Organe de masini

Prof. Raileanu Lucia

Tema 1/1:

OSII, ARBORI, FUSURI Arbore= shaft

Arbore conducator= driveshaft
Ax= axle
 Tipuri, Arbore cotit= crank shaft
Arbore cu came= cam shaft
 Rol functional,
 Asamblarea osiilor si arborilor,
Verificari curente, ungere, curatire, conservare, paralelismul arborilor,
coaxialitatea arborilor si lagarelor, bataie radiala si frontala a arborilor,
 Ajustarea jocurilor
Arborii sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie destinate să susţină alte organe de
maşini (roţi dinţate, roţi de lanţ, roţi de curea, semicuplaje etc.) în mişcare de rotaţie şi să
transmită momente de torsiune în lungul axei lor.
Osiile sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie sau fixe destinate numai susţinerii
unor organe de maşini în mişcare de rotaţie. Osiile nu transmit momente de torsiune.
Arborii şi osiile au şi rolul de a prelua forţele de la organele de maşini montate pe
acestea şi de a le transmite reazemelor (lagăre cu rostogolire sau cu alunecare).
Părţile componente ale unui arbore sunt (fig.1): corpul arborelui (a); porţiunile de calare (b);
porţiunile de reazem (c) numite şi fusurile arborelui.

Porţiunile de calare sunt zonele pe care se montează organele de maşini susţinute de

arbore. Acestea se pot executa cu suprafeţe cilindrice sau conice. Cele mai utilizate sunt
porţiunile de calare cu suprafaţă cilindrică, mai uşor de prelucrat. Suprafeţele conice se
utilizează pentru porţiunile de calare pe care au loc montări şi demontări frecvente ale
organele de maşini susţinute de arbore (roţi de schimb etc.) şi când se impune o centrare
foarte precisă a acestora.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Porţiunile de reazem (fusurile) sunt zonele de sprijin ale arborelui în lagărele cu
rostogolire sau cu alunecare. De regulă, acestea sunt dispuse în apropierea capetelor arborilor
şi pot fi executate cu suprafeţe cilindrice, conice sau sferice.
Pentru lagărele cu rostogolire, fusurile se execută cilindrice relativ scurte – în cazul
montării unui singur rulment cu corpurile de rostogolire dispuse pe un rând, sau mai lungi – în
cazul montării a doi rulmenţi sau a unui rulment având corpurile de rostogolire dispuse pe
două sau mai multe rânduri. Diametrele acestor fusuri se aleg după diametrul interior al
rulmentului. Uneori, fusurile arborelui se execută conice având conicitatea egală cu cea a
alezajului rulmenţilor oscilanţi cu bile sau cu role butoi, rumenţilor cu role cilindrice de
mărime mare etc.
Pentru lagărele cu alunecare, fusurile se execută cilindrice, conice sau sferice, cele mai
utilizate fiind fusurile cilindrice care au diametrul mai mic decât al treptei alăturate, pentru
simplificarea montajului şi pentru obţinerea de umeri de sprijin pentru fixarea axială a
lagărelor. Fusurile conice se folosesc pentru a avea posibilitatea reglării jocului din lagăr –
prin deplasarea axială a arborelui – iar cele sferice doar în cazul unor arbori elastici, cu
deformaţii de încovoiere foarte mari.
Un arbore este constituit din următoarele părţi componente:

Canalele de pană se recomandă a fi executate în acelaşi plan.Trecerea de la o secţiune

la alta se va face prin racordare
Osiile si arborii sunt organe de masini, care au rolul de a transmite miscarea de rotatie
simpla si de a sustine elementele constructive aflate in miscare de rotatie
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

Materiale utilizate:
- Materialele folosite la construcţia osiilor şi arborilor trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
• rezistenţă mecanică mare la solicitările încovoiere pentru osii şi pentru arbori la
torsiune şi încovoiere;
• rezistenţă la solicitări variabile;
• deformabilitate redusă;
• rezistenţă la uzură;
• bună aderenţă a lubrifianţilor mai ales în zona fusului;
• să fie uşor prelucrabil;
• să fie convenabil ca preţ.
Aceste condiţii pot fi satisfăcute în anumite proporţii de următoarele materiale:
a) Fonta cu grafit sferoidal prezintă o bună rezistenţă la torsiune şi încovoiere.
Datorită cuiburilor de grafit are proprietatea de amortizare a vibraţiilor, proprietate deosebit
de importantă în special în construcţia arborilor pentru autovehicule. Fonta prezintă şi calităţi
antifricţiune care îmbunătăţesc funcţionarea fusurilor sau pivoţilor.
Dezavantajele fontei sunt legate de rezistenţa relativ scăzută la şocuri, torsiune şi
încovoiere mai mici decât ale oţelului, fapt care implică creşterea greutăţii. Folosirea fontei cu
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
grafit sferoidal este limitată şi de faptul că tehnologia de obţinere este relativ pretenţioasă. Cu
toate acestea, ea este folosită cu succes de unele firme pentru execuţia arborilor cu came şi a
arborilor cotiţi din construcţia autovehiculelor.
b) Oţelul carbon sau aliat turnat se foloseşte în general pentru execuţia arborilor de
dimensiuni mari pentru ca, cu un minim de material arborele să rezulte la o formă apropiată
de cea a solidului de egală rezistenţă. Arborii turnaţi necesită un tratament termic de
normalizare pentru refacerea structurii.
Pentru a se obţine proprietăţi uniforme în secţiune, arborii trebuiesc executaţi:
- prin turnare în poziţie verticală cu alimentarea formei la partea de jos;
- prin turnare centrifugală;
- prin turnare continuă în poziţie verticală.
c) Oţeluri carbon şi aliate laminate. Proprietăţile cerute unui arbore pot fi îndeplinite
de următoarele calităţi de oţeluri:
- Oţeluri de uz general pentru construcţii SR EN 10025+A1:1994;
-Oţeluri pentru tratament termic destinate construcţiei de maşini:SR EN 10083–
1+A1:2002; SR EN 10083-2+Al:1995; SREN 10083-3+Al:1998.
Din proiectare şi practică s-a constatat că este mai favorabil de a se mări rigiditatea
arborilor prin creşterea uşoară a diametrului, decât prin folosirea unui oţel de calitate
superioară. Datorită acestei constatări cât şi pentru a obţine o producţie în condiţii cât mai
economice, pentru execuţia arborilor se preferă folosirea oţelurilor de uz general pentru
construcţii sau eventual a oţelurilor carbon pentru tratament termic. Folosirea oţelurilor slab
sau înalt aliate cât şi a oţelurilor inoxidabile sau refractare se face numai când:
- condiţiile sunt cu totul speciale şi proiectantul nu îşi poate permite înlocuirea;
- din cauza siguranţei în funcţionare - de ex.: arborii motoarelor de avion se execută
din oţeluri aliate de înaltă rezistenţă;
- din cauza condiţiilor funcţionale - de ex.: arborii ventilatoarelor pentru cuptoarele
metalurgice trebuiesc executaţi din oţel refractar sau arborii amestecătoarelor ce lucrează în
medii corozive trebuiesc executaţi din oţel anticorosiv.
Execuţia arborilor se poate face, prin prelucrări mecanice, prin forjare, prin matriţare.
Alegerea tehnologiei de lucru depinde de tipul producţiei, de precizia impusă arborilor, de
materialele şi utilajele pe care le are la dispoziţie producătorul.
Execuţia arborilor din bare laminate prin prelucrări mecanice este neeconomică pentru
producţia de serie deoarece: - se pierde o mare cantitate de material prin aşchii; - se consumă
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
multă manoperă şi energie pentru execuţie; - la execuţia arborilor în trepte se întrerupe
fibrajul rezultat prin laminare şi prin aceasta scade rezistenţa mecanică a materialului.
Costurile pot fi reduse prin prelucrarea arborilor din tuburi cu pereţi groşi, când la o
uşoară scădere a rezistenţei, corespunde o importantă scădere în greutate a arborelui.
Pentru arborii care nu prezintă variaţii prea mari de secţiune se preferă execuţia din bare trase
la rece. Execuţia arborilor prin forjare, la unicate sau serie mică, şi matriţare, la serie mare,
prezintă următoarele avantaje:
- realizarea semifabricatului la o formă apropiată de cea a solidului de egală rezistenţă şi la
cote apropiate de cele finale presupune o importantă economie de material, manoperă şi
energie;
- deformarea plastică este însoţită de compactizarea materialului, de formarea fibrajului, cu
consecinţe favorabile asupra creşterii rezistenţei.
Arborii prelucraţi la cald vor suferi în continuare un tratament termic de normalizare
pentru obţinerea unei structuri fine, eventual urmat de o revenire înaltă pentru uşurarea
prelucrabilităţii piesei. În continuare, arborii se supun prelucrării mecanice de strunjire şi
frezare a canalelor, găurilor, etc.
Pentru arborii care urmează a fi rectificaţi se aplică tratamentele termice sau
termochimice de călire şi revenire la duritatea finală prescrisă de proiectant. Pe porţiunile
fusurilor sau pivoţilor, suprafeţele vor fi finisate prin rectificare. Execuţia arborilor trebuie să
respecte cotele, toleranţele şi abaterile indicate de proiectant funcţie de condiţiile în care va
funcţiona. Arborii de mare turaţie vor fi supuşi echilibrării dinamice.
Arborii drepţi sunt frecvent utilizaţi în transmisiile mecanice, secţiunea transversală a
acestora, pe lungime, putând fi constantă (fig.2, a) sau variabilă (fig.2, b…e), depinzând de
repartiţia sarcinilor (momente de torsiune, momente de încovoiere, forţe axiale etc.) în lungul
axei lor şi de tehnologia de execuţie şi de montaj aleasă. Arborii cu secţiune constantă se
utilizează când sunt solicitaţi numai la torsiune, momentul de torsiune fiind constant pe
întreaga lungime a arborelui. Când arborii sunt solicitaţi la torsiune şi încovoiere, se utilizează
secţiunea variabilă în trepte, aceasta asigurând următoarele avantaje: apropierea arborelui de o
grindă de egală rezistenţă la încovoiere, prezenţa unor umeri de sprijin pentru fixarea axială a
organelor de maşini susţinute, montajul uşor al acestor organe de maşini fără deteriorarea
altor suprafeţe ale arborelui. În cazul arborilor de dimensiuni mari, unele trepte de trecere se
execută conice, arborele apropiindu-se şi mai mult de o grindă de egală rezistenţă la
încovoiere,
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

Arborii netezi (fig. b) se folosesc în construcţia reductoarelor, iar arborii canelaţi (fig,
c) se folosesc în construcţia cutiilor de viteze, a cutiilor de distribuţie, a diferenţialelor
autovehiculelor etc.
Arborii tubulari (fig, d) se folosesc când se impun condiţii severe de greutate (când
diametrul interior al arborelui tubular este jumătate din cel exterior, greutatea acestuia se
micşorează cu 25%, iar rezistenţa la încovoiere cu numai 6,25% ) sau atunci când este
necesară trecerea prin arbore a unui alt arbore (exemple: arborii coaxiali ai unor cutii de viteze
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
planetare; arborii cutiilor de viteze cu axe fixe ale unor tractoare prin interiorul cărora trece
arborele prizei de putere). Principalele domenii de folosire a arborilor drepţi sunt: reductoarele
de turaţii cu axe fixe, transmisiile automobilelor, tractoarelor, maşinilor agricole, utilaje
tehnologice, maşinilor unelte, toate transmisiile cu angrenaje etc.
Osiile fixe pot fi cu axa geometrică dreaptă (fig. a) sau curbată şi se întâlnesc la maşini
de ridicat, la susţinerea roţilor intermediare, respectiv la punţile nemotoare ale
autovehiculelor. Osiile rotitoare (fig. b) au, de regulă, axa geometrică dreaptă şi secţiunea
aproape constantă pe toată lungimea şi se rotesc împreună cu organele de maşini susţinute. Se
întâlnesc, cu precădere, la vagoanele de cale ferată.

Fusurile şi pivoţii sunt zone ale arborilor şi osiilor, ale căror suprafeţe exterioare,
îngrijit prelucrate, realizează contactul cu lagărele (paliere sau manetoane).
Aceste suprafeţe se află în mişcare relativă de alunecare sau de rostogolire faţă de suprafeţele
interioare ale lagărelor.
Sarcinile se transmit de la arbore la lagăr numai prin intermediul fusurilor.
Clasificarea fusurilor
După poziţia fusului în lagăr
Fusuri de capăt
Frontale
Marginale
Fusuri intermediare
După direcţia forţelor în raport cu axa de rotaţie
Fusuri radiale (fig 10 a, b, c, d)
Fusuri axiale (fig 10 e, f, g, h, i)
Fusuri radial – axiale (fig 10 j, k)
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

Pivoţii sunt fusuri axiale sau axial – radiale, la care forţa principală din lagăr este paralelă cu
axa de rotaţie.
Aceştia pot avea diferite forme :
- Cilindrică inelară (fig 11)
- Gulerată (fig 12)
- Tronconică scobită (fig 13)
- Conică (fig 14)
- Convexă (fig 15)

Fusurile şi pivoţii sunt confecţionaţi din acelaşi material cu arborii sau osiile cărora le aparţin.
Se recomandă o prelucrare cât mai bună a suprafeţelor fusurilor, astfel încât să se asigure o
aderenţă cât mai bună a lubrifiantului.
Îmbunătăţirea caracteristicilor fizice şi mecanice ale acestor zone se poate realiza prin:
-aplicarea unor tratamente mecanice, termice sau termochimice;
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
-aplicarea pe suprafaţa fusului a unei pelicule subţiri de material plastic, care prezintă
caracteristici deosebite de rezistenţă la presiunea de contact, uzură şi aderenţă.

DE RETINUT!!!!
Pentru cresterea rezistentei fata de presiunea de contact si aderenta lubrifiantului, fusurile de
alunecare se acopera cu o plelicula de materil plastic. Materialul folosit, o poliamida, are
avantajul ca poate fi inlocuit cu usurinta, ceea ce face sa creasca timpul de utilizare

MONTAREA ARBORILOR DREPŢI

La montarea arborilor se parcurg trei faze importante: pregătirea, montarea propriu-

zisă şi verificarea montării.
Pregătirea montării arborilor constă în studierea desenului cu schema de montaj,
verificarea lor, în special a fusurilor şi a părţilor de calare, care trebuie să fie netede, fără
zgârieturi, loviri sau urme de coroziune. Bavurile, zgârieturile, loviturile se elimină prin
ajustare fină, urmată de o finisare cu pânză abrazivă. Petele de rugină sunt curăţate fie cu
pânză abrazivă, fie cu pastă abrazivă.
Montarea propriu-zisă constă în executarea următoarelor operaţii:
- verificarea cuzineţilor dacă sunt fixaţi corect în corpul lagărului;
- ajustarea cuzineţilor după fusurile arborilor.
Operaţiile de ajustare se repetă până când numărul petelor de contact de pe suprafaţa
cuzinetului corespunde preciziei impuse la asamblare. În general, se consideră că suprafaţa
este corespunzătoare dacă conţine 15…25 de pete pe o suprafaţă de 25X25 mm2.
se spală fusurile şi cuzineţii, se usucă cu aer comprimat şi se ung cu unsoare, folosindu-se o
pensulă; se montează definitiv arborele în lagăre.
La montarea arborilor în lagăre trebuie să se respecte jocurile-radial şi axial-prescrise
în documentaţia tehnică, pentru a s easigura o ungere bună în timpul funcţionării.
Verificarea montării arborilor, inclusiv a lagărelor, se execută o dată cu probele de
funcţionare a maşinilor.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
În cazul când se folosesc garnituri de reglare între cuzineţi, ca de exemplu la
compresoare cu piston, acestea se execută după conturul planului de separaţie. Materialul
acestor garnituri poate fi textolit, alamă sau aluminiu.
Montarea propriu-zisă a arborilor constă în aşezarea acestora în lagăre şi rotirea lor de
câteva ori. Se verifică poziţia arborelui cu ajutorul unei nivele de 0,1 mm, măsurarea făcându-
se la fiecare 90°, adică în patru poziţii. Poziţia orizontală a fusurilor manetoane se verifică tot
cu ajutorul nivelei. Abaterile de la paralelism între axele fusurilor manetoane şi axele fusurilor
palier nu pot depăşi 0,02 mm pentru 100 mm din lungimea fusului.
La controlul excentricităţii se folosesc patru comparatoare (fig. urmatoare).

Controlul excentricităţii fusurilor

1-arbore cotit; 2-comparator
Deplasarea axială a arborelui cotit pe lagăre se verifică prin rotirea acestuia la 180° şi
măsurarea jocului cu un comparator. Valoarea jocurilor este stabilită în documentaţia de
montaj în funcţie de condiţiile de lucru şi de felul maşinii la care se montează arborele cotit.
Verificarea montării se execută odată cu proba de funcţionare a maşinii, la care
arborele cotit nu trebuie să prezinte bătăi radiale ce se pot transmite pistoanelor, iar lagărele să
nu se încălzească peste 60…70°C.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Feed-back
ARBORI, OSII ŞI FUSURI
Mişcarea cea mai frecvent întâlnită în funcţionarea sistemelor tehnice este cea de
rotaţie. Ea se realizează prin intermediul organelor mişcării de rotaţie care pot fi:
-de forţă (arbori, osii) ;
-de cuplare (cuplaje) ;
-de susţinere şi ghidare (lagăre).
Arborii sunt organe de maşini care transmit mişcarea de rotaţie şi momentul de
torsiune organelor cu care sunt asamblaţi prin solidarizare, prin articulare sau prin cuplare şi
care se caracterizează printr-o axă de rotaţie.
Pot transmite mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune la :
Roţi dinţate ;
Roţi de curea ;
Alţi arbori.
Solicitările la care sunt supuşi arborii :
Torsiune (solicitare principală) ;
Torsiune şi încovoiere (când pe ei se montează alte elemente).

În funcţie de varianta constructivă, arborii sunt :

 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Arbori drepţi (fig 1)
Arbori flexibili (fig 2)
Arbori cotiţi (fig 3, fig 4)
Arbori cu came (fig 5)
Arborii drepţi (fig 1) se găsesc în componenţa cutiilor de viteze, a reductoarelor, a turbinelor
etc.Elementele lor componente sunt în general următoarele :
-fusurile ;
-zonele de calare ;
-tronsoanele intermediare.
Arborii flexibili (fig. 2) se folosesc acolo unde axa lor geometrică trebuie să
urmărească un traseu uşor sinuos şi variabil (cabluri de kilometraj la autovehicule).
Arborii cotiţi (fig3 şi fig 4) contribuie la transformarea mişcării de translaţie în
mişcare de rotaţie şi invers.
Pentru arborele din figura 3 elementele componente sunt :
1 – fusul de legătură cu biela (maneton) ;
2 – fusuri de sprijin (paliere) ;
3 – manivelă (braţ) ;
4 – corpul arborelui.
Se utilizează în construcţia motoarelor cu ardere internă, a compresoarelor etc.

Recunoaşteţi cel puţin trei elemente componente ale arborelui din imagine
– fus palier de capăt (spate); – fus palier intermediar; – fus maneton; – braţ;
 – fus palier de capăt (faţă);  - contragreutate.
Osiile sunt organe de maşini care susţin alte organe ale mişcării de rotaţie (scripeţi,
roţi de transmisie, roţi de rulare), fără să transmită momente de torsiune (fig 6, fig 7).
Fig 6 – osie rotitoare folosită la boghiurile vagoanelor.
Fig 7 - scripete ( 1 – osie fixă ; 2 – roată de cablu)
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

1. Alegeţi denumirea corectă a pivoţilor din imagine :

-pivot gulerat 
-pivot conic 
-pivot convex 
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII

În ţara noastră, protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă, având ca
scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale.
Căile principale pentru aplicarea măsurilor de tehnică a securităţii muncii în
întreprinderi sunt:
controlul periodic al stării utilajelor, al stării îngrădirilor şi dispozitivelor de protecţie de la
maşinile-unelte, aparate şi mecanisme, al stării de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie şi
încălzire, al curăţeniei locurilor de muncă, atelierelor şi al spaţiilor sanitare;
verificarea stării şi utilizării de către muncitori a dispozitivelor şi instalaţiilor de siguranţă
(ochelari de protecţie, măşti împotriva prafului sau a gazelor etc.);
urmărirea respectării de către muncitori a regulilor de igienă personală, în special la locurile
de muncă unde se lucrează cu substanţe nocive;
difuzarea prin diverse forme a măsurilor de tehnică a securităţii muncii şi instructajul periodic
al muncitorilor privind problemele de protecţie a muncii.
Răspunderea asigurării şi aplicării măsurilor şi normelor de tehnică a securităţii muncii
revine conducătorului întreprinderii, precum şi tuturor persoanelor – ingineri, tehnicieni şi
maiştri – care au atribuţii de organizare, conducere şi control în procesul de muncă.
În scopul eliminării pericolului de accidentare la locul de muncă este necesar să se respecte
următoarele măsuri şi reguli principale:
Imbrăcămintea de lucru trebuie să fie bine strânsă pe corp, manşetele, de asemenea, bine
strânse, iar hainele încheiate; femeile vor purta basmale astfel legate încât părul sau colţurile
basmalei să nu iasă afară, spre a evita pericolul de prindere de către organele în mişcare ale
maşinilor-unelte; cozile şi mânerele uneltelor de mână vor fi executate din lemn de esenţă
tare, fiind bine fixate şi vor avea dimensiuni care să permită prinderea lor sigură şi comodă;
dălţile, şurubelniţele şi pilele vor fi bine fixate în mâner şi prevăzute în acest scop cu un inel
de metal pentru fixarea mânerului de lemn pe capătul dinspre sculă;
folosirea uneltelor de mână cu suprafeţe de percuţie deformate, înflorite sau ştirbite, precum şi
a uneltelor de mână improvizate este interzisă; folosirea cheilor cu fisuri este interzisă;
diversele lucrări de lăcătuşerie ce se execută în spaţii cu mediu exploziv trebuie executate
numai cu scule din materiale neferoase (cupru, bronz etc.); uneltele de mână acţionate
electric sau pneumatic vor fi prevăzute cu dispozitive sigure pentru fixarea sculei, precum şi
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
cu dispozitive care să împiedice funcţionarea lor necomandată; alimentarea lămpilor ce
servesc la iluminatul local al diferitelor locuri de muncă se va face numai de la surse cu
tensiuni de 24 V, tensiune considerată ca nepericuloasă în cazul unei atingeri accidentale;
pentru protecţia împotriva electrocutării prin tensiuni accidentale de atingere, toate maşinile-
unelte, carcasele metalice ale utilajelor electrice de acţionare, comandă şi control vor fi
protejate prin legare la pământ şi la nul înainte de darea lor în exploatare; toate maşinile-
unelte şi instalaţiile din ateliere trebuie să fie în bună stare de funcţionare şi să aibă
dispozitive de pornire şi oprire aşezate la îndemână, astfel încât să excludă posibilitatea
manevrării lor întâmplătoare;
se interzice executarea lucrărilor de pe maşini-unelte cu instalaţii şi mecanisme defecte, cu
scule defecte, precum şi de către persoane care nu cunosc particularităţile constructive ale
maşinilor-unelte respective;
zonele periculoase ale maşinilor-unelte şi instalaţiilor trebuie să fie prevăzute cu paravane sau
ecrane de protecţie fixate constructiv;
piesele care se prelucrează trebuie să fie bine fixate în dispozitivul de prindere;
la prelucrarea pieselor care ies în afara gabaritului maşinii-unelte este necesar să se amenajeze
apărătoare speciale;
pietrele abrazive ale polizoarelor, maşinilor de rectificat trebuie să fie îngrădite cu apărătoare
din tablă prevăzute cu ecrane transparente;
pietrele abrazive, înainte de afi montate pe maşinile-unelte, trebuie să fie încercate la maşinile
speciale, la turaţii care să depăşească cu 50-60% turaţia de lucru;
se interzice oprirea maşinilor-unelte cu obiecte improvizate;
repararea, ungerea sau curăţirea maşinilor-unelte, mecanismelor şi aparatelor se va face numai
când acestea nu funcţionează.
Locurile de muncă trebuie să fie menţinute în stare curată şi să fie bine iluminate.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

Tema 1/2: Lagar cu alunecare= plain bearing

LAGARE CU ROSTOGOLIRE,
LAGARE CU ALUNECARE
Lagar radial= journal bearing
Lagar axial cu alunecare= plain thrust
bearing
Ungere= lubrication

Lagare cu rostogolire,
Lagare cu alunecare
Lagare aerodinamice (gazodinamice)
Forme constructive. Materiale
Montarea si demontarea
Lagărele sunt organe de maşini care, împreună cu fusurile arborilor sau ale osiilor, formează
cuple de rotaţie sau de oscilaţie.
Lagărele se pot clasifica după criteriile prezentate în tabelul 1.

Nr. Criteriul de Tipul de lagăr Caracterizarea

crt. clasificare

1. tipul foreţelor de cu alunecare forţele de frecare sunt de alunecare

frecare ce apar în cu rostogolire forţele de frecare sunt de rostogolire
timpul funcţionării
2. direcţia forţelor radiale rezultanta forţelor este perpendiculară pe axa
principale care geometrică a lagărului
acţionează în cuplele axiale rezultanta forţelor are aceeaşi direcţie cu axa
cinematice geometrică a lagărului
radial-axiale rezultanta forţelor acţionează pe o direcţie înlinată
faţă de axa lagărului
Pentru a asigura o bună funcţionare, lagărele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- frecare cât mai mică;
- precizie cât mai mare în momentul deplasării elementului mobil;
- funcţionarea cu joc cât mai mic, pentru o variaţie cât mai mare de temperatură;
- capacitatea bună de prelucrare a sarcinilor;
- funcţionare bună în regimuri vibratorii şi de şoc;
- uzură mică şi posibilitatea compensării ei;
- execuţie uşoară, montare şi demontare uşoară;
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
- construcţie simplă şi necostisitoare.
Lagărele cu alunecare reprezintă organe de maşini care asigură rezemarea pieselor cu
mişcare de rotaţie, de regulă arbori sau osii rotitoare, preiau forţele care încarcă piesele
respective si lucrează în condiţiile unei alunecări relative a suprafeţei fusului arborelui pe
suprafaţa lagărului (cuzinetului), cele două suprafeţe fiind separate printr-o peliculă de
lubrifiant.
Clasificarea lagărelor cu alunecare se face după mai multe criterii, prezentate în
continuare:
 după regimul de frecare (uscată, limită, mixtă, fluidă);
 după direcţia forţei preluate (radială, axială, axial-radială, radial-axială);
 după forma suprafeţei de frecare (cilindrică, conică, sferică);
 după modul de realizare a frecării fluide (hidrodinamice (HD), elastohidrodinamice
(EHD), gazodinamice (GD), hidrostatice (HS), gazostatice (GS), hibride
(hidrostaticohidrodinamice);
 după poziţia pe arbore (de capăt, intermediare);
 după felul mişcării de rotaţie (completă, oscilantă).
Avantajele lagărelor cu alunecare se reduc la urmatoarele: ghidare mai precisă a
arborilor faţă de carcase, datorită numărului mai mic de piese faţă de lagărele cu rostogolire;
filmul de lubrifiant preia, în mare măsură, şocurile si vibraţiile şi contribuie la reducerea
zgomotului; au dimensiuni de gabarit radiale mai reduse decât lagărele cu rostogolire; au
durate de funcţionare mai mari decât lagărele cu rostogolire si pot funcţiona la turaţii mari si
foarte mari.
Dezavantajele acestor lagăre constau în:
coeficienţi de frecare (pierderi prin frecare) mai mari decât la lagărele cu rostogolire;
gabarit în direcţie axială mare;
grad de standardizare mai redus decât în cazul rulmenţilor si consum de lubrifiant mare.
Domeniile de folosire al lagărelor cu alunecare este mai redus decât al lagărelor cu
rulmenţi şi se recomandă în acele cazuri în care lagărele cu rostogolire nu pot fi utilizate: la
turaţii foarte mari, la care durabilitatea rulmenţilor este redusă; la arborii care trebuie ghidaţi
foarte precis; în cazul lagărelor supuse şocurilor si vibraţiilor; în cazul când se impun
dimensiuni de gabarit radiale foarte mici; la dimensiuni de gabarit foarte mari, pentru care nu
se execută rulmenţi în serie şi la care lagărele cu alunecare sunt mai ieftine; în condiţii de
umiditate şi mediu agresiv, în care lagărele cu rostogolire nu pot fi folosite; la mecanismele cu
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
funcţionare lentă şi puţin solicitate, la care costul unui lagăr cu alunecare este mai redus decât
al unui rulment.
FORME CONSTRUCTIVE. MATERIALE

Lagărele de alunecare se caracterizează prin faptul că fusul se sprijină pe o suprafaţă

cilindrică interioară direct sau prin intermediul unui lubrifiant.
Ele îndeplinesc simultan următoarele cerinţe tehnologice:
suportă sarcinile;
permit deplasări relative de translaţie sau de rotaţie;
asigură poziţie relativă a suprafeţelor aflate în contact;
asigură frecare şi uzură reduse.
La aceste lagăre, fusul se sprijină pe o suprafaţă cilindrică interioară, fie direct, fie prin
intermediul unui lubrifiant.Din punct de vedere constructiv, lagărele pot fi:simple sau
complexe. Cele mai simple lagăre sunt bucşele, care au dimensiuni corespunzătoare fusului şi
care sunt executate în corpul piesei.
Prin norme şi standarde, sunt stabilite, de cele mai multe ori, forma constructivă şi
dimensiunile lagărelor,
Un lagăr cu alunecare este compus din: corpul lagărului, cuzinet, fusul arborelui,
sistem de ungere, sistem de etanşare.
Lagărele complexe se compun din următoarele elemente principale:
corpul lagărului;
capac;
cuzineţi.
Corpul lagărului poate fi executat corp comun cu batiul maşinii sau cu o piesă mobilă
(cazul bielelor de la motoarele cu ardere internă) sau ca piesă separată, asamblată pe batiul
maşinii prin şuruburi.
Centrarea capacului pe corp se poate realiza fie prin executarea planului de separaţie
în trepte fie prin ştifturi de centrareAsamblarea dintre capac si corp se face prin şuruburi,
montate cu joc.Corpurile se execută turnate din fontă sau în construcţie sudată, din oţel.
În figura 2 sunt prezentate două variante de lagăre complexe:
lagăr cu capac drept (fig. 2);
lagăr cu capac înclinat (fig. 3).
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Fusurile sunt executate din acelaşi material cu osia sau arborele de care aparţin.
Fusurile se tratează termic sau termochimic, pentru mărirea rezistenţei la uzura şi se rectifică
fin.
Se recomandă ca duritatea fusului sa fie de 3 ... 5 ori mai mare decât a cuzinetului, fiind
preferabil să se uzeze cuzinetul.

Cuzineţii – sunt repere care realizează contactul fizic între arbore /osie/fus şi lagăr , de
care depinde buna funcţionare a lagărului.
Pot fi : ficşi sau oscilanţi.
Se confecţionează din materiale antifricţiune, ca o căptuşeală pe un material rezistent.
Formele uzuale ale căptuşelilor din materiale antifricţiune sunt prezentate în fig 4.

Ei se executa dintr-un material antifrictiune deoarece la porniri-opriri si la suprasarcini

regimul de frecare poate fi uscat. Pentru lagărele monobloc, cuzineţii au forma unor bucşe,
iar pentru lagărele demontabile în plan diametral (cu capac), se execută din două jumataţi
(semicuzineţi). În producţia de serie mică si individuală, se folosesc cuzineţi executaţi integral
din material antifricţiune, cu rezistenţă medie şi mare.
De regulă, cuzineţii se execută bimetalici; stratul subţire de material antifricţiune se
depune prin turnare pe o bază (suport) de oţel sau fontă, iar la lagărele puternic solicitate pe o
bază de bronz.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
În producţia de serie mare sau de masă, cuzineţii se stanţează dintr-o platbandă pe care
este placat materialul antifricţiune.
Cuzineţii se montează în corpul lagărului cu strângere şi se asigură împotriva rotirii,
prin ştift sau pinten de fixare.
Cele mai utilizate material antifricţiune sunt:
 bronzuri pe bază de plumb;
 bronzuri speciale de aluminiu;
 materiale metalice sinterizate: pulberi de fier, cupru, staniu, plumb, grafit presate la
temperature ridicate; aliaje feroase, aliaje neferoase, materiale bimetalice; material
nemetalice: material plastic (textolit, poliamide), material ceramic, grafit.
Materialele antifricţiune trebuie să aibă următoarele proprietăţi: să aibă temperatură de
topire superioară temperaturii de funcţionare a lagărului; să aibă conductibilitate termică
mare; să aibă coeficient de dilatare apropiat de cel al materialului suport; să fie ieftine
Materialele pentru cuzineţi trebuie să prezinte o serie de proprietăţi: mecano-tribologice,
termice, tehnologice, economice.
Proprietăţi mecano-tribologice: coeficient de frecare cu materialul fusului cât mai
mic; rezistentă la uzare; rezistentă la oboseala de contact; conformabilitate – proprietatea de a
îngloba particule dure; rezistenţă la gripare si coroziune; aderentă cu lubrifiantul.
Proprietăţi termice: conductibilitate termică mare, pentru evacuarea căldurii produse
prin frecare; coeficient de dilataţie termică apropiat de cel al oţelului, pentru a evita variaţii
mari ale jocului din lagăr.
Propietăţi tehnologice si economice: costuri de execuţie şi asamblare mici; deoarece
materialele antifricţiune metalice sunt scumpe şi deficitare, se impune aplicarea acestora în
straturi cât mai subţiri, cu o bună aderenţă la materialul de bază.
Pentru alegerea materialelor lagărelor, trebuie să se ţină seama de următoarele condiţii:
 spre a evita factorii care favorizează gripajul între materialul fusului şi cel al
cuzinetului, trebuie să existe o afinitate cât mai redusă;
 pentru a proteja fusul împotriva uzurii, rezistenţa acestuia trebuie să fie de 2-4 ori mai
mare decât a cuzinetului;
 coeficientul de frecare al materialelor care compun cupla trebuie să fie cât mai mic;
 materialele suprafeţelor cuplei trebuie să aibă o bună absorbţie a lubrifiantului, dar şi o
refacere rapidă a peliculei;
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
 temperatura de înmuiere a materialelor trebuie să fie superioară temperaturii de
funcţionare a lagărului;
 conductivitatea termică să fie bună, pentru a uşura transferul de căldură, asigurând
astfel o bună răcire a acestuia.

LAGARE AERODINAMICE (GAZODINAMICE)

Au aparut atunci când turatiile au depasit 10000 – 20000 rot/min si, ca urmare, la lagarele
lubrifiate cu ulei temperaturile devin foarte mari (inacceptabile). Singura situatie era
micsorarea vâscozitii lubrefiantului. S-a gasit solutia ca vîscozitatea cea mai mica o au gazele
sau chiar aerul (10…100 ori mai mic). S-au construit lagare la care ungerea se face cu aerul
din atmosfera, pe care singur fusul i-l atrage sub el. Totusi, pâna la ajungerea fusului la
turatia maxima, are loc o frecare-uscata, ceea ce duce la uzura – de aceea trebuie ales un cuplu
de material adecvat. Aerul si gazele fiind compresibile, presiunile aerodinamice sunt ceva mai
mici decât hidrodinamici – deci, sarcini mici. Zona portanta se realizeaza si în partea
superioara a fusului, însa presiunile de deasupra sunt mai reduse, totusi, au efect contrar –
micsoreaza portanta.
LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE

Lagărele sunt definite ca organe de maşini utilizate pentru susţinerea arborilor sau a altor
piese cu mişcare de rotaţie, servind pentru preluarea sarcinilor care acţionează asupra
acestora.
Dacă frecarea din interiorul lagărului este frecare cu rostogolire, lagărele se numesc lagăre
cu rostogolire
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Rulmentul este elementul principal al lagărului cu rostogolire. Alături de rulment,
în componenţa lagărului cu rostogolire intră fusul arborelui, carcasa, elementele de fixare
axială, sistemele de ungere şi de etanşare.
Rulmenţii (fig. 5) sunt ansambluri independente, formate din: inel exterior(1), cu cale de
rulare la interior; inel interior(2), cu cale de rulare la exterior; corpuri de rostogolire(3) şi
colivie (4), care împiedică contactul dintre corpurile de rostogolire prin dispunerea
echiunghiulară a acestora.
La unele lagăre, pentru reducerea gabaritului radial, se utilizează rulmenţi fără inelul interior
sau fără ambele inele, caz în care se execută căi de rulare pe fusul arborelui şi, eventual, pe
carcasă.
Clasificarea rulmenţilor se face după o serie de criterii:
După forma corpurilor de rostogolire (fig. 6), se deosebesc: rulmenţi cu bile (a), rulmenţi cu
role cilindrice(b), rulmenţi cu ace(c), rulmenţi cu role conice(d), rulmenţi cu role butoi
simetrice(e) sau asimetrice (f).

Numărul de rânduri de dispunere a corpurilor de rostogolire împarte rulmenţii în

rulmenţi cu corpurile de rostogolire dispuse pe un rând, pe două rânduri sau pe mai multe
rânduri ;
După capacitatea de preluare a deformaţiilor unghiulare se deosebesc rulmenţii
obişnuiţi (care pot prelua abateri unghiulare foarte mici) şi rulmenţi oscilanţi (cu capacitate
ridicată de preluare a abaterilor unghiulare) ;
Direcţia sarcinii principale preluate împarte rulmenţii în : rulmenţi radiali (preiau
sarcini radiale şi, eventual, sarcini axiale mici), rulmenţi axiali (preiau sarcini axiale),
rulmenţi radial-axiali (preiau, în principal, sarcini radiale, dar şi sarcini axiale), rulmenţi
axial-radiali (preiau, în principal, sarcini axiale, dar şi sarcini radiale) ;
După construcţia şi materialul coliviei, se deosebesc rulmenţi cu colivie ştanţată
(din tablă de oţel) sau cu colivie masivă (din textolit, alamă duraluminiu etc.) ;
După elementele de etanşare cuprinse în construcţia rulmentului, rulmenţii pot fi:
neetanşaţi (fără sisteme de etanşare proprii), etanşaţi (umpluţi cu unsoare consistentă şi
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
prevăzuţi, între inele, pe ambele feţe, cu discuri din materiale nemetalice), protejaţi (umpluţi
cu unsoare consistentă şi prevăzuţi, între inele, pe ambele feţe, cu discuri din materiale
metalice) ;
După valoarea jocului radial se deosebesc rulmenţi cu joc radial normal, mărit sau
micşorat, joc determinat de precizia de execuţie care poate fi normală sau ridicată.
Principalele avantaje ale lagărelor cu rostogolire sunt :
 randament ridicat;
 capacitate mare de încărcare pe unitatea de lungime, deci gabarit axial redus ;
 consum redus de lubrifiant; întreţinere uşoară;
 interschimbabilitate, datorită standardizării internaţionale;
 pierderi mici prin frecare chiar la porniri si opriri, deci caldura putina degajata si
randament mai mare decât la cele cu alunecare;
 nu uzeaza fusul deoarece pe ele se monteaza unul dintre inelele rulmentului;
 lubrefierea se face periodic si nu necesita nici un fel de supraveghere în timpul
functionarii
 jocul radial, respectiv axial foarte mic, ceea ce mareste precizia de lucru a masinii;
 nu folosesc materiale deficitare; se monteaza relativ usor, se înlocuiesc usor, deoarece
sunt standardizati;
 nu se rodeaza în exploatare;
Dezavantajele lagărelor cu rostogolire sunt:
 gabarit radial relativ ridicat;
 costul este relativ ridicat
 durabilitate scăzută la funcţionarea cu turaţii foarte mari sau în prezenţa şocurilor şi
vibraţiilor;
 nu pot functiona la turatii si sarcini foarte mari, deoarece ar rezulta dimensiuni
 radiale foarte mari, fiind necesari rulmenti speciali si nu de serie ;
 la turatii mari produc vibratii si zgomot;
 nu se pot monta decât pe la capete ;
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
FORME CONSTRUCTIVE. MATERIALE

Materialele destinate inelelor şi corpurilor de rostogolire trebuie să îndeplinescă o

serie de condiţii : rezistenţă mare la solicitarea de contact ; rezistenţă mare la uzură ;
tenacitate.
Oţelurile care îndeplinesc cel mai bine aceste condiţii sunt oţelurile aliate cu crom,
care conţin aproximativ 1% carbon şi 1,3…1,65% crom.
Alte elemente de aliere sunt manganul şi siliciul. Viteza de călire şi adâncimea de călire sunt
direct dependente de conţinutul de mangan.
Tratamentul termic de durificare este de călire (încălzire la 800ºC, menţinere 1 oră,
răcire în ulei) urmată de revenire joasă (încălzire la 170ºC, menţinere 3 ore, răcire în ulei
preîncălzit la 70ºC).
După tratamentul termic, duritatea inelelor şi a corpurilor de rostogolire este de 63±3 HRC.
Unele firme producătoare de rulmenţi utilizează şi oţeluri de cementare, acestea
comportându-se bine la solicitări cu şocuri.
Pentru rezistenţă la temperaturi ridicate sau pentru rezistenţă la coroziune, se utilizează
oţeluri speciale înalt aliate, respectiv oţeluri anticorozive, aliate cu crom.
Inelele rulmenţilor se execută prin strunjire, urmată de rectificare. Semifabricatele
utilizate sunt de tip ţeavă laminată, pentru diametre exterioare mai mici de 20 mm şi obţinute
prin forjare, pentru diametre exterioare mai mari de 20 mm.
Forjarea se efectuează pe maşini automate. Ulterior semifabricatele forjate se supun unui
tratament termic de recoacere de globulizare (în cuptoare electrice) şi operaţiunii de sablare cu
alice din fontă pentru îndepărtarea ţunderului şi a eventualelor bavuri.
Strunjirea se face pe maşini automate. Înaintea operaţiei de strunjire a căilor de rulare se
rectifică plan bilateral inelele, pentru asigurarea bazelor tehnologice.
După strunjire se aplică tratamentul de durificare şi abia apoi se execută, în ordine,
rectificarea suprafeţelor laterale, a suprafeţelor cilindrice, a căilor de rulare şi superfinisarea
căilor de rulare. În final, rugozitatea suprafeţelor funcţionale este de 0,4 μm.
Bilele se obţin prin presare la rece (în prese speciale), urmată de pilire şi eventual
rectificare. Se continuă cu tratamentul termic de durificare, urmat de rectificare, lepuire şi
sortare.
Rectificarea şi lepuirea se execută cu discuri din fontă specială, cu soluţii abrazive de Al2O3,
Cr2O3 şi, în final, motorină. Se obţin rugozităţi de 0,04 μm.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Rolele se obţin prin debitare din bare, urmată de presare.
După tratamentul termic de durificare se continuă cu operaţiile de tobuire şi de rectificare de
eboşare a generatoarei rolei.
În prezent, lagărele cu rostogolire constituie principalul tip de lagăr utilizat în
construcţia de maşini, domeniile de folosire fiind limitate doar de necesitatea realizării unor
turaţii foarte mari sau de prezenţa şocurilor şi vibraţiilor.
Tipuri de rulmenţi
• Rulmenţi radial şi radiali-axiali cu bile pe un rând sau pe două rânduri

• Rulmenţi radiali cu role cilindrice

• Rulmenţi radiali cu role conice

• Rulmenţi radiali şi radiali oscilanţi cu role butoi

 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
MONTAREA
• Cuprinde următoarele etape:
1. Pregătirea în vederea montării
2. Pregătirea rulmenţilor
3. Pregătirea arborilor pentru montarea rulmenţilor
4. Dispozitive de montare a rulmenţilor
Montarea rulmenţilor cu alezaj conic
Rulmenţii cu alezaj conic se pot monta direct pe arbore, pe bucşa de strângere sau pe bucşa
de extracţie. Montarea acestor rulmenţi se face numai cu ajustaj cu strângere.

Montarea cu ajutorul piuliţei KM şi a şaibei MB

Montarea rulmenţilor cu alezaj conic
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

DEMONTAREA RULMENŢILOR
• La demontarea unui rulment nou, sau a unui rulment care mai poate fi utilizat, trebuie luate
toate măsurile de prevedere, pentru a nu-l deteriora în timpul extragerii de pe arbore sau din
carcasă.

Inel extractor termic din aluminiu

Demontarea rulmenţilor cu alezaj conic
• Demontarea rulmenţilor mici cu alezaj conic montaţi direct pe fusul arborelui se realizează
prin aplicarea sculei (dorn, ţeava, semi-inel) direct pe faţa laterală a inelului interior şi apoi,
cu lovituri de ciocan, se produce desprinderea de pe ax.

Materiale
• Corpurile de rostogolire şi elementele căii de rulare (inelul interior şi cel exterior) se execută
din oţel special pentru rulmenţi, cunoscut sub denumirea de RUL l RUL 2 (STAS 1456-75).
• Colivia rulmentului se execută din oţeluri obişnuite, bronzuri, duraluminiu sau materiale
plastice
•
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Uzura rulmenţilor
• Pitting-ul sau uzura prin oboseală superficială este un proces mecanic, cauzat de solicitari
mecanice sau mecano-termice ciclice, asociate unei miscari de rostogolire, de alunecare sau
de combinatii ale celor doua, caracterizat prin aparitia si dezvoltarea unor micro-cratere
specifice.
• Etapele distrugerii
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Cuplaj= coupling
Tema 1/3: Cuplaje peermanente= permanent stiff
couplings
Cuplaje permanente elastice= permanent elastic
CUPLAJE couplings
Cuplaje intermitente (ambreiaje)= clutches
Caracteristici. Cuplaje automate= automatic clutches

Rol funcţional.
Tipuri constructive.
Cuplajele sunt organe de maşini care au rolul de a prelua şi transmite momentul şi
puterea între doi arbori. Utilizarea cuplajelor evită construcţia unor arbori de lungimi mari şi
foarte mari. Pentru a asigura o bună funcţionalitate,cuplajele trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
• capacitate de transmitere totală a momentului de torsiune;
• capacitate de atenuare a şocurilor;
• capacitate de preluare temporară a unor suprasarcini;
• dimensiuni constructive cât mai reduse;
• asigurarea condiţiei de interschimbabilitate.
Clasificarea cuplajelor
- după modul de funcţionare:
permanente;
intermitente.
Cuplajele permanente se clasifică în două grupe:
Cuplaje fixe:
- cu manşon dintr-o bucată;
- cu manşon din două bucăţi;
- cu flanşe.
Cuplaje mobile:
- Oldham;
- cardanic;
- cu elemente elastice.
Cuplaj ele intermitente (ambreiaje) se clasifică astfel:
- Cuplaje comandate:
o cu contact rigid(cuplaj cu gheare);
o cu contact elestic(cu fricţiune).
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Cuplaje automate:
- cuplaj conic;
- cu sabot;
Def: Cuplajele sunt organe de maşini ce asigurǎ legǎtura permanentǎ sau intermitentǎ
necesarǎ transmiterii mişcǎrii de rotaţie de la un arbore la altul sau de la un organ de maşinǎ la
altul, fǎrǎ a se modifica valoarea şi sensul momentului de torsiune
Cerinţe tehnologice:
 Sǎ aibǎ capacitate de transmitere totalǎ a momentului de rǎsucire
 Sǎ nu genereze solicitǎri suplimentare
 Sǎ compenseze eventualele devieri unghiulare, radiale sau axiale dintre arbori
 Sǎ atenueze şocurile şi oscilaţiile
 Sǎ fie interschimbabile
 Sǎ fie fiabile şi mentenabile
 Sǎ aibǎ greutate şi dimensiuni reduse
Rol funcţional
 Transmitere de mişcare respective moment de rǎsucire
 Comandǎ a mişcǎrii
 Limitare de sarcinǎ
 Protecţie împotriva vibraţiilor şi socurilor
 Compensarea erorilor de execuţie şi montaj
 Limitare maximalǎ sau minimalǎ de turaţie
 Transmiterea mişcǎrii într-un singur sens
Clasificare:
 Permanente
 Intermitente
Materiale
Materiale metalice şi nemetalice în funcţie de varianta constructivǎ aleasǎ
Cuplaje permanente
Def: Cuplajele permanente sunt cele la care întreruperea mişcǎrii între cei doi arbori nu
poate fi fǎcutǎ decat prin oprirea maşinilor şi demontarea cuplajelor
Variante constructive:
Fixe:
 cu manşon
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
 cu flanşǎ
Mobile
 Cu elemente intermediare rigide
Cuplaj axial cu gheare cu manşon de centrare
Cuplaj radial Oldham
Cuplaje unghiulare (cuplaj cardanic)
Cuplaj dinţat
Cu elemente intermediare elestice
Cuplaj cu arcuri barǎ
Cuplaj cu arcuri barǎ de torsiune
Cuplaj cu arcuri elicoidale
Cuplaj cu bolţuri şi manşoane de cauciuc
Cuplaj cu elemente elestice

CUPLAJE PERMANENTE
Def: cuplajele permanente sunt cele la care intreruperea mişcǎrii între cei doi arbori nu poate
fi fǎcutǎ decât cu oprirea maşinilor şidemontarea cuplajelor.
Variante constructive:
Cuplaje permanente fixe
Rol: asambleazǎ rigid arbori strict coaxiali
Tipuri:
- cu manşon cilindric
- dintr-o bucatǎ
- din douǎ bucǎţi
-cu flanşe

 Cuplaje permanente mobile

Rol: transmit miscarea de rotaţie între arbori a cǎror poziţie relativǎ este în general variabilǎ
Tipuri:
Cu elemente intermediare rigide
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Cuplaj axial cu gheare cu manşon de centrare
Rol: preia abateri de lungime a arborilor produse de variaţia de temperaturǎ
Cuplaj radial Oldham
Rol: - preia abateri axiale şi radiale ( maşini –unelte, pompe de ungere)
- Transmit sarcini mari şi foarte marila diferite mecanisme

Cuplaje unghiulare (cuplaj cardanic)

Rol: transmit mişcarea între arbori concurenţi cu poziţie relative variabilǎ
Utilizǎri: - maşini – unelte,
- autovehicule,
- maşini de ridicat şi transportat,
- laminoare

Cuplajul dinţat
Rol: - preia abateri axiale, transversale ale arborilor cuplaţi
- capacitate de transmitere a momentelor de torsiune mari la viteze mari de rotaţie
Utilizari: în constructia de maşini grele
Construcţie:
1. bucşǎ cu danturǎ exterioarǎ
2. manşoane cu danturǎ interioarǎ
3. inele de etanşare

b)cuplaje cu elmente intermediare elastice

Rol: capacitate deosebitǎ de a amortize şocurile şi oscilaţiile de torsiune
cuplaj cu arcuri barǎ
Rol: compenseazǎ abateri axiale
contructie :
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
1 arcul bara

 cuplaj cu bolţuri şi manşoane de cauciuc

construcţie:
1.semicuplaj
2. semocuplaj
3.bolţuri
4.manşoane de cauciuc
Cuplaj cu elemente elastice
cuplaje cu arc barǎ de torsiune
cuplaj cu arcuri elicoidale

CUPLAJE INTERMITENTE
Def: cuplajele intermitente denumite şi ambreiaje, sunt cele care permit cuplarea (ambreierea)
sau decuplarea (debreierea) arborilor atât în mers cât şi în repaos, forǎ a fi demontate
Obs. Când sunt prevǎzute cu elemente elastice capabile sǎ preia energia de şoc, ambreiajele
pot fi cuplate-decuplate chiar sub sarcinǎ
Clasificare:
 Dupǎ modul de comandǎ amodului în care se realizeazǎ ambreierea-debreierea
Manualǎ
Electricǎ
Pneumaticǎ
Hidraulicǎ
 Dupǎ principiul de funcţionare:
Cu contact rigid
Ambreiaje cu gheare
Ambreiaje cu dinţi
Cu contact elastic
Cuplaje intermitente cu fricţiune
Cu discuri cilindrice
- monodisc
- multidisc
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Cu discuri conice
Dupǎ modul de acţionare
Comandate
Automate
Dupǎ rolul funcţional
- Cuplaje de siguranţǎ – ambreiaj cu fricţiune centrifug
- Cuplaje unisens

AMBREIAJ CU DISCURI DE FRICŢIUNE PLANE

Tip: Cuplaj intermittent cu frictiune
Rol: Permit cuplarea decuplarea sub sarcinǎ la orice turaţie
- Asigurǎ o demarare continuǎ fǎrǎ şocuri
- Permit rotirea relativǎ a arborilor in timpul antrenǎrii
Utilizǎri:
Maşini unelte
Autovehicule
Maşini de ridicat
Instalaţii de foraj şi popare
Concasoare
Malaxoare
Pǎrţi componente

1. arbore conducǎtor
2. disc fix
3. arbore condos
4. disc mobil
5. inel deplasabil
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Funcţionare: Datoritǎ apǎsǎrii exercitate prin forţa Q de ambreiere (sau de cuplare),atât la
pornire cât şi în timpul funcţionǎrii,între suprafeţele de fricţiune ale discurilor existǎ forţa de
frecare Ff=μ∙Q. aceasta produce momentul de frecare al ambreiajului, care va depinde de
coeficientul de frecare, presiunea exercitatǎ pe suprafeţele de fricţiune gabaritul cuplajului
AMBREIAJ CU FRICŢIUNE CENTRIFUG
Tip: cuplaj intermitent cu comandǎ automatǎ -> →cuplaj de siguranţǎ
Rol: pot întrerupe automat legǎturaîntre arbori cuplaţi în cazul apariţiei unor suprasarcini
Pǎrţi componente:
1. arbore
2. fǎlci
3. tambur

Funcţionare:
când turaţia arborelui depǎşeşte o anumitǎ valoare, forţele centrifuge ale fǎlcilor,depǎşesc
forţele rezistente şi se va crea o presiune de contact pe tamburul 2 care va fi astfel antrenat
dacǎ forţele rezistente ating o valoare prea mare ele vor învinge forţele centrifuge şi se
produce decuplarea

CUPLAJE PERMANENTE. CUPLAJE FIXE

Cuplajul cu manşon dintr-o bucată
Mişcarea este transmisă de la arbore la manşon cu ajutorul unor pene longitudinale sau
prin ştifturi transversale.Dimensionarea manşonului constă în determinarea diametrului

exterior :
unde:
D-diametrul exterior al manşonului;
d-diametrul arborelui;
Tata-limita admisibilă la torsiune pentru arbore;
Tatm-limita admisibilă la torsiune pentru manşon.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

O altă soluţie constructivă o reprezintă cuplajul cu manşon având profilul interior

dinţat.
Dacă arborele şi manşonul sunt din acelaşi material,rezultă că:
D=1,3d

Cuplajul manson cu pana

Cuplajul cu manşon dinţat

 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

Cuplajul cu flanşe

Cuplajul cu flanşe, prezintă două flanşe care se pot asambla pe capetele de arbori prin pene,
presare la rece sau la cald, sudare. se disting două cazuri:
1. cuplaje asamblate cu şuruburi fără joc;
2. cuplaje asamblate cu şuruburi cu joc.
Prin calculul de dimensionare se determină diametrul şurubului:
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
unde:
ds-diametrul şurubului;
β-coeficient de supraîncăecare;
Mt-momentul de torsiune;
z-numărul de şuruburi;
Ds-diametrul purtător de centre

Cuplajul cu flanşe

Cuplajul cu manşon din două bucăţi

 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Cuplaje mobile
Cuplajul Oldham

Cuplajul cardanic sferic

Cuplajul cardanic
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia

Cuplaje intermitente.
Cuplajele intermitente, numite ambreiaje, pot fi cuplate sau decuplate în gol, fără demontare
şi chiar în sarcină când sunt prevăzute cu elemente elastice pentru preluarea energiei de şoc.
Ambreiajele pot fi realizate cu contact rigid sau elastic.
Ambreiajul rigid cu gheare
Ambreiajul cu contact rigid prezintă şocuri la ambreiere

Ambreiajul rigid cu gheare

 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Ambreiajul cu fricţiune

Forţa necesară transmiterii momentului de torsiune este:

unde:
β-coeficientul de supraîncărcare;
Mt-momentul de torsiune;
μ-coeficientul de frecare;
Rm-raza medie

Ambreiajul cu fricţiune-disc
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Ambreiajul cu fricţiune-conic

Ambreiajul elastic cu discuri multiple

Numărul de discuri z, este cuprins între 4...50 de lamele cu grosimea 0,2...2 mm.
 Organe de masini
Prof. Raileanu Lucia
Ambreiajul automat

Ambreiajul cu fricţiune centrifugal,se bazează pe acţiunea forţelor centrifuge

Ambreiajul cu fricţiune centrifug