COLEGIUL TEHNIC “MIHAI BRAVU”

PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE
CALIFICARE PROFESIONALĂ DE NIVEL 3

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: MECANIC UTILAJE SI INSTALATII IN

INDUSTRIE

TEMA: EXECUTATI MONTAREA ARBORILOR DREPTI

ÎNDRUMĂTOR PROIECT, CANDIDAT

Ing GRIGORE DOINA VASILE M. CĂTĂLIN DUMITRU

BUCURESTI
2021
 Cuprins

Argument
Cap 1 Arbori
Cap 2 Montarea arborilor drepti
Cap 3 NORME DE PROTECŢIA MEDIULUI ȘI N.T.S.M.
Bibliografie
 ARGUMENT

Organele de maşini sunt piese , ansambluri de piese, având rol funcţional utilitar, care intră în
compunerea organică-structurală a oricăror maşini, agregate, mecanisme sau dispozitive.
Având rol funcţional bine determinat, fiecare organ de maşină poate fi analizat, proiectat şi
executat separat, considerându-l însă independent ca solicitare şi uzare cu celelalte organe cu care se
asamblează.
Performanţele funcţionale şi tehnice ale oricărei maşini depind de doi factori principali:
concepţia proiectului care elaborează schema de principiu a viitoarei maşini şi însuşirile calitative
ale fiecărui element structural component.
Primul factor poate fi asigurat printr-o temeinică pregătire teoretică şi practică de
specialitate a proiectului.
Al doilea factor demonstrează că performanţa şi siguranţa în exploatarea maşinii,
durabilitatea şi fiabilitatea sa sunt hotărâte de calitatea fiecărui organ component.
Marea diversitate de forme şi dimensiuni permit gruparea organelor de maşini după o serie de
criterii, dintre care mai importante sunt cele constructive şi cele funcţionale.
Din categoria organelor folosite pentru realizarea şi asigurarea mişcării de rotaţie fac parte
două categorii de organe de maşini:
• osiile şi arborii, ca elemente susţinute, având mişcare de rotaţie;
• lagărele, ca elemente de susţinere şi ghidare a osiilor sau a arborilor, care asigură mişcarea
de rotaţie a acestora.
Prezenta lucrare tratează la un nivel mediu, atât noţiunile teoretice cât şi cele practice
referitoare la asamblarea lagărelor. .
 CAPITOLUL 1. ARBORI

1.1. Tipuri, rol funcţional

Osiile şi arborii sunt organe de maşini, care au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie
simplă şi de a susţine elementele constructive aflate în mişcare de rotaţie.
Ele fac legătura cu alte elemente de la care primesc şi transmit mişcarea de rotaţie. Osiile şi
arborii drepţi au axa longitudinală dreaptă.

Domeniile de utilizare a osiilor şi a arborilor sunt prezentate în tabelul 1.

Nr. Denumire Utilizare

crt.
la construcţia dispozitivelor de ridicat, la construcţia vehiculelor rutiere
1. osii şi feroviare, la
articulaţiile cilindrice, în construcţia mecanismelor cu pârghii
la construcţia turbinelor cu aburi, la turbinele hidraulice, pompe,
2. arbori compresoare, motoare,
drepţi generatoare, maşini-unelte, construcţia de aparate

la construcţia motoarelor cu ardere internă, a maşinilor cu aburi, cu

3. arbori cotiţi piston, a preselor cu
manivelă, a maşinilor agricole

Arborii au ca funcţie principală transmiterea mişcării de rotaţie şi, prin urmare, transmit
puteri şi momente de torsiune.

În funcţie de variantele constructive, arborii se reprezintă conform tabelului 2.

Nr. crt. Tipul arborelui Reprezentare

1 arbori cu secţiune
. constantă

2
. arbori în trepte

3
. arbori cotiţi

4
. arbori flexibili
 Arborii drepţi au rolul de a susţine organele de maşini, aflate în mişcare de rotaţie (roţi dinţate,
roţi de curea, rotoare de motoare, cuple). Ei transmit momente de torsiune organelor de maşini cu
care sunt legaţi şi, de aceea, sunt solicitaţi în timpul funcţionării la încovoiere şi torsiune şi, mai rar,
la întindere şi compresiune. În timpul funcţionării, arborii drepţi se găsesc în mişcare de rotaţie
Arborii drepti sunt cel mai frecvent folositi in transmisiile mecanice. Sunt utilizati ca arbori de
transmisie, pentru fixarea organelor de transmisie (roti dintate, roti de curea, roti de lant, semicuplaje
etc.) sau ca arbori principali ai masinilor unelte, unde servesc la fixarea organelor de lucru (sculelor).
Sectiunea arborelui, pe lungime, care poate fi constanta sau variabila in trepte, este determinata de
repartitia sarcinilor (momente de torsiune, momente de incovoiere, forte axiale) de-a lungul axei sale
si de tehnologia de executie si montaj.
Pentru arborii care sunt solicitati numai la torsiune si momentul de torsiune este distribuit pe
toata lungimea acestora, se utilizeaza sectiunea constanta
Pentru arborii solicitati la torsiune si incovoiere, la care, de regula, momentul de torsiune nu
actioneaza pe toata lungimea, iar momentul incovoietor este variabil pe lungimea acestora, fiind mai
mic spre capete, se utilizeaza sectiunea variabila in trepte . Acestia se apropie de grinda de egala
rezistenta, permit fixarea axiala a organelor sustinute si asigura un montaj usor; se recomanda ca
piesele montate pe arborii in trepte sa treaca liber pana la suprafetele lor de montaj, pentru a se evita
deteriorarea diferitelor suprafete si slabirea strangerii ajustajelor.

Arborii cotiţi susţin organele de maşini în mişcare de rotaţie (cuple, roţi dinţate, rotoare de
generatoare electrice). Ei sunt solicitaţi în timpul funcţionării la încovoiere, torsiune şi, mai rar, la
întindere şi compresiune. De asemenea, în lagărele de sprijin se transmit forţe transversale şi axiale,
primite de la organele de maşini montate pe arbori.
Clasificarea arborilor se face după mai multe criterii, conform tabelului 3

Tabelul 3.
Nr. crt. Criteriul de clasificare a arborilor Tipul arborilor
1. tipul solicitării - arbori solicitaţi la torsiune
- arbori solicitaţi la încovoiere şi
torsiune
2. numărul reazemelor - arbori pe două reazeme
- arbori pe mai multe reazeme
3. comportarea la vibraţii - arbori rigizi
- arbori elastici
4. poziţia în care lucrează - arbori orizontali
- arbori verticali
- arbori înclinaţi
 1.2. Materiale şi tehnologie

Osiile şi arborii se execută din materialele prezentate în tabelul 4:

Nr.
crt. Tipul materialului Denumirea industrială

1
1. oţel carbon de uz general 0L42, OL50, 0L60
2
2. oţeluri de calitate 0LC25, OLC 35, 0LC45
3 oţeluri aliate de 13 CN 30, 21 Mo MC 12,15 C 08,18 MC, 16 Mo
3. construcţie CN 13
4
4. oţel turnat forjat pentru obţinerea formei şi a dimensiunilor
5
5. materiale metalice neferoase alamă, duraluminiu pentru industria de aparate
6
6. materiale plastice

Alegerea materialelor urmăreşte satisfacerea condiţiilor cerute de rolul funcţional şi de

siguranţa în exploatare. Acest lucru poate fi obţinut prin alegerea materialelor, dar şi prin soluţii
constructive şi tehnologice optime.
Solicitările la care sunt supuşi arborii sunt, de regulă, solicitări variabile şi, de aceea, o
importanţă deosebită se acordă concentratorilor de eforturi unitare, în consecinţă, prelucrarea
mecanică a acestora va fi făcută cât mai atent, întrucât orice zgârietură sau urmă pronunţată,
rezultată în urma prelucrărilor mecanice, poate constitui un loc de ruptură.
Pentru construcţia arborilor, se recomandă folosirea, atât cât este posibil, a elementelor
standardizate.
Din punct de vedere tehnologic, arborii se prelucrează, de regulă, prin strunjire. Rectificarea
se aplică în zonele de sprijin ale arborelui sau în locurile în care pe el se montează alte elemente.
Semifabricatul folosit este un laminat. În cazul arborilor şi al osiilor de dimensiuni foarte mari,
aceştia pot fi sudaţi şi apoi supuşi prelucrărilor prin aşchiere.
De regulă, alegerea formei adecvate este însoţită şi de aplicarea unor tratamente termice,
termochimice şi mecanice, având rol de îmbunătăţire a caracteristicilor.
Oţelurile aliate sunt folosite numai în situaţia în care acest lucru este justificat economic şi
funcţional.
Deşi sunt mai puţin rezistenţi, uneori se adoptă soluţia construirii arborilor din fontă,
deoarece aceştia sunt mai puţin sensibili la concentratori de tensiune şi amortizează
mai bine vibraţiile, fiind folosiţi în construcţia motoarelor cu ardere internă.
Din punctul de vedere al construcţiei, există două categorii de arbori:
-cu secţiune plină
- cu secţiune inelară.
Datorită execuţiei mai uşoare, se preferă arborii cu secţiune plină.
Părţile componente ale arborilor (Fig.1) sunt:
• fusurile;
• zonele de calare;
• tronsoanele intermediare (manetoane la arbori cotiţi).
 Fig. 1 . Părţile componente ale arborilor
a - arbore drept; b - arbore cotit 1 - fusuri; 2 - zone de calare; 3 - tronsoane de calare
(manetoane)

Portiunile de calare sunt reprezentate de tronsoanele pe care se monteaza piesele sustinute

de arbore, care pot fi: roti dintate, roti de curea, roti de lant, semicuplaje etc. Aceste portiuni se pot
executa cilindrice si mai rar conice; forma conica este preferata in cazul montarilor si demontarilor
repetate sau atunci cand se impune o centrare mai precisa a rotii pe arbore.
Fusurile sunt materializate de partile arborelui cu care acesta se reazema in carcasa. In cazul
lagarelor cu alunecare, se executa fusuri cilindrice, conice sau sferice; la lagarele cu rulmenti, fusul
se executa sub forma cilindrica, diametrul fusului alegandu-se in functie de diametrul interior al
rulmentului.

Cap 2 ASAMBLAREA ARBORILOR DREPTI

Pentru montarea arborilor drepţi, trebuie parcurse următoarele etape:

- pregătirea arborilor şi a cuzineţilor pentru montaj;
- montarea propriu-zisă;
- verificarea operaţiei de montare.

1.Pregătirea pentru montaj. Operaţia constă în verificarea fusurilor, a părţilor de calare, a

canalelor de pene, a canelurilor şi a altor prelucrări ale arborilor. Suprafeţele verificate trebuie să
fie netede, fără zgârieturi sau urme de lovituri şi necorodate.

Prin ajustare fină, folosind o pânză abrazivă, sunt îndepărtate bavurile, zgârieturile şi petele
de rugină.

Operaţia nu este recomandată arborilor care au fost supuşi unor tratamente de suprafaţă, nici
celor cu acoperiri care prezintă pericolul de a fi îndepărtate.

Trebuie acordată o deosebită atenţie axei de simetrie a arborelui, mai ales în situaţia în care
pe acesta sunt fixate roţi dinţate, deoarece deformaţiile pronunţate pot provoca o lipsă de
paralelism între axele ce susţin roţile ce angrenează. Lipsa de paralelism a axelor roţilor aflate în
angrenare conduce la neuniformitatea presiunii pe flancurile dinţilor.
 2.Montarea arborilor.
Înainte de montarea arborilor, se fac următoarele verificări:
- se controlează coaxialitatea lagărelor;
- se verifică arborii, din punct de vedere dimensional;
- se verifică rectiliniaritatea arborilor şi defectele de prelucrare;
- se controlează suprafeţele fusurilor şi ale pivoţilor;
- se controlează duritatea fusurilor.

Operaţia de montaj începe cu ajustarea cuzineţilor după fusurile arborilor. Pentru aceasta,
fusurile se şterg cu o cârpă moale şi se acoperă cu un strat subţire de vopsea. Se aşează arborele în
lagăre cu toate fusurile deodată, se montează capacele lagărelor la locurile lor şi se roteşte uşor
arborele, pentru ca vopseaua de pe fusuri să lase urme pe cuzinet. Apoi se demontează capacele
lagărelor, se scoate arborele şi se ajustează cuzinetul, îndepărtându-se urmele de vopsea.

Operaţia se repetă, până când se consideră că suprafaţa petelor de vopsea corespunde

recomandărilor tehnologice din desenul de asamblare. În final, se fixează capacele lagărelor şi se
asigură şuruburile de fixare împotriva autodeşurubării.

3.Verificarea montajului arborilor. Această operaţie se face odată cu efectuarea probelor

de funcţionare a maşinii. Un indicator al bunei funcţionări a acestui tip de ansamblu este
temperatura de lucru, care nu trebuie să depăşească 65 °C.

Montarea arborilor compusi din mai multe bucati

Imbinare realizata prin cuplaj cu manson si arbore canelat 1 si 2 arbori canelati ,3 manson
canelat ,4 surub.Fig2

Fig2
Imbinarea realizata prin cuplaj cu manson cilindric ,fara caneluri si cu stift 1 si 2 arbori , 3
manson , 5 stift.fig 3

Fig 3
Montarea arborilor compusi din mai multe bucati
Imbinarea realizata prin flanse stranse cu suruburi 1 si 2 arbori. Fig4

Fig4

Piulita Flansa (partea de sus

hasurata)
Splint de siguranta Pana laterala (cerntrul
arborelui)
Inel de centrare (piesa
din centru)
Surub

SDV-uri utilizate

Chei fixe utilizate la montarea suruburilor, a piulitelor sau a pieselor filetate, avand parti
de prindere poligonale hexagonale, patrate sau rotunde cu caneluri, cu gauri ele sunt destinate
strangerii unui anumit organ de asamblare surub sau piulita caracterizat de o dimensiune precisa -
dechiderea cheii - marcata pe corpul cheii in apropierea partii de prindere:
- chei reglabile utilizate la montare si demontarea suruburilor, piulitelor si a pieselor avand parti
de prindere poligonale. Prin deplasarea partii mobile de cea fixa, deschiderea cheii se poate
modifica dupa necesitati;
-chei speciale, destinate montari si demontari suruburilor si piulitelor obisnuite sau speciale;
-chei dinamometrice;
-chei limitatoare, folosite pentru strangerea suruburilor si piulitelor si masurarea momentului de
rasucire la primele, respectiv limitarea fortei de strangere la ultimile;
-surubelnite, destinate montarii si demontarii suruburilor cu crestatura sau cu locas in cruce;
-surubelnite cu decuplare automata, asemanatoare cheilor limitatoare, pentru suruburi cu cap
crestat.

Micrometrul este un instrument pentru măsurarea lungimilor cu precizia de ordinul

micronilor, al cărui principiu de funcționare se bazează pe transformarea mișcării de rotație a
unui șurub micrometric în mișcare de translație. Este un instrument de mare precizie.

Se deosebesc diferite tipuri de micrometre: micrometru de exterior pentru măsurarea

diametrelor de cilindri, micrometru de interior pentru măsurarea diametrelor de alezaje,
micrometru de adâncime, micrometru de măsurat filete, micrometru de măsurat roți dințate etc

Are o precizie de măsurare mai mare decât șublerele (0,01; 0,002 sau 0,001mm).

Șublerul este un instrument de măsură a lungimii, folosit pentru a măsura cu o precizie de până
la o sutime de milimetru, lungimea sau lățimea unui obiect, distanța între două planuri sau
profunzimea unei găuri.Șublerul este utilizat în general în mecanică pentru a măsura distanța
dintre suprafețele opuse ale corpuril.
Pilele sunt scule aşchietoare cu un mare număr de dinţi mici, care îndepărtează aşchii de grosime
mică. La pilă, deosebim: partea activă (corpul)acoperită cu dinţi pe suprafeţele exterioare şi
coada care este o prelungireascuţită a corpului servind pentru fixarea în mânerul de lemn. Pilele
seconfecţionează din oţel aliat cu siliciu, mangan şi crom.

Șmirghelul sau hârtia abrazivă sunt denumiri utilizate pentru un tip de abraziv acoperit care
constă din foi de hârtie sau pânză cu material abraziv lipit pe o față. În ciuda utilizării numelor,
nici nisipul, nici sticla nu sunt acum utilizate la fabricarea acestor produse, deoarece au fost
înlocuite cu alte substanțe abrazive, cum ar fi oxidul de aluminiu sau carbură de siliciu.
Șmirghelul este produs într-o gamă de mărimi de grană și este folosit pentru a îndepărta
materialul de pe suprafețe, fie pentru a le face mai netede (de exemplu, în zugrăvire și finisare
din lemn), pentru a îndepărta un strat de material (cum ar fi vopseaua veche) sau uneori pentru
faceți suprafața mai dură (de exemplu, ca un preparat pentru lipire). Este obișnuit să folosiți
numele abrazivului atunci când descrieți hârtia, de ex. „hârtie cu oxid de aluminiu” sau „hârtie cu
carbură de siliciu”.

Ciocanul este o unealtă manuală sau mecanică de lovire (impact), care folosindu-și masa
(greutatea) sa accelerată poate aplica lovituri diferitelor alte obiect
 Cap 3 NORME DE PROTECŢIA MEDIULUI ȘI N.T.S.M.

3.1.Norme de protecţia muncii în atelierele de montaj

În atelierele de montaj şi întreţinere, se iau o serie de măsuri, în scopul protecţiei
împotriva accidentărilor şi pentru evitarea deteriorării organelor de maşini.
Printre aceste măsuri, putem enumera:
- temperatura în interiorul atelierului trebuie să fie optimă pentru desfăşurarea activităţii
(temperatura ridicată micşorează atenţia şi percepţia, iar cea scăzută micşorează mobilitatea
lucrătorilor);
- măsuri de mecanizare şi automatizare, în special a operaţiilor grele şi cu risc crescut de
accidentări;
- curăţarea aerului de gaze, praf, aburi prin ventilaţie;
- atelierele de reparaţii şi întreţinere trebuie să fie bine iluminate, atât ziua, cât şi noaptea;
- protejarea instalaţiilor electrice împotriva electrocutării şi legarea aparatelor şi instalaţiilor
la pământ;
- verificarea înainte de utilizare a instalaţiilor de ridicat (cabluri, lanţuri, scripeţi);
- ancorarea maşinilor şi a instalaţiilor în timpul transportului;
- evitarea staţionării muncitorilor în raza de acţiune a macaralelor;
- mecanismele de ridicat şi transportat să fie manevrate numai de personalul calificat în acest
scop;
- respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevrează substanţele necesare
spălării pieselor (mănuşi, măşti de gaze, interzicerea folosirii flăcării deschise, depărtarea de
locurile de sudare);
- verificarea stării utilajelor şi dispozitivelor folosite;
- îndepărtarea aşchiilor de pe maşini;
- respectarea regulilor de depozitare a pieselor.
Echipamentul individual de protecţie reprezintă mijloacele cu care este dotat fiecare
participant în procesul de muncă şi constituie un element foarte important în protejarea împotriva
factorilor de risc.
Echipamentul se acordă obligatoriu şi gratuit tuturor salariaţilor, precum şi altor categorii
participante la procesul muncii, în conformitate cu Normativul-cadru de acordare şi utilizare a
echipamentului individual de protecţie, elaborat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei şi aprobat prin Ordinul nr. 225/1995. Pe baza acestuia, angajatorul este obligat să
întocmească lista internă de dotare cu EIP (Echipament Individual de Protecţie) adecvat executării
sarcinilor de muncă în condiţii de securitate.
Alegerea echipamentului individual de protecţie se face în funcţie de riscuri, alegându-se
tipul, aplicându-se anumite standarde şi folosind anumite marcaje.
Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale se face prin introducerea pe piaţă
şi prin utilizarea doar a acelor echipamente individuale de protecţie care menţin sănătatea şi care
asigură securitatea utilizatorilor, fără a aduce atingere sănătăţii sau securităţii altor
persoane,animale domestice ori bunuri, atunci când sunt întreţinute adecvat şi utilizate conform
scopului prevăzut.
Utilizarea EIP este permisă dacă:
• este conform reglementărilor tehnice aplicabile;
• este corespunzător riscurilor pe care le previne, fără a induce el însuşi un risc suplimentar;
• răspunde condiţiilor existente la locul de muncă;
• ţine seama de cerinţele ergonomice şi de sănătate ale angajatului;
• este adaptat conformaţiei purtătorului.
În cazul dereglării sau degradării normale a acestuia, respectiv al pierderii calităţii de
protecţie, se acordă obligatoriu un nou echipament.
Degradarea sau pierderea lui, înainte de termenul de utilizare prevăzut, din vina
 purtătorului, atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciul cauzat, potrivit legii (art. 13,
Legeanr. 90/1996, republicată)

BIBLIOGRAFIE

-Utilajul si tehnologia asamblarii si montajului Editura didactica si pedagogica

Bucuresti – 1972 Ing. Alexandru Moga
-Metode si mijloace de verificat si masurat Editura Tehnica, Bucuresti – 1973 Ruxandra
Hoia, Liliana Tenescu
-Organe de masini si mecanisme Editura sigma, Bucuresti – 2002
-Tehnologia asamblarii si montajului (I. Gheorghe, M. Voicu, I Paraschiv)