PROIECT PENTRU SUSINEREA EXAMENULUI DE

COMPETENE PROFESIONALE

Specialitatea:
Tehnician mecanic pentru ntreinere i reparaii
Elev: PANDURU ELENA
Clasa: a XII-a E

ndrumtor
Ing. MATEI MARILENA

2013

CUPRINS
ARGUMENT.................................................................................................................................3
1. UZAREA MAINILOR UTILAJELOR I INSTALAIILOR..........................................4
1.1. CLASIFICAREA UZURILOR..........................................................................................................................4
1.2. ETAPELE UZRII.......................................................................................................................................11
1.2.1. PERIOADA RODAJULUI...........................................................................................................................11
1.2.2. PERIOADA FUNCIONRII NORMALE.....................................................................................................13
1.2.3. PERIOADA UZURII DE AVARIE................................................................................................................15
1.3. METODE DE CONTROL A UZURII..............................................................................................................16
1.3.1. METODE DISCONTINUE DE MSURARE A UZURII..................................................................................16
1.3.2. METODE CONTINUE DE MSURARE A UZURII.......................................................................................18
1.4. METODE DE AMELIORARE........................................................................................................................20
1.4.1. METODE DE AMELIORARE PRIN NLTURAREA/ADUGAREA DE METALE DE PE/PE SUPRAFEELE UZATE
......................................................................................................................................................................................20
1.4.2. METODE DE AMELIORARE PRIN FOLOSIREA UNOR PIESE INTERMEDIARE INTRODUSE NTRE PIESELE
UZATE............................................................................................................................................................................23
1.4.3. METODE DE AMELIORARE PRIN METALIZARE SAU CROMARE...............................................................24
1.4.4. METODE DE AMELIORARE PRIN TRATAMENTE TERMICE SAU TERMOCHIMICE......................................26
2. ORGANIZAREA REPARARII MASINILOR UTILAJELOR SI INSTALATIILOR.....28
2.1 NECESITATEA REPARARII MASINILOR, UTILAJELOR SI INSTALATIILOR ......................................................28
2.2 SISTEME DE REPARATIE.............................................................................................................................29
2.3 TIPURI DE REPARATII.................................................................................................................................30
2.4 PLANIFICAREA REPARATIILOR...................................................................................................................31
2.5 NORMATIVELE DE REPARATII....................................................................................................................32
2.6 CICLUL DE REPARATII................................................................................................................................32
2.7 METODE DE REPARATII..............................................................................................................................33
2.8 ORGANIZAREA REPARARII MASINILOR, UTILAJELOR SI INSTALATIILOR....................................................34
3. PRINCIPALELE NORME DE PROTECIE A MUNCII LA LUCRRILE DE
NTREINERE, REPARAII I MONTAJ.....................................................................................36
3.1. LUCRRI DE AJUSTAJ, LCTUERIE, MONTAJ.........................................................................................36
3.2. DEMONTRI, MONTRI, REPARAII..........................................................................................................36
3.3. RODAREA I NCERCAREA MOTOARELOR.................................................................................................36
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................38

ARGUMENT
ntreinerea urmrete s menin mainile, utilajele i instalaiile n condiii
normale de exploatare ntre dou reparaii consecutive, reducnd posibilitatea
apariiei unor reparaii accidentale.
Activitatea de ntreinere i reparare a utilajelor este impus de faptul c, pe
parcursul folosirii lor productive, acestea sunt supuse procesului de uzur fizic
i moral. Ca urmare, a procesului de uzur fizic, are loc un proces de pierdere
treptat a valorii de ntrebuinare a utilajului, i n final o pierdere a capacitii
de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost creat.
Obinerea unei durate de funcionare normale ct mai lungi se poate realiza
prin ncetinirea procesului de uzare fizic a pieselor componente, aceasta
asigurndu-se prin: exploatarea mainilor, utilajelor i instalaiilor la sarcina
normal (prin evitarea suprancrcrilor), ntreinerea corect i curirea
zilnic, ungerea pieselor n micare, observarea continu a strii i funcionrii
lor, lucrul de bun calitate a echipelor de ntreinere i reparaii i executarea
reparaiilor la timp, conform prescripiilor ntreprinderii constructoare.
n vederea meninerii caracteristicilor funcionale ale utilajului i a
funcionrii

condiii

ct

mai

apropiate

de

cele

iniiale,

cadrul

ntreprinderilor se organizeaz un serviciu de ntreinere i reparare a utilajului

de producie.
Fenomenul de uzur fizic a utilajului poate fi ameliorat i printr-un sistem
de activiti de ntreinere a acestuia, precum i printr-un ansamblu de operaii
de control i revizie, care s permit depistarea din timp a eventualelor
defeciuni.
Uzarea atac i distruge fr a face difereniere, astfel chiar i rile cu o
economie stabil au probleme in cutarea de noi mijloace de prevenire i
reducere a inevitabilului proces de uzur.
Uzarea nu constituie o problem exclusiv pentru rile cu o economie in
tranziie, deoarece si tarile cu o economie de piaa nregistreaz preocupri
privind politicile optime de reducere a uzrii.
Multe ri cu economie de pia sa-u confruntat cu probleme privind
procedeele de diminuare a uzrii, ntruct numeroase uniti industriale au fost
proiectate fr a se acorda atenia cuvenit acestui aspect.
Contiente

de

creterea

costurilor

provenind

din

neglijarea

datorit

aspectului mai sus menionat in ultimele trei decenii multe ri cu economie de

piaa au efectuat cercetri i studii privind dezvoltarea industrial i ingineria in

domeniul procedeelor de prevenire i reducere a uzurii.
rile cu economie de tranziie nu au atins in general o poziie comparabil
cu rile cu economie de piaa privind informaiile referitoare la prevenirea uzurii
pentru a servi ca baza de date si de formulare ale unor aciuni ntreprinse in
vederea diminurii uzurii.

1. Uzarea mainilor utilajelor i instalaiilor

1.1. Clasificarea uzurilor
Uzarea este procesul de distrugere a suprafeelor aflate n contact, datorit
frecrii. Procesul de uzare se desfaoar n timp i este nsoit de pierdere de
energie caloric i de material. Etapele uzrii sunt reprezentate de variaia uzurii
n timp.
Oricat de ingrijit ar fi prelucrate suprafetele de contact a doua piese aflate in
miscare relativa una fata de cealalta, la nivelul acestor suprafete apar forte de
frecare. Dupa cum intre suprafetele in miscare exista sau nu substante de
ungere, frecarea poate fi: uscata, semifluida si fluida.
In mod normal, la functionarea de regim a masinilor si a utilajelor se produce
frecarea fluida, frecare ce se poate mentine cand: intre suprafete se realizeaza
deplasari cu viteze mari, suprafetele sunt supuse unei apasari mijlocii si sunt
alimentate in mod continuu cu lubrifianti.
Frecarea semifluida poate sa apara ca urmare a ungerii defectuoase sau
insuficiente, precum si la pornirea si oprirea motorului cand, datorita vitezei
prea mici, nu se poate introduce stratul de ulei necesar intre cele doua suprafete
in miscare relativa.
La stationarea masinii, din cauza sarcinii de pe arbore, lubrifiantul este
indepartat dintre cele doua suprafete ale fusului si ale cuzinetului, contactul
facandu-se direct pe varful asperitatilor suprafetelor respective, ramanand o
cantitate foarte mica de lubrifiant in golurile dintre asperitati. Astfel, la pornire,
ungerea va fi incompleta, semifluida sau chiar uscata, daca sistemul tehnic a
stationat o perioada indelungata de timp.

Frecarea in lagare.
La viteze de rotatie mici, arborele incepe sa transporte sub el lubrifiant, care,
avand forma de pana si o oarecare presiune, incepe sa-l ridice ; in acest caz,
5

ungerea va fi semifluida. La cresterea turatiei, centrul fusului se apropie de cel al

cuzinetului, pentru a coincide cu el la turatie foarte mare. In acest ultim caz ,
teoretic, grosimea peliculei de lubrifiant devine constanta pe intreaga periferie a
fusului.
In conditiile frecarii fluide se realizeaza:

micsorarea uzarii suprafetelor de frecare;

reducerea consumului de energie prin frecare;

marirea sarcinilor admisibile;

marimea sigurantei in functionare;

economie de lubrifianti.

Procesul de frecare dintre suprafetele in contact ale pieselor componente ale

masinilor, utilajelor si instalatiilor are ca efect pierderea de energie manifestata
prin caldura produsa si uzarea fizica, rezultat al desprinderii de material si al
modificarii starii initiale a acestor suprafete.
Uzura fizica conduce la modificarea dimensiunilor si a formei geometrice a
suprafetelor pieselor in contact. In anumite conditii de temperatura pot interveni
simultan si modificari structurale ale straturilor superficiale. Toate acestea
influenteaza, direct sau indirect, capacitatea portanta a organelor de masini, de
exemplu in cazul lagarelor, precizia de lucru a masinilor, a utilajelor si
instalatiilor, cinematica functionala, facand totodata sa apara forte dinamice
daunatoare si o functionare necorespunzatore, ducand in final la scoaterea din
uz a masinii, utilajului sau instalatiei.

Luand in considerare factorii care contribuie la deteriorarea suprafetelor si

aspectul acestora, uzarile fizice s-au clasificat in urmatoarele tipuri:
de adeziune,
de oboseala,
de abraziune,
de impact,
de coroziune etc.
Uzarea de

Se produce prin sudarea si ruperea puntilor de sudare intre

adeziune (de microzonele de contact, caracterizandu-se printr-un coeficient de

frecare ridicat si o valoare mare a intensitatii uzarii.
contact)

La sudarea unor asperitati in contact(fig.1.1,a), notand cu 1 si

2 eforturile unitare la forfecare ale materialelor celor doua

suprafete1 si 2 si cu s al microsudarilor, pot avea loc urmatoarele
situatii:
daca 2sis <1 (fig1.1.b)ruperea va avea loc in interiorul
corpului mai moale. Fiecare deplasare relativa produce un
transport de materiale de pe corpul 1, iar dupa un anumit timp
frecarea se produce intre materialele corpului mai moale. Acest
tip de frecare este denumit frecare prin sudare. Microjonctiunile
ce raman prinse de suprafata corpului 1 pot provoca rizuri pe
suprafata mai moale, iar dupa un anumit timp se vor rupe,
provocand particule de uzare;
daca1 sis<2, pentru a se produce miscarea, se
presupune, de asemenea, ruperea corpului mai moale, si in acest
caz se considera ca apare un tip de frecare prin sudare;
daca s<1 si2(fig1.1,c),vor ceda microsudarile fara
smulgere de metal de pe suprafetele in frecare si fara transport de
material. Acest tip de frecare se numeste frecare prin forfecare.

Fig.1.1. Schita formarii unor microjonctiuni si a forfecarii

acestora
O consecinta a uzarii de adeziune este griparea, care apare la
sarcini mari in lipsa lubrifiantului sau la strapungerea peliculei
in urma unor temperaturi locale ridicate( de exemplu in perioada
de rodaj). Sub actiunea sarcinii, suprafetele se apropie la o
distanta de interactiune atomica. Adeziunile, microjonctiunile
puternice ce se creeaza, nu mai pot fi forfecate si deplasarea
relativa intre suprafete inceteaza.
Gripajul poate avea diferite forme, in functie de temperatura la
care se produce. Astfel:
griparea la temperaturi joase

este caracteristica unor

viteze reduse de deplasare;apar deformatii plastice ale stratului

superficial

al

suprafetei

de

frecare

Aceasta

forma

se

caracterizeaza prin valori mari ale coeficientilor de frecare si

fenomenul are o evolutie rapida.
griparea la temperaturi inalte (griparea termica) este
caracteristica unor viteze mari si apare ca urmare a energiei
termice acumulate in zona de contact; coeficientul de frecare este
mai mic (0,2.0,5), iar viteza uzarii mai redusa. Aparitia gripajului

poate fi inlesnita de un rodaj necorespunzator, jocuri prea mici

intre

suprafete

posibilitatea
lubrifiant
(sarcina,

sau

crearii

de

micropungilor

neindicat,
viteza

suprafete

etc.),

superfinisate,
de

ulei,

lipsite

utilizarea

depasirea

unor

parametri

prezenta

unei

perechi

de

de

unui

functionali
materiale

antagoniste etc.
Uzarea de
oboseala

Se produce in urma unor solicitari ciclice a suprafetelor in

contact, urmate de deformatii plastice in reteaua atomica a
stratului superficial, de fisuri, ciupituri sau exfolieri. In general.
Aceste uzari apar sub forma de desprinderi de particule din
material, lasand urme caracteristice fiecarui gen de asemenea
uzare. Uzarile de oboseala sunt:pittingul, uzarea prin exfoliere si
uzarea prin cavitatie.
Pittingul este o forma a uzarii de oboseala a suprafetelor cu
contacte punctiforme (de exemplu, caile de rulare a lagarelor de
rostogolire) sau liniare (de exemplu, flancurile rotilor dintate) si se
recunoaste sub forma caracteristica de gropite sau ciupituri
(diferite de cele de adeziune provocate prin smulgeri). In aceste
situatii, insusi modul de functionare da nastere unor eforturi
unitare in in punctele de contact, cu caracter pulsator. Oboseala
stratului se exteriorizeaza prin fisuri foarte fine in locurile slabite
dintre cristale si anume, la suprafata, in punctele de concentrare
a tensiunilor, sau la o anumita adancime, in stricta apropiere a
suprafetei, in locul in care exista efortul unitar maxim de
forfecare. Sub actiunea unor presiuni mari de contact, in
prezenta unui ulei de vascozitate insuficienta, acesta patrunde in
cele mai fine fisuri, contribuind la dislocarea unor particule de
material printr-o puternica actiune de pana. Astfel, la inceput
apar mici ciupituri care, prin cumulare, se transforma in cratere
de dimensiunile unei gamalii de ac si mai mari.
Uzarea

prin

exfoliere

(cojire)

este

caracterizata

prin

desprinderea de mici particule metalice, de ordinul a 1m, sau de

oxizi de ordinul a 0,01m, care se produce la materiale metalice
plastice, cand este depasita rezistenta la forfecare, in zonele de
contact cu frecari concentrate. Exfolierea este activata de
tensiunile interne ramase in urma tratamentelor defectuoase de
calire, cementare sau nitrurare, prin micsorarea mobilitatii

atomilor de retea. Conditiile initiale care provoaca aceasta uzare

sunt diferite de cele din cazul pittingului.
Uzarea prin cavitatie este definita ca fiind un proces de
distrugere a suprafetei ( i deplasare de material sub forma de mici
particule) produsa de mediul lichid sau gazos in contact cu
metalul, fara prezenta celei de a doua suprafete de frecare ca in
celelalte forme de uzare. Se mai numeste si eroziune de cavitatie
sau coroziune de cavitatie si se produce, de regula, pe suprafetele
paletelor, rotoarelor de pompa, cilindrii motoarelor Diesel etc.,
care sunt in contact cu fluide la viteze mari. Uzarea prin cavitatie
se explica astfel: la miscarile relative mari sau la schimbari de
viteza dintre un lichid si metal, presiunile locale devin reduse, in
fluid se produce transformarea de energie, temperatura lichidului
depaseste punctul de fierbere si se formeaza mici pungi de vapori
si gaze ( bule de cavitatie). Cand presiunea revine la normal (sau
creste) se produce o implozie (spargerea bulelor). Cu forte mari de
impact

pe

microzonele

suprafetei

metalice,

producandu-se

oboseala stratului si aparitia de ciupituri de cavitatie.

Uzarea de
abraziune

Este provocata de prezenta particulelor dure intre suprafetele

in contact sau de asperitatilor mai dure ale uneia dintre
suprafetele de contact. Aceasta uzare este usor de recunoscut
prin urmele lasate de microaschiere, ea accelerand uzarea prin
coroziune.
Particulele dure pot proveni de la forfecarea prealabila a unor
contacte (uzare de adeziune), desprinderi de portiuni din stratul
de suprafata mai dur, prin desprinderea si evacuarea materialului
unor ciupituri etc., precum si prin produsele metalice ale altor
uzari.
Rezultatele cantitative ale uzarii abrazive sunt dependente de:
natura cuplului de materiale, in sensul ca o duritate mai
mare a suprafetei opune o rezistenta sporita actiunii de rodare si,
dimpotriva, materialele plastice permit implantarea particulelor
dure in ele;
natura abrazivului, dimensiunile si forma lor;
conditiile functionale.
Prin rodarea varfurilor asperitatilor se mareste continuu
suprafata de sustinere. Deoarece presiunea de contact scade

10

invers proportional cu cresterea suprafetei, la un moment dat,

intervine un echilibru de durata mai indelungata, determinata in
principal de incarcare, viteza, temperatura; aceasta cu atat mai
mult cu cat particulele abrazive, prin tocire sa sfaramare, isi pierd
capacitatea distructiva.
Uzarea de
impact

La unele tipuri de masini, utilaje si instalatii, ca de exemplu:

concasorul cu ciocane articulate, moara cu bile, masina de scris
sau de perforat etc., datorita unor lovituri locale repetate se
produce un tip specific de uzare mecanica, denumit uzare de
impact.
Uzarea de impact se poate produce si in functionarea unor
organe de masini: came, roti dintate etc. atunci cand, impreuna
cu alunecarea sau rostogolirea ( de exemplu, pe flancurile rotilor
dintate), are loc si un impact compus.
Uzarea de impact poate fi clasificata in doua categorii:
uzare prin percutie
uzare prin eroziune.
In general, uzarea de impact contine mecanismele de baza ale
uzarii: de adeziune, abraziune, oboseala de suprafata, uzare
chimica si termica.

Uzarea de
coroziune

Constituie deteriorarea suprafetei de frecare si deci pierderea

de material, de greutate, datorita actiunii simultane sau succesive
a factorilor chimici agresivi din componenta mediului respectiv si
a

solicitarilor

mecanice.

Mecanismul

uzariide

coroziune

presupune corelarea a doua efecte de coroziune: coroziunea

chimica si coroziunea mecanochimica.
Coroziunea chimica este o actiune chimica continua a
mediului ambiant asupra suprafetelor elementelor componente ale
masinii, utilajului sau instalatiei. Coroziunea chimica poate
evolua

diferit,

in

functie

de

parametrii

fizico-chimici

ai

materialului respectiv. In perioada de repaus aceasta coroziune

actioneaza ca proces chimic numai asupra suprafetelor deschise,
care nu trec prin zona de contact si celorlalte suprafete libere. Ca
forme de coroziune chimice se disting:
Ruginirea, care este o coroziune electrochimica a fierului ce se
datoreaza actiunii combinate a oxigenului si apei si poate sa
apara in aer la temperatura normala.
11

Coroziunea in mediu librifiant, de natura electrochimica,

apare in cazul prezentei in lubrifianti a unor mici cantitati de apa
care, in contact cu suprafata, formeaza microcelule electrolitice.
Corozivitatea lubrifiantilor se poate datora si sulfului provenit din
uleiul de baza sau din combustibil.
Coroziunea

mecanochimica

(tribochimica)

se

refera

la

modificarile suferite de suprafata de frecare in timpul functionarii.

Dupa natura solicitarilor mecanice sunt acceptate urmatoarele
subclase:
coroziunea de tensionare, ce apare datorita solicitarilor
mecanice

statice

prin

care

se

distruge

stratul

protector,

producandu-se o intensificare a efectului corosiv;

coroziunea de oboseala, care apare datorita solicitarilor
periodice, fenomenul de oboseala propriu-zis fiind activat de
prezenta unui anumit mediu ambiant. Prin actiunea combinata a
factorilor mecanic si chimic, are loc cresterea uzarii si scaderea
accentuata a rezistentei la oboseala;
coroziunea

tribochimica

propriu-zisa,

consecinta

solicitarilor de frecare .

12

1.2. Etapele uzrii

1.2.1. Perioada rodajului
Pe diagrama uzurii (fig. 1.2) se disting trei perioade:
I

- perioada rodajului (de uzur iniial);

II

- perioada de funcionare normal;

III

- uzura de avarie.
Rodajul i ncercarea agregatelor sunt operaiile care desvresc procesul

tehnologic de reparare i au scopul de a acomoda ntre ele suprafeele n contact

ale organelor mobile, precum i verificarea dac unitatea asamblat corespunde
sau nu condiiilor de funcionare i exploatare stabilite.

Figura 1.2 Diagrama uzurii

Rodajul este deci un proces activ prin care se modific dimensiunile,
proprietile fizico-mecanice, micro i macrogeometria suprafeelor n frecare a
pieselor. Acest proces asigur o funcionare normal n condiii de exploatare a
mainilor, proces condus astfel, nct uzarea nu este intens, iar uneori este
dirijat i controlat.
Procesul de rodaj, de obicei, are dou etape: rodajul prealabil care se
desfoar pe un banc de rodaj, i rodajul final care se desfoar n primul
moment de la nceputul exploatrii

n unitatea

beneficiar. Durata i

desfurarea rodajului este deci, diferit n funcie de locul unde se produce, de

mrimea, complexitatea, felul i tipul unitii asamblate i supuse rodajului.
De obicei rodajul este constituit din urmtoarele stadii: rodajul la rece prin
antrenarea din exterior, rodajul la cald n gol, la cald n sarcin, ncercarea i
recepionarea agregatului, ncheierea rodajului se stabilete dup ce au fost
ridicate cteva puncte caracteristice pe un banc cu frn. In acest fel pe stand se
pot depista defectele i neconcordanele, care se nltur.
La orice agregat, prima etap a rodajului se caracterizeaz printr-o intens
uzare i aplatizare a micro i macroneregularitilor de pe suprafeele pieselor n

13

micare, iar etapa a doua se caracterizeaz printr-un proces de stabilizare a

uzurii pieselor.
Prima etap se desfoar pe bancul de rodaj i pentru aceasta se lucreaz cu
o ncrcare redus, se urmrete existena ungerii, s nu se produc
supranclziri n mbinri, se nltur repede produsele uzrii. In aceast etap
se pstreaz constant turaia i temperatura uleiului. Procesul de nlturare a
microneregularitilor de obicei dureaz cteva zeci de minute, iar n cazul c se
folosesc uleuri cu o serie de activizatori sau adaosuri, nu depete 0,5 ore. Din
figura 1.3 rezult c macroneregularitile dispar dup aproximativ 30 - 40 de
ore. Dup aceast etap a rodajului se recomand demontarea agregatului,
controlul atent al pieselor din punct de vedere dimensional i al integritii, dup
care se efectueaz montajul i apoi rodajul n sarcin.

Figura 1.3
Pentru un agregat reparat rodajul are o desfurare diferit de cea a unui
agregat nou, tocmai pentru c n componena celui reparat intr piese la care
microgeometria este oarecum corectat, n schimb abaterile de la forma
(deformaiile) ale unor piese, se manifest pregnant (blocul motor, chiulasa,
carterul ambreiajului). Astfel, n perioada de rodaj a motorului pe banc se rezolv
n primul rnd aspectele de microprelucrare a suprafeelor n contact i numai
parial aspectele macrogeometrice, care se pot elimina prin corectarea formei
nainte de montare. In practic este larg rspndit ideea c obinerea unor
suprafee cu rugozitate foarte mic ar duce la micorarea uzurii pieselor n
frecare. Cercetrile efectuate pe un numr de agregate au scos n eviden c
rugozitatea suprafeelor organelor agregatelor, rodate n decurs de 100 ore n
condiii identice, nu difer sensibil. S-a constatat c n urma rodajului la rece
timp de 45 min, s-a ajuns s se obin numai o rugozitate apropiat de valoarea
optim. In majoritatea cazurilor, rugozitatea optim s-a obinut abia dup un
rodaj de 65 - 100 de ore, care afecta i macrogeometria suprafeelor. S-a observat
de asemenea c la valori mari ale asperitilor s-au produs gripri la rodaj, iar n

14

cazul unor suprafee foarte netede, cu asperiti sub, 0,1 m, dup rodaj,
suprafeele devin mai rugoase. De aceea realizarea pieselor cu asemenea grad de
netezime nu este economic. In consecin, nainte de rodaj piesele trebuie s
aib o asemenea rugozitate nct s nu se produc gripri n decursul rodajului.
Uzura minim n cazul unei rugoziti optime (v. fig. 1.4).
De actualitate este problema reducerii timpului de rodaj la motoare i pentru
aceasta s-au studiat i analizat diverse procedee i metode de ungere n procesul
de rodaj. S-a constatat c folosirea unor lubrifiani cu vscozitate redus 2 - 2,5
cSt micoreaz durata rodajului, dar mrete intensitatea uzrii n prima etap,
ceea ce justific o mrire a vscozitii pn la 6 - 8 cSt, dar s se adauge n
lubrifiant aditivi care pe lng aciunea activ asupra metalului mbuntesc
mult condiiile de frecare i aderen a lubrifiantului i n acest mod a aprut
rodajul chimic.

Fig. 1.4 - Variaia uzurii

Rodajul chimic are n vedere deci utilizarea unor substane care pot fi active
sau inactive din punct de vedere chimic.
Aditivii activi chimic se bazeaz pe polaritatea i reactivitatea zonelor unde
temperatura, din cauza presiunilor excesive, atinge valori ridicate. Aceti aditivi
formeaz straturi aderente de lubrifiant, mpiedicnd astfel gripajul i accelernd
procesul de rodaj. Din aceast categorie fac parte: lecitina, tricrezilfosfatul, sulful
coloidal i altele. Aditivii pe baz de sulf i fosfor spre deosebire de abraziunea
fizico-mecanic, asigur o netezire selectiv a proeminenelor suprasolicitate,
deoarece produsele reaciilor devin lubrifiani plastici care mbrac ntreaga
suprafa favoriznd ajustajul.
Aditivii inactivi chimic sunt substane solide care introduse n lubrifiant i
confer acestuia proprieti superioare la presiuni i temperaturi ridicate, cnd
lubrifiantul prin proprietile sale proprii nu face fa.
Spre deosebire de aditivii activi, acetia se bazeaz pe proprietatea de a forma
pelicule foarte aderente ca urmare a: afinitii la metale, tensiunii sczute de

15

forfecare,

stabilitii

chimice

i termice

ridicate,

puritii i

granulaiei

corespunztoare.
Din grupa acestor aditivi, aplicaii practice o au grafitul coloidal i bisulfura
de molibden. Bisulfura de molibden s-a dovedit mai eficace datorit aderenei
mai bune pe metal, coeficientul de frecare mai redus i rezistenei mari la
temperaturi ridicate. In ultima perioad au nceput s fie utilizai aditivi
polifuncionali care reduc uzarea, coroziunea pieselor i oxidarea lubrifianilor.

1.2.2. Perioada funcionrii normale

Din diagrama uzrii, se observ c perioada de funcionare normal este
perioada n care piesele se uzeaz lent, uzarea crescnd aproape proporional cu
timpul de funcionare T.
Proprietatea de baz a unei maini este capacitatea ei funcional. Pierderea
capacitii funcionale are un caracter aleator. Acest caracter este cauzat, n
primul rnd, de specificul condiiilor de lucru, de temperatur, de umiditate etc.,
cuprinse n limite foarte mari.
Cu ct maina sau utilajul este mai fiabil, mai sigur, cu att mai rar i va
pierde capacitatea funcional i cu att mai rapid i mai ieftin se va restabili
aceast capacitate funcional, cu att mai mici vor fi cheltuielile legate de
ntreinerea i reparaia ei. Nivelul fiabilitii se stabilete chiar de la proiectare,
urmnd a se realiza n timpul procesului de fabricaie i de reparaie.
Fiabilitatea mainii depinde n mare msur de modul de exploatare a
acesteia, de metodele i periodicitatea verificrilor strii tehnice, de calitatea
ntreinerilor i reviziilor tehnice i n special de calitatea reparaiilor. Creterea i
asigurarea fiabilitii nu se poate realiza far cheltuieli suplimentare.
Principalul indice al fiabilitii care d o imagine clar i edificatoare asupra
calitii execuiei i ntreinerii mainilor i utilajelor este buna lor funcionare.
Timpul de bun funcionare TBF reprezint pentru o pies sau un sistem
tehnic durata meninerii capacitii funcionale n decursul unei perioade de
timp sau pentru realizarea unui anumit volum de lucrri cu executarea
operaiilor tehnologice de ntreineri i revizii tehnice, precum i a eventualelor
reparaii curente de gradul unu (RCi) provocate de defeciuni, abateri sau de
starea limit a acestor organe constatate cu ocazia executrii ntreinerilor i
reviziilor tehnice.
Prin defectare se nelege pierderea capacitii funcionale a piesei sau
mainii. Defectrile la piese, maini i utilaje pot aprea fie ca urmare a uzurii
normale pn la starea limit, fie accidental.

16

Defectrile ce apar ca urmare a uzurii normale se numesc defectri treptate,

iar apariiile acestor defectri se pot prognoza. Defectrile treptate sunt
caracterizate de uzura limit sau de resursa pieselor sau mainilor agricole.
Defectrile accidentale ale piesei sau mainii nu pot fi prognozate, ele
producndu-se ca urmare a unor abateri de execuie, vicii ascunse (fisuri,
crpturi

material,

pori),

abateri

de

montaj,

oboseli

premature

ale

materialului, neexecutrii la timp a ntreinerilor tehnice, a reglajelor, a

reparaiilor, a suprasolicitrilor etc.
Pentru remedierea defeciunilor accidentale poate fi necesar un volum de
lucru relativ mic, n care caz remedierea se poate face chiar pe loc, sau un volum
mare de lucru care presupune lucrri de demontare, splare, recondiionare,
montare, rodaj, vopsire etc., n care caz remedierea se face n ateliere de reparaii
specializate i dotate cu utilajele i dispozitivele necesare.
Defeciunile accidentale pentru a cror remediere este necesar un volum
relativ mic de lucrri i care se pot executa cu mijloacele unitii se numesc
defeciuni de exploatare (scurgeri de ulei, arderi de garnituri, uzuri premature,
distrugeri de filete, ruperi de lanuri, curele etc.). Remedierea lor se numete
reparaie curent de gradul unu, RCi.
Pentru remedierea defeciunilor accidentale se prevd fonduri speciale n
funcie de volumul de lucrri efectuat de fiecare main.
In general, toate defeciunile care apar ntre dou reparaii curente de gradul
doi RC2 sau capitale, Rk se numesc defeciuni de exploatare i influeneaz
direct timpul de bun funcionare a mainii.
In funcie de construcia pieselor, timpul de bun funcionare poate
corespunde cu durata de serviciu a lor. Astfel, la piesele nerecondiionabile ca:
rulmeni, segmeni, roi dinate, garnituri, simeringuri, silenblocuri etc., timpul
de bun funcionare corespunde cu durata de serviciu.
Pentru piesele recondiionabile ca: arbori, axe, blocuri, carcase etc., timpul de
bun funcionare este egal cu suma timpilor de bun funcionare dintre
defeciuni.
De asemenea, pentru mainile complexe la care apar defeciuni remediabile,
fie prin nlocuirea pieselor defecte, fie prin recondiionarea lor, timpul de bun
funcionare este dat de suma timpilor de funcionare efectiv a mainii
respective.

17

1.2.3. Perioada uzurii de avarie

Perioada uzurii de avarie este perioada cu panta foarte mare, pe care uzarea
crete aproape instantaneu, corespunznd perioadei uzrii totale sau distructive,
abaterile de la dimensiuni, de form i jocurile devenind att de mari, nct
cuplul de piese este pus n pericol.
O noiune frecvent ntlnit n aprecierea fiabilitii unei piese sau a unui
sistem tehnic, mai ales n teoria probabilitii este cderea.
Cderea reprezint un fenomen-eveniment (avarie, deranjament, incident,
ieirea din funciune) care face ca piesa sau sistemul tehnic (maina, instalaia
etc.) studiat s fie oprit din funcionarea normal, deoarece nu mai realizeaz n
mod corespunztor cerinele funcionale pentru care a fost destinat i construit.
Nu orice deficien a unei maini poate duce la apariia unei cderi. De
exemplu: simplele deformri ale unor piese, exfolieri ale straturilor protectoare
etc., care nu influeneaz modul de realizare ale cerinelor funcionale sau care
nu pun n imposibilitate funcionarea normal a sistemului tehnic, nu constituie
cdere. Aceste deficiene pot fi remediate n afara perioadelor de lucru efectiv.
Dup gradul de defectare a unei piese sau a unei maini, cderile se mpart n
cderi pariale i cderi totale.
Cderile pariale determin nerealizarea uneia sau a mai multor operaii ale
sistemului respectiv fr a-1 scoate complet din funciune.
Cderile totale sunt caracterizate de imposibilitatea utilizrii sistemului tehnic
respectiv, deoarece niciuna din cerinele funcionale nu mai pot fi realizate.
In funcie de modul de apariie n timp a cderilor, acestea se pot clasifica n
cderi accidentale i cderi treptate.
Cderile accidentale apar n mod aleator i sunt cauzate de defecte ascunse
ale produsului. Deoarece aceste defeciuni nu pot fi sesizate n timpul
controlului, numrul lor este mai mare n prima perioad de funcionare cnd
piesele nu rezist solicitrilor pentru care au fost calculate.
Cderile treptate sunt determinate de uzura pieselor i ele apar odat cu
starea lor limit. Aceste cderi au caracter lent, influennd n mod treptat buna
funcionare fie prin apariia btilor cnd sunt depite jocurile limit, fie prin
nerealizarea cerinelor de lucru cnd se depete uzura limit.

1.3. Metode de control a uzurii

Metodele de determinare a uzurii pieselor se clasific, n raport cu condiiile
experimentale de efectuare a msurtorilor (mod de efectuare, scop i mijloace de

18

msurare), n dou categorii: metode discontinue care implic demontarea

pieselor i metode continue de msurare a uzurii - far demontarea pieselor.
Din prima grup fac parte: micrometrarea, metoda amprentelor, cntrirea i
profilo- grafierea. Toate aceste metode - mai puin metoda cntririi - permit
determinarea direct a uzurii pieselor; metoda cntririi asigur determinarea
cantitii de material pierdut prin uzare de o pies i deci permite determinarea
global a uzurii.
Metodele continue de msurare a uzurii - metoda indicilor funcionali
(presiune, consum de ulei, scpri de gaze etc.); metoda determinrii uzurii dup
coninutul de fier din ulei i metoda izotopilor radioactivi - sunt indirecte i
permit aprecierea calitativ a stadiului de uzare a ansamblurilor, agregatelor sau
a cuplelor cinematice. Uneori se utilizeaz metodele analizei metalografice sau
chimice a pieselor uzate.

1.3.1. Metode discontinue de msurare a uzurii

Studiul uzurii pieselor prin micrometrare i prelucrarea statistic a rezultatelor
Fig. 1.5 - Schema de msurare a alezajelor cmilor
de cilindri uzate (a) i construcia comparatorului de
interior (b): K, L, M i N - planuri de msurare; PMI i PME
-

punctele moarte interior i exterior; D! i D2 - diametrele

elipsei formate prin uzarea cmii n planul A-A; 1 prghie; 2 - pal- pator interschimbabil; 3 - cap de msurare;

- bil; 5 - palpator mobil de transmitere a abaterilor

dimensionale; 6 - articulaia prghiei; 7 - tija comparatorului; 8 - prelungitorul comparatorului; 9 - manonul
termoizolant de manevrare a aparatului; 10 - resort; 11 comparator propriu-zis; 12 - carcasa dispozitivului de
msur i control; 13 - urub; 14 - lamele pentru centrarea
capului de msurare n alezajul de msurat; 15 - resort

19

Metoda micrometrrii este cea mai rspndit i const n determinarea

dimensiunilor efective iniiale i finale ale pieselor uzate prin msurarea acestora
cu ajutorul micrometrului, minimetrului1, compasurilor, aparatelor optice etc.; se
utilizeaz i comparatoare n vederea determinrii directe a mrimilor efective ale
uzurilor absolute ale pieselor. De exemplu, n figura 1 este prezentat schema
micrometrrii cmilor de cilindri cu ajutorul comparatorului cu cadran.
Micrometrarea n mas a pieselor mainilor i utilajelor, urmat de
prelucrarea rezultatelor msurtorilor prin metodele teoriei probabilitilor i
statisticii matematice, poart denumirea de metoda statistic a micrometrrii. Ea
permite determinarea valorilor numerice ale caracteristicilor mecanice de uzare a
pieselor, n condiii de exploatare normal, fr ca piesele s fie frecvent
demontate.
Metoda statistic a micrometrrii pieselor, nltur dezavantajul metodei
micrometrrii simple. Prima se bazeaz pe utilizarea a dou legi de distribuie: a
dimensiunilor suprafeelor uzate ale pieselor i, respectiv, a parametrilor pieselor
noi,

condiiile

limitrii

numrului

cauzelor

aleatoare

independente.

Acumularea datelor experimentale se realizeaz pentru piesa nou n uzina

constructoare, iar pentru piesa uzat - n unitatea de reparaii. Piesele uzate,
scoase de pe mainile i utilajele defecte, aduse la unitatea de reparaii sunt
analizate i msurate. Se completeaz o fi tip de micromsurtori i o schi pe
care se indic locurile de msurare n diferite planuri i seciuni. Folosind aceste
fie n uzina constructoare se execut msurri la piesele finite nainte de a fi
montate n ansambluri.
Metode cu amprente
Metoda presupune executarea unor amprente cu ajutorul unor chernre 2 cu
diamant sub form de piramid sau con, prin presarea sau gurirea unei
adncituri conice sau prin tierea unei caviti, cu ajutorul unui cuit cu
diamant, sub forma unei piramide cu trei laturi. Amprentele

au axa

perpendicular pe suprafaa de frecare, uzura liniar urmnd a se determina pe

direcia acestei axe.

1instrument mecanic de msurare a lungimilor prin metoda comparativ, folosit pentru verificarea
dimensiunilor unor piese; aparat comparator cu prghie mecanic propriu-zis;
2punctatoare;
20

Fig. 1.6 - Piramid i amprent executat cu ajutorul chernrelor

Schema unei amprente executate cu chernre avnd vrful n form de
piramid cu baza rombic este prezentat n figura 1.6. Pe msura deteriorrii
suprafeei, a crei uzur trebuie determinat, dimensiunea diagonalei urmei
imprimate se micoreaz indicnd, proporional, grosimea stratului uzat u = h 2
-hj = (dj -d2 ) /kp

Fig. 1.7 - Schema msurrii amprentei

In figura 1.7 este reprezentat o amprent obinut prin rotirea unui cuit n
form de piramid n jurul axei piramidei, alternativ, fr avans. Dup
executarea amprentei i, apoi, dup uzare, se msoar adncimea cavitii
executate. Precizia de msurare, n cazul amprentelor formate cu cuit cu
diamant, este mult mai mare deoarece raportul dintre adncimea h i lungimea
1 a amprentei variaz ntre 1/50 ... 1/80, fa de 1/7 - la amprentele executate
cu ajutorul chemrelor. Cu ajutorul microscopului se pot citi lungimi de
diagonale de 1m. Utilizarea metodei amprentelor, n cazul n care piesele se
deformeaz

plastic

cu

rsfrngere

sau

cnd

amprentele

pot

constitui

concentratori de tensiune, nu este recomandabil.

1.3.2. Metode continue de msurare a uzurii

Metodele continue permit determinarea uzrii pieselor n timpul funcionrii
lor, nlturndu-se necesitatea opririi mainii, n scopul demontrii lor. Prin
aceste metode se obin indicaii rapide asupra comportrii la uzare i a evoluiei
proceselor de uzare n condiii reale de exploatare a suprafeelor de frecare.
Metode chimice

21

Metodele chimice constau n determinarea masei particulelor metalice,

provenite din uzarea suprafeelor de frecare i antrenate de lubrifiant n
suspensie sau depuse n cartere. In funcie de cantitatea de lubrifiant, care
particip la lubrifiere, se iau probe care se supun analizei chimice i
spectroscopice pentru identificarea materialului respectiv.
Cu toate c aceste metode snt foarte precise i nu necesit demontarea
pieselor n frecare, se recomand s fie folosite pentru aprecieri comparative,
deoarece nu permit determinarea repartiiei uzrii pe suprafeele de frecare ale
pieselor. In acelai timp, determinrile necesit un timp relativ mare i reclam
aparatur adecvat.
Metode cu izotopi radioactivi
Metoda izotopilor radioactivi (a atomilor marcai sau a trasorilor radioactivi)
pentru determinarea uzrii se bazeaz pe introducerea de substan radioactiv
n piesele cercetate i n nregistrarea, cu ajutorul unui contor, a numrului de
impulsuri produs de particulele de substan radioactiv, antrenate odat cu
produsele uzrii de ctre lubrifiant. Creterea uzrii este proporional cu
mrimea radioactivitii lubrifiantului, convertirea fcndu-se prin folosirea unei
unitti etalon.
Cu ajutorul metodei izotopilor radioactivi se pot crea diferite sisteme pentru
semnalizarea automat a uzrii maxime admisibile a agregatelor. In acest caz, la
o anumit adncime de la suprafaa piesei n frecare, se introduce o substan
radioactiv. Cnd piesa se uzeaz pn la adncimea marcat cu substana
radioactiv, ncepe s antreneze i din substana radioactiv, n lubrifiant, vor
aprea, n acest caz, particule radioactive, a cror prezen va fi imediat
nregistrat de sistemul de semnalizare.
Metoda este cea mai modern variant de determinare a uzurii globale i
locale a unei piese i const n urmtoarele: n stratul superficial al piesei
studiate se ncorporeaz izotopi radioactivi care sunt antrenai, n procesul de
lucru al piesei, mpreun cu produsul de uzare n uleiul mineral sau n ajustajul
respectiv, n cazul frecrii autolubrifiante. Cu ajutorul unui contor Geiger-Miiller
se

msoar

intensitatea

radiaiilor

uleiului

sau

pieselor

din

mbinarea

autolubrifiat; activarea pieselor se poate realiza fie prin iradierea ntr-un reactor
nuclear sau ntr-un accelerator de particule, fie prin introducerea izotopului
radioactiv n metalul lichid, n timpul turnrii pieselor n forme. A doua variant
este mai simpl i mai accesibil. Izotopii Fe59, Au198, Co60 etc. se introduc ntr-o
capsul identic cu aliajul bii lichide, amestecul omogen realizndu-se dup
circa 40 - 60 s de la introducere.
22

Fig. 1.7 - Schema instalaiei pentru determinarea simultan a uzurii

pieselor conjugate: 1 - fusul arborelui cotit; 2 - cuzinet activat; 3 - bloc cu
ecran din sticl; 4, 5 - contoare cu aluminiu; 6 - filtru de ulei; 7 - ramp de ulei;
8 - ecran; 9 - contor cu nregistrator
Dezavantajele metodei atomilor marcai sunt: necesitatea unor msuri
speciale de protecie a muncii; instalaii speciale pretenioase; pregtirea
complex a pieselor de studiat.

1.4. Metode de ameliorare

1.4.1. Metode de ameliorare prin
nlturarea/adugarea de metale de pe/pe suprafeele
uzate
In procesele de exploatare i de reparare a mainilor i utilajelor un rol
principal l are ameliorarea suprafeelor uzate ale pieselor. Aceasta se poate face
prin: o refacerea formei iniiale; o

ncrcarea prin sudur;

ncrcarea pieselor uzate prin arc electric vibrator;

ncrcarea

ncrcarea n mediu protector de bioxid de carbon;

depunerea

pieselor cu arc electric n mediu protector de flux;

pe suprafaa pieselor a unor straturi rezistente la uzur

(cromare, depunere de aliaje dure etc.);

aplicarea unor tratamente termice sau electrice; o detensionarea

suprafeelor etc.

Refacerea formei iniiale

Refacerea formei iniiale a pieselor uzate const n aducerea acestora la o
anumit dimensiune, pstrndu-se ns toleranele de fabricaie. Ea d
posibilitatea

asigurrii

interschimbabilitii

pieselor,

reducndu-se

astfel

cheltuielile de reparaii.

23

Metoda urmrete nlturarea defectelor de uzur prin refacerea formei

geometrice, precum i a calitii suprafeelor, vizndu-se obinerea unui anumit
grad de netezire. Pentru aceasta, prin diferite operaii de prelucrare mecanic, se
ndeprteaz un strat de metal, obinndu-se o nou dimensiune, care se
numete dimensiune de reparaie (diferit de cea de fabricaie) sau treapt de
reparaie. Cnd piesa se recondiioneaz de mai multe ori, atunci ea se
prelucreaz de fiecare dat la alt treapt de reparaie. Exist dou tipuri de
astfel de trepte: de reparaie standardizate i de reparaie libere.
Procedee de ncrcare
Recondiionarea pieselor uzate prin ncrcarea cu metal este procedeul cel
mai rspndit. Procesul tehnologic de recondiionare prin ncrcare comport
urmtoarele etape:

pregtirea piesei pentru ncrcare (acoperire);

ncrcarea (acoperirea) propriu-zis a suprafeelor uzate cu un strat de

metal;

prelucrarea mecanic pentru aducerea piesei la dimensiunile necesare i a

suprafeelor la calitatea cerut de funcionalitatea ei.

La stabilirea acestor etape esenial este procedeul prin care se face ncrcarea
(acoperirea) piesei. n practic, ncrcarea suprafeelor uzate se efectueaz prin:

sudare cu gaze, electric i jet de plasm;

metalizare;

acoperiri galvanice.

Alegerea unuia sau altuia din procedeele de ncrcare enumerate depinde de

mai muli factori cum sunt:

gradul de uzur al suprafeei (respectiv grosimea stratului de ncrcat);

proprietile mecanice ale stratului depus;

costul operaiilor;

gradul de asigurare cu utilajele necesare, materiale, for de munc

specializat etc.

Evident, principalul criteriu ce se are n vedere la alegerea procedeului l

constituie proprietile mecanice ale stratului depus. De exemplu, dac se
consider c rezistena la uzur este proprietatea principal care trebuie
obinut, procedeul cel mai indicat este cromarea poroas, apoi, n ordine
descrescnd, cromarea dur, metalizarea, vibrocontactul i sudarea.
Procesul tehnologic de recondiionare a pieselor prin ncrcare este eficient
dar mai complex i uneori destul de costisitor. El se recomand a se aplica

24

numai atunci cnd piesa nu se mai poate recondiiona prin prelucrri mecanice
la dimensiuni de reparaie i, de aceea, reprezint un procedeu de baz pentru
refolosirea unei mari game de piese uzate.
ncrcarea pieselor prin sudare
Acoperirea suprafeelor uzate ale pieselor prin sudare este un procedeu larg
rspndit n atelierele de reparaii, unde se folosete i pentru remedierea unor
defeciuni - ruperi de piese, spargeri, fisuri etc. Pentru a aprecia msura n care
este utilizat, este suficient s amintim c lucrrile de sudare pot reprezenta pn
la o cincime din volumul total de reparaii al unui autovehicul.
Procedeul ofer mari avantaje, ntruct nu necesit utilaje complexe,
costisitoare i complicate. Straturile depuse prin sudare pot avea grosimi
variabile; ele trebuie s satisfac cerinele prelucrrii piesei la dimensiunile
necesare, oferind, n acelai timp, proprieti mecanice bune, inclusiv rezisten
la uzur.
Operaiunile de pregtire a suprafeelor n vederea acoperirii lor nu sunt
complicate, reducndu-se, de cele mai multe ori, la simple splri i degresri. In
ansamblu, procedeul este productiv, eficient i revine la un pre de cost relativ
redus. El const n executarea unor custuri de sudur alturate i suprapuse
pn la realizarea unui strat de grosime dorit. Pentru aceasta piesa de ncrcat
se fixeaz rigid pentru a preveni deformarea ei. Custurile de sudur se aplic
alternativ pe suprafeele opuse i, atunci cnd este cazul, se iau msuri pentru a
mpiedica supranclzirea piesei sau, dimpotriv, pentru meninerea unei
temperaturi ridicate necesare evitrii fisurilor (la piesele din font, oeluri aliate
etc.).
Aplicarea stratului de metal pe suprafaa uzat se poate face prin sudarea cu
gaze i sudarea electric (cu arc electric).
Procedeul de sudare se alege n funcie de natura materialului din care este
fabricat piesa, forma i rolul ei funcional. Dup aplicarea stratului metalic,
piesa de recondiionat se prelucreaz mecanic, fiind necesare, de regul,
urmtoarele operaii:

prelucrarea ebo - strunjire, alezare, frezare, rabotare etc.;

prelucrare de finisare;

rectificare.

In comparaie cu alte procedee de recondiionare procedeul prin sudare

prezint unele dezavantaje. Astfel, stratul depus pe suprafeele uzate este
neuniform, prezint denivelri; din aceast cauz volumul prelucrrilor mecanice

25

ulterioare crete. Temperaturile ridicate realizate n custuri pe timpul sudrii de circa 3000C la sudarea cu gaze i de 6000C la sudarea electric - modific
structura materialului de baz al piesei, ceea ce conduce la scderea proprietilor mecanice, mai ales plasticitatea i rezistena la ocuri. Totodat
temperaturile ridicate la care se efectueaz sudarea afecteaz i proprietile
aduse piesei prin tratamentele termice. De aceea, dup recondiionare piesele
trebuie supuse unor noi tratamente termice, ceea ce impune noi cheltuieli de
energie i for de munc. Aceste dezavantaje limiteaz ntr-o oarecare msur
gama pieselor ce pot fi recondiionate prin sudur.
Se tie c proprietatea oelului de a putea fi sudat depinde att de coninutul
de carbon, ct i de cel al altor elemente de aliere - nichel, crom, siliciu, mangan,
wolfram etc. Pot fi sudate cu bune rezultate oelurile care au un coninut de
carbon de sub 0,30 %, i cu rezultate satisfctoare oelurile cu coninut n
carbon de 0,35 - 0,45 %. Peste aceast limit oelurile sunt greu sudabile.
Dup sudare, ca urmare a conductibilitii lor termice reduse, oelurile aliate
devin fragile, iar suprafeele sudate i mresc duritatea, ceea ce sporete
probabilitatea apariiei fisuri-

1.4.2. Metode de ameliorare prin folosirea unor

piese intermediare introduse ntre piesele uzate
Aceast metod (fig. 1.8) const n nlturarea jocurilor iniiale ale mbinrilor
mobile uzate prin folosirea unor piese noi, executate n mod special, destinate s
compenseze uzarea pieselor i materialul ndeprtat prin prelucrrile de refacere
a formei geometrice corecte a prilor uzate ale pieselor. Dimensiunile i forma
pieselor compensatoare sunt determinate, n principal, de valoarea uzrii
pieselor.

b
Fig.

1.8

-Exemple

de

piese

recondiionate

prin

metoda

compensatoarelor de uzare: a - pies cu pies cuprinztoare; b - roat dinat; c

26

- arbore cu pies cuprinztoare uzat; d - pies cu pies cuprinztoare uzat; 1 pies uzat; 2 - compensator de uzare
Piesele intermediare (compensatoarele de uzare) pot fi mobile (aibe, rondele,
distaniere, pastile etc.) sau fixe (buce, manoane, inele, reducii, plci, piese de
reglaj etc.).
Pentru piesele cuprinztoare uzate se folosesc compensatoare sub form de
buce, iar operaia respectiv se numete bucare. Grosimea bucelor se
stabilete n funcie de uzare, de adaosul de prelucrare i de valoarea strngerii.
Pentru bucare, este necesar ca rugozitatea suprafeelor de mbinare s aib
valoare ct mai redus. Pentru piesele cuprinse se folosesc compensatoare sub
form de manoane, iar operaia respectiv se numete emanare.
Pentru compensarea uzrii pe suprafee plane se folosesc plci care se fixeaz
prin uruburi cu cap necat. nainte de aplicarea plcilor compensatoare,
suprafeele uzate se prelucreaz prin rectificare sau frezare.
La filetele interioare se utilizeaz reducii tot filetate, acestea putnd fi fixate
suplimentar cu tifturi sau cu uruburi.
Compensatoarele mobile se introduc ntre piesele uzate, n scopul restabilirii
jocurilor normale i a poziiei corecte a pieselor n lanul cinematic al
ansamblului cruia i aparin.
Pentru compensatoarele fixe, materialul se alege n funcie de materialul
pieselor sau de condiiile de frecare. Compensatoarele mobile se execut de
regul, din materiale diferite de cele ale pieselor ntre care sunt introduse. Toate
piesele intermediare sunt de grosimi minime (2 - 2,5 mm).
In timpul presrii bucelor i manoanelor are loc o deformare a acestora.
Diametrul interior al bucei n piesa cuprinztoare se micoreaz, iar diametrul
exterior al manonului se mrete.
Dac asamblarea este solicitat puternic, ajustajul trebuie realizat cu
strngere mare. Acest lucru se obine prin nclzirea piesei cuprinztoare sau
prin rcirea piesei cuprinse, naintea presrii bucei sau a manonului.
De menionat c nclzirea pieselor cuprinztoare se realizeaz n bi de ap,
n bi de ulei mineral sau n cazul unor temperaturi mai ridicate, n bi de ricin
de preferabil cu rezisten electric.
Piesa trebuie aezat pe un grtar de srm pentru a nu avea contact direct
cu elementul de nclzire sau cu fundul cazanului de baie.
Introducerea i scoaterea pieselor se face cu cleti, iar restul manevrrilor cu
mnui de azbest.
Dac piesele ce se nclzesc sunt clite, temperatura de nclzire va trebui s
fie sub punctul martensitic. De preferin, 9 = 373 K.
27

Dup aezarea piesei nclzite pe locul dorit, i se aplic cteva lovituri n sens
axial, pentru a-i asigura contactul pe umrul fusului sau n alezajul piesei.
Buca sau manonul trebuie s aib o teire la 30 - 45, iar presarea trebuie
fcut la nceput cu un efort mic sau cu lovituri uoare de ciocan, pentru
asigurarea unei centrri corespunztoare.
Rcirea piesei cuprinse se realizeaz mai ales cnd piesa cuprinztoare este
prea mare i dificil de manipulat. Rcirea are loc n mediile:

bioxid de carbon solidificat, care d o temperatur de 198 K (-75C);

amoniac lichid, cu o temperatur de 153 K (-120C);

azot sau oxigen lichid, cu o temperatur de 83 K (-190C).

Durata meninerii n mediu cu temperatur sczut este de 15 - 60 min.
Piesele intermediare se mai fixeaz i prin lipire, sudare, filetare etc.
In general, prin recondiionare, cu ajutorul compensatoarelor de uzare fixe,

piesele sunt aduse la dimensiunile iniiale.

Procedeele tehnologice, prin care se realizeaz aceast metod, sunt cele
obinuite: prelucrri prin achiere, sudare, lipire, filetare, tratamente termice
etc. Se apreciaz c prin aceast metod se pot recondiiona pn la 12 % din
totalul pieselor recondiionabile ale mainilor i utilajelor.

1.4.3. Metode de ameliorare prin metalizare sau

cromare
Metalizarea
Metalizarea prin pulverizare este un procedeu de depunere a metalului topit
pentru:

recondiionarea pieselor uzate;

remedierea defeciunilor de la anumite piese metalice cu defeciuni din

turnare;

protecia anticorosiv.
Energia termic pentru topirea metalului (srm sau pulbere) se poate obine

pe cale electric, prin ardere de gaze sau prin cureni de nalt frecven (CIF).
La efectuarea lucrrilor de metalizare este nevoie de:

pistol (aparat) de metalizare;

compresor (pentru obinerea de aer comprimat);

filtru pentru reinerea apei i uleiului din aer;

utilaje pentru prelucrarea suprafeelor pieselor nainte de metalizare

(strung, main de rectificat);

28

Metalizarea electric (fig. 1.9) const n faptul c arcul electric se formeaz

ntre dou srme - electrod 1, izolate una fa de alta, i apropiate sub un unghi
ascuit, iar pulverizarea metalului provenit din srmele topite se face cu aer sub
presiune (6 bar). Este cel mai folosit procedeu pentru recondiionare.

Fig. 1.9 - Aparat de metalizare cu CIF, tip MVC-1: 1 - mecanism de avans; 2

- srm- electrod; 3 - con de ghidare; 4 - inductor; 5 - cuzinet; 6 - zona de nclzire
maxim a srmei-electrod; 7 - racord pentru aer sub presiune; 8 - camera pentru
pulverizarea aerului; 9 - conul interior al cuzinetului
Metalizarea oxiacetilenic se face prin antrenarea srmelor - electrod cu
ajutorul

unui

mecanism

cu

role,

topirea

acestora

cu

ajutorul

flcrii

oxiacetilenice i antrenarea particulelor metalice cu ajutorul aerului sub

presiune. Acest procedeu se folosete pentru recondiionarea suprafeelor
interioare ale lagrelor i cuzineilor.
Metalizarea prin CIF se poate aplica att pentru pulverizarea oelului, ct i a
metalelor neferoase, obinndu-se straturi cu rezisten mare la uzur, la temperaturi ridicate i la coroziune. Fa de metalizarea electric prezint
urmtoarele avantaje:
arderea carbonului i a altor elemente chimice din stratul metalizat este

mai redus cu 50 - 60 %;
omogenitatea stratului metalizat este mai bun, iar porozitatea este mai

redus cu circa 6 %;

nclzirea piesei de metalizat este mai redus. Acest procedeu se poate

executa cu aparatul de tip MVC-1.

Depuneri galvanice (electrolitice)
Depunerile

(acoperirile)

galvanice

constituie

un

proces

tehnologic

de

recondiionare a pieselor uzate i de mrire a rezistenei la uzur a acestora.

Depunerea metalului pe cale galvanic este un proces de cristalizare a
metalelor (Cr, Ni, Fe etc.) ce ia natere prin electroliz, adic prin trecerea
curentului electric ntr-o baie cu sruri metalice. Aceast cristalizare se
deosebete de aceea care se obine prin topirea metalului (dei ambele duc la
aceeai

compoziie

chimic)

prin

caliti

mecanice

superioare:

duritate,

tenacitate i rezisten la uzur mult mai mari.

29

Procedeele

de

acoperire

galvanic

folosite

mod

frecvent

pentru

recondiionarea pieselor n societile de reparaii auto sunt: cromarea, oelirea

(fierarea), cuprarea (armirea) i, n afar de repararea pieselor, acoperirile
galvanice se aplic cu succes i n scopuri decorative sau pentru protecie
anticorosiv (zincare, cadmiere, fosfatare, nichelare, argintare, almire etc.).

Fig. 1.10 - Instalaie de cromare:

1 - traverse pentru legturi electrice; 2 - tablou; 3 suporii anodului; 4 - suporii
catodului; 5 - anozi; 6 supori izolatori; 7 9 - ntreruptor 8 - termometru; sigurane;
10 ni aspiratoare; 11 - picioare izolatoare;
Cromarea se folosete n reparaii pentru:

recondiionarea pieselor din oel, font, cupru, alam, aliaje din aluminiu

tratate sau netratate termic (boluri de piston, elemenii pompelor de injecie,

arbori cotii, cmi de cilindru etc.);

protecia anticorosiv;

n scop decorativ.
Cnd se recondiioneaz piese uzate, cromul se depune direct pe pies, iar

pentru protecia anticorosiv sau n scop decorativ, cromul se depune pe straturi

de cupru sau nichel, depuse n prealabil pe suprafeele respective.

1.4.4. Metode de ameliorare prin tratamente

termice sau termochimice
Tratamentele termice sunt operaii de nclzire, de meninere la o anumit
temperatur (n funcie de dimensiunile piesei) i de rcire a aliajelor aflate n
stare solid, efectuate cu scopul de a le modifica structura cristalin i implicit
proprietile

fizico-mecanice

sau

tehnologice,

far

modifica

forma

dimensiunile.
Scopul tratamentelor termice este de a modifica starea structural i de
tensiuni a semifabricatelor, pieselor i sculelor, pentru asigurarea condiiilor
optime de prelucrare, precum i a durabilitii i a siguranei n exploatare.
30

Orice tratament termic poate fi reprezentat grafic sub forma unei diagrame
trasate n coordonate temperatur - timp (fig. 1.11). Aceast reprezentare grafic
se numete ciclu de tratament termic i include urmtoarele domenii:
Fig.

1.11-Reprezentarea

grafic

tratamentelor termice

nclzirea de la temperatura ordinar

T0 pn la o anumit temperatur,
denumit temperatur de tratament
termic Tt sau temperatur de nclzire
Tnc ntr-un anumit timp t;

meninerea un anumit timp tm la

temperatura de tratament termic;

rcirea pn la temperatura ordinar, ntr-un timp tr.

Un ciclu de tratament termic este caracterizat de urmtorii parametri:

temperatura

de

tratament

termic;

durata

viteza

nclzirii;

durata

meninerii; durata i viteza de rcire; mediul de nclzire; mediul de rcire.

Clasificarea tratamentelor termice
Clasificarea tratamentelor termice se face, n funcie de rolul pe care l joac
n procesul tehnologic, astfel:
1.

tratamente termice preliminare (primare sau pregtitoare), care au rol de a

crea n masa metalic proprietile pentru o prelucrare ulterioar uoar:

+ recoaceri fr transformri de faz n stare solid (recoaceri) - se aplic
pentru lingouri, piese turnate, piese forjate, asamblri sudate, laminate etc. Se
obine o structur normal prin rcire lent;
+ recoaceri cu transformri de faz n stare solid, denumite n funcie de
condiiile de nclzire i de rcire astfel: recoaceri complete i incomplete, cu
rcire continu lent sau n aer, cu rcire i meninere izoterm etc.;
2.

tratamente termice finale (secundare sau definitive), care au rol de a

desvri proprietile finale de exploatare a piesei:

+ clirea - se realizeaz prin rcirea cu vitez mare a produsului metalic, adus
printr-o nclzire prealabil ntr-o stare structural apropiat de cea de echilibru
termodina+ normalizarea - tratament termic asemntor recoacerii, cu deosebirea c
viteza de rcire este mult mai mare;
+ revenirea - are ca scop readucerea produselor metalice clite n stri
structurale apropiate de echilibrul termodinamic.

31

2. Organizarea repararii masinilor utilajelor si

instalatiilor.
2.1 Necesitatea repararii masinilor, utilajelor si
instalatiilor.
Repararea si intretinerea

in continuarea a masinilor, utilajelor si

instalatiilor necesita cheltuieli importante. In plus, la lucrarile de reparatii

participa un numeros personal muncitor cu inalta calificare.
Depistarea din timp si eliminarea cauzelor care provoaca iesirea premature
din uz a organelor de masini au rezultate economice importante:micsoreaza
opririle neproductive,maresc perioada dintre reparatii si reduce cheltuielile
pentru efectuarea acestora,eliberand in acelasi timp,pentru alte lucrari,un mare
numar de muncitori calificati.
Multe piese importante ale masinilor,utilajelor si instalatiilor au suprafete
active insuficient protejate (ghidajele batiurilor,meselor etc.)fiind supuse in acest
fel unei uzuri abrasive intense.
Adeseori,distrugerea suprafetelor incepe in urma striviriilor,care se produce
atat in procesul de frecare cat si in cazul lipsei unei miscari relative,precum si
din cauza asa-zisei oboseli a straturilor superficiale ale metalului,din cauza
coroziunii sau din alte cauze.
Cele mai caracteristice

aspecte ale interactiunii dintre doua suprafete in

contact sunt reprezentate in fig.

In cazul interactiunii suprafetelor in contact fara deplasare relative,

suprafetele se disting,de obicei,ca urmare a strivirii.Acest fapt este characteristic
pentru imbinarile cu pana,cu caneluri,cu filet,pentru stifturile cilindrice,reazeme
etc.

32

In cazul miscarii de rotatie sau rectilinii alternative distrugerea suprafetelor

are loc mai ales datorita uzurii si strivirii.
In aceste conditii functioneaza majoritatea organelor de masini, utilaje si
instalatii: lagarele cu alunecare, bucsele, discuirile cuplajelor de frictiune si ale
franelor, suruburilor conducatoare, batiurile, mesele, carucioarele etc.
In cazul rularii fara alunecare se observa exfolierea particolelor de metal
datorita oboselii straturilor superficiale,in cazul unei duritati insuficiente a
materialului si al unei presiuni mari, are loc in acelasi timp si strivirea
Dintre piesele care sunt distruse in urma oboselii straturilor superficiale ale
materialului fac parte cuplajele cu gheare, rulmentii etc.
In cazul rostogolirii, caracteristica angrenajelor, metalul se distruge datorita
uzarii si oboselii stratului superficial, iar in unele cazuri si din cauza strivirii.
Organele masinilor,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz
datorita cauzelor aratate mai sus,cat si unor defecte constructive sau reparatiilor
defectuoase.Asemenea defecte sunt: alegerea unor materiale si a unui tratament
termic care nu corespunde conditiilor de exploatare a pieselor;alegerea incorecta
a jocurilor si a ajustajelor la locurile de contact ale pieselor;utilizarea unor
metode nerationale de imbinare a pieselor;datorita abaterii de la dimensiunile
prescrise pe desen a pieselor in frecare;alegerea necorespunzatoare a metodei de
aducere a uleiului de ungere pe suprafetele in frecare;rezistenta si rigiditatea
insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea incorecta a masinii,utilajului sau
instalatiei.
Durata perioadelor dintre reparatii,in conditii normale de exploatare ai
masinilor,utilajelor si instalatiilor depinde de durata de serviciu a pieselor
principale ale acestora.
Durata de serviciu a pieselor este determinate de marimea uzurii
limitata,care serveste drept criteriu pentru deplasarea pieselor.
Obtinerea unor productii de o buna calitate este conditia obligatoriu pentru
stabilirea marimii uzurii limita a organelor componente ale masinilor,utilajelor si
instalatiilor.
Acestea

se

refera

in

primul

rand

la

piesele

principale

ca:batiuri,mese,arbori,principali etc.de care depind precizia si calitatea executiei.

2.2 Sisteme de reparatie

Repararea masinilor,utilajelor si instalatiilor se poate realiza prin mai multe
sisteme,principale fiind urmatoarele:

33

- sisteme de reparatii executate dupa necesitate este cel mai simplu sistem
de organizare a reparatiilor.
Dupa acest sistem,masina,utilajul sau instalatia se repara atunci cand nu
mai pot fi mentinute in exploatare,deci neplanificat si numai din cauza uzurii
avansate ale pieselor;
- sistemul de reparatii pe baza de constatari este sistemul prin care,cu
ocazia unei revizii executate la un utilaj,se stabileste si termenul la care se face
revizia urmatoare,precum si volumul reparatiei pregatindu-se din timp si
termenele reparatiei planificate depinde de starea masinii,utilajului si a
instalatiei;
- sistemul de reparatii cu planificare rigida prevede scoaterea obligatorie a
masinilor,utilajelor si instalatiilor din functiune pentru executarea reparatiilor la
anumite perioade stabilite,independent de starea lor tehnica, precum si
repararea sau inlocuirea pieselor si organelor componente la termenele stabilite;
- sistemul preventive de reparatii peridice planificate se bazeaza pe
determinarea cat mai exacta a variatiei uzurilor in timp,la toate organele,piesele
si organele masinilor,utilajelor si instalatiilor
Pe baza acestor uzari in raport cu limitele maxime de uzuri admise pentru
fiecare organ,piesa sau element in parte se determina duratele de functionare
corespunzatoare intre doua reparatii exprimate in numar de ore de functionare.
Aceste durate de functionare sunt folosite pentru stabilirea termenelor la
care

masina,utilajul

sau

instalatia

va

fi

scoasa

din

serviciu

pentru

reparatii(structura ciclurilor de reparatii).

Sistemul admite si impune modificarea continua a termenelor de reparatie
in

raport

cu

rezultatele

verificarilor

si

ale

controlului

planificat

al

masinii,utilajului sau instalatiilor.

Avantajele

principale

ale

acestui

sistem

constau

in

evitarea

iesiri

neprevazute a masini,utilajului sau instalatiilor din functiune si in posibilitatea

unei mai bune organizari si pregatiri a reparatiei si a palanificarii lucrarilor de
reparatie pentru orice termen.
Acest sistem prevede lucrari de intretinere si lucrari de reparatii.

2.3 Tipuri de reparatii

In cadrul lucrarilor de intretinere la anumite intervale de timp in
functionarea masinilor se executa revizia tehnica R .
Prin revizie tehnica se inteleg operatii ce se executa in scopul determinarii
starii tehnice

a masinii,utilajului sau instalatiei si a principalelor operatii ce

34

urmeaza a se efectua cu ocazia primei reparatii planificate,pentru a se asigura in

continuare functionarea normala a acesteia.
Aceste revizii tehnice fiind de scurta durata este indicate sa se execute cand
masinile sunt oprite(in schimburile neprograma etc.).
Lucrarile de reparatii reprezinta ansamblul de masuri luate pentru
reconditionarea sau inlocuirea pieselor componente uzate ale masinilor,utilajelor
si instalatilor in vederea mentinerii caracteristicilor functionale ale acestora.
In

functie

de

complexitatea

masinilor

si

utilajelor,durata

de

functionare,gradul de uzura etc. sunt prevazute urmatoarele categorii de

interventii: reparatia curenta si reparatia capitala.
Reparatia curenta R cuprinde lucrarile ce se executa periodic,in mod
planificat,in scopul inlaturarii uzurii materiale sau a unor deteriorari locale prin
repararea, reconditionarea

sau inlocuirea unor piese componente sau chiar

inlocuirea partiala a unor subansambluri uzate.

In functie de marimea intervalului de timp de functionare intre reparatii,de
importante lucrarilor ce se executa si volumul pieselor si subansamblurilor
reparate,reconditionarea sau inlocuirea,reparatiile curente se impart in:
-

reparatii curente de gradul 1( Rc );

reparatii curente de gradul 2(Rc 0.

La reparatiile curente de gradul 1 se executa urmatoarele operatii: reparatia

aparatorilor,spalarea

pieselor

provenite

de

la

mecanismele

democrate

si

remedierea defectelor de suprafata,reconditionarea sau inlocuirea pieselor uzate

de mica importanta,razuirea loviturilor de pe suprafetele de ghidare si ajustarea
penelor si a adaosurilor,spalarea,verificarea si reparatia dispozitivelor de ungere
si racire,schimbarea uleiului,reglajul echipamentuli electric.
La

reparatiile

curente

de

gradul

volumul

lucrarilor

este

mai

mare,executandu-se in afara de lucrarile de mai sus si urmatoarele operatii:

repararea sau inlocuirea

lagarelui sau a rulmentilor,repararea sau inlocuirea

aparatajului de pornire: reglarea sistemului de comanda electrica sau hidrauluic,

verificarea si repararea pieselor motorului electric,vopsirea.
Reparatia capital R

reprezinta gama de lucrari ce se executa in mod

planificat,dupa exprimarea ciclului de functionare prevazut in normative,in

scopul mentinerii parametrilor nominali si preintampinarii iesirii masinii sau
utilajului din functiune inainte de termen.
Cu ocazia reparatiilor capitale se pot inlocui circa 50% din piesele
componente,insa valoarea acestei reparatii nu trebuie sa depaseasca 60% din
valoarea de inlocuire a masinii,utilajelor sau instalatiei respective.
35

O data cu efectuarea reparatiilor capitale se pot aduce unele imbunatatiri si

modernizari,cu conditia ca valoarea totala a reparatiei capitale,inclusive
cheltuielile pentru imbunatatiri si modernizari sa nu depaseasca valoarea
maxima de mai sus.
Reparatia

accidentala

este

interventia

care

se

efectueaza

cand

functionarea masinii se intrerupe brusc,ca urmare a unei avarii.

Cauzele accidentelor pot fi: oboseala materialelor care provoaca schimbarea
structurii materialelor si deci a caracteristicilor mecanice(rezistenta,elasticitate
etc.);intretinerea necorespunzatoare;reparatiile neexecutate la timp;reparatiile
executate necorespunzator;exploatarea neglijenta.

2.4 Planificarea reparatiilor

Reparatiile se planifica pentru o perioada de un an calendaristic,iar
stabilirea reparatiilor necesare a fiecarei masini,utilaj sau reparatie pe aceasta
perioada formeaza planul anual de reparatii.
La intocmirea planului de reparatii se tin seama de:
-

starea tehnica a utilajului rezultata din constatarile facute cu ocazia

ultimului control planificat:

-

ultima reparatie executata,categoria si durata:

felul productiei (de unicate,in series au in masa)si precizia cerut;

conditiile de exploatare;numarul de schimburi;

propunerile sectiilor si sectoarelor care exploateaza masina,utilajul

sau instalatia.
Planul anual este apoi transpus in graficul anual in care se cuprinde toate
reparatiile masiniilor,utilajelor si instalatiilor intr-un an,precum si termenele de
incepere si de terminare a acestor rparatii
De asemenea,se indica numarul de ore necesar reparatiilor,costul si
intervalul in care se face reparatiile.
Pe baza planificarii cuprinse in planul anual se elaboreaza planurile lunare.

2.5 Normativele de reparatii

In tara noastra sunt elaborate normative in care masinile,utilajele si
instalatiile sunt evidentiate pe subgrupe,tipodimensiuni,precum si in functie de
parametrii tehnico-economici ai acestora.
Normativele sunt prevazute pentru fiecare masina,utilaj sau instalatie in
parte codul de clasificare,denumirea categoriei grupei,subgrupei si a tipului de
fond fix,durata de serviciu normata( ani/mii ore),numarul de schimburi,ciclul de

36

reparatie si intervalul dintre interventii(in ore de functionare),timpul de

stationare in reparatie,contul in procente al reparatiilor din valoarea de inlocuire.
Reparatiile accidentale nu se include in planul de reparatii intrucat orice
accident este un fenomen ocazional,intamplator.
Timpul de stationare in reparatie(zile lucratoare)pe fel de operatii este
orientativ,in functie de posibilitatile si pregatirea reparatiei de care dispune
unitatea detinatoare,pot varia de la o reparatie la alta si de la o intreprindere la
alta.

2.6 Ciclul de reparatii

Ciclul de reparatii reprezinta perioada de timp,in ore lucrate,intre doua
reparatii capitale sau,pentru masina,utilajul sau instalatia noua de la darea lor
in exploatare,pana la prima reparatie capitala.
Durata ciclului de reparatii este stabilita pentru fiecare tip de masina,utilaj
sau instalatie in normative de reparatii cuprinde o reparatie capitala,2-3

reparatii curente de gradul 2,6-12 reparatii curente de gradul 1 si 27-72 revizii

tehnice,in functie de tipul productiei.
In figura. este reprezentat ciclul de reparatii in care T este durata de serviciu
intre doua reparatii capitale R .Un exemplu practice de stabilire a ciclului de
reparatii pentru un strung revolver codificat in normative 405,023,0 cu o durata
de serviciu normata de 120 000 de ore este prezentat in figura.
Pe toata durata de serviciu,conform normativelor,strungului revolver I se fac
trei reparatii R

la perioade de timp de 30 000 de ore de functionare

Pana la prima reparatie

capitala,intre acestea,si de la ultima reparatie

capitala pana la casarea masinii respective. Se fac doua reparatii curente de

gradul 2(R 0la 10 000 de ore de serviciu

37

Intre doua reparatii curente de gradul 2 se efectueaza trei rparatii curente

de gradul 1,(R )la 2 500 de ore de serviciu si patru revizii tehnice (R )la 1250 de
ore de serviciu dupa fiecare reparatie curenta de gradul 1.

2.7 Metode de reparatii

Pentru fiecare fel de reparatie,in raport cu volumul lucrarilor de executat si
conditiile de executie ,se vor putea alege urmatoarele metode de reparatii:
-

metoda reparatiilor pe loc, care se aplica in generala la repararea

masinilor,utilajelor si instalatiilor mari,pentru

a caror deplasare nu exista

mijloacele de transport necesar,sau a caror deplasare este costisitoare.

Metoda aceasta se poate aplica insa si pentru masinile si utilajele mici in
ateliere,la care este organizata deplasarea echipelor reparatoare impreuna cu
sculele necesare la locul de amplasare a lor.
Avantajele

acestei metode consta in aceea ca suprima cheltuielile si

intervalele de timp consumate cu transportul utilajelor de la locul de productie

pana la atelierul de reparatii.
Este necesar insa ca la aplicarea acestei metode sa se organizeze astfel locul
de munca,incat sa existe spatiu suficient pentru deplasarea personalului
muncitor care repara,pentru demontarea si spalarea pieselor etc.
-

metoda reparatiilor prin inlocuirea de subansambluri,care se aplica

in special in cazurile cand exista mai multe masini si utilaje identice.

In acest fel se poate aproviziona un stoc minim de subansambluri care pot fi
montate in momentul in care mijlocul fix intra in reparatie.
Subansamblurile demontate se reconditioneaza in atelierele de reparatii si
se pastreaza devenind astfel subansambluri de rezerva pentru viitoarele
reparatii.

38

Inlocuirea subansamblurilor gata reparate aduce o scurta simtitoare a

duratei reparatiilor,deoarece masina,utilajul sau instalatia in reparatie se scoate
din functiune numai in perioada necesara pentru demontarea si montarea
subansamblurilor respective.
-

metoda lucrarilor simultane consta in defalcarea lucrarilor de

reparatii pe mai multe grupe de operatii si se incredinteaza fiecare grupa de

operatii unei echipe specializate.
Operatiile desfasurandu-se in paralele se scurteaza simtitor timpul totale de
reparatie.
Metoda necesita insa o tehnologie bine intocmita pentru a se evita
suprapunerile dintre operatii;
-

metoda lucrului in schimburi continue este metoda in doua sau trei

schimburi,care se aplica ori de cate ori trebuie ca reparatia masinii,utilajului

sau instalatiei sa se realizeze intr-un termen foarte scurt (accidente,strangulari
in productie etc.)
-

metoda executarii reparatiilor in timpul repausului se aplica la

executarea reparatiilor masinilor,utilajelor si instalatiilor care nu pot fi scoase

din procesul de productie.
Reparatia se executa in repausul programului de munca,astfel: cand utilajul
este exploatat intr-un schimb sau doua,reparatia se executa in repaus dintre
schimburi,iar cand utilajul este exploatat in trei schimburi,reparatia se executa
partial,pe subansambluri,astfel ca in fiecare repaus se repara un subansamblu.

2.8 Organizarea repararii masinilor, utilajelor si

instalatiilor
Dupa marimea intreprinderii,organizarea executarii reparatiilor se poate
face in unul sau mai multe ateliere de reparatii,dintre care unul central si altele
organizate pe langa sectoarele de productie,numite ateliere de sector.
Sarcinile atelierului de sector sunt:
-

executarea reviziilor tehnice si a reparatiilor curente de gradul 4 in

cadrul sectorului de productie respectiv;

-

executarea reparatiilor accidentale(neplanificate).

Sarcinile atelierului central de reparatii sunt:

sunt

executa reparatiile capitale si curente de gradul 2;

executa piesele de schimb cu uzura intense.

Pentru a putea indeplini sarcinile care le revin,atelierele de reparatii

inzestrate

cu

utilajul

necesar,cu

instrumentele

de

masurat

si

39

controlat,precum si cu aparatele pentru incercarea metalelor si ansamblurilor,cu

standuri de proba etc.
In cazul inzestrarii cu intregul utilaj prescris,atelierele de sector pot executa
reparatiile planificate curente de gradul 1 si 2.
In industria constructoare de masini,reparatiile se fac esalonat in tot cursul
anului.
Sarcinile

echipelor

de

reparatii

sunt:executate

reparatiilor

pe

ansambluri;verificarea utilajului;montarea pieselor de schimb si de rezerva

executate in atelierul central de reparatii.
Aceste lucrari se executa la timpul calendaristic planificar,masinile fiind
scoase din serviciu in timpul cat dureaza reparatiile.
Prin revizile tehnice se stabilesc exact piesele defecte care trebuie inlocuite si
lucrarile de ajustaj ce trebuie executate astfel ca momentul opririi masinii sa
existe piesele necesare de schimb,echipa de reparatii sa fie complet formata si
fiecare component al ei sa stie ce are de facut.

40

3. Principalele norme de protecie a muncii la

lucrrile de ntreinere, reparaii i montaj
3.1. Lucrri de ajustaj, lctuerie, montaj
Bancurile de lucru trebuie s fie stabile,bine fixate pe pardoseal i s
aib dimensiunile corespunztoare operaiilor care se execut i nltimea
potrivit
Menghinele de banc vor fi bine fixate la o nlimecare s asigure
muncitorului o poziie comod de lucru
Uneltele de mn trebuie s aib mner de lemn de esen tare fr
noduri, s nu fie sparte etc
Zilnic ,nainte de nceperea lucrului maistrul sau eful de echip va
controla dac uneltele corespund condiiilor.
Este interzis ca n timpul lucrului s se aeze uneltele pe treptele
scrilor mobile,schele,tablouri etc.Muncitorul care execut astfel de lucrri i
este obligat a lsa sculele din mn trebuie s aib buzunare speciale sau trus
pentru pstrarea uneltelor.

3.2. Demontri, montri, reparaii

La demontarea,repararea i montarea motoarelor cu ardere intern,
echipa respectiv va lucra sub conducerea unui maistru sauef de echip bine
instruit,asupra normelor de protecie a muncii i bine pregtit asupra operaiilor
ce i se ncredineaz
Uneltele utilizate de echipe de reparaii cum i dispozitivele de ridicat
(vinciuri,macarale etc.)trebuie s fie n perfect stare. Ele vor asigura
muncitorului o poziie comod de lucru
nainte de punerea n funciune a unui motor montatsau reparat se va
controla cu atenie dac toate uneltele care au servit la reparaie au fost
nlturate

3.3. Rodarea i ncercarea motoarelor

Pentru asigurarea condiiilor optime de munc la atelierul de probe i
rodri trebuie luate urmtoarele msuri:
41

S se asigure ncperi adecvate n care bancurile de probe vor fi astfel

instalate nct s evite spaiile nguste care ar putea mpiedica circulaia
muncitorului i transportul materialului
S se asigure iluminarea suficient a atelierelor i vopsirea pereilor n
culori deschise pentru a mri luminozitatea
Ventilaia atelierului de probe trebuie asigurat cu exhaustoare suficient
de puternice pentru a asigura o curtenieperfect a atmosferei
Aparatele de ridicat (macarale,monoraiuri)trebuie verificate periodic din
punct de vedere al rezistenei i inute n condiii tehnice perfecte
Atelierul de probe i rodri trebuie nzestrat cu crucioare speciale
pentru transportarea motoarelor i a prilor componente ale acestora
Motoarele electrice ale frnelor sau ale celorlalteutilaje electrice vor fi
legate n mod obligatoriu la pmnt ,pentru a evita pericolul de electrocutare
n afara celor artate, ntreprinderea trebuie s verifice periodic prin
control medical, sntatea tuturor muncitorilor caredeservesc atelierul de probe
i s pun la dispoziia acestoraechipamentul de protecie prevzut de
regulamentul n vigoare.

42

BIBLIOGRAFIE
1. Pavelescu

Simona, Osain
Angela
2. Gh. Fril, M.
Fril,
S.
Samoil
3. Gh. Fril, M.
Fril,
S.
Samoil
4. Viorel
Cazan,
Vargyas Zsolt
5. Ion Mooc, Ion
Popescu
6. Tudor A., Marin
I
7. drd.ing.N.

Tnase, ing.M.
Eremia
8. dr.ing.. Pece,
ec.
A.
Dsclescu
9. ***

Sisteme mecanice, pneumatice i hidraulice

ale automobilului, AUXILIAR CURRICULAR
elaborat prin finanare Phare n proiectul de
Dezvoltare instituional a sistemului de
nvmnt profesional i tehnic, noiembrie
2008
Automobile,
cunoatere,
ntreinere
i
reparare, Editura Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 2007
Calculul i construcia automobilelor, Editura
Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1977
Curs
de
legislaie
rutier,
conducere
preventiv, mecanic, prim ajutor, Editura
Calipso, 2007, Suseni, Trgu Mure
Autobuze cu motoare diesel orizontale,
construcie, ntreinere, exploatare, Editura
tehnic, Bucureti, 1979
Ambreiaje i cuplaje de siguran cu friciune.
ndrumar de proiectare. Institutul Politehnic
Bucureti, 1985
Ghid privind autoevaluarea nivelului de
securitate pentru unitile de reparaii auto
(Elaborat n cadrul Institutului Naional de
Cercetare Dezvoltare pentru Protecia
Muncii INCDPM), Ediie: 2002
Ghid privind autoevaluarea nivelului de
securitate pentru ntreprinderile mici i
mijlocii. (Elaborat de Institutul Naional de
Cercetare Dezvoltare pentru Protecia Muncii
INCDPM), 2002
Notie de curs, clasa a IX-a

43