LICEUL TEHNOLOGIC TURCENI

PROIECT

EXAMEN PENTRU CERTIFICAREA CALIFICĂRII

PROFESIONALE NIVEL 4

PROFIL TEHNIC

Calificarea: Tehnician mecanic pentru întretinere și reparații

LAGĂRE CU ALUNECARE ŞI ROSTOGOLIRE

Coordonator: Absolvent:
Prof. Coroboianu Cristina Văduva M. Marian Ionuţ

An Scolar 2019-2020

1
CUPRINS

ARGUMENT............................................................................................3

CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE...................................................4

I.1 Tipuri de lagăre, definiţie
I.2 Funcţionarea lagărelor
I.2.1 Frecarea în lagăr
I.2.2 Jocul minim
I.2.3 Parametrul geometric
I.3 Ungerea lagărelor

CAPITOLUL II LAGĂRE ..........................................................................8

II.1 Lagăre cu alunecare
II.2 Lagăre cu rostogolire
II.2.1 Părţi componente. Caracteristici. Materiale
II.2.2 Clasificarea rulmenţilor
II.2.3 Simbolizarea rulmenţilor
II.2.4 Alegerea rulmenţilor

CAPITOLUL III ASAMBLAREA LAGARELOR............................................14

III.1 Asamblarea lagarelor cilindrice
III.1.1 Asmblarea lagarelor cu alunecare
III.1.2 Intretinerea lagarelor de alunecare
III.2 Montarea rulmentilor
III.2.1 Etansarea rulmentilor
CAPITOLUL IV NORME DE PROTECTIA MUNCII SI P.S.I.
IN ATELIERELE DE MONTAJ…………………………………23

BIBLIOGRAFIE......................................................................................25

2
 ARGUMENT

Maşina, creaţie tehnică a omului, este realizată dintr-un ansamblu de

elemente mecanice componente (organe), înlănţuite cinematic, cu mişcări strict
determinate.
Maşinile moderne, de forţă, de lucru, de transport si diferite mecanisme sunt
solicitate, în timpul funcţionării la diferite sarcini, la care piesele componente ale
maşinilor trebuie să reziste.
Randamentul mecanic al unei maşini este determinat în special de calitatea
şi precizia zonelor prin care se asigură contactul dintre arbore sau osie şi lagărul
conjugat.
Marea diversitate a maşinilor şi mecanismelor necesită arbori şi lagăre
deosebit de variate, de la o bucşă simplă până la forme deosebit de complicate.
Am ales acest proiect pentru a studia mai amănunţit lagărele şi în special
lagărele cu rostogolire (rulmenţii). În acest sens am arătat în conţinutul proiectului
câteva noţiuni generale despre lagăre, inclusiv clasificarea acestora, am
caracterizat lagărele cu alunecare şi am făcut o prezentare a părţilor componente a
acestora precum şi a lagărelor de rostogolire şi tot cu caracter general am prezentat
câteva probleme ce se întâlnesc la ungerea lagărelor.
Asamblarea lagarelor cilindrice se realizeaza diferit , in functie de varianta
constructiva . Pentru asamblarea unui lagar axial trebuie avute in vedere
urmatoarele aspecte :
- pozitia fusului in cuzinet trebuie sa permita permanent ca suprafata fusului
sa fie asezata in cuzinet, lasand spatial necesar introducerii uleiului pentru
ungere;
- ungerea suprafetelor in contact sa fie continua
- sa fie prevazuta posibilitatea de reglare a jocului fara demontarea
cuzinetului
- materialele din care sunt confectionate fusul si cuzinetul sa aiba rezistenta
mecanica si la coroziune adecvate;
- inlocuirea cuzinetului sa se faca usor;
- fixarea lagarului sa fie sigura, usor accesibila si usor de supravegheat;
- racirea lagarului sa fie corespunzatoare , astfel incat acesta sa nu
depaseasca temperatura de regim
- sa nu se piarda ulei in timpul functionarii sau al stationarii
- intretinerea sa fie ieftina si sigura
3
 Montarea corecta a rulmentilor determina buna functionare a lagarelor, dar si
siguranta lor in exploatare.
Respectarea regulilor de montare si de demontare a rulmentilor duce la
cresterea preciziei de functionare a ansamblului
Durata de functionare a unui lagar cu rulmenti depinde de alegerea corecta a
marimii si a tipului de rulment, adecvat conditiilor specifice de exploatare, dar si
calitatii imbinarii cu piese vecine.
Deteriorarea rulmentilor inainte de expirarea timpului de functionare calculate
se datoreaza in mare masura montarii si intretinerii necorespunzatoare.
Depozitarea si manipularea rulmentilor se face cu deosebita grija, deoarece
acestia sunt formati din componente a caror precizie este de ordinul micrometrilor
.

CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

I.1 Tipuri de lagăre, definiţie

Lagărele sunt organe de maşini având funcţia de susţinere şi ghidare a

arborilor şi a osiilor cu mişcare rotativă sub acţiunea sarcinilor care acţionează
supra lor.
După direcţia sarcinii principale faţă de axa de rotaţie, lagărele se grupează
în:
 lagăre radiale cu direcţia sarcinii principale perpendiculară pe axa
de rotaţie;
 lagăre axiale şi crapodine având direcţia sarcinii principale
paralela cu axa de rotaţie;
 lagăre radial-axiale a căror sarcină are componente după cele două
direcţii menţionate.
După caracterul frecării produse în funcţionare, lagărele se grupează în:
 lagăre cu alunecare - între suprafaţa exterioară a fusului şi
suprafaţa interioară a lagărului;
 lagăre cu rostogolire - între elementele rulmenţilor;
 lagăre combinate.

4
 I.2 Funcţionarea lagărelor

I.2.1 Frecarea în lagăr

La cele mai multe lagăre, mişcarea de rotaţie este asigurată de fusurile

arborilor. Frecarea se produce între suprafaţa fusului şi a cuzinetului, aflate în
contact sub presiunea exercitată prin forţele de încărcare a arborilor.
Pentru ca mişcarea să fie posibilă, diametrul fusului este mai mic decât
lagărului. Astfel, între fus şi cuzinet se creează un joc radial. Spaţiul dintre fus şi
cuzinet (interstiţiu) se umple cu un material de ungere, numit lubrifiant. Astfel, în
timpul funcţionării contactul nu se mai produce direct între suprafeţele metalice
fus-cuzinet, ci prin intermediul lubrifiantului. Ca urmare, coeficientul de frecare
scade considerabil, de circa 100 de ori. În cazul lagărelor obişnuite se disting
următoarele trei stadii ale frecării (figura 1):
 frecare uscată, când contactul este direct între suprafeţele
metalice, deci absenţă totală a lubrifiantului;
 frecare semilichidă, când contactul este parţial între suprafeţele
metalice şi lubrifiant;
 frecare lichidă (fluidă), când contactul nu are loc direct între
straturile de lubrifiant.
Funcţionarea cea mai avantajoasă are loc în ultimul caz. În aceste condiţii
pot funcţiona numai lagărele speciale, hidrostatice, la care desprinderea fusului de
cuzinet se produce cu lubrifiant sub presiune când fusul stă pe loc. Pornirea are loc
numai după ce s-a produs desprinderea menţionată, deci în condiţiile frecării
lichide, când temperatura se menţine şi în regim de funcţionare.

Fig. 1 Stadiile frecării

5
 Majoritatea lagărelor funcţionează cu ungere fără presiune exterioară şi se
numesc lagăre hidrodinamice. Din momentul pornirii (n=0) până la turaţia de
regim (n=n), aceste lagăre trec prin toate regimurile de frecare: uscată (n=0),
semilichidă (turaţie redusă), lichidă (mişcare de regim).
Natura frecării lichide diferă complet de natura frecării uscate. La începutul
mişcării fusului, contactul asperităţilor se menţine parţial, producându-se frecarea
semiuscată sau semifluidă. Valoarea coeficientului de frecare începe să scadă în
anumite limite (Y=0,1…0,005) pe măsura creşterii turaţiei.
Lubrifiantul introdus în partea neîncărcată a fusului este antrenat de acesta
în spaţiul dintre fus şi cuzinet, şi prin efect de pană (în condiţii favorabile de
ungere) poate determina desprinderea fusului de cuzinet, realizându-se astfel
frecarea fluidă.

I.3 Ungerea lagărelor

Reducerea pierderilor din frecare este influenţată în mare măsură de forma

geometrică şi de locul amplasării canalelor de ungere. Câteva forme uzuale pot fi
urmărite pe figura 2. Zona descărcată sau a jocului maxim este cea mai potrivită
amplasării canalelor de alimentare.

Fig. 2 Canale pentru ungere

a) lagăre radiale; b) lagăre axiale.

Lubrifiantul din lagăr, pe lângă faptul că reduce pierderile prin frecare, deci
prelungeşte durata de funcţionare datorită ungerii, mai are şi proprietatea de:
protector împotriva coroziunii, amortizor al şocurilor, transportator al căldurii din
interiorul lagărului în mediul exterior. Aceste avantaje fac absolut necesară
ungerea lagărelor. Pentru ungerea lagărelor cu alunecare se folosesc în special
uleiuri minerale şi unsori consistente. Pe scară mai redusă, la temperaturi ridicate,
se întrebuinţează lubrifianţi solizi în stare pulverulentă, ca: talcul, bisulfura de
molibden etc. În ţara noastră se produce o gamă largă de sortimente de uleiuri
6
minerale cu calităţi superioare. Principalele criterii care stau la baza alegerii
lubrifiantului necesar ungerii unui mecanism sunt:
 tipul mecanismului şi presiunea din lagăr; pentru evitarea
frecărilor pronunţate la presiuni mici şi turaţii mari se aleg unsori
cu vâscozitate redusă, iar la presiuni mari şi turaţii mici se folosesc
lubrifianţi cu vâscozitate mare;
 punctul de inflamabilitate, temperatura de picurare, temperatura de
congelare, care se iau în consideraţie în special pentru lubrifianţii
necesari lagărelor cu regim special de funcţionare, la temperaturi
diferite de cea normală (200C).

7
 CAPITOLUL II

LAGĂRE

II.1 Lagăre cu alunecare

La aceste lagăre, fusul se sprijină pe o suprafaţă cilindrică interioară, fie prin

intermediul unui lubrifiant.
Principalele elemente componente ale unui lagăr obişnuit pot fi urmărite pe
figura 3. Corpul lagărului are suprafaţa cilindrică în interior şi poate fi executat
dintr-o bucată – ca o bucşă sau două bucăţi, având un plan de separaţie diametrul
pentru a se putea monta pe fusurile intermediare. În mod obişnuit, partea interioară
a corpului reprezintă o căptuşeală – cuzinetul – fixată de corpul lagărului printr-un
anumit sistem sau direct prin turnare în nişte canale de formă specială (coadă de
rândunică).
Posibilitatea reglării lagărelor pentru compensarea uzurii dintre fus şi
cuzinet este indicată de figura 3.

Fig. 3 Elementele componente ale lagărului cu alunecare

Materialele destinate executării cuzineţilor trebuie să aibă: coeficient de

frecare redus şi o bună rezistenţă la uzare (antifricţiune), capacitate de aderenţă
superficială pentru reţinerea lubrifiantului, conductivitate termică pentru
eliminarea căldurii provenite din frecare, coeficient de dilataţie redus pentru
menţinerea preciziei în funcţionare, proprietăţi tehnologice (turnare, aşchiere,
sudare-lipire pentru reparare) cât mai bune pentru asigurarea eficienţei economice.
Materialele pentru cuzineţi care satisfac aceste condiţii sunt: aliajele pe bază de
plumb cu cupru sau de zinc; fontele şi oţelurile; materialele metalice sinterizate
(obişnuite din pulberi metalice la presiuni şi temperaturi mari); materialele
bimetalice sub formă de benzi laminate din două aliaje diferite; materialele
sintetice nemetalice (textolit, lignofol, poliamide, fenoplaste, cauciuc); materialele
metalice combinate cu materiale nemetalice (bronz sinterizat impregnat cu
material plastic, grafit şi pulberi metalice) etc.
8
 Când lagărul se execută cu corpul şi cuzinetul din materiale diferite, carcasa
(corpul) se execută din materiale inferioare cuzineţilor (oţel turnat sau sudat,
fonte).

II.2 Lagăre cu rostogolire

II.2.1 Părţi componente. Caracteristici. Materiale

Lagărul de rostogolire se obţine prin înlocuirea cuzinetului din lagărul cu

alunecare printr-un rulment. De aceea, aceste lagăre se numesc şi lagăre cu
rulmenţi. Celelalte elemente componente ale lagărelor cu rostogolire diferă foarte
puţin de elementele lagărelor cu alunecare. Ca urmare, studiul lagărelor cu
rostogolire se reduce la studiul rulmenţilor.
Datorită înlocuirii frecării de alunecare prin rostogolire, randamentul
lagărelor cu rulmenţi este superior, h=0.98…0.995. Rulmenţii sunt alcătuiţi din
mai multe elemente: inelul interior şi cel exterior care formează calea de rulare;
corpurile de rostogolire sub formă de bile sau role; colivia pentru păstrarea
distanţei între corpurile de rostogolire; diferite elemente pentru asamblare şi
etanşare. În figura 4 este prezentat un lagăr cu rulment cu bile pe care se pot
urmări principalele elemente componente. Dimensiunile de bază ale rulmentului
sunt: d – diametrul nominal corespunzător diametrului nominal al fusului; D –
diametrul exterior al inelului exterior corespunzător diametrului interior al
corpului lagărului; B – lăţimea rulmentului.

Fig. 4 Lagăre cu rulmenţi

a) cu rulment radial; b) cu rulment axial; c) lagăr radial-axial.

Lagărele cu rulmenţi prezintă următoarele avantaje principale faţă de

lagărele cu alunecare:
 pierderi mai mici de putere prin frecare;
 turaţii mari (20.000 – 30.000 rot/min);
 consum redus de lubrifiant în perioada de întreţinere;

9
  eficienţă economică superioară, datorită avantajelor standardizării şi
posibilităţii centralizării execuţiei lor prin întreprinderi specializate cu
procesele de producţie automatizate.
Lagărele cu rulmenţi au dimensiunea radială mai mare decât lagărele cu
alunecare; necesită o precizie mare de execuţie şi montaj, sunt mai rigide şi mai
puţin rezistente la şocuri.
Corpurile de rostogolire şi elementele căii de rulare (inelul interior şi cel
exterior) se execută din oţeluri speciale pentru rulmenţi, cunoscută sub denumirea
de RUL 1, RUL 2 (STAS 1456/1-80). Colivia rulmentului se execută din oţeluri
obişnuite, bronzuri, duraluminiu sau materiale plastice.

II.2.2 Clasificarea rulmenţilor

Pentru tipurile de rulmenţi utilizate în mod curent în practică a apărut ca o
necesitate economică, pentru simplificarea utilizării şi aprovizionării, stabilirea
unui număr limitat de execuţii tipo-dimensionale. S-a ajuns astfel la standardizarea
construcţiilor şi dimensiunilor tipurilor uzuale de rulmenţi, reglementare făcută
prin norme ISO, adoptate şi la noi prin STAS.
Clasificarea rulmenţilor se face după diferite criterii:
1. După modul cum acţionează forţa din exploatare asupra lagărelor,
acestea pot fi:
 rulmenţi radiali;
 rulmenţi axiali;
 rulmenţi radial-axiali;
 rulmenţi radial-oscilante;
 rulmenţi axial-oscilante;
2. După forma corpurilor de rostogolire se deosebesc:
 rulmenţi cu bile;
 rulmenţi cu role;
Corpurile de rostogolire, în raport cu încărcarea în condiţiile de funcţionare,
pot fi dispuse pe un singur rând, pe două rânduri şi rareori pe mai multe rânduri.
Exemple de rulmenţi din aceste categorii sunt indicate schematic în figura 5.
Dintre numeroasele variante constructive, cele mai utilizate lagăre sunt cele cu
rulmenţi radiali (figura 5 a) şi cele cu rulmenţi axiali cu bile (figura 5 d). Lagărele
radial-axiale sau axial-radiale se pot executa şi din rulmenţi radiali combinaţi cu
rulmenţi axiali (figura 5 c).

10
 Fig. 5 Reprezentarea schematică a principalelor tipuri de rulmenţi
a) radiali cu bile pe un singur rând; f) radial cu role cilindrice pe un singur
b) radial-oscilant cu bile pe două rând;
rânduri; g) radial cu ace;
c) radial-axial cu bile pe un rând; h) radial cu role butoi pe două rânduri;
d) axial cu bile pe un rând; i) radial-axial cu role conice;
e) axial-radial cu bile pe un singur j) axial cu role conice pe un rând;
rând cu cale de rulare adâncă; k) axial radial cu role butoiaş pe un
singur rând.

Rulmenţii cu role cilindrice suportă sarcini de 1,7 ori mai mari decât cei cu
bile şi pot funcţiona la turaţii sporite.
Rulmenţii cu două rânduri de corpuri de rulare suportă sarcini de 1,5 ori mai
mari.
Rulmenţii cu role cilindrice lungi sau cei cu ace se folosesc când sunt
necesare diametre exterioare reduse sau foarte reduse.
Rulmenţii cu role conice şi cei cu role butoiaş dispuse pe două rânduri pot fi
încărcaţi de 1,9 ori mai mult faţă de cei cu role dispuse pe un singur rând.
Rulmenţii oscilanţi pot suporta înclinarea axei de rotaţie a arborilor sau
osiilor cu 2º-3º.
După precizia de execuţie, care influenţează precizia de funcţionare,
corespund necesităţilor de utilizare sunt prescrise un număr de patru clase de
precizie P0, P6, P5, P4 (STAS 4207-70) toleranţele cele mai strânse fiind cele ale
clase.
Numărul mare al caracteristicilor constructive şi dimensionale care trebuie
indicate pentru identificarea unui rulment au impus necesitatea unei simbolizări
11
codificate. Dimensiunile rulmenţilor au fost sistematizate în serii de diametre
(notate cu una din cifrele 8, 9, 0, 1, 2, 3, 4) şi serii de lăţimi (notate cu una din
cifrele 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6). Prin definiţie rulmenţii din aceeaşi serie de diametre care
au acelaşi interior vor avea şi acelaşi diametru exterior. Combinaţiile seriilor de
diametre şi lăţimi dau naştere seriilor de dimensiuni.
În construcţia de aparate, se utilizează de cele mai multe ori rulmenţi de
dimensiuni reduse, care pentru un diametru de alezaj mai mic de 10 mm, uneori
sunt denumiţi „rulmenţi miniaturali”. Ca tipuri constructive se utilizează în special
rulmenţi radiali şi radiali-axiali cu bile.

II.2.4 Simbolizarea rulmenţilor

Simbolizarea rulmenţilor este necesară: la marcarea pe fiecare rulment, la

notarea pe desene tehnice şi în listele de schimb, la precizarea comenzilor şi
livrărilor, pentru catalogarea tuturor tipodimensiunilor şi identificarea
interschimbabilităţii lor din cataloage.
Simbolizarea se face prin cifre sau prin grupe de cifre ce caracterizează
rulmentul ca mărime – serie de lăţimi pentru acelaşi diametru interior d – tip –
caracteristici speciale.
Gradul preciziei al rulmenţilor se simbolizează prin litere.
Simbolul rulmenţilor se compune din simbolul de bază, sub formă de cifre,
litere, sau alfanumeric şi din simbolurile suplimentare.
Semnificativă este grupa ultimelor două cifre caracteristice mărimii
rulmentului. Pentru diametre interioare d cuprinse între 20 şi 495 mm, numărul
constituit din ultimele două cifre ale simbolului unui rulment prin înmulţire cu
numărul 5 indică diametrul d. De exemplu, diametrul d al unui rulment reprezintă
simbolul 92218 este: d = 18 * 5 = 90 mm, care este şi diametrul nominal al
fusului. Corespunzător acestei mărimi, celelalte dimensiuni ale rulmentului se
extrag din catalog sau din tabele cuprinse în standarde.
Citirea simbolurilor se face astfel : prima cifră reprezintă seria de lăţimi, a
doua cifră seria diametrelor exterioare pentru acelaşi diametru interior.

II.2.5 Alegerea rulmenţilor

Alegerea rulmenţilor standardizaţi comportă două faze – alegerea

orientativă şi alegerea definitivă.
Alegerea preliminară sau orientativă stabileşte tipul rulmentului pornind de
la direcţia forţei principale (reacţiunii) din lagăr, avându-se în vedere
caracteristicile de bază ale diferitelor tipuri de rulmenţi.
12
 Alegerea definitivă a seriei şi a dimensiunilor tipului de rulment ales în
prima fază se face pe baza calculelor, în funcţie de mărimea sarcinii, a turaţiei, de
durata de funcţionare şi de alte condiţii de funcţionare când acestea se impun.
Datorită avantajelor standardizării, rulmenţii se supun numai calculelor
pentru determinarea sau verificarea capacităţii de încărcare dinamică şi a
durabilităţii, pe baza sarcinii dinamice echivalente, care-i solicită.
În tabelul de mai jos sunt prezentate diferite variante constructive de
rulmenţi şi recomandări de utilizare.

Rulmenţi cu Recomandări de utilizare Rulmenţi cu Recomandări de

bile role utilizare
Radial pe un Radiali cu role  capacitatea de încărcare
rând cilindrice simple radială mai mare de 1,7
 au frecările cele mai mici sau înfăşurate ori decât la cei cu bile
Radial cu  suportă sarcini (încărcări) Radiali cu role  pentru situaţii când se cere
şaibă de axiale mari şi viteze relativ cilindrice pe precizie mare şi capacitate
etanşare pe mari două rânduri portantă ridicată
ambele părţi
Radial tip  pentru turaţii mari şi sarcini Radiali-axiali cu  preiau simultan sarcini
magnetou mici role conice radiale şi axiale mai mari
decât la cei cu bile
 aşezaţi pe două rânduri
Radiali-axiali  preiau sarcini mari în ambele Radiali-axiali cu suportă încărcări mari şi
pe un rând sensuri şi reglarea jocului role butoi permit înclinarea fusurilor
axial cu 2º-3º
Radiali-axiali  capacitatea portantă este de  când gabaritul radial
pe două doar 1,5 ori mai mare decât a Radiali cu ace trebuie să fie mic
rânduri celor cu un singur rând de
bile
 preiau sarcini axiale mici dar
Radiali- asigură paralelismul Axiali cu role  pentru sarcini mari şi
oscilanţi pe permanent al cuplei fus – cilindrice viteze mici(au frecări mari
două rânduri cuzinet (unul din inele se de alunecare)
poate înclina la 2º-3º)
Axiali cu Axiali cu role  funcţionează cu frecări
simplu efect  preiau numai sarcini axiale şi conice mai mici decât cei
lucrează la turaţii medii anteriori
Axiali cu Axiali-oscilanţi  pentru încasări mari şi
dublu efect turaţii relativ reduse

Când se cunosc diametrul fusului, precizia impusă în exploatare, mărimea,

natura şi sensul sarcinii, se alege tipul de rulment şi apoi se verifică durata de
funcţionare.
Când se cunoaşte diametrul fusului, alegerea se realizează în două etape:
 etapa preliminară: se stabileşte tipul rulmentului în funcţie de
direcţia sarcinii principale din lagăr;
 etapa finală: se calculează dimensiunile şi seria tipului de rulment
stabilit la prima etapă, ţinând seama de valoarea sarcinii, a turaţiei
, de durata de funcţionare şi de condiţiile de exploatare.

13
 CAPITOLUL III

ASAMBLAREA LAGARELOR

III . 1 Asamblarea lagarelor cilindrice

III .1.1Asamblarea lagarelor de alunecare

Asamblarea bucselor si a cuzinetilor executati dintr-o singura bucata si avand

pereti relativ subtiri , daca ajustajul este cu strangere , se realizeaza in asa fel, incat
sa nu fie distrusa bucsa sau cuzinetul.
Pentru realizarea acestei asamblari, se folosesc scule si dispozitive
corespunzatoare.
Pentru asamblarea bucselor, se folosesc prese, iar pentru pastrarea formei ,
sunt folosite dispozitive speciale ( Fig. 1
)
Nicovala are rolul de a rigidiza bucsa,
dar si de a transmite forta de presare.
Ghidajul montat prin insurubare in
nicovala, are rolul de a mentine in timpul
montajului coincidenta dintre axa bucsei
si a gaurii.
Fig 1 – Montarea bucselor prin presare;

In situatia in care la locul de montaj nu exista o presa si dimensiunile bucsei o

permit,se poate realiza montarea ca in figura 2.

Fig 2 – Montarea manuala a bucselor;

14
 In acest caz, transmiterea fortei de presare se realizeaza cu o nicovala
asemanatoare, cu deosebirea ca ghidarea se va face printr-o bucsa, din exterior.
Pentru a reduce deformatiile care pot aparea , ciocanul folosit trebuie
confectionat dintr-un material nemetalic ( de exemplu lemn )
Dupa presare bucsele sunt calibrate, folosind o bila sau un calibru tampon ( Fig.
3)

Fig 3- Calibrarea bucselor dupa montajul prin presare;

Daca bucsele si cuzinetii confectionati dintr-o singura bucata sunt montati cu

ajustaj intermediar, acestia trebuie asigurati impotriva rotirii. Acest lucru se face
folosind suruburi, stifturi filetate sau nefiletate, care se monteaza in gulerul bucsei
sau in zona cilindrica a lagarului ( Fig. 4 )

Fig 4- Solutii de
asigurare impotriva
rotirii;

Cuzinetii lagarelor de
alunecare confectionati din doua bucati se monteaza cu ajustaj intermediar.
Blocarea contra rotirii se realizeaza prin intermediul unui stift; acesta blocheaza de
regula jumatatea inferioara. Blocarea cu ajutorul unui stift este prezentata
in figura 5 .

Fig 5 – Solutii de blocare a cuzinetului

din doua bucati;

15
 Stifturile se monteaza prin presare in locasuri, aplicand lovituri cu ajutorul
unui ciocan confectionat din lemn.
La asamblarea lagarelor din doua bucati, trebuie acordata atentie asigurarii
jocului dintre fus si cuzinet.
Nerespectarea concentricitatii duce la deformarea si ovalizarea alezajului
pentru fus in timpul functionarii, iar un joc prea mic duce la cresterea fortei de
rezistenta , deci la rodarea prea mare a arborelui.
Asigurarea concentricitatii celor doua jumatati de cuzinet se realizeaza prin
centrarea capacului lagarului, folosind una din solutiile prezentate in figura 6.

Fig 6- Solutii de pozitionare a

capacului de lagar;

Centrarea capacului lagarului se poate realiza astfel:

a- cu ajutorul stifturilor de centrare, introduse presat in corpul lagarului, prin
batere cu un ciocan de lemn;
b- cu ajutorul canalelor si al umerilor practicati in corpul lagarului;
c- folosind cepuri de fixare
La finalizarea operatiei de montare , capul se fixeaza cu suruburi.
Pentru realizarea jocului necesar intre fus si cuzinet , se introduc adaosuri de
reglare sub forma de foi subtiri de alama sau de otel. Dupa montaj, daca jocul nu
corespunde, se scot sau se mai introduc foite metalice pentru lagare de dimensiuni
mici, iar lagarele de dimensiuni mari sunt reglate cu suruburi prevazute in acest
sens .
Suprafetele de contact ale semicuzinetilor vor fi bine verificate inainte de
montare in corpul si capacul lagarului si eventualele asperitati vor fi indepartate .
Suprafetele de contact ale semicuzinetilor vor fi bine verificate inainte de
montare in corpul si capacul lagarului si eventualele asperitati vor fi indepartate.

Realizarea coaxialitatii alezajelor. Cand alezajele pentru cuzineti sunt

amplasate intr-o carcasa, coaxialitatea alezajelor este data de precizia de prelucrare
a carcasei.

16
 Daca lagarele sunt individuale, deci corpurile acestora sunt montate separate,
este necesara efectuarea operatiei de reglare a coaxialitatii.
Pentru lagarele avand diametrul mai mare de 150 mm, reglarea se va face cu
ajutorul dispozitivului din figura 7.

Fig 7 – Reglarea
coaxialitatii prin metoda
corzii;
1-lagar;
2- postament ;
3- coarda pian ;
4- rola;
5-greutate;

Metoda consta in trecerea unei corzi de pian cu diametrul de 0,10—0,25 mm

de-a lungul axelor lagarelor.
Dupa ce coarda a fost fixata in asa fel incat ea sa materializeze axa primului
lagar, este trecuta prin lagarele care se regleaza apoi peste o rola si se fixeaza cu o
greutate . Greutatea trebuie se fie de 0,20—0,50 din forta de rupere a corzii.
Rola este fixata intr-un dispozitiv ce – i permite miscarea pe orizontala sip e
verticala, asezand coarda in pozitia in care trebuie sa se gaseasca axele lagarelor.
In urmatoarea faza,sunt deplasate lagarele, reglandu-se pozitia lor astfel incat
ele sa devina coaxiale.
O reglare mai precisa a pozitiei axelor lagarelor se face cu teodolitul din
figura 8.

Fig 8- Reglarea coaxialitatii cu

teodolitul;

17
 Reglarea prin aceasta metoda consta in suprapunerea axei optice a alezajului cu
axa teodolitului.
Mira este montata in alezajul primului lagar si se suprapune reticulul mirei cu
reticulul teodolitului, fornandu-se axa optica a primului lagar.
Se muta apoi reticulul la cel de-al doilea lagar si , prin reglarea lagarului, se
obtine suprapunerea axei acestuia cu axa mira- teodolit.

III.1.2 Intretinerea lagarelor de alunecare

Intretinerea lagarelor de alunecare consta in verificarea ungerii si a

temperaturii de regim, care trebuie sa aiba valori sub temperatura critica .
Lipsa lubrifiantului ,jocul prea mic, ajustarea necorespunzatoare a cuzinetilor,
descentrarea lagarului fata de arbore, precum si alimentarea insuficienta cu ulei de
ungere sunt cauzele principale care duc la uzarea si la incalzirea lagarelor.
Temperatura de functionare a unui lagar nu trebuie sa depaseasca temperature
mediului ambient, de 20ºC
Ungerea lagarelor se va face la intervale de timp prevazute , cand va fi
verificat si jocul acestora .Un joc prea mic nu va permite o ungere
corespunzatoare, deoarece pelicula de ulei nu va fi continua. In acest caz, jocul va
fi marit prin slabirea suruburilor de reglare sau prin adaugarea de folii metalice.
Daca dimpotriva , jocul este prea mare , uleiul se va scurge din lagar.In acest
caz , reglarea se va face prin strangerea suruburilor sau prin indepartarea catorva
din foliile metalice aflate intre capac si corpul lagarului.

III.2 Montarea rulmentilor

Pentru montarea corecta a ansamblului cu rulmenti, trebuie respectate

urmatoarele conditii:
- inelul cu incarcare periferica se monteaza pe arbore sau pe carcasa cu
ajustaj cu strangere ; la montarea cu strangere , se produce dilatarea inelului
interior si comprimarea inelului exterior , deformatii ce sunt compensate in
anumite limite de jocul interior, asigurat din fabricatie; trebuie sa se
pastreze totusi un anumit joc pentru functionare ;
- axele geometrice ale locaselor rulmentilor de pe acelasi arbore trebuie sa
coincide;

18
 - elementele sistemului de reazem trebuie sa aiba o rigiditate buna, pentru a
nu se deforma sub sarcina ;
- trebuie sa fie asigurata etansarea si sa se realizeze conditii corespunzatoare
de ungere;
- montarea si demontarea rulmentilor sa fie facute nu prin lovire directa, ci
prin intermediul unor piese sau al unor dispozitive care au o duritate mai
mica si dimensiuni potrivite ;
- se evita lovirea rulmentilor mari, acestia montandu-se pe arbore dupa
incalzire in baie de ulei;
- la montaj trebuie prevazuta posibilitatea dilatarii axiale a arborelui.
Asamblarea rulmentilor pe fus sau in carcasa poate fi executata manual sau
mecanic.In figura 14 este prezentata modalitatea de asamblare manuala a unui
rulment. Montarea normala a rulmentilor se executa folosind o bucse de montare ,
asezata pe inelul rulmentului, care se imbina cu o contrapiesa , folosind un ciocan
din otel. Loviturile se aplica axial pe nicovala bucsei de montare .

Fig 14- Montarea manuala a

rulmentilor;

In situatia in care ambele inele ale rulmentului formeaza ajustaje cu strangere

se foloseste un dispozitiv ca in figura 15.

Fig 15- Montarea rulmentilor cu ajustaj de strangere la ambele inele;

19
 Bucsa se sprijina pe suprafata frontala a inelelor interior si exterior, care este
prelucrata adecvat.
Pentru productia de serie, acolo unde este necesar ca forta de apasare sa fie
aplicata progresiv , continuu si la valori mari, se folosesc prese mecanice ( Fig. 16
a) sau prese hidraulice ( Fig. 16b ).
Pentru rulmenti demontabili, inelele se monteaza separate pe fus si pe carcasa
, montajul fiind avantajos in situatia in care ambele inele sunt montate cu strangere
.

Fig 16 – Prese pentru montat rulmenti;

a-presa mecanica ; b- presa hidraulica;

Pentru rulmentii de dimensiuni mari, deoarece sunt necesare forte de presare

mari, montajul va fi facut dupa ce acestia au fost incalziti. Acest lucru va evita
deteriorarea suprafetelor in contact, dar conduce si la marirea efectului strangerii.
Incalzirea rulmentilor inainte de montaj se realizeaza in bai de ulei, evitandu-
se supraincalzirea acestora, deoarece, la o temperatura de incalzire de peste 120ºC,
pot aparea modificari in structura otelului.
Uleiul folosit trebuie sa aiba proprietati anticorozive si vascozitate mica ,
pentru a se scurge usor din rulment, de exemplu , emulsia cu 5% ulei boric.
Rezervorul se executa din tabla de otel cu grosimea de 2-3 mm, avand
montata, la inaltimea de 50-70 mm de la fundul lui,o sita sau o plasa metalica, pe
care se asaza rulmentii in timpul incalzirii. Acest lucru evita supraincalzirea
rulmentilor, dar si asezarea lor in zona in care se depun reziduuri.

20
 Pentru rulmentii radial- axiali care se monteaza cu pretensionare, jocul si forta
de pretensionare se regleaza cu ajutorul unei piulite montate pe fus ( Fig. 17a ) sau
in corpul carcasei ( Fig. 17b ).

Fig 17 – Reglarea
jocului cu rulmenti
radial-axiali;
a-cu piulita;
b- cu piulita in corpul
carcasei;

III.2.1 Etansarea
rulmentilor

Etansarea rulmentilor este realizata in scopul asigurarii unei durate de

functionare normale si protejarii impotriva patrunderii elementelor nedorite ( praf,
particole metalice, umiditate , acizi ), dar si pentru mentinerea lubrifiantului in
interior.
Solutia de etansare aleasa depinde de :
- tipul de lubrifiant folosit;
- sistemul de ungere;
- conditiile de mediu in care functioneaza lagarul;
- viteza periferica a arborelui;
- temperatura de lucru
- solutia constructiva aleasa pentru lagar;
Variantele de etansare ale lagarelor cu rulmenti sunt grupate in doua sisteme :
● etansari cu alunecare ( Fig. 18 ), realizate cu inele de pasla, mansoane de
cauciuc, cutii de etansare;

21
Fig 18- Etansari cu alunecare;

● etansari fara alunecare ( Fig. 19 ), realizate prin canale circulare, inele –

labirint, saibe de etansare, inele centrifuge.

Fig 19- Etansari fara alunecare

22
 CAPITOLUL IV

NORME DE PROTECTIA MUNCII SI PSI IN ATELIERELE

DE MONTAJ

In atelierele de montaj si intretinere, se iau o serie de masuri, in scopul

protectiei impotriva accidentarilor si pentru evitarea deteriorarii organelor de
masini .
Printre aceste masuri putem enumera:
- temperatura in interiorul atelierului trebuie sa fie optima pentru
desfasurarea activitatii ( temperatura ridicata micsoreaza atentia si
perceptia, iar cea scazuta micsoreaza mobilitatea lucratorilor ) ;
- masuri de mecanizare si automatizare , in special a operatiilor grele si cu
risc crescut de accidentari;
- curatarea aerului de gaze, praf, aburi prin ventilatie;
- atelierele de reparatii si intretinere trebuie sa fie bine illuminate, atat ziua
cat si noaptea;
- protejarea instalatiilor electrice impotriva electrocutarii si legarea
aparatelor si instalatiilor la pamant;
- verificarea inainte de utilizare a instalatiilor de ridicat ( cabluri, lanturi,
scripeti );
- ancorarea masinilor si a instalatiilor in timpul transportului;
- evitarea stationarii muncitorilor in raza de actiune a macaralelor;
- mecanismele de ridicat si transportat sa fie manevrate numai de personalul
calificat in acest scop ;
- respectarea regulilor prescrise pentru personalul care manevreaza
substantele necesare spalarii pieselor ( manusi, masti de gaze, interzicerea
folosirii flacarii deschise, departarea de locurile de sudare )
- verificarea starii utilajelor si dispozitivelor folosite;
- indepartarea aschiilor de pe masini;
- respectarea regulilor de depozitare a pieselor

Echipamentul individual de protectie reprezinta mijloacele cu care este dotat

fiecare participant in procesul de munca si constitue un element foarte important in
protejarea impotriva factorilor de risc.
Echipamentul se acorda obligatoriu si gratuity tuturor salariatilor, precum si
altor categorii participante la procesul muncii, in conformitate cu Normativul
cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie , elaborate
de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si aprobat prin Ordinul nr.
23
225/1995. Pe baza acestuia , angajatorul este obligat sa intocmeasca lista interna d
dotare cu EIP adecvat executarii sarcinilor de munca in conditii de securitate .
Alegerea echipamentului individual de protectie se face in functie de riscuri,
alegandu-se tipul, aplicandu-se anumite standarde si folosind anumite marcaje.
Prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale se face prin
introducerea pe piata si prin utilizarea doar a acelor echipamente individuale de
protectie care mentin sanatatea si care asigura securitatea utilizatorilor , fara a
aduce atingere sanatatii sau securitatii altor personae.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. Asamblari mecanice ; Autori : Prof. Marian Pavelescu, Prof. Simona

Pavelescu, Editura Didactica si Pedagogica – Bucuresti 2008

2.Auxiliar curricular: Asamblari Mecanice – Profil Tehnic , Autori: Prof.

Marginean Carmen, Prof. Salai Maria, Prof. Blujdea Elena

3.Utilajul si tehnologia meseriei , Autori ing. Vasile Marginean, Ion Moraru,

Dumitru Teodorescu, Editura didactica si pedagogica- Bucuresti, 1995

4.Aurel Ciocarlea Vasilescu si Mariana Constantin

,, Ansamblarea, intretinerea si repararea masinilor si instalatiilor “
,,Edituta Polar”

5.Vasile Marginean si colaboratorii

,, Utilajul si Tehnologia meseriei constructii de masini”
,, Editura didactica si pedagogica R.A.Bucuresti – 1991”

25