/ 1996, republicat).

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Utilajul si tehnologia meseriei. Editura didactica si pedagogica R.A. Bucuresti

1999 Autorii: ing Vasile Margineanu, ing. Dumitru Todorecu, ing. Ion Morar

2. Masini si utilaje din industria constructoare de masini. Editura didactica si

pedagogica, Bucuresti, Autorii: ing. Neculai Huzum, ing. Gabriel Rantz.

3. Reteaua Internet

26