CAP.

4 Metode de măsurare a ungiurilor orizontale și verticale

4.1. Metode de măsurare a unghiurilor orizontale

În funcție de precizia urmărită la executarea lucrărilor, unghiurile orizontale se

măsoară printr-una din metodele: metoda simplă, metoda turului de orizont, metoda
repetiției și metoda reiterației.
 Metoda simplă, constă în măsurarea unghiurilor orizontale o singură dată, într-o
poziție sau în ambele poziții ale lunetei. În cazul acestei metode se folosesc două
procedee de măsurare:
o Procedeul prin diferența citirilor, care reprezintă cazul general de
măsurare, unde valoarea unghiului se obține prin diferența citirilor
efectuate pe limb către cele două direcții care formează unghiul;
o Procedeul cu zerouri în coincidență, care reprezintă un caz particular al
procedeului prin diferența citirilor, când citirea pe limb pentru prima
direcție orizontală măsurată are valoarea 0g.
 Metoda turului de orizont constă în măsurarea mai multor unghiuri orizontale
într-un punct de stație, o singură dată, într-o poziție sau în ambele poziții ale
lunetei;
 Metoda repetiției constă în măsurarea unui unghi orizontal de mai multe ori, în
poziții succesive, adiacente ale cercului orizontal. Citirea pe limb se face către
prima direcție vizată la începutul măsurătorii și la sfârșitul măsurătorilor către
cea de-a doua direcție vizată;
 Metoda reiterațiilor constă în măsurarea unui unghi de mai multe ori, iar pentru
fiecare reiterație se schimbă originea de măsurare de pe limb. Metoda se
folosește în cazul îndesirii rețelelei de triangulație geodezică cu puncte de
ordinul III, IV și V.
 4.1.1 Metoda simplă

4.1.1.1 Procedeul prin diferența citirilor

Dacă se dorește măsurarea unghiului orizontal α, dintre două aliniamente

concurente (S-A și S-B), în punctul S se instalează un teodolit, care se centrează pe
verticala punctului de stație și se calează. Pentru calculul mărimii unghiului orizontal α
se procedează astfel :
 Rotind alidada în sens orar, se îndreaptă luneta teodolitului în poziția I, către
punctul A. Când cătarea aparatului se suprapune peste imaginea punctului A se
blochează mișcarea înregistratoare a aparatului (în cazul utilizării unui teodolit
clasic). Se acționează din manșonul de focusare a imaginii până când imaginea
din lunetă a punctului A devine clară. Dacă firele reticulare nu se văd foarte
bine, se acționează din manșonul pentru imaginea firelor reticulare. Cu șurubul
de fină mișcare în plan orizontal se aduce firul reticular vertical peste imaginea
punctului A. În dispozitivul de citire a unghiurilor se citește direcția azimutală a
aliniamentului S-A Hz S-AI (figura nr. 4.1.a);

Hz Hz I
I S -B I II S -B I
H zS -A H zS -A
A A

B L im b
0 100 0 100
I II
I II
L im b
S
S
300 200 300 200
B B
A

a b

Figura nr. 4.1 Măsurarea direcțiilor azimutale

a) în poziția I a lunetei
b) în poziția a II-a a lunetei
 Se deblochează mișcarea înregistratoare (în cazul utilizării unui teodolit clasic)
și cu luneta în poziția I se rotește alidada în sens orar până când cătarea
instrumentului se suprapune peste imaginea punctului B din teren. Se blochează
mișcarea înregistratoare a aparatului (în cazul utilizării unui teodolit clasic) și se
acționează din manșonul de focusare a imaginii până când imaginea din lunetă a
punctului B devine clară. Se acționează din șurubul de fină mișcare în plan
orizontal, până se aduce firul reticular vertical peste imaginea punctului B. În
dispozitivul de citire a unghiurilor se citește direcția azimutală a aliniamentului
S-B Hz S-BI (figura nr. 4.1.a);
 Se deblochează mișcarea înregistratoare (în cazul utilizării unui teodolit clasic),
se aduce luneta în poziția a II-a și se rotește alidada în sens trigonometric (sens
invers de rotație a acelor unui ceasornic), până când cătarea instrumentului se
suprapune peste imaginea punctului B din teren. Se blochează mișcarea
înregistratoare a aparatului (în cazul utilizării unui teodolit clasic). Se acționează
din șurubul de fină mișcare în plan orizontal până se aduce firul reticular vertical
peste imaginea punctului B. În dispozitivul de citire a unghiurilor se citește
direcția azimutală a aliniamentului S-B Hz S-BII (figura nr. 4.1.b);
 Se deblochează mișcarea alidadei (în cazul utilizării unui teodolit clasic) și cu
luneta în poziția a II-a se rotește alidada în sens antiorar până când cătarea se
suprapune peste imaginea punctului A din teren. Se blochează mișcarea
înregistratoare a aparatului (în cazul utilizării unui teodolit clasic). Se acționează
din manșonul de focusare a imaginii până când imaginea din lunetă a punctului
A devine clară. Cu șurubul de fină mișcare în plan orizontal se aduce firul
reticular vertical peste imaginea punctului A. În dispozitivul de citire a
II
unghiurilor se citește direcția azimutală a aliniamentului S-A Hz S-A (figura nr.
4.1.b).
Valorile medii ale direcțiilor azimutale se obțin cu relațiile (figura nr. 4.2):
 Hz
I
SA

 Hz
II
SA
 200
g

Hz mS  A

2

Hz
I
SB

 Hz
II
SB
 200
g

Hz mS  B

2

ic a l
v e rt
P la n

G r a d a tia z e r o a
lim b u lu i
I
H z S -A
In d e c s d e c itir e
II
H z S -A

In d e c s d e c itir e
P la n u l o r iz o n ta l a l lim b u lu i A

Figura nr. 4.2 Determinarea direcțiilor azimutale medii

Unghiul orizontal α se obține ca diferență între direcția azimutală medie

a laturii din dreapta a unghiului și direcția azimutală medie a laturii din stânga
unghiului (figura nr. 4.3), astfel:
  Hz mS  B
 Hz mS  A

Dacă mărimea unghiului orizontal este mai mică decât zero, înseamnă că
gradația zero a limbului este în interiorul unghiului α și este necesar să se adune

valoarea unui cerc centezimal, astfel:

  Hz  Hz  400
g
mS  B mS  A
 Hz
m
H zm
S -B I
S -A
II
A

0 100

L im b
S
300 200
B I
II

Figura nr. 4.3 Calculul unghiului orizontal prin diferența citirilor

II
E
I I
E E A
II
A A

S
II
D D
I I
D B
B
II
B

C
I
II C
C
V e d e re d e su s

Figura nr. 4.4 Calculul unghiurilor orizontale

 În general, într-un punct de stație este necesară determinarea mărimii mai multor
unghiuri orizontale. În cazul în care, în punctul de stație S (figura nr. 4.4) se dorește
determinarea mărimii unghiurilor orizontale α, β, λ, δ, pe teren se măsoară direcțiile
azimutale, în ambele poziții ale lunetei, către toate cele cinci puncte (A, B, C, D și E).
Valorile direcțiilor azimutale măsurate pe teren se înscriu într-un tabel de forma
(tabelul nr. 4.1):

Tabelul nr. 4.1 Calculul unghiurilor orizontale într-un punct de stație

Pct. Pct. Direcții azimutale Direcții azimutale medii Unghi orizontal
st. viz. măsurate Hz (goni) Hzm (goni) calculat (goni)
Poz. I Poz. a II-a
1 2 3 4 5 6

A Hz
I
SA
Hz
II
SA Hz
I
SA
 Hz II
SA
 200
g
 -
Hz mS  A

2

B Hz
I
SB
Hz
II
SB Hz
I
SB
 Hz II
SB
 200
g
   Hz mS  B
 Hz mS  A
Hz mS  B

2
S
C Hz
I
S C
Hz
II
S C Hz
I
S C
 Hz II
S C
 200
g
   Hz mS  C
 Hz mS  A
Hz mS  C

2

D Hz
I
SD
Hz
II
SD Hz
I
SD
 Hz II
SD
 200
g
   Hz mS  D
 Hz mS  A
Hz mS  D

2

E Hz
I
SE
Hz
II
SE Hz
I
SE
 Hz II
SE
 200
g
   Hz mS  E
 Hz mS  A
Hz mS  E

2

În același tabel (tabelul nr. 4.1) se calculează direcțiile azimutale medii (coloana
5) și unghiurile orizontale (coloana 6).
După cum se poate observa în coloana 6 a tabelului nr. 4.1, pentru calculul
tuturor unghiurilor orizontale este necesar să se scadă direcția azimutală medie
măsurată către punctul A ( Hz mS  A
), care poartă denumirea de direcție de referință.
Calculele ar fi mult simplificate dacă pe direcția de referință valoarea direcției
azimutale medii ar fi 0g.
Procedeul de măsurare a direcțiilor azimutale (și implicit a unghiurilor
orizontale care se măsoară direct pe teren) când pe direcția de referință valoarea
direcției azimutale este 0g, poartă denumire de procedeul cu zerouri în coincidență.

4.1.1.2 Procedeul cu zerouri în coincidență

În cazul în care se dorește măsurarea unghiului orizontal α, dintre direcțiile S-A

și S-B prin procedeul cu zerouri în coincidență, se procedează astfel:
 În cazul unui teodolit clasic:
 Teodolitul se instalează în punctul de stație S în poziție corectă de lucru (centrat
și calat);
 În dispozitivul de citire a direcțiilor azimutale de pe limb se caută gradația 0 a
limbului, prin rotirea alidadei în plan orizontal; când valoarea zero a limbului
apare în dispozitivul de citire, se blocheză mișcarea înregistratoare (mișcarea
alidadei în plan orizontal în jurul axei verticale a teodolitului);
 Cu șurubul de fină mișcare în plan orizontal se aduce reperul din dispozitivul de
citire în coincidență cu gradația zero a limbului; în acest moment axa optică a
lunetei este pe direcția gradației zero a limbului;
 Se acționează pîrghia reiteratoare a aparatului și pîrghia care bloca mișcarea
alidadei în plan orizontal și în acest moment limbul se rotește odată cu alidada
aparatului (și implicit odată cu indecșii de citire ai limbului) în plan orizontal;
cu mișcarea generală, rotind alidada în sens orar, se îndreaptă luneta teodolitului
în poziția I, către punctul A. Când cătarea aparatului se suprapune peste
imaginea punctului A se blochează mișcarea înregistratoare a aparatului. Se
acționează din manșonul de focusare a imaginii până când imaginea din lunetă a
punctului A devine clară. Dacă firele reticulare nu se văd foarte bine, se
 acționează din manșonul pentru imaginea firelor reticulare. Cu șurubul de fină
mișcare în plan orizontal se aduce firul reticular vertical peste imaginea
punctului A. Se apasă pîrghia reiteratoare a aparatului și din acest moment
gradația zero a limbului va fi pe direcția punctului de rererință A. În
I
dispozitivul de citire a unghiurilor se citește direcția azimutală Hz S-A = 0g
(figura nr. 4.5.a) ;
 În cazul unui tahimetru electronic, după instalarea în punctul de stație a
aparatului, se rotește alidada, până când cătarea instrumentului se suprapune
peste imaginea punctului A. Se acționează din manșonul de focusare și din
șurubul pentru claritarea firelor reticulare (dacă este cazul), după care, deoarece
în cazul tahimetrelor electronice nu există pârghia pentru blocarea mișcării
alidadei, se acționează din șurubul de fină mișcare în plan orizontal, până când,
firul reticular vertical al aparatului se suprapune peste punctul A din teren. În
continuare, se caută cu ajutorul tastelor soft a aparatului funcția SetHz, care
permite introducerea direct a citirii 0g (sau cu ajutorul input-ului introducerea
oricărei alte citiri) pe direcția punctului A.

I =
g
0
A A
zS -A
H
300 B 300
0 0
I
I II
I H zS -B II
L im b L im b
S
S
200 200

100
B 100 B
A
II
H zS -A
II
H zS -B

b
Figura nr. 4.5 Măsurarea direcțiilor azimutale prin procedeul cu zerouri în
coincidență
a) în poziția I a lunetei
B) în poziția a II-a a lunetei
 În continuare măsurătorile se desfășoară în mod analog procedeului prin
diferența citirilor, descris anterior. După cum se poate observa, pe direcția punctului B,
valoarea direcției orizontale citite în poziția I va fi aproximativ valoarea unghiului
orizontal α dintre cele două direcții, iar în poziția a II-a a lunetei valoarea direcției
azimutale va fi aproximativ valoarea unghiului orizontal α ± 200g.
Este evident faptul că, pe direcția punctului de referință, poate fi introdusă orice
mărime a direcției azimutale. Acest procedeu de măsurare este folosit îndeosebi la
măsurarea direcțiilor azimutale prin metoda seriilor complete.

4.1.2 Metoda turului de orizont

Această metodă este utilizată atunci când se dorește măsurarea mai multor
unghiuri într-un punct de stație, sau la drumuiri când se dorește măsurarea unui singur
unghi în stație.
În cazul metodei turului de orizont, pe teren, se măsoară direcțiile azimutale
către toate punctele din turul de orizont (figura nr. 4.4). Măsurătorile se realizează
astfel:
 Cu luneta în poziția I se măsoară direcția azimutală către punctul A care este
direcția de referință ( Hz I
S  A ( PLECARE )
); se recomandă ca punctul de referință să fie
un punct îndepărtat care are condiții optime de vizibilitate;
 Cu luneta în poziția I, rotind alidada în sens orar de măsoară, în ordine, direcțiile
azimutale către puntele B, C, D și E;
 Cu luneta în poziția I, rotind alidada în sens orar se închide turul de orizont
măsurând, din nou, direcția azimutală către punctul de referință ( Hz I
S  A ( INCHIDERE )
);

 Se aduce luneta în poziția a II-a și se măsoară direcția azimutală către punctul de

referință ( Hz II
S  A ( INCHIDERE )
);
  Cu luneta în poziția a II-a, rotind alidada în sens antiorar de măsoară, în ordine,
direcțiile azimutale către puntele E, D, C și B;
 Cu luneta în poziția a II-a, rotind alidada în sens antiorar de măsoară direcția
azimutală către punctul de referință ( Hz II
S  A ( PLECARE )
).
În continuare, se calculează direcțiile azimutale medii cu relațiile:
Hz
I
S  A ( PLECARE )
 Hz  II
S  A ( PLECARE )
 200
g

Hz mS  A ( PLECARE )

2

  Hz  200 
I II g
Hz SB SB
Hz mS  B

2

Hz
I
S C
 Hz II
S C
 200
g

Hz mS  C

2

Hz
I
SD
 Hz II
SD
 200
g

Hz mS  D

2

Hz
I
SE
 Hz II
SE
 200
g

Hz mS  E

2

Hz
I
S  A ( INCHIDERE )

 Hz
II
S  A ( INCHIDERE )
 200
g

Hz mS  A ( INCHIDERE )

2

Se observă că, direcția azimutală către punctul de referință este măsurată de

două ori, la plecare și la închidere (sau la sosire) în turul de orizont. Între valorile
medii ale direcțiilor azimutale măsurate la plecare și la închidere în turul de orizont, va
exista o diferență, care poartă denumirea de eroarea de neînchidere în turul de
orizont, ce se calculează cu relația:
e  Hz mS  A ( INCHIDERE )
 Hz mS  A ( PLECARE )

Mărimea erorii de neînchidere în turul de orizont trebuie să fie mai mică decât
mărimea toleranței:
e  T

Toleranța de neînchidere în turul de orizont se calculează cu relația:

T  p* n  p* 5

unde:
  p = precizia instrumentului de măsurare a direcțiilor azimutale;
 n = numărul direcțiilor azimutale vizate în turul de orizont (în cazul figurii nr.
4.4 n = 5).
Dacă modulul erorii de neînchidere în turul de orizont este mai mare decât
toleranța admisă se reiau măsurătorile.
Dacă modulul erorii de neînchidere în turul de orizont este mai mic decât
toleranța admisă, direcțiile azimutale din teren sunt compensate (corectate) astfel:
 se calculează corecția totală care trebuie aplicată tuturor măsurătorilor:
c  e

 se calculează corecția unitară care se aplică fiecărei direcții medii

calculată:
c  e  e
cu   
n n 5

 se calculează direcțiile azimutale medii compensate:

 Hz  0 * cu
c
Hz mS  A ( PLECARE ) mS  A ( PLECARE )

 Hz  1* cu
c
Hz mS  B mS  B

 Hz  2 * cu
c
Hz mS  C mS  C

 Hz  3 * cu
c
Hz mS  D mS  D

 Hz  4 * cu
c
Hz mS  E mS  E

 Hz  5 * cu
c
Hz mS  A ( INCHIDERE ) mS  A ( INCHIDERE )

 se calculează unghiurile orizontale prin diferența direcțiilor azimutale

medii compensate:
  Hz
c
mS  B
 Hz
c
mS  A
 400  g

  Hz
c
mS  C
 Hz
c
mS  A
 400  g

  Hz
c
mS  D
 Hz
c
mS  A
 400  g

  Hz
c
mS  E
 Hz
c
mS  A
 400  g
 Acesta este cea mai utilizată metodă pentru măsurarea pe teren a unghiurilor
orizontale.

4.1.3 Metoda repetiției

Metoda repetiţiei se aplică când se dorește măsurarea unui unghi orizontal cu o

precizie ridicată. Metoda presupune măsurarea unui unghi orizontal de n ori, având de
fiecare dată ca direcție azimutală a laturii din stânga, direcția azimutală a laturii din
dreapta citită la determinarea anterioară.
Să presupunem că se măsoară unghiul orizontal α, între aliniamentele concurente
S-A şi S-B (figura nr. 4.6). După centrarea şi calarea teodolitului în punctul de staţie S
se vizează latura din stânga (deci punctul A) şi se citeşte pe limb direcția azimutală
HzS-A. Se vizează apoi latura din dreapta (deci punctul B) şi se face citirea Hz
1
SB
, după
care, prin acţionarea pâghiei reiteratoare (în cazul utilizării unui teodolit clasic) se
fixează limbul de alidadă. Pentru măsurătoarea următoare, alidada se roteşte spre
stânga (simultan cu limbul care este blocat) şi se vizează din nou punctul A. Lectura pe
limb va fi în acest caz identică cu cea efectuată pe latura din dreapta la măsurătoarea
precedentă, deci Hz
1
SB
. După vizarea punctului A se acţionează din nou pârghia
repetitoare, pentru deblocarea limbului şi, se roteşte alidada în sens orar spre latura din
dreapta pentru vizarea punctului B şi se efectuează citirea Hz
2
SB
, după care se
acţionează iarăşi pârghia repetitoare. Operaţiile descrise se repetă până când se
realizează n măsurători ale unghiului. În cazul utilizării unui tahimetru electronic se
folosește funcția SetHz când se vizează din nou primul punct și se introduce citirea
precedentă (de pe direcția punctului B) pe direcția punctului A.
 A
n -1
H zS -B

2
H zS -B
1
H zS -B
H zS -A

n
2 3
1
S

1
H zS -B
2
H zS -B
3
H zS -B
n
H zS -B
B
V e d e re d e su s

Figura nr. 4.6 Măsurarea unui unghi orizontal prin metoda repetiției

Valoarea unghiului α va fi calculată ca medie aritmetică a celor n valori ale

unghiului, care sunt:

  Hz  Hz
1 1
SB SA

  Hz  Hz
2 2 1
SB SB

  Hz  Hz
3 3 2
SB SB

…………………………………

n 1
  Hz  Hz
n n
SB SB

şi deci unghiul orizontal α se obține cu relația:

    ...  
1 2 3 n

  
n
n 1
 Hz  Hz  Hz  Hz  Hz  ...  Hz  Hz
1 2 1 3 2 n
Hz SB SA SB SB SB SB SB SB
  
n
 Hz
n
Hz SB SA
 
n
 4.1.4 Metoda reiterațiilor (sau metoda seriilor complete)

Este utilizată pentru măsurarea mai multor unghiuri când este necesară o
precizie ridicată (la îndesirea rețelelor de triangulație de ordinul III, IV sau V). Metoda
reiterațiilor este de fapt metoda turului de orizont, aplicată de mai multe ori, în mai
multe serii de măsurători, de fiecare dată originea de măsurare a direcției de referință
(direcția azimutală citită la plecare în turul de orizont) fiind diferită.
Numărul de serii de măsurători care se execută (t) este stabilit de instrucțiunile
tehnice și este în funcție de precizia urmărită și de aparatul folosit la măsurători.
Intervalul dintre seriile de măsurători (I) se calculează cu relația:
g
200
I 
t

Originile de măsurare ale seriilor (Oi) se calculează în funcție de numărul seriei

(i) și în funcție de intervalul dintre serii (I) care se decalează cu 10c pentru eliminarea
erorilor de perioadă scurtă a gradațiilor limbului. Spre exemplu, pentru îndesirea
rețelelor de triangulație geodezică de ordinul IV cu un teodolit THEO 010 A se
recomandă 6 serii de observații (t=6). Intervalul dintre două serii consecutive de
măsurători va fi:
g g
200 200
I    33 33 33
g c cc

t 6

Originile celor șase serii se calculează cu relația:

O i  0 00
g c

  i  1   I  10
c

sau dezvoltat:
O 1  0 00
g c

 1  1   33 33 33
g c cc
 10
c
 0 g
00 00
c cc

O 2  0 00
g c

  2  1   33 33 33
g c cc
 10
c
  33 g
43 33
c cc

O 3  0 00
g c

  3  1   33 33 33
g c cc
 10
c
 66 86 66
g c cc

O 4  0 00
g c

  4  1   33 33 33
g c cc
 10
c
  100 g
29 99
c cc

O 5  0 00
g c

  5  1   33 33 33
g c cc
 10
c
  133 g
73 32
c cc

O 6  0 00
g c

  6  1   33 33 33
g c cc
 10
c
  167 g
16 65
c cc
 Măsurătorile pentru fiecare serie de observații (fiecare reiterație) presupun
parcurgerea acelorași etape descrise anterior la metoda turului de orizont. Între seriile
de măsurători se poate reface calarea aparatului. După executarea măsurătorior se
calculează direcțiile azimutale medii în fiecare serie de observații (media între
măsurătorile cu ambele poziții ale lunetei), apoi direcțiile azimutale reduse la zero în
fiecare serie de observații. În final de calculează direcțiile azimutale medii pentru
fiecare punct vizat ca medie aritmetică a direcțiilor reduse la zero în cele t serii.
Unghiurile orizontale se calculează prin diferența direcțiilor azimutale medii calculate
anterior.

4.2. Metode de măsurare a unghiurilor verticale

Dacă este necesară măsurarea înclinării terenului pe direcția punctelor S și A, cu

un teodolit care măsoară unghiurile verticale zenitale, aparatul se instalează în poziție
corectă de lucru (centrat și calat) pe verticala punctului S. Cu o ruletă, cu mira
topografică sau cu jalonul se măsoară înălțimea instrumentului de măsură (h a), iar pe
verticala punctului A se instalează un semnal (miră topografică, jalon etc.). Cu luneta
în poziția I, se vizează semnalul vertical, cu firul reticular orizontal la înălțimea
instrumentului de măsură (figura nr. 4.7 și 4.8) și se efectuaează citirea pe eclimetru
I
VSA .

Prin calarea instrumentului în punctul de stație, eclimetrul (care prin construcție

este perpendicular pe planul limbului) va fi conținut într-un plan vertical. Citirea pe
eclimetru I
VSA reprezintă unghiul în plan vertical măsurat între gradația zero a
eclimetrului și indecșii de citire poziționați în plan orizontal. Acest unghi este egal cu
unghiul de înclinare al terenului față de verticala locului (figura nr. 4.7), adică
reprezintă unghiul vertical zenital al terenului pe direcția punctelor S și A.
 L0= ha L0= ha

Z e n it L0
G r a d a tia z e r o a
e c lim e tr u lu i

L S -A
h a= h v
I
V S -A
In d e c s i d e
c itir e In d e c s i d e
c itir e

P l. v e r t. a l A
e c lim e tr u lu i

ha

H S

D (X O Y )

Figura nr. 4.7 Măsurarea unghiului vertical zenital cu luneta în poziția I

Z e n it

V
S- I
A
A
I

0
A
S-
V

S
I n d ic e
E c lim e tr u

200

N a d ir

Figura nr. 4.8 Vedere frontală asupra eclimetrului la măsurarea unghiului vertical
zenital cu luneta în poziția I
 În continuare se aduce luneta în poziția a II-a și se vizează semnalul vertical cu
firul reticular orizontal la înălțimea aparatului, efectuându-se citirea pe eclimetru VSA
II

(figura nr.4.9 și figura nr. 4.10).

L0 Z e n it

LS
-A
II
h a= h v
A
0
g -V S -
40 In d e c s i d e
In d e c s i d e c itir e
c itir e II
V S -A
A
P l. v e r t. a l
e c lim e tr u lu i

H ha
G r a d a tia z e r o a
e c lim e tr u lu i

D (X O Y ) S

Figura nr. 4.9 Măsurarea unghiului vertical zenital cu luneta în poziția II

Z e n it
II
A
g -V S-
A 4 00
V S-

200
300
A
II

I n d ic e E c lim e tr u

100
0

N a d ir

Figura nr. 4.10 Vedere frontală asupra eclimetrului la măsurarea unghiului vertical
zenital cu luneta în poziția II
 Unghiul vertical zenital mediu pe direcția punctelor S și A se obține cu relația:
V S  A  400
I
 g
 VSA
II

V mS  A 
2

Dacă este necesară determinarea mărimii unghiului vertical pe direcția

punctelor S și A cu o precizie ridicată se procedează astfel:
a) dacă luneta teodolitului are și fire stadimetrice se poate măsura unghiul vertical
zenital la cele trei fire (firul stadimetric superior, firul reticular orizontal și firul
stadimetric inferior);
b) dacă luneta teodolitului nu are fire stadimetrice se poate măsura unghiul vertical
zenital de trei ori, cu firul reticular orizontal la înălțimea instrumentului.

a) Măsurarea unghiului vertical zenital la cele trei fire

În cazul în care luneta teodolitului are și fire stadimetrice se măsoară, în primă

instanță cu luneta în poziția I, unghiul vertical zenital la cele trei fire, astfel:
 cu firul stadimetric superior L2 la înălțimea aparatului (figura nr. 4.11)
efectuându-se citirea I
V S  A(L 2) ;

 cu firul reticular orizontal L0 la înălțimea aparatului (figura nr. 4.7)

efectuându-se citirea I
V S  A(L0) ;;

 cu firul stadimetric inferior L1 la înălțimea aparatului (figura nr. 4.12)

efectuându-se citirea V I
S  A ( L1)
.
Cu luneta în poziția a II-a se vizeză astfel:
 cu firul stadimetric superior L2 la înălțimea aparatului efectuându-se
citirea II
V S  A(L 2) ;

 cu firul reticular orizontal L0 la înălțimea aparatului efectuându-se citirea

II
V S  A(L0) ;;

 cu firul stadimetric inferior L1 la înălțimea aparatului efectuându-se citirea

II
V S  A ( L1) .
 V S -A (L 2)

h a= h v

ha L S -A

D (X O Y )

Figura nr. 4.11 Măsurarea unghiului vertical zenital la firul stadimetric superior (L2)

V S -A ( L 1)

h a= h v

ha L A -B

D (X O Y )

Figura nr. 4.12 Măsurarea unghiului vertical zenital la firul stadimetric inferior (L1)
 Unghiurile verticale zenitale ale aliniamentului în cele două poziții ale lunetei
se calculează astfel:

V 
1
VSA   V S  A ( L 0 )  V S  A ( L1)
I I I I
S  A(L 2)
3

V 
1
VSA   V S  A ( L 0 )  V S  A ( L1)
II II II II
S  A(L2)
3

b) Măsurarea unghiului vertical zenital de trei ori la firul reticular orizontal

Dacă dispunem de un tahimetru electronic a cărui lunetă nu este prevăzută cu
fire stadimetrice, pentru creșterea preciziei de măsurare, se recomandă măsurarea cu
firul reticular orizontal la înălțimea instrumentului, de trei ori, în ambele poziții ale
lunetei.
Unghiurile verticale zenitale ale aliniamentului în cele două poziții ale lunetei
se calculează astfel:

V 
1
VSA   V S  A (2)  V S  A (3)
I I I I
S  A (1 )
3

V 
1
VSA   V S  A (2)  V S  A (3)
II II II II
S  A (1 )
3

Valorea medie ale unghiului vertical zenital în ambele situații de măsurare (a și

b) se obține cu relația:
V S  A  400
I
 g
 VSA
II

V mS  A 
2
 CAP. 5 Măsurarea distanțelor

În funcție de aparatura de care dispunem și de precizia necesară la executarea

lucrărilor, pe teren, distanțele pot fi măsurate direct sau indirect (optic sau
electronic).

5.1. Măsurarea directă a distanțelor

Măsurarea directă a unei distanţe presupune compararea acesteia cu

lungimea unui instrument de măsură destinat acestui scop. Cele mai utilizate
instrumente pentru măsurarea directă a distanţelor în lucrările topografice sunt:
ruletele, panglicile de otel şi firele invar.
În practica măsurătorilor topografice, măsurarea directă a distanțelor se face, cel
mai frecvent cu ruleta. Acestea au lungimi diferite și sunt gradate (de regulă)
milimetric pe toată lungimea lor. Atunci când panta rste uniformă și lungimea ruletei
este mai mare decât distanța înclinată ce trebuie măsurată pe teren, între punctele A și
B, măsurarea acesteia presupune parcurgerea următorilor pași:
 se suprapune gradația zero a ruletei pe verticala unuia dintre puncte (spre
exemplu punctul A din figura nr. 5.1);
 se întinde foarte bine ruleta paralel cu lungimea din teren ce trebuie măsurată,
astfel încât, să nu formeze “burtă” (denumită săgeată);
 se efectuează citirea la celălat capăt al ruletei; capătul ruletei la care se
efectuează citirea distanței înclinate trebuie să fie situat față de punctul B la
aceeași distanță pe verticală ca și gradația zero a ruletei față de punctul A.
 h

B
h

Figura nr. 5.1 Măsurarea directă a distanței înclinate

În cazul în care, lungimea ruletei este mai mică decât lungimea distanței
înclinate de pe teren dintre punctele A și B, sau panta terenului nu este uniformă între
cele două puncte, este necesară jalonatea terenului pe aliniamentul dat de cele două
puncte. Astfel, în cazul figurii nr. 5.2, pe teren se vor măsura cinci distanțe înlinate. De
regulă, pe teren este necesară măsurarea distanței înclinate (L) pentru determinarea
distanței orizontale (D), care se reprezintă pe hărți și planuri. Pentru calculul distanței
orizontale, pe teren este necesar să fie măsurate și unghiurile verticale ale
aliniamentelor cu un teodolit.

V 3 -4 B
L 4-
3
V 1 -2 L 2- L3 V 4 -B
-4
L V 2 -3
V A -1 L A -1 1-
2
B

3
1
4
A
2

Figura nr. 5.2 Jalonarea aliniamentelor la măsurarea directă a distanțelor

 Panglica topografică de oţel cu lungimea de 50m (figura nr. 5.3) este realizată
dintr-o bandă cu lăţimea de 18-20mm şi grosimea de 0,4-0,6mm. Etalonarea sa este
realizată la temperatura de 200C şi forţa de întindere de 29,43 N/mm2. Eroarea tolerată
de etalonare este de +6mm. Reperii decimetrici ai panglicii se realizează prin perforare
cu găuri de diametru redus (2-3mm), iar diviziunile metrilor se marchează pe ambele
feţe, în dublu sens, cu plăci metalice din alamă. Reperele jumătăţilor de metru se
marchează prin nituire. La ambele capete panglica topografică este prevăzută cu inele
de întindere cu diametru de 33+1mm realizate din bronz, pe corpul cărora sunt realizaţi
reperii de capăt. Corecţia de alungire datorită modificării temperaturii este de
11,5μm/m 10C.

2 m

Figura nr. 5.3 Panglica topografică

Firul invar este un instrument foarte precis pentru măsurarea distanţelor, folosit
în trecut, îndeosebi la măsurarea distanțelor în geodezie. El este realizat dintr-un aliaj
fier-nichel (64% fier şi 36% nichel) şi are un coeficient de dilatare termică foarte
redus. Lungimea obişnuită a firului este de 24m. La măsurare firul este întins între
două trepiede iar la capete i se aplică tensiuni de întindere de 100N.
Pentru măsurarea directă a diferenţelor de nivel se utilizează mirele
topografice (denumite și stadii). Acestea sunt rigle gradate centimetric cu lungimi de
2-4m, realizate din lemn. Ele sunt prevăzute cu nivelă sferică cu bulă de aer pentru
verticalizare. Gradarea se realizează ca în figura nr. 5.4.
 11

9
12

10
Figura nr. 5.4 Modul de gradare a mirelor topografice

La măsurătorile de nivelment de precizie se utilizează mire speciale cu bandă

invar.

5.1.1 Corecţii aplicate la măsurarea directă a distanţelor

În cazul când la măsurători condiţiile în care este utilizată panglica topografică

diferă faţă de cele de la etalonare, se produc erori sistematice care afecteză exactitatea
rezultatelor. Pentru eliminarea acestor erori, în timpul măsurătorilor se pot utiliza ca
instrumente auxiliare termometrul pentru determinarea temperaturii şi dinamometrul
pentru stabilirea forţelor de întindere a panglicii. Corecţiile aplicate rezultatelor în
acest caz sunt:
a) Corecţia de etalonare, Ce:
L
Ce  Ee 
L0

b) Corecţia de alungire datorită temperaturii, Ct:

Ct = α(t-to) L
c) Corecţia de alungire datorită tensiunii, Cf:
L
C f
 K  ( F  F0 ) 
S

În relaţiile de mai sus L este distanţa măsurată pe teren; Lo- lungimea panglicii
topografice; α- coeficient de dilatare termică; t- temperatura în timpul măsurării; t0-
temperatura la etalonare (200C); K - coeficient de elasticitate al panglicii; F- forţa de
întindere în timpul măsurătorii; F0- forţa de întindere la etalonare; s – secţiunea
transversală a panglicii topografice.

5.2 Măsurarea optică a distanţelor

Măsurarea distanțelor pe cale optică se realizează cu un teodolit, a cărei lunetă

este prevăzută cu un reticul pe care sunt gravate și fire stadimetrice. Măsurarea pe cale
optică a distanţelor în topografie a avut la bază câteva invenţii importante realizate de-
a lungul timpului. Astfel în anul 1669 J. Picard construieşte prima lunetă prevăzută cu
reticul, iar 100 de ani mai târziu C. Brunning inventează mira gradată. Primul
telemetru este construit în anul 1795 de către A. M. Rochon. În acest mod s-au pus
bazele transformării teodolitului inventat de J. Ramsden în anul 1770, într-un aparat
capabil să măsoare distanţele pe cale optică, adică tahimetrul.
Să presupunem un teren orizontal şi două puncte A şi B între care se măsoară
distanţa pe cale optică. Tahimetrul se instalează pe verticala punctului A, cu luneta
stadimetrică în poziție orizontală, iar pe verticala punctului B se va fixa o miră
topografică (figura nr. 5.5). Se observă că în situaţia când distanţa F între reticul şi
obiectiv este reglată, astfel încât, imaginea mirei topografice să fie văzută clar în planul
reticulului, atunci punctele 1’, O’, 2’ ale acestuia vor avea drept corespondente pe miră
punctele 1, 0’’’, 2, situate, faţă de punctul B la înălţimile L1, L0, L2, citite pe mira
topografică.
Conform teoriei lentilelor rezultă că:
1 1 1
  
D1 F P

1 1 1 D1  P
   
F P D1 P  D1

P  D1
F 
D1  P

unde D1 este distanţa de la obiectiv la miră, P este distanţa focală principală și F este
distanţa focală conjugată a obiectivului.
 F D1
P 1

1'
O O '' O '''
O' H
2'

1' L2
2
O' h k1
L0
2'
L1

D A -B

A B

Figura nr. 5.5 Măsurarea optică (stadimetrică) a distanţelor orizontale

Distanţa verticală, h, între cele două fire stadimetrice 1’ şi 2’ ale reticulului şi

distanţa orizontală, K1, între obiectiv şi axul mecanic vertical al tahimetrului pe care
este montată luneta se cunosc ca elemente constructive. Din diferenţa lecturilor
efectuate pe miră rezultă numărul generator (H), care se calculează cu relația:
H = L2 – L1
Din figura nr. 5.5, se observă că triunghiurile 1’-2’-0 şi 1-2-0 sunt asemenea. Din
raportul laturilor rezultă:
F D1 F
  D1  H
h H h

unde distanţa focală conjugată, F se poate exprima din relaţia obținută anterior. Astfel
rezultă distanţa între obiectivul lunetei şi mira topografică:
F  P  D1
D1  H H
h 
 D1  P P  D1  H
 D1   D1  
P  D1  h (D1  P )  h
F  
D1  P 

D1  P  h  P  H  D1  h  P  h  P  H 

P H  P h
D1  h  P  H  P  h  D1  
h
P
D1  H  P
h

În continuare distanţa între punctele A şi B se scrie ca:

 P
D AB  D1  K 1  H  P  K1
h

P
Elementele constructive P şi h ale lunetei se aleg astfel încât raportul  K ,
h

denumit constanta stadimetrică a aparatului, să fie o valoare rotundă (de obicei K =

100). De asemenea, în construcţia lunetelor stadimetrice apare o lentilă suplimentară,
plasată între obiectiv şi ocular, numită lentilă analatică. Această lentilă permite
deplasarea focarului principal O” în interiorul lunetei, astfel încât acesta să se situeze
pe axul vertical al tahimetrului, deci pe verticala punctului A. Rezultă astfel P + K1 ≈ 0
iar distanţa orizontală măsurată optic între punctele A şi B, se calculează cu relația:
P
D AB  H  K H
h
D A  B  100   L 2  L 1 

Relaţia obținută anterior este valabilă doar în cazul măsurării distanţelor cu

luneta în poziție orizontală (deci unghiul vertical zenital VA-B = 100g), cum este cazul
măsurării distanțelor cu nivelmetrele.
Dacă este necesară măsurarea distanţei înclinate din teren dintre două
puncte, atunci luneta trebuie să fie fixată paralel cu aliniamentul de pe teren, deci
mira topografică, situată pe verticală va forma cu axul optic al lunetei un unghi egal cu
unghiul vertical zenital al aliniamentului de măsurat (figura nr. 5.6). În această situaţie
diferenţa H =L2 – L1 a lecturilor de pe mira verticală se va proiecta pe direcţia
perpendiculară la axa optică a lunetei, resultând distanța H’ = L’2 - L’1, astfel:
H’= H cosφA-B = (L2 – L1) cosφA-B = (L2 – L1) sin VA-B
Distanţa înclinată, LA-B va fi deci:
LA-B= K H’ =K H cos φA-B = K H sin VA-B= 100 (L2 – L1) sin VA-B
Distanţa orizontală DA-B va fi în acest caz:
DA-B = LA-B sin VA-B = K H sin2 VA-B = 100 (L2 – L1) sin2 VA-B
Se observă că, pentru măsurarea optică a distanţei înclinate din teren este
necesar să se măsoare şi unghiul vertical zenital și axa optică a lunetei trebuie să fie
paralelă cu aliniamentul de măsurat. Acest lucru este posibil dacă citirea mijlocie de
pe miră, L0 este egală cu înălţimea ha, de amplasare a aparatului deasupra punctului
A, staţionat.

L2 L '2 = L 2
L '2

 A -B  A -B
H'
L0 H H
H'

L A -B
h a= h v L '1
L '1 L1
L1
V A -B
 A -B

V A -B
ha L A -B
 Z A -B

 A -B
H A B'
D A -B

D (X O Y )

Figura nr. 5.6 Măsurarea optică a distanţelor înclinate

De regulă, pe teren distanța înclinată și unghiul vertical zenital se măsoară,

doar pentru calculul distanței reduse la orizont sau a diferenței de nivel dintre cele
două puncte și nu pentru stabilirea distanței înclinate din teren dintre cele două puncte.
În cazul în care, pe teren nu se poate măsura pe mira instalată vertical la
înălțimea aparatului (figura nr. 5.7) se vizează la o înălțime oarecare ( h v
 ha ) distanța
orizontală dintre punctele A și B obținându-se cu aceeași relație:
DA-B = LA-Bm sin VA-Bm = K H sin2 VA-Bm = 100 (L2 – L1) sin2 VA-Bm
Se face observația că distanța înclinată măsurată LA-Bm și unghiul vertical
zenital măsurat VA-Bm nu sunt cele ale terenului, dar distanța orizontală dintre puncte
DA-B este aceeași.
 L2

D A -B
L0

L1
m
B hv
A-
L

m
V A -B
B

V A -B
L A -B
 Z A -B
ha

A B'
H
D A -B

D (X O Y )

Figura nr. 5.7 Măsurarea pe teren a distanțelor

Recapitulând, măsurarea optică a distanțelor se face:

 cu nivelul (figura nr. 5.5), a cărui axă de vizare este perpendiculară pe mira
instalată vertical în punctul vizat, când distanța orizontală de la nivel la miră se
calculează cu relația:
D A  B  100   L 2  L 1 

 cu tahimetrul (figura nr. 5.6), când măsurăm unghiul vertical zenital al

aliniamentului din teren, cu axa de vizare a lunetei la înălțimea tahimetrului (L 0
= ha) și distanța înclinată din teren dintre puncte se obține cu relația:
L A  B  100   L 2  L 1   sin V A  B

iar distanța orizontală dintre puncte cu relația:

D A  B  100   L 2  L 1   sin V A  B
2
  cu tahimetrul (figura nr. 5.7), când măsurăm cu firul reticular orizontal la o
înălțime oarecare ( h v
 ha ), distanța orizontală dintre punctele A și B obținându-
se cu aceeași relație:
D A  B  100   L 2  L 1   sin V A  B
2

În toate cele trei situații amintite mai sus, măsurarea optică a distanței presupune
3 citiri pe miră:
 citirea L1 la firul stadimetric inferior;
 citirea L0 la firul reticular orizontal;
 citirea L2 la firul stadimetric superior.

14

13

L 2 = 1 .2 7 7

L 0 = 1 .2 3 5

12
L 1= 1 .1 9 3

11

10

Figura nr. 5.8 Imagine prin lunetă pe mira topografică

 Citirile sunt formate din patru cifre (figura nr. 5.8): primele două (reprezentând
metrii și decimetrii) se citesc direct pe stadie, a treia (reprezentând centimetrii) rezultă
prin numărarea diviziunilor pe miră, iar cea de-a patra (reprezentând milimetrii) rezultă
din aproximarea pe mira topografică. Deoarece cele două fire stadimetrice sunt egal
distanțate de firul reticular orizontal, controlul citirilor pe miră se face cu relația:
L1  L 2
L0 
2

În figura nr. 5.8, citirile se verifică astfel:

L1  L 2 1 ,193  1 , 277
  1 , 235  L 0
2 2

iar mărimea distanței înclinate se calculează cu relația:

L  100   L 2  L 1   sin V  100  1, 277  1,193   sin V  100  0 , 084  sin V  8 , 4  sin V

5.3 Măsurarea electronică a distanţelor

Ultimele generaţii de tahimetre electronice sunt dotate cu dispozitive

electrooptice pentru măsurarea distanţelor, care prezintă avantaje în privinţa rapidităţii
şi a preciziei cu care se efectuează măsurătorile. La ultimele tipuri de tahimetre,
dispozitivele electronice pentru măsurarea distanţelor sunt încorporate în aparat. În
principiu, măsurarea distanţelor pe cale electronică se realizează în modul următor
(figura nr. 5.9): generatorul electronic G, produce o oscilaţie electrică de o anumită
frecvenţă care este apoi modulată de către modulatorul M, şi transmisă emiţătorului E,
care o emite de-a lungul distanţei de măsurat. În celălalt capăt al segmentului de
măsurat este instalat un reflector RR, care întoarce unda electromagnetică în direcţie
opusă. Unda reflectată este recepţionată de către receptorul, R, situat alături de
emiţător. De la receptor, unda reflectată este transmisă la indicatorul diferenţei de fază
F, care determină diferenţa de fază între unda emisă şi cea recepţionată precum şi
timpul parcurs în dublu sens al undei. Rezultatul comparaţiei este transmis
calculatorului electronic C, care apoi afişează rezultatul măsurării pe afişajul A
 2 1
RR
G M E
A
C F R

Figura nr. 5.9 Schema de principiu a dispozitivului electronic de măsurare a

distanţelor
1- undă directă ; 2- undă reflectată ; D-distanţa măsurată

În momentul de faţă, cele mai utilizate dispozitive electronice de acest gen sunt
de tip fazic (cu emisie continuă) cu frecvenţa de modulaţie fixă sau variabilă. Distanţa
este calculată cu relaţia:
  
D  N   
2 2  2

unde N este numărul de perioade complete consumate între momentul emisiei şi cel al
recepţiei; λ -lungimea de undă a emisiei electromagnetice modulate; Δφ - diferenţa de
fază între unda emisă şi cea recepţionată, care depinde proporţional de timpul de
parcurs al undei.
La valoarea D rezultată din relaţia de mai sus se aplică corecţii legate de natura
constructivă a dispozitivului electronic şi a reflectorului şi de condiţii meteorologice
(temperatura şi presiunea).
Dispozitivele electronice permit măsurarea distanţelor de ordinul a 1-20 Km, cu
o eroare absolută de 2-10 mm.
 CAP. 6 Rețele geodezice

6.1 Aspecte generale

Definiție: Rețeaua geodezică a unui teritoriu/țări cuprinde totalitatea punctelor

de pe suprafața fizică (suprafața topografică) marcate durabil, a căror poziție este
determinată cu precizie, într-un sistem unitar de referință. Aceste puncte pot fi folosite
ca sprijin în ridicările topografice pentru exprimarea poziției punctelor caracteristice
ale terenului.

Figura nr. 6.1 Punctele caracteristice ale terenului

Deoarece poziția punctelor rețelelor geodezice este exprimată prin coordonate

este important să stabilim care este forma și dimensiunile Pământului (cum este
aproximată suprafața acestuia) și unde și cum sunt poziționate axele sistemului de
coordonate adoptat (elementele datumului geodezic).
În prezent, în România se folosesc două datumuri geodezice, și anume datumul
orizontal pentru exprimarea poziției planimetrice a punctelor (prin coordonatele X și
Y) și datumul vertical pentru exprimarea altitudinilor (cotelor) punctelor. Datumul
orizontal folosește ca suprafață de referință elipsoidul Krasovski 1940, orientat în
Pulkovo (Rusia) și proiecția stereografică 1970, iar datumul vertical folosește drept
suprafață de referință pentru cote sistemul Marea Neagră 1975. Se lucrează, atât în
România cât și în toate țările europene, la adoptarea datumului unic european, care
folosește ca suprafață de referință elipsoidul GRS 80 (Geodetic Reference System
1980) în sistemul de referință terestru ETRS 89 (European Terrestrial Reference
System 1989) și a proiecției stereografice 2010.

6.2. Clasificarea rețelelor geodezice

Rețelele geodezice pot fi clasificate după următoarele criterii:

1. După elementele determinate:
 rețele planimetrice în cadrul cărora punctele au coordonatele X și Y
determinate;
 rețele altimetrice (de nivelment) în cadrul cărora punctele au determinate
riguros cotele (Z);
 rețele gravimetrice în care punctele au determinate unele mărimi legate de
câmpul gravitațional al pământului;
 Rețele spațiale în care punctele au determinate, în mod omogen, cooordonatele
X, Y și Z; în România rețeaua geodezică națională spațială este determinată prin
măsurători satelitare (GNSS) și este formată din puncte de clasa A, B C și D.
2. După elementele măsurate pe teren rețelele planimetrice pot fi:
 Rețele geodezice de triangulație care se determină prin metoda triangulației;
 Rețele geodezice de trilaterație în care se măsoară pe teren distanțele dintre
punctele rețelei;
 Rețele geodezice de triangulație-trilaterație în care pe teren se măsoară
unghiurile și distanțele dintre punctele rețelei;
3. După numărul elementelor fixe din rețea:
  Rețele geodezice libere sunt rețele în care se măsoară doar elementele
necesare determinării geometrice a rețelei și ale căror puncte nu pot fi
încadrate într-un sistem de coordonate;
 Rețele geodezice fără constrângeri care au și un număr strict necesar de
elemente pentru încadrarea punctelor rețelei în sistemul de coordonate
adoptat;
 Rețele geodezice constrânse care conțin un număr suplimentar de elemente,
în raport de cele strict necesare şi suficiente, pentru determinarea
poziţionării reţelei în sistemul de coordonate adoptat.
4. După formă rețelele de triangulație pot fi:
 Rețea formată din lanțuri de triangulație constituite din triungiuri,
patrulatere sau poligoane, dispuse de-a lungul meridianelor și paralelelor, la
distanțe de circa 200 km;

Figura nr. 6.2 Rețea formată din lanțuri de triunghiuri și patrulatere

  Rețea compactă de triangulație (de suprafață) care acoperă integral
teritoriul considerat. Actualele rețele de triangulație și de nivelment ale
României sunt rețele compacte.

Figura nr. 6.3 Rețea compactă de triangulație (de suprafață)

5. După destinație:
 Rețea geodezică internațională creată pe teritoriul mai multor state;
 Rețea geodezică de stat creată pentru întreg teritoriul țării. Aceste rețele
sunt create separat pentru triangulație și nivelment și constituie principala
rețea de sprijin pentru toate lucrările topografice, fotogrammetrice etc.
 Rețea geodezică locală creată pentru lucrări inginerești de amploare în cazul
în care în zonă nu există puncte ale rețelei de stat sau precizia acestora este
inferioară cerințelor de executare a lucrării.
6. După precizia cu care sunt determinate punctele:
 Rețea geodezică de stat, de triangulație sau de nivelment, de ordinele I, II,
III și IV; Rețelele de ordin I (uneori și cele de ordin II) sunt denumite rețele
de ordin superior (sau de înaltă precizie). În România aceste rețele au fost
create de Direcția Topografică Militară începând cu anul 1956.
  Rețea geodezică de îndesire de triangulație sau de nivelment de ordinul V
ale cărei puncte au fost determinate pentru triangulație prin metoda
triangulației, trilaterației, poligonometriei sau intersecțiilor unghiulare și
pentru nivelment prin lucrări de nivelment tehnic.
 Rețea geodezică de ridicare creată de regulă prin metoda drumuirii.

R e t e a g e o d e z ic a d e s t a t
R e t e a g e o d e z ic a d e in d e s ir e
d e tr ia n g u la tie R e t e a g e o d e z ic a d e r id ic a r e
d e tr ia n g u la tie R id ic a r e d e ta liilo r
s a u d e n iv e lm e n t d e tr ia n g u la tie
s a u d e n iv e lm e n t
( d e o r d in u l I, II, III, s i IV ) s a u d e n iv e lm e n t
( d e o r d in u l V )

R e t e a g e o d e z ic a d e s p r ijin

Figura nr. 6.4 Succesiunea lucrărilor în măsurătorile terestre

7. După numărul de dimensiuni al spațiului în care este amplasată rețeaua:

 Rețele geodezice unidimensionale au o singură mărime determinată omogen. În
această categorie de reţele geodezice se pot încadra reţelele de nivelment și
rețelele gravimetrice;
 Reţele geodezice bidimensionale. În aceste reţele punctele au determinate două
coordonate într-un sistem unitar de referinţă: X,Y în planul de proiecţie sau B, L
pe elipsoidul de referinţă. Aceste reţele se mai numesc şi reţele planimetrice,
Altitudinea este determinată separat, într-un sistem de coordonate
unidimendional;
 Reţele geodezice tridimensionale au determinate omogen şi unitar toate cele trei
coordonate care descriu poziţia punctului într-un sistem cartezian de coordonate.
Spre deosebire de reţelele prezentate anterior, acestea au o singurǎ suprafaţǎ de
referinţǎ – elipsoidul. În acestă categorie se încadrează rețeaua geodezică
națională spațială ale cărei puncte sunt determinate cu ajutorul tehnologiei GPS;
  Reţele geodezice în spaţiu cu patru dimensiuni – se referǎ la reţele geodezice
care se determinǎ în mod repetat la anumite intervale de timp. Timpul constituie
cea de-a patra dimensiune.

6.3 Marcarea şi semnalizarea punctelor reţelelor de sprijin

Punctele rețelei de sprijin și de ridicare se marchează și se semnalizează în teren

corespunzător ordinului de precizie și rețelei din care face parte.
Prin marcare se înțelege operațiunea de fixare în teren a unui punct în scopul
folosirii ulterioare.
Semnalizarea este operațiunea prin care se face vizibilă de la distanță poziția
unui punct în teren.
Marcarea punctelor se face diferit în funcție de rețeaua din care face parte
punctul (planimetrică sau de nivelment) și de ordinul de precizie al acestuia. Atât
punctele din reţelele de triangulaţie, cât şi cele din reţelele de nivelment se marchează
pe teren de aşa natură, încât să asigure păstrarea nealteratǎ, în timp, a poziţiei lor.
Punctele din rețeaua planimetrică se marcheză în funcție de ordinul lor astfel:
 Punctele rețelei planimetrice de ridicare (punctele de drumuire) se marchează
în terenul natural, de regulă prin țăruși din lemn care au bătut un cui ce
materializează punctul matematic. Țărușii se bat de regulă până la nivelul
solului, iar dacă se consideră necesar, în apropierea acestora se poate bate în sol
un alt țăruș mai înalt, denumit țăruș martor, pentru a facilita reperarea ulterioară
a punctului (figura nr. 6.5). În funcție de terenul în care se face, materializarea
punctului poate fi făcută și cu cuie metalice.
 Punctele rețelei planimetrice de sprijin se marchează cu borne din beton armat.
În cazul punctelor de triangulaţie interesează păstrarea poziţiei în plan orizontal
a verticalei punctului considerat. Aceste cerinţe sunt îndeplinite prin plantarea în sol a
unor borne de beton armat şi încastrarea în aceste borne a unor mărci realizate din
fontă, care reprezintă punctul matematic. Adâncimea de instalare a bornelor în sol este
mai mare decât adâncimea de îngheţ şi depinde de stabilitatea solului. Bornele au
formă de trunchi de piramidă cu secţiune pătrată, iar dimensiunile acestora depind de
clasa de importanţă a punctului şi de condiţiile de instalare (figura nr. 6.6).

Figura nr. 6.5 Materializarea punctelor rețelei planimetrice de ridicare

1

2 1
2
6

6
8 8

7 7
4
3

3
4

5 5

4 3 4 3

Figura nr. 6.6 Marcarea punctelor din reţelele planimetrice de triangulaţie

a - bornă de suprafaţă; b - bornă îngropată
1 - marcă de fontă cu cap sferic; 2 - bornă de beton armat; 3 - borne suplimentare;
4 - mărci de fontă suplimentare; 5 - strat de balast;
6 - umplutură de pământ; 7 - groapă de fundaţie;
8 - şanţ de scurgere a apelor pluviale.
 În cazul punctelor de triangulaţie, sub borna de beton, la o anumită adâncime se
instalează una sau mai multe borne suplimentare cu mărci din fontă care materializează
verticala punctului (figura nr. 6.6). Acestea permit refacerea bornei superioare în cazul
distrugerii sale accidentale. Materializarea acestor puncte se face astfel încât marca de
pe borna superioară să fie pe aceeași verticală cu mărcile de pe bornele suplimentare.
Deasupra bornei inferioare se intercalează un strat de semnalizare din cărbune,
cărămidă sau alte materiale deosebite care să atenţioneze despre existenţa reperului
suplimentar, care nu trebuie să fie deranjat când se sapǎ.
În cazul punctelor de nivelment este importantă păstrarea intactă a cotei
punctului. Punctele rețelei de nivelment se marchează de asemenea diferit în funcție
de ordinul de precizie, astfel:
 În cazul rețelei de ridicare executată pentru lucrări curente, marcarea punctelor
se poate face cu țăruși din lemn, buloane metalice sau borne de beton armat.
 În cazul punctelor de ridicare determinate prin drumuiri nivelitice instrucțiunile
tehnice prevăd marcarea pe teren a punctelor, la distanțe de 300 – 500 m în orașe
și 5 – 7 km în afara orașelor, prin repere de nivelment (figura nr. 6.7), mărci
(figura nr. 6.9 și 6.10 a) sau borne nivelitice provizorii.

Figura nr. 6.7 Repere de nivelment încastrate în zid

 Punctele rețelei de nivelment de stat (ordinul I, II, III, și IV) se marchează prin
borne nivelitice permanente, astfel:
 o Punctele din rețeaua de nivelment de înaltă precizie (ordinul I și II) se
marchează prin repere subterane amplasate în gropi adânci de minim 3
m, până la un strat stabil din punct de vedere geologic și la minimum 1 m
sub adâncimea maximă de îngheț, astfel încât, marca de fontă încastrată în
capul bornei să se situeze la o adâncime de 1m sub nivelul terenului
(figura nr 6.8). O astfel de amplasare fereşte reperul de variaţiile de
temperatură care produc dilatări sau contracţii şi de fenomenul de
dislocare datorită îngheţului şi dezgheţului din sol. În terenurile mai slabe,
în locul bornei se realizează coloane de beton armat turnate în foraje,
executate până la un strat tare sau impermeabil. Punctul matematic
(punctul asupra căruia se realizează măsurătorile) este reprezentat de
capul semisferic al mărcii de fontă încastrată în corpul bornei de beton
(figura nr. 6.9).

2
1 m

3
1

A d a n c im e d e in g h e t

1 m

Figura nr. 6.8 Reper fundamental
de nivelment
1 - marcă de fontă cu punctul matematic;
2 - marcă suplimentară;
3 - bornă de beton armat; 4 - capac;
5 - şanţ de scurgere a apelor pluviale.
Figura nr. 6.9 Marcă de fontă pentru
reperi
1 - corpul mărcii; 2 - punctul matematic;
3 - bornă de beton armat.
 o Punctele din rețeaua de nivelment de ordinul III, IV sau V se marchează
prin mărci la sol (figura nr. 6.10 a), repere consolă (figura nr. 6.10 b) sau
borne de beton armat. Mărcile la sol se fixează în terenuri stâncoase sau
în construcții vechi din beton. Reperele consolă de fixează în clădirile
vechi la minimum 50 cm de sol.

a b
Figura nr. 6.10 Marcarea punctelor de nivelment de ordinul III, IV sau V
a – marcă la sol; b – reper consolă
1 – zid; 2 – miră topografică; 3 – pastilă semisferică; 4 – consolă;
5 – loc pentru înscrierea cotei sau a numărului current

Semnalizarea punctelor se face pentru a face vizibile punctele marcate de la

distanță cât mai mare.
Punctele din rețeaua planimetrică se semnalizează diferit, în funcție de ordinul
lor, astfel:
 Punctele rețelei planimetrice de ridicare (punctele de drumuire) se semnalizează
prin mire topografice (dacă măsurătorile se execută cu teodolitul-tahimetru) și
jaloane cu prismă reflectorizantă (dacă măsurătorile se execută cu tahimetrul
electronic).
  Punctele rețelei planimetrice de sprijin se semnalizează prin jaloane, balize sau
piramide.
Aşa cum am precizat anterior, la punctele reţelelor de triangulaţie interesează
stabilitatea verticalei acestora. Deoarece asupra acestor puncte se realizează măsurători
unghiulare de la mare distanţă, verticala lor este materializată deasupra bornelor prin
intermediul unor semnale vizibile. Aceste semnale se construiesc de obicei sub forma
unor piramide la sol (figura nr. 6.11) sau piramide cu poduri (figura nr. 6.12). La
partea superioară a acestora se instalează un pop vertical a cărui axă coincide cu
verticala punctului marcat la sol. Pe acest pop se instalează un semnal sub forma unui
cilindru sau fluture. Piramidele sunt construite din lemn sau metal şi au trei sau patru
picioare, având înălţimi de 10 – 30 m.
6
5

4 7

2
6
3 1
1
2 3
8

Figura nr. 6.11 Piramidă la sol
1 - bornă superioară;
2 - bornă suplimentară;
3 - punct matematic; 4 - pop; 5 - fluture;
6 - contrafişă; 7 - rigidizare; 8 - picior.
Figura nr. 6.12 Piramidă cu poduri
1 - bornă; 2 - picior; 3 - contravântuire;
4 - poduri; 5 - pop; 6 - cilindru;
7 - pilastru.
 În interiorul oraşelor punctele de triangulaţie se fixează pe terasele acoperiş ale
clădirilor înalte şi se semnalizează prin intermediul balizelor cu pilastru (figura nr.
6.13) iar punctele de nivelment se marchează cu reperi plantaţi în pereţii construcţiilor
stabile (figura nr. 6.14).
4

3
3

Figura nr. 6.13 Baliză cu pilastru Figura nr. 6.14 Reper de perete
1 - terasă acoperiş; 2 - pilastru de beton; pentru nivelment
3 - pop; 4 - future. 1 - punct matematic;
2 - coada reperului; 3 - perete.

Trebuie subliniat că în interiorul oraşelor, unele construcţii înalte cum sunt

clopotniţele bisericilor, coşurile de fum, castelele de apă, antenele de televiziune sunt
utilizate ca puncte de îndesire a reţelei de triangulaţie. Deşi aceste puncte nu sunt
accesibile, ele sunt utilizate pentru ridicări topografice în oraşe, coordonatele lor fiind
determinate printr-o metodă specială de îndesire a reţelelor de sprijin, numită
intersecţie directă sau intersecţie înainte, care nu presupune accesul în punctul
respectiv.
În sectorul forestier pentru semnalizarea punctelor se folosesc balizele instalate
în arborii mai înalți (figura nr. 6.15).
Figura nr. 6.15 Semnale topografice în arbori
a – în rășinoase; b – în foioase
 6.4 Îndesirea rețelelor planimetrice de sprijin

6.4.1 Generalități despre planimetrie, altimetrie și tahimetrie

Planimetria este acea parte a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor și

instumentelor folosite pentru determinarea și reprezentarea pe un plan orizontal a
poziției detaliilor din teren. Pentru determinarea și reprezentarea punctelor de pe
suprafața fizică a Pământului pe un plan orizontal de proiecție, planimetria folosește o
proiecție cartografică, care în cazul României este proiecția stereografică 1970, al
cărui sistem de axe de coordonate definește poziția punctelor în planul orizontal de
proiecție. Așadar, poziția planimetrică a punctelor este dată prin coordonatele X și Y
ale punctelor, care definesc depărtarea punctului față de axele de coordonate ale
sistemului de proiecție adoptat.
Altimetria (sau nivelmentul) este acea parte a topografiei care se ocupă cu
studiul metodelor și instumentelor folosite pentru determinarea cotelor sau
altitudinilor punctelor de pe suprafața topografică și cu reprezentarea reliefului
terenului pe hărți sau planuri topografice. Determinarea cotelor punctelor se face față
de o suprafață de referință denumită suprafața de nivel zero (suprafața geoidului),
sistemul de cote folosit în România purtând denumirea de sistemul Marea Neagră
1975. Acesta este un sistem de cote normale, cu reperul fundamental al datumului
vertical situat în județul Constanța. Așadar, poziția altimetrică a punctelor este dată
prin cota/altitudinea acestora.
Tahimetria este acea parte a topografiei care se ocupă cu studiul tahimetrelor și
a metodelor de măsurare a distanțelor și diferențelor de nivel cu aceste instrumente.
Așadar tahimetria vizează metodele şi aparatele care permit determinarea simultană
a poziţiei în plan orizontal şi pe verticală a punctelor, adică permit determinarea
coordonatelor X, Y și Z. Se realizează astfel o reuniune a planimetriei şi nivelmentului
într-o singură operaţie de măsurare. În acest scop se utilizează un tip special de aparat
de măsură numit tahimetru, care poate măsura unghiuri orizontale şi verticale dar şi
distanţe. Distanţele sunt măsurate pe cale indirectă (optic sau electronic). Cu ajutorul
acestor elemente măsurate se pot obține indirect, din calcul, diferențele de nivel dintre
puncte. Acest tip de aparat s-a perfecţionat permanent, astfel că în momentul de faţă
există tahimetre electronice care au posibilitatea ca printr-o singură măsurătoare să
determine elementele necesare, să calculeze şi să afişeze direct coordonatele punctului
măsurat. Rapiditatea execuţiei măsurătorilor şi precizia din ce în ce mai mare impun
acest tip de aparat într-o gamă largă de operaţii topografice.

6.4.2 Necesitatea îndesirii rețelelor planimetrice de sprijin

Reţeaua planimetrică a punctelor de sprijin (reţeaua de triangulaţie) este

formată, aşa cum s-a arătat anterior, din puncte materializate pe teren în diferite
moduri. Distanţa între aceste puncte (la ordinele inferioare) poate ajunge până la
500m - 1000m, ele pot fi accesibile (pe verticala lor se poate staționa cu instrumentul
de măsură) sau inaccesibile, iar distribuţia lor pe teritoriul măsurat poate fi
convenabilă sau nu, astfel că în majoritatea cazurilor apare necesitatea ca înainte de
măsurarea detaliilor (sau simultan) să se determine o serie de puncte de sprijin
provizorii, care constituie reţeaua pentru ridicarea topografică respectivă. Aceste
puncte se materializează cu ţăruşi de lemn sau buloane metalice iar distanţa dintre ele
este de ordinul zecilor de metri. Poziţia lor se alege astfel încât să permită măsurarea
unor fragmente de detalii, care reunite să permită obţinerea reprezentării întregii
suprafeţe supuse ridicării topografice (figura nr. 6.16).
 Legenda:

P c t. a l r e t. d e r id ic a r e

P u n c te d e d e ta liu

V iz a p t. m a s . p c t. d e ta liu

V iz a d e o r ie n t. u n ila te r a la

V iz a d e o r ie n t. b ila te r a la

Figura nr. 6.16 Alegerea punctelor rețelei de ridicare

Punctele de îndesire se determină tot cu ajutorul punctelor cunoscute din reţeaua

planimetrică de sprijin, prin aplicarea unor metode diferite, de măsurare şi de calcul,
ca de exemplu:
- intersecţii directe (înainte);
- intersecţii indirecte (înapoi);
- intersecţii unghiulare combinate;
- intersecţii cu distanţe;
- puncte duble;
- drumuiri planimetrice;
- mǎsurǎtori de tip GPS.
Alegerea uneia din metodele amintite depinde de numărul, dispoziţia în plan şi
distanţele la care se află punctele reţelei planimetrice de sprijin, de accesibilitatea
acestora, de numărul de puncte de detaliu care trebuie măsurate dar şi de aparatele de
măsură de care se dispune.
În cazuri extreme, când în zona care trebuie ridicată topografic nu există puncte
de sprijin se recurge la crearea unor reţele de puncte prin triangulaţii sau trilateraţii
locale.
Cele mai frecvente cazuri sunt însă cele în care reţeaua de sprijin are un minim
de puncte care pot fi îndesite prin intersecţii sau drumuiri.

6.4.3 Determinarea unui punct de îndesire prin intersecţie directă

Intersecţia directă (sau intersecţia înainte) este o metodă de îndesire a reţelei

de sprijin aplicată în mod special atunci când punctul care urmeazǎ sǎ fie
determinat este inaccesibil (spre exemplu crucea de pe turla unei biserici). Pentru
aceasta este necesar ca în zona respectivǎ sǎ existe 3 sau mai multe puncte de sprijin
(cu coordonate cunoscute), care pot fi staţionate (accesibile) şi care au vizibilitate spre
punctul nou (figura nr. 6.17).
Teoretic, la intersecţia directă sunt suficiente doar două puncte de sprijin, caz în
care aceasta este o intersecţie directă simplă, însă necesitatea verificării impune
utilizarea a trei sau mai multe puncte cunoscte, caz în care intersecţia directă este
multiplă.
La lucrǎrile de pe teren se staţionează succesiv fiecare punct de sprijin cu
teodolitul/tahimetrul şi se măsoară direcţiile orizontale, generate de punctul de staţie
cu celelalte puncte de sprijin şi cu punctul nou, prin metoda seriilor complete. Din
diferenţele valorilor medii ale direcţiilor azimutale reduse la zero rezultă unghiurile
orizontale i şi j (vezi figura nr. 6.17). Coordonatele rectangulare plane ale punctelor
de sprijin se cunosc din măsurători şi calcule geodezice anterioare sau se pot procura
din bazele de date ale Oficiilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară locale.
 Calculul coordonatelor punctului nou, xP, yP, se poate realiza printr-un procedeu
trigonometric sau analitic.

Legenda:
4 P c t. a l r e t. d e s p r ijin

P unct nou

V iz a b ila te r a la

V iz a u n ila te r a la
P

2
Y

Figura nr. 6.17 Schiţa intersecţiei directe

Din motive ce țin de precizia intersecției înainte se au în vedere o serie de reguli

la alegerea vizelor:
 Vizele de orientare (vizele între puncte vechi) să fie cât mai lungi;
 Perechile de vize care se întâlnesc în punctul nou și care contribuie împreună la
calculul coordonatelor punctelor noi să formeze unghiuri apropiate de 100 g
(figura nr. 6.18: perechi de vize nerecomandate la calcul 1-P-2 și 3-P-4);
 Vizele să fie dispuse pe cât posibil în toate cadranele.
 6

3
1
2

Figura nr. 6.18 Alegerea vizelor la intersecția înainte

6.4.3.1 Calculul intersecţiei directe prin procedeul trigonometric

Se consideră cazul general a două puncte de sprijin vecine, i şi j, de coordonate

cunoscute xi, yi, xj, yj.
Pe teren se staționează succesiv punctele vechi i și j măsurîndu-se direcțiile
azimutale către punctul vechi nestaționat și către punctul nou prin metoda seriilor
complete. După prelucrarea în stație se obțin direcțiile azimutale medii reduse la zero,
de forma (tabelul nr. 6.1):
 Tabelul nr. 6.1 Elementele măsurate pe teren
Pct. Pct. Direcții azimutale
st. viz. reduse la zero
j Hz mi  j

i
P Hz mi  P

i Hz mj  i

j
P Hz mj  P

Unghiurile orizontale i şi j (figura nr. 6.19) se obțin astfel:

 i  Hz mi  P
 Hz mi  j

(6.1)
 j
 Hz mj  i
 Hz mj  P

N go
P

N go

j- i
i
i
j- P
j i- j

X i- P
j

Figura nr. 6.19 Calculul coordonatelor punctului nou prin intersecţie directă

Procedeul trigonometric de calcul al coordonatelor punctului nou presupune

următoarele etape:
 1. Calculul orientării topografice (i-j) a aliniamentului determinat de
punctele vechi și a distanţei orizontale (Di-j) dintre aceste puncte

Folosind coordonatele punctelor de sprijin se calculează:

200
g
 y i j (6.2)
 i j   arctg  k  200
g

  x i j

D i j   x i j   y i j
2 2
(6.3)
unde k = 0, 1, 2 și coordonatele relative se calculează cu relațiile:
 x i j  x j
 xi

 y i  y  yi
(6.4)
j j

Pentru verificarea calculului orientării topografice, distanța orizontală mai poate

fi calculată cu una din relațiile:
 x i j  y i j
D i j  
cos  i  j sin  i  j

(6.5)
2. Calculul distanţelor orizontale, Di-P și Dj-P între punctele vechi şi punctul
nou

În triunghiul i-j-P se aplică teorema sinusului din care rezultă:

D i j D i P D j P
 c  
sin  sin  sin  i
j (6.6)

unde:
(6.7)
  200  ( i   j )
g

și c este o constantă rezultată din primul raport al relațiilor (6.6). Din relațiile (6.6) se
determină în continuare distanțele orizontale dintre punctele vechi și punctul nou,
astfel:
D i  P  c  sin  j
(6.8)
 D j P
 c  sin  i

3. Calculul unghiurilor de orientare, θi-P şi θj-P ale direcţiilor între punctele

vechi şi punctul nou

Orientările direcțiilor dintre punctele vechi și punctul nou se calculează prin

transmitere astfel:
 i P   i j   i
(6.9)
      i  j  200  
g
j P ji j j

4. Calculul coordonatelor relative ale punctului nou în raport cu punctele

vechi

Poziția punctului nou în raport cu punctele vechi de-a lungul axelor de

coordonate este determinată de mărimile și semnele algebrice ale coordonatelor
relative, calculate astfel:
 x i  P  D i  P  cos  i  P

 y i  P  D i  P  sin  i  P
(6.10)
x j P
 D j P
 cos  j P

y j P
 D j P
 sin  j P

5. Calculul coordonatelor absolute ale punctului nou

Cu valorile coordonatelor relative determinate cu relațiile (6.10) rezultă două

seturi de coordonate ale punctului nou (6.11), coordonatele finale ale punctului nou
calculându-se ca medie aritmetică a celor două determinări (6.12):
x P  x i   x i P
I

(6.11)
y P  y i   y i P
I
 xP  x j  x
II
j P

yP  y j  y
II
jP

xP  xP
I II

x 
1
xP   i
  x i P  x j
 x j P
2 2
(6.12)
yP  yP
I II

y 
1
yP   i
  y i P  y j
 y j P
2 2

În cazul intersecţiei multiple, unde se folosesc trei sau mai multe puncte de
sprijin, coordonatele punctului nou se calculează din mai multe combinaţii diferite
de câte două puncte vechi. Între combinaţiile luate în calcul, valorile coordonatelor
nu trebuie să difere cu mai mult de 5 cm. Apariţia valorilor cu diferenţe mari este
datorată unor cauze ca:
- efectuarea de calcule greşite;
- realizarea defectuoasă a măsurătorilor direcţiilor azimutale la unele puncte;
- coordonatele unor puncte de sprijin sunt greşite.
Practic, datorită cauzelor arătate, la realizarea unei intersecţii înainte este
totdeauna recomandat să se folosească 5-7 puncte de sprijin.
În final coordonatele punctului nou se calculează ca medii aritmetice ale
valorilor obţinute din combinaţiile respective, după ce s-au exclus cele cu valori
eronate.

6.4.3.2 Calculul intersecţiei directe prin procedeul analitic al orientărilor

Ecuaţiile dreptelor j-P şi i-P din figura nr. 6.19 se pot scrie, în sistemul de
coordonate rectangular plan, XOY sub forma:
yP - yi = tgi-P (xP - xi)
(6.13)
yP - yj = tgj-P (xP - xj)
 Se observă că ecuațiile dreptelor au fost scrise de la punctele de stație
(punctele de sprijin) la punctul vizat (punctul nou P).
În sistemul de două ecuaţii (6.13), necunoscutele sunt xP şi yP deoarece
coordonatele punctelor de sprijin i şi j se cunosc iar unghiurile de orientare θi-P şi θj-P
se calculeazǎ conform relaţiilor (6.1), (6.2), (6.4) şi (6.9).
Rezolvarea sistemului format de ecuaţiile (6.13) se face prin substituţia, în a
doua ecuaţie, a necunoscutei yP scoasǎ din prima ecuaţie. Astfel rezultǎ coordonata xP
a punctului nou:
x i  tg  i  P  x j  tg  j P
 yi  y j
xP  (6.14.1)
tg  i  P  tg  j P

Înlocuind valoarea xP în prima ecuaţie rezultǎ coordonata yP a punctului nou:

y P  y i  tg  i  P  ( x P  x i ) (6.14.2)
sau înlocuind relaţia (6.14.1) în prima ecuaţie din sistemul (6.13), soluţiile acestuia se
pot scrie şi sub forma:
x i  tg  i  P  x j  tg  j P
 yi  y j
xP 
tg  i  P  tg  j P
(6.15)
y j  tg  i  P  y i  tg  j P
 x i  x j
  tg  i P
 tg  j P
yP 
tg  i  P  tg  j P

În soluţiile (6.14) și (6.15) se ţine cont că:

y j  yi
tg  i  j 
x j  xi

tg  i  j  tg  i
tg  i  P  tg (  i  j   i )  (6.16)
1  tg  i  j  tg  i

tg  i  j  tg  j
tg   tg ( i  j  200   j) 
g
j P
1  tg  i  j  tg  j

Pentru verificarea rezultatelor, calculul punctului nou se face pentru mai multe
combinaţii de câte două puncte de sprijin diferite şi în final se fac mediile
determinărilor.
 6.4.3.3 Calculul intersecţiei directe prin procedeul analitic al unghiurilor

Se consideră soluţiile (6.15) ale sistemului de ecuaţii (6.13) iar relaţiile (6.16) se
scriu sub forma:
 y i j
 tg  i
tg  i  j  tg  i  x i j  y i  j   x i  j  tg  i
tg  i  P   
1  tg  i  j  tg  i  y i j  x i  j   y i  j  tg  i
1  tg  i
 x i j
(6.17)
 y i j
 tg  j
tg  i  j  tg  j
 x i j  y i  j   x i  j  tg  j
tg  j P
  
1  tg  i  j  tg   y i j  x i  j   y i  j  tg 
1  tg 
j j
j
 x i j

Prin înlocuirea relaţiilor (6.17) în (6.15) rezultă coordonatele punctului nou

determinat prin intersecţie înainte sub forma:
x i  tg  i  x j  tg  j
 y j
 y i   tg  i  tg  j
xP 
tg  i  tg  j
(6.18)
y i  tg  i  y j  tg  j
 x i  x j
  tg  i
 tg  j
yP 
tg  i  tg  j

Se observă că în soluţiile (6.18) ale intersecţiei înainte se utilizează unghiurile

orizontale formate de latura punctelor vechi cu direcţiile vizelor către punctul nou, de
unde şi denumirea procedeului de calcul.

6.4.4 Determinarea unui punct de îndesire prin intersecţie indirectă

Intersecţia indirectă (denumită și intersecţia înapoi sau retrointersecția) este o

metodă de determinare a unui punct accesibil de îndesire, folosită atunci când din
punctul nou există vizibilitate spre cel puţin 4 puncte din reţeaua geodezică de sprijin.
Aceste puncte pot fi accesibile sau inaccesibile dar este recomandat să fie dispuse cât
mai uniform în jurul punctului de determinat (vizele din punctul nou către punctele de
sprijin să formeze în punctul nou unghiuri mai mari de 30g și mai mici de 170g).
 Măsurătorile pe teren presupun staţionarea cu teodolitul doar în punctul nou, R,
şi măsurarea direcţiilor azimutale către punctele de sprijin (figura nr. 6.20), prin
metoda seriilor complete de observaţii. Unghiurile orizontale 1, 2, 3 , ...... rezultă ca
diferenţe între direcţiile orizontale medii reduse la zero.
Pentru calculul punctului nou este suficient un grup de 3 puncte de sprijin, caz
în care intersecţia înapoi este simplǎ. Verificarea rezultatelor se poate face prin
determinarea coordonatelor cu cel puţin încă un grup de trei puncte, dintre care cel
puţin un punct este diferit de cele din primul grup, caz în care intersecţia înapoi este
multiplǎ. Coordonatele xR, yR ale punctului nou se pot calcula printr-un procedeu
trigonometric sau analitic.

Legenda:
4 P c t. a l r e t. d e s p r ijin

P unct nou
V iz a u n ila te r a la

2
Y

Figura nr. 6.20 Schiţa intersecţiei indirecte multiple

Deoarece această metodă de îndesire a reţelei de sprijin este foarte utilizată,

există multe variante de rezolvare, dintre care câteva se prezintă în cele ce urmează.
 6.4.4.1 Rezolvarea intersecţiei indirecte prin procedeul trigonometric

Se consideră cazul general, de intersecţie înapoi, cu notaţiile din figura nr. 6.21,
unde, pe teren, se vizează din punctul nou R punctele de sprijin i, j și k, de coordonate
cunoscute xi, yi, xj, yj, xk, yk, măsurându-se direcțiile azimutale către aceste puncte prin
metoda seriilor complete.

R
N go

N go
k -R
k -j
N go
i
k
j- R
i- j

j- i i- R

Legenda:
X
P c t. a l r e t. d e s p r ijin
j P unct nou
V iz a u n ila te r a la
Y j- k D is ta n ta c u n o s c u ta

Figura nr. 6.21 Intersecţia indirectă – rezolvare trigonometrică

După prelucrarea în stație se obțin direcțiile azimutale medii reduse la zero, de

forma (tabelul nr. 6.2):
 Tabelul nr. 6.2 Elementele măsurate pe teren
Pct. Pct. Direcții azimutale
st. viz. reduse la zero
i Hz mR  i

R j Hz mR  j

k Hz mR  k

Unghiurile orizontale γ1 şi γ2 (figura nr. 6.21) se obțin astfel:

 1  Hz mR  j
 Hz mR  i

(6.19)
 2
 Hz mR  k
 Hz mR  j

Pentru calculul coordonatelor punctului nou, R se parcurg următoarele etape:

1. Calculul unghiului ε

În figura nr. 6.21 se observă că:

  ji
 jk
 400  g
(6.20)

unde j-i şi j-k sunt orientări calculate cu coordonatele punctelor de sprijin i, j, k,

astfel:
200
g
y ji
 ji
  arctg  k  200
g
(6.21)
 x ji

unde k = 0, 1, 2 și
  x ji  x i  x j (6.22)

 y ji  y i  y j


200
g
y jk
   arctg  k  200
g
jk (6.23)
 x jk

unde k = 0, 1, 2 și
  x jk  x k  x j (6.24)

 y jk  y k  y j

2. Calculul constantei unghiulare A
 În patrulaterul ijkR se poate scrie:
    (A )  1   2
 400
g
(6.25)
de unde rezultă:
A  400
g
 (   1   2 ) (6.26)

3. Calculul unghiului φ

Aplicând teorema sinusului în triunghiurile ijR şi respectiv jkR rezultă:

D i j D i R D j R
 ijR   c1   (6.27)
sin  1 sin  1 sin 

D jk D kR D j R
 jkR   c2   (6.28)
sin  2
sin  2
sin( A   )

în care distanţele orizontale Di-j şi Dj-k se calculează cu relațiile:

2 2
D i j  D ji
 x ji
 y ji

2 2
(6.29)
D jk
 x jk
 y jk

Coordonatele relative x ji

, y ji
, x jk
și y jk
din relațiile (6.29) au fost
calculate anterior cu relațiile (6.22) și (6.24), iar constantele c1 și c2 se obțin din
primele rapoarte ale egalităților (6.27) și (6.28).
Se observă că latura jR este latură comună în cele două triunghiuri ijR și jkR,
distanța orizontală a laturii comune calculându-se astfel:
- în triunghiul ijR
D j R
 c 1  sin  (6.30)
- în triunghiul jkR
D j R
 c 2  sin( A   ) (6.31)
Din egalarea valorilor obținute în cele două triunghiuri pentru distanța comună
D j R
(relaţiile (6.30) și (6.31)) rezultă:
c 1  sin   c 2  sin( A   ) (6.32)
care dezvoltată devine:
c 1  sin   c 2  sin A  cos   c 2  cos A  sin  (6.33)
şi prin împărţire cu cosφ ia forma:
 c 1  tg   c 2  sin A  c 2  cos A  tg  (6.34)
de unde:
c 2  sin A
tg   ( c 1  c 2  cos A )  c 2  sin A  tg   (6.35)
c 1  c 2  cos A
c 2  sin A
  arctg (6.36)
c 1  c 2  cos A

4. Calculul distanţelor orizontale între punctele vechi şi punctul nou

Din relaţiile (6.27) și (6.28) rezultă:

D i  R  c 1  sin  1

D j- R
 c 1  sin   1 (6.37)
  D j R
 [ c 1  sin   c 2  sin( A   )]
D  c 2  sin( A   ) 2
j R 
D k  R  c 2  sin  2

unde ungiurile ε1 și ε2 se obțin cu relațiile:

 1  200   1 (6.38)
g

 2  200  (A )   (6.39)

g
2

5. Calculul orientărilor laturilor dintre punctele vechi şi punctul nou

Din figura nr. 6.21 se observă că:

 i R   i j      200 
g
ji

 j R
 ji
 1  1 (6.40)
   j R
 ( ji
 1   jk
 2)
 j R
 jk
2
 2

 kR   k j  ( A   )    200  (A )

g
jk

6. Calculul coordonatelor relative dintre punctele de sprijin și punctul nou

Cu valorile distanțelor orizontale și ale orientărilor calculate cu relaţiile (6.37) şi

(6.40) rezultă coordonatele relative X și Y de la punctele de sprijin la punctul nou,
astfel:
   X i  R  D i  R  cos  i  R

  Y i  R  D i  R  sin  i  R
  X j R  D j R
 cos  j R
 (6.41)
 Y j R  D  sin 
 j R j R

  X k  R  D k  R  cos  k  R

  Y k  R  D k  R  sin  k  R

7. Calculul coordonatelor punctului nou

Cu valorile calculate ale coordonatele relative X și Y de la punctele de
sprijin la punctul nou (6.41), se calcuează trei seturi de coordonate pentru punctul nou
R, astfel:
 X R  X i   X i R
I


 X R  X j   X j R
II

 X III  X   X
 R k kR
(6.42)
 Y R  Yi   Yi R
I

 II
 Y R  Y j   Y j R
 Y III  Y   Y
 R k kR

Coordonatele punctului nou vor fi mediile aritmetice ale celor trei seturi:
1
 (X  X  X
I II III
X R R R R
)
3
(6.43)
1
YR   (Y R  Y R  Y R )
I II III

3
Pentru verificarea coordonatelor obţinute se face un nou calcul, pentru o altă
combinaţie de puncte de sprijin cunoscute. Valorile rezultate nu trebuie să difere faţă
de cele anterioare cu mai mult de ±5cm, iar coordonatele definitive vor rezulta ca
medie din cele două combinaţii calculate.
 6.4.4.2 Rezolvarea intersecţiei indirecte prin procedeul analitic al orientării
primei direcţii de la punctul nou la cel vechi

Se consideră cazul general a trei puncte de sprijin i, j, k, de coordonate

cunoscute xi, yi, xj, yj, xk, yk şi un punct nou, R, ale cărui coordonate xR, yR se cer a fi
determinate (figura nr. 6.22). Pe teren au fost măsurate direcţiile azimutale de la
punctul nou la punctele de sprijin prin metoda seriilor complete. După prelucrarea în
stație cu direcțiile azimutale medii reduse la zero ( Hz mR  i
, Hz mR  j
, Hz mR  k
) au fost
calculate unghiurile γ1 şi γ2, astfel:

 1  Hz mR  j
 Hz mR  i
(6.44)
 2
 Hz mR  k
 Hz mR  j

Pentru cele trei drepte determinate de punctul nou şi punctele vechi se pot scrie
ecuaţiile:
y i  y R  tg  R  i   x i  x R 
y j
 y R  tg  R j
 x j
 xR  (6.45)
y k  y R  tg  R  k   x k  x R 
N go

R -i

R -k

R -j
k
i

Y
j

Figura nr. 6.22 Intersecţia înapoi-rezolvare prin procedeul analitic

al orientǎrii primei direcţii de la punctul nou la cel vechi
 În ecuaţiile (6.45) trebuie observat că orientările celor trei laturi s-au considerat
în sensul de la punctul nou spre punctele vechi, adică ca și în cazul intersecției
directe de la punctul de stație la punctul vizat, aşa cum se vede şi în figura nr. 6.22.
Deoarece unghiurile γ1 şi γ2 se cunosc, orientările laturilor R-j şi R-k se pot scrie
funcţie de orientarea primei laturi, R-i, astfel:
 R  j   R i   1
(6.46)
 R k   R i   1   2
  R i   R

unde:
 R
 1   2 (6.47)

Tangentele unghiurilor de orientare se pot scrie deci sub forma:

tg  R  i  tg  1
tg  R  j  tg ( R  i   1 ) 
1  tg  R  i  tg  1
(6.48)
tg  R  i  tg 
tg  R  k  tg ( R  i   ) 
R
R
1  tg  R  i  tg  R

Ţinând cont de relațiile (6.48) rezultă deci că sistemul de ecuaţii (6.45) are trei
necunoscute: xR,, yR şi R-i .
După rezolvarea sistemului rezultă:
- tangenta orientării primei direcții R-i din grupul celor trei puncte:
( y k  y i )  tg  1  ( y i  y j )  tg  R
 ( x j  x k )  tg  1  tg  R
tg  R  i  (6.49)
( x k  x i )  tg  1  ( x i  x j )  tg  R
 (y j
 y k )  tg  1  tg  R

- coordonatele xR, yR , ale punctului nou :

x i  tg  R  i  x j  tg  R  j  y i  y j
xR 
tg  R  i  tg  R  j (6.50)
y R  y i  tg  R  i  ( x R  x i )

Pentru verificare se ia în calcul o nouă combinaţie de trei puncte vechi, în care

apare cel puţin un punct diferit de primele trei. Rezultă astfel o nouă pereche de valori
ale coordonatelor punctului nou, R, care nu trebuie să difere cu mai mult de 5cm faţă
de primele, iar coordonatele definitive vor fi mediile celor două perechi de valori.
 6.4.4.3 Rezolvarea intersecţiei indirecte prin procedeul analitic al
coordonatelor baricentrice

Această rezolvare a intersecţiei înapoi numită şi procedeul Ansermet, porneşte

de la modalitatea de calcul a coordonatelor centrului de greutate al unui triunghi cu
vârfuri cunoscute, 1, 2, 3 (de coordonate x1, y1, x2, y2, x3, y3), ca medii ponderate ale
coordonatelor :
x1  x 2  x 3
xG 
3
(6.51)
y1  y 2  y 3
yG 
3
în care ponderile vârfurilor triunghiului au valoarea 1, deoarece cele trei drepte care
trec prin vârfurile triunghiului (secantele unghiurilor) şi se intersectează în centrul de
greutate sunt medianele laturilor.
Se consideră intersecţia înapoi din figura nr. 6.23, în care punctele cunoscute
sunt 1 (x1, y1), 2 (x2, y2) şi 3 (x3, y3), iar punctul nou este R. Pe teren se staționează
punctul nou R și se vizează punctele de sprijin 1, 2 și 3, măsurându-se direcțiile
azimutale prin metoda seriilor complete. Din diferența direcțiilor azimutale medii
reduse la zero se calculează unghiurile orizontale γ1, γ2, γ3, astfel:
 1  Hz mR  3
 Hz mR  2

 2
 Hz mR  1
 Hz mR  3 (6.52)
 3  Hz mR  2
 Hz mR  1
 N go

3 3 -1

3 -2

N go

2 -1
R N go
2 -3

2
X

1
Y
1 -2 1 -3

Figura nr. 6.23 Intersecţia înapoi-procedeul coordonatelor baricentrice

Unghiurile din vârfurile triunghiului format de punctele de sprijin se calculează

ca diferenţe între orientările laturilor formate de punctele vechi, astfel:
 1   1 3   1 2

 2   2  1   2  3   1  2  200   23
g

(6.53)
 3   3  2   3  1   2  3  200  ( 1  3  200
g g
)

În relațiile (6.53) orientările se determină cu coordonatele cunoscute ale

punctelor, astfel:
 y 1 2
g
200
 1 2   arctg  k  200 unde k = 0, 1, 2
g

  x 1 2

 y 1 3
g
200
 1 3   arctg  k  200 unde k = 0, 1, 2
g
(6.54)
  x 1 3

 y 23
g
200
 23   arctg  k  200 unde k = 0, 1, 2
g

  x 23

unde:
   x 1 2  x 2  x 1

  y 1 2  y 2  y 1

  x 1 3  x 3  x 1
 (6.55)
  y 1 3  y 3  y 1

  x 23  x 3  x 2

  y 23  y 3  y 2

Unghiurile ϕ1, ϕ2, ϕ3 astfel calculate trebuie să satisfacă relația:

 1   2   3  200
g
(6.56)
Deoarece poziţia punctului nou, R, este diferită de cea a centrului de greutate
coordonatele acestuia, xR și yR se pot calcula ca medii ponderate ale coordonatelor
vârfurilor cu relaţiile:
x1  g 1  x 2  g 2  x 3  g 3
xR 
g1  g 2  g 3
(6.57)
y1  g 1  y 2  g 2  y 3  g 3
yR 
g1  g 2  g 3

în care ponderile g1, g2, g3 rezultă din considerentul de natură mecanică, conform
căruia, în triunghiul format de punctele de sprijin, două vârfuri ale acestuia trebuie să
aibă momente egale în raport cu secanta unghiului din cel de-al treilea vârf, care
trece prin punctul nou. În figura nr. 6.24 s-au trasat secantele care trec prin punctele
vechi şi prin punctul nou. Acestea s-au prelungit până la intersecţia cu cercul
circumscris triunghiului format de punctele vechi. Din punctele vechi au fost coborâte
perpendiculare pe cele trei secante. Deoarece ponderile (greutăţile) celor 3 vârfuri sunt
respectiv g1, g2, g3, din figura nr. 6.24 rezultă:
 3

h2 D
h1'
C D1
C1

C2 D2
h3'
R
h3

h1
2 E1
E2
h2'
1
X

Figura nr. 6.24 Procedeul coordonatelor baricentrice - calculul ponderilor

h1
g1 h1
g 1  h 2  g 2  h1
'
sau  '
 ER'
g2 h2 h '2
ER

h2
g2 h2 CR
g 2  h3  g 3  h2
'
sau  '
 ' (6.58)
g3 h3 h '3
CR

h3
g3 h3 DR
g 3  h1  g 1  h 3
'
sau  '
 '
g1 h1 h '1
DR

Ţinând cont de relaţiile (6.58), ponderile rezultă sub forma rapoartelor:

 '
h1 h1 1 1 1 1
g1       
ER DR ER DR EE 1
 E1R DD 2
 D2R
' '
h1 h1 h1 h1

1 1 1 1
 g1    
ctg  1  ctg ( 200  1) ctg  1  ctg  1
g
EE E1R DD D2R
 
1 2
' '
h1 h1 h1 h1

'
h2 h2 1 1 1 1
g2       
CR ER CR ER CC 2
 C2R EE 2
 E2R
' '
h2 h2 h2 h2 (6.59)
1 1 1 1
 g2    
ctg  2  ctg ( 200  2) ctg  2  ctg 
g
CC C2R EE E2R
 
2 2 2
' '
h2 h2 h2 h2
'
h3 h3 1 1 1 1
g3       
DR CR DR CR DD 1
 D1R CC 1
 C1R
' '
h3 h3 h3 h3

1 1 1 1
 g3    
ctg  3  ctg ( 200   3) ctg  3  ctg 
g
DD D1R CC C1R
 
1 1 3
' '
h3 h3 h3 h3

În cazul în care punctul nou este situat în afara triunghiului punctelor vechi,
valorile unora dintre cele 3 ponderi pot fi negative.

6.4.5 Determinarea unui punct de îndesire prin intersecţie unghiulară

combinată

Această metodă de îndesire a reţelei planimetrice presupune determinarea unui

punct nou accesibil cu ajutorul a trei puncte vechi, dintre care cel puţin unul este
staţionabil. La măsurătorile de pe teren se staţionează punctul nou şi se determină
direcţiile orizontale către punctele vechi (HzC-i, HzC-j, HzC-k), la fel ca la intersecţia
înapoi, după care se staţionează un punct vechi (în figura nr. 6.25 punctul i) şi se
determină direcţiile orizontale către punctul nou şi către punctele vechi vecine (Hzi-j,
Hzi-C, Hzi-k), la fel ca la intersecţia înainte. Se consideră situaţia din figura nr. 6.25 unde
unghiurile orizontale γ1, γ2, φ1, φ2 rezultă prin diferenţa direcţiilor azimutale măsurate
în staţiile C şi respectiv i, astfel:

N go

i- C
i- j C

i- k k
X
i

Figura nr. 6.25 Intersecţia unghiulară combinată

 1  Hz C j
 Hz C i
 400  g

 2
 Hz C k
 Hz C j
 400  g

(6.60)
 1  Hz iC
 Hz i j
 400  g

 2  Hz i k
 Hz iC
 400
g


Calculul se desfăşoară în continuare astfel:

 se determină orientările laturilor i-j şi i-k cu coordonatele cunoscute ale
punctelor vechi (xi, yi, xj, yj, xk, yk), astfel:
 200
g
 y i j
 i j   arctg  k  200
g

  x i j
(6.61)
 y ik
g
200
 i k   arctg  k  200
g

  x i k

  x i j  x j  x i
unde k = 0, 1 sau2 și 
 y i j  y j  y i

(6.62)
  x i k  x k  x i

  y ik  y k  y i

 cu ajutorul unghiurilor φ1 şi φ2 se calculează orientarea medie a laturii

i-C, astfel:

 iC   i j   1 
'

 
1
   iC   iC   iC
' ,,
(6.63)
 iC   i k 2
''
2

 cu unghiurile γ1 şi γ2 se determină orientările laturilor C-j şi C-k, astfel:

 C  j   C  i   1  400    200 
  1  400 
g g g
iC

    C  j  200
g
jC

(6.64)
 C k   C i   1   2
 400    g
iC
 200
g
 1   2
 400 
g

  k  C   C  k  200
g

 cunoscând orientările direcţiilor către punctul nou (  iC

, jC
și  k C ) se
calculează coordonatele acestuia prin intersecţii înainte cu orientări, din
cele trei puncte vechi, astfel:

o varianta i-C-j:
x i  tg  i  C  x j  tg  jC
 yi  y j
(6.65)
xC 
'

tg  i  C  tg  jC
 y C  y i  tg  i  C   x C  x i 
'

sau

y C  y j  tg   x C  x 
'
jC j

o varianta i-C-k:
x i  tg  i  C  x k  tg  k  C  y i  y k
xC 
''

tg  i  C  tg  k  C
(6.66)
y C  y i  tg  i  C   x C  x i 
''

sau

y C  y k  tg  k  C   x C  x k 
''

o varianta j-C-k:
x j  tg  jC
 x k  tg  k  C  y j  y k
xC 
'''

tg  jC
 tg  k  C
(6.67)
y C  y j  tg   x C  x 
'''
jC j

sau

y C  y k  tg  k  C   x C  x k 
'''

Coordonatele finale ale punctului C obținute prin intersecție combinată se

calculează ca medie aritmetică a combinațiilor calculate (relațiile (6.65), (6.66) și
(6.67)), astfel:

x 
1
xC   xC  xC
' '' '''
C
3
(6.68)
y 
1
yC   yC  yC
' '' '''
C
3
 CAP. 7 Altimetria

Așa cum precizam anterior la punctul 6.3.1, altimetria (sau nivelmentul) este
acea parte a topografiei care se ocupă cu studiul instrumentelor (tehnologiilor) și
metodelor (tehnicilor) de determinare a diferențelor de nivel dintre puncte, necesare
stabilirii poziției pe verticală a detaliilor de pe suprafața topografică, în vederea
reprezentarii acestora pe hărți și planuri topografice. Așadar nivelmentul completează
informațiile despre detaliile de pe suprafața topografică obținute prin ridicările
planimetrice, și anume poziția planimetrică dată de coordonatele rectangulare plane
X,Y (aspecte studiate în capitolul precedent), cu informații despre relieful detaliilor din
teren, date de cotele (Z) sau altitudinile punctelor (H).

7.1. Aspecte generale

Poziția pe verticală a punctelor se stabilește față de o suprafață de referință care

este suprafața de nivel zero (denumită și geoid). Punctele de pe suprafața scoarței
terestre au, fiecare dintre ele, un anumit potențial gravitațional. Suprafața de nivel
reunește punctele care au același potențial gravitațional. O proprietate importantă a
suprafeței de nivel este aceea că în orice punct al ei, direcția verticalei locului (dată de
firul cu plumb) este perpendiculară pe suprafața de nivel.
Suprafața de nivel față de care se stabilesc altitudinile punctelor pe globul
terestru este geoidul și este o suprafață echipotențială care datorită distribuției și
densității eterogene a masei Pământului, denivelărilor scoarței terestre și curenților
oceanici are o formă neregulată, care nu poate fi exprimată prin relații matematice.
Anterior la punctul 1.2 a acestui curs vă spuneam că suprafața geoidului poate fi
imaginată cu suprafața medie, liniștită a mărilor și oceanelor prelungită pe sub
continente. În prezent, forma și dimensiunile Pământului sunt stabilite prin măsurători
satelitare, iar rezultatele studiilor făcute de Agenția Spațială Europeană (ESA) cu
ajutorul satelitului GOCE (2011) par să infirme acestă imagine a geoidului.
Valoarea accelerației gravitaționale a punctelor de pe scoarța terestră variază în
funcție de latitudinea punctelor și de altitudinea acestora. Datorită acestui fapt
suprafețele de nivel nu sunt paralele și concentrice (figura nr. 7.1.a). De acest
neparalelism al suprafețelor de nivel trebuie să ținem cont la executarea nivelmentului
de mare precizie, la calculul cotelor punctelor ținându-se cont și de corecția
ortometrică. În schimb, dacă vorbim de suprafețe relativ mici, de ordinul zecilor de
kilometri, suprafețele de nivel pot fi aproximate ca fiind paralele și sferice (sfere
paralele concentrice), verticalele fiind convergente în centrul sferei cu care este
aproximat Pământul (figura nr. 7.1.b). Dacă vorbim de suprafețe mici, de ordinul
kilometrilor cum sunt suprafețele întâlnite în topografie, suprafețele de nivel pot fi
aproximate cu plane paralele, iar verticalele punctelor sunt paralele între ele (figura
nr. 7.1.c).

S u p r a fa ta d e n iv e l a p u n c tu lu i B Z e n it Z e n it

A x a p o lilo r S u p r . d e n iv e l a p c t B

S u p r . d e n iv e l a p c t. B S u p r a fa ta d e n iv e l a p u n c tu lu i A B

S u p r . d e n iv e l a p c t. A
A B
B
A S u p r . d e n iv e l a p c t A
S u p r a fa ta d e n iv e l z e r o
B1
A A 0
B 1

S u p r . d e n iv e l z e r o ( s .n .0 )
B 0

A0 B0
H
P la n E c u a to r O
D (x o y )

a b c

Figura nr. 7.1 Suprafețe de nivel

a – Cazul suprafețelor mari
b – Cazul suprafețelor relative mici (de ordinul zecilor de kilometric)
c – Cazul suprafețelor mici (de ordinul kilometrilor)

De-a lungul timpului, în România, s-au folosit mai multe suprafețe drept
suprafață de referință pentru exprimarea cotelor punctelor. În prezent, suprafața de
nivel zero utilizată pentru exprimarea cotelor punctelor de pe teritoriul României
este suprafața de nivel care conține reperul zero fundamental, situat în apropiere de
Constanța, sistemul purtând denumirea de sistemul de cote normale Marea Neagră
1975. Înaintea acestui sistem de cote s-a folosit o suprafață de referință al cărui reper
fundamental era situat pe țărmul Mării Baltice. Există încă în uz foarte multe hărți
topografice pe care cota punctelor este exprimată în sistemul Marea Baltică. Între cele
două sisteme de exprimare a cotelor punctelor există următoarea corelație:
Z MN  Z MB  0 . 3124 m

Cota unui punct este distanța măsurată de-a lungul direcției verticalei locului
între suprafața de nivel zero și suprafața de nivel a punctului respectiv ( Z A
 A0 A ,

Z B  B0B figura nr. 7.1.b și c).

Diferența de nivel (sau cota relativă) dintre două puncte este distanța măsurată
de-a lungul direcției verticalei locului între suprafețele de nivel ale celor două puncte (
Z AB
 B1 B figura nr. 7.1.b și c).

7.2 Tipuri de nivelment

După cum precizam anterior, scopul altimetriei este determinarea diferenței de

nivel, care în cazul punctelor apropiate (situate la distanțe de ordinul kilometrilor)
poate fi definită ca distanța pe verticală dintre planele orizontale care conțin
punctele (figura nr. 7.1.c). Acestă distanță poate fi determinată în mai multe moduri,
în funcție de instrumentele și metodele folosite și anume:

1. Nivelmentul geometric (direct)

În cadrul nivelmentului geometric diferențele de nivel se obțin direct, prin
măsurarea acestora cu ajutorul unui aparat denumit nivel sau nivelmetru și a două
mire instalate pe verticalele punctelor, între care se măsoară diferența de nivel (figura
nr. 7.2). Diferența de nivel măsurată se obține prin diferența citirilor la firul nivelor pe
cele două mire verticale, adică prin diferența a două distanțe măsurate direct, cu relația:
Z A B
 L0 A  L0 B
 L 0B

B
L 0A

Z A -B

A
P la n o riz o n ta l
B0
H

Figura nr. 7.2 Nivelmentul direct (geometric)

Nivelmentul geometric permite obținerea diferențelor de nivel cu precizii foarte

bune, putând fi însă utilizat în terenuri aproximativ plane.

2. Nivelmentul trigonometric (indirect)

În cazul nivelmentului trigonometric diferențele de nivel se obțin indirect, prin
calcule, în funcție de distanța înclinată (L) și unghiul vertical zenital (V) măsurate pe
teren cu tahimetrul (figura nr. 7.3). Relația de calcul a diferenței de nivel este:
Z A B
 L A  B  cos V A  B  h a  h v

Nivelmentul trigonometric permite obținerea diferențelor de nivel cu precizii

mai slabe decât nivelmentul geometric, putând fi utilizat pe orice teren.
 B
L A -B * c o s V A -B L A-
hv
V A -B

ha
Z A -B

P la n o r iz o n ta l
H B0
A

Figura nr. 7.3 Nivelmentul indirect ( trigonometric)

3. Nivelmentul barometric
Nivelmentul barometric se bazează pe variația cunoscută a presiunii atmosferice
în funcție de altitudine. Instrumentele utilizate sunt barometrele, care indică presiunea
atmosferică, sau altimetrele care indică altitudinea. Dacă altitudinea este mai mică de
3000 m, presiunea atmosferică (P) se determină în funcție de altitudinea cunoscută (h)
și de presiunea atmosferică deasemenea cunoscută la nivelul Mării Negre (P0) cu
relația:
P  P0 (1  0 . 0001138  h)

Nivelmentul barometric permite determinarea extrem de ușor a cotelor

punctelor, oferind în schimb precizii scăzute (de ordinul metrilor), ceea ce îl face
practic inutilizabil în topografie.
 4. Nivelmentul hidrostatic
Nivelmentul hidrostatic are la bază principiul vaselor comunicante formulat
de către Pascal. Instrumentele se compun din două recipiente din material transparent
legate între ele printr-un tub și sunt folosite în mod special în lucrările de construcții la
transmiterea cotelor punctelor, asigurând precizii milimetrice.

5. Nivelmentul fotogrammetric
Nivelmentul fotogrammetric permite determinarea diferențelor de nivel pe baza
unor imagini fotografice denumite fotograme. Acest tip de nivelment permite un
randament foarte mare de lucru cu precizii bune (inferioare totuși nivelmentului
geometric sau trigonometric).

6. Nivelmentul satelitar
Nivelmentul satelitar permite determinarea cotelor punctelor cu ajutorul unui
receptor GPS și a unor sateliți a căror poziție este cunoscută în fiecare moment. Acest
tip de nivelment pemite obținerea cotelor punctelor cu precizii bune, apropiate
nivelmentului trigonometric (inferioare totuși nivelmentului geometric).

7.3 Nivelmentul geometric (direct)

Nivelmentul geometric se aplică atunci când se dorește obținerea cotelor

punctelor cu precizii ridicate și terenul este relativ plan. Nivelmentul geometric se
realizează cu ajutorul unor instrumente denumite niveluri sau nivelmetre și care au
luneta orizontală, permițând vize orizontale, deci axa de vizare a lunetei este
perpendiculară pe direcția verticalei locului și pe mirele instalate vertical. Prin
nivelment geometric se determină cotele punctelor rețelelor geodezice de nivelment
(de ordin I – IV) pe care se sprijină ridicările nivelitice și lucrările de trasare pe teren a
proiectelor de construcții.
 7.3.1 Clasificarea nivelmentului geometric

În funcție de metoda de măsurare aleasă pe teren, nivelmentul geometric poate

fi:
1. După modul de staționare cu nivelul:
 Nivelment geometric de mijloc (figura nr. 7.2) în care se staționează cu
nivelul aproximativ la mijlocul distanței dintre punctul de cotă cunoscută
și punctul a cărei cotă dorim să o determinăm;
 Nivelment geometric de capăt (figura nr. 7.4) în care se staționează cu
nivelul în punctul de cotă cunoscută, se vizează pe mira instalată vertical
pe punctul a cărui cotă dorim să o determinăm și pe baza înălțimii
măsurate a nivelului (cu ruleta sau cu mira topografică) diferența de nivel
se calculează cu relația:
Z A B
 ha  L0 B

L 0B

B
ha

Z A -B

A
P la n o r iz o n ta l
B0
H

(X O Y )

Figura nr. 7.4 Nivelment geometric de capăt

 2. După modul de determinare a diferențelor de nivel:
 Nivelment geometric simplu (de mijloc sau de capăt) în care diferența de
nivel dintre punctul de cotă cunoscută și punctul a cărui cotă dorim să o
determinăm se determină dintr-o singură staționare; practic această
metodă poate fi aplicată pentru distanțe maxime de 90 m (în cazul
nivelmentului geometric de capăt) sau 150 m (în cazul nivelmentului
geometric de mijloc);
 Nivelment geometric compus (de mijloc sau de capăt) se aplică în cazul
unor trasee lungi (3 – 5 km sau mai mari), când pe teren se realizează o
drumuire de nivelment geometric, caz în care diferențele de nivel se obțin
prin staționarea de mai multe ori cu nivelul.

7.3.2 Instrumente de nivelment geometric

Folosind direcția gravității locului, nivelmetrele orizontalizează riguros axa de

vizare a lunetei, în dreptul căreia se realizează citirile pe mirele instalate vertical. După
modul de realizare a vizelor orizontale se disting următoarele trei categorii de
instrumente de nivelment:
a. Nivele clasice (cu sau fară surub de fină calare) la care orizontalizarea se
realizează manual;
b. Nivele compensatoare la care orizontalizarea axei de vizare a lunetei se face
automat cu ajutorul unui compensator;
c. Nivele digitale (denumite și numerice sau electronice) la care efectuarea
observațiilor pe miră și înregistrarea citirilor se face automat.

a. Nivelmetre clasice

Nivelmetrle clasice realizeză orizontalizarea precisă a axei de vizare a lunetei

cu ajutorul nivelei torice, care poate fi simplă sau de contact (cu coincidență). Nivela
de contact (figura nr. 7.5) este o nivelă torică care prin intermediul unui sistem de
prisme aduce față în față (în coincidență) extremitățile bulei, permițând astfel o
orizontalizare mult mai precidă a axei de vizare a lunetei (de aproximativ 8 ori).

Figura nr. 7.5 Nivela torică de contact (cu coincidență)

a. imaginea necalată a nivelei
b. imaginea calată a nivelei

Din alcătuirea unui nivelmetru clasic rigid cu șurub de fină calare fac parte
următoarele componente (figura nr. 7.6):
1. Luneta cu axa de vizare O-O;
2. Ambaza;
3. Suruburi de calare;
4. Nivela sferică;
5. Nivela torică cu directricea D-D;
6. Șurub de rectificare a nivelei torice;
7. Șurub de fină calare.
 V
6
5
1
D D

O O

2
3 7
2

Figura nr. 7.6 Schema de principiu a unui nivelmetru clasic cu șurub de fină calare

Majoritatea instrumentelor din acestă categorie sunt prevăzute și cu cerc

orizontal gradat, care măsoară direcțiile azimutale cu precizii scăzute.
Axele acestui nivelmetru trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
 Condiția de verticalitate - axa principală a aparatului V-V trebuie să fie pe
direcția gravității locului;
 Condiția de perpendicularitate – directricea nivelei torice trebuie să fie
perpendiculară pe axa principală a aparatului ( D  D  V V );
 Condiția de paralelism – axa de vizare a lunetei trebuie să fie paralelă cu
directricea nivelei torice (O-O || D-D).
Pe teren, după instalarea nivelmetrului pe măsuța trepiedului, se face centrarea
instrumentului pe punctul materializat la sol, cu ajutorul firului cu plumb, în cazul în
care se măsoară prin metoda nivelmentului geometric de capăt. În cazul metodei
nivelmentrului geometric de mijloc punctele de stație nu se materializează la sol și deci
nu este necesară centrarea aparatului. După eventuala centrare a aparatului, se face
calarea aproximativă la nivela sferică (4 din figura nr. 7.6), din picioarele telescopice
ale trepiedului, sau din șuruburile de calare (3 din figura nr. 7.6) care apropie sau
îndepărtează cele două părți ale ambazei, permițând astfel orizontalizarea aparatului.
Orizontalizarea riguroasă a axei de vizare a lunetei se face cu ajutorul nivelei torice
(5 din figura nr. 7.6) și a șurubului de fină calare (7 din figura nr. 7.6). Pe teren, este
foarte important ca, verificarea orizontalizării axei de vizare a lunetei, să fie făcută
înaintea efectuării fiecărei citiri pe miră, la firul nivelor al aparatului.
În România, dintre nivelmetrele clasice sunt mai răspândite următorele:
- de la Zeiss: Ni-030, Ni-020 și Ni-060;
- de la Sokkisha PL1;
- de la Wild: N3 și NK2.
Acestea asigură precizii de măsurare a diferențelor de nivel (pe kilometru de
nivelment) milimetrice (Ni-060 și N3) sau submilimetrice (Ni-030, PL1 și NK2).

b. Nivelmetre compensatoare (automate)

Specific acestor nivelmetre este lipsa nivelei torice, orizontalizarea precisă a

axei de vizare a lunetei făcându-se automat, prin intermediul unui compensator,
după ce, în prealabil, a fost realizată calarea aproximativă a aparatului la nivela sferică.
Deoarece pentru fiecare viză orizontalizarea axei lunetei se face automat, randamentul
de lucru pe teren crește semnificativ (aproximativ 40%) față de nivelmetrele clasice.
Din punct de vedere constructiv se disting trei categorii de compensatoare: cu
pendul, cu nivelă și cu lichid. Precizia de măsurare a diferențelor de nivel cu
nivelmetrele cu compensator depinde de puterea de mărire a lunetei și de precizia
compensatorului. În funcție de precizia de măsurare a diferențelor de nivel,
nivelmetrele compensatoare cu pendul se clasifică astfel:
 de precizie medie: Ni 050 Zeiss (figura nr. 7.7) și Ni 025 Zeiss (precizii
sub 6 mm/km);
 de precizie: Ni 30 Zeiss și Ni 40 Zeiss (precizii sub 2 mm/km);
 de înaltă precizie: Koni 007 Zeiss (figura nr. 7.8) și Ni 002 Zeiss (precizii
 sub 0,5 mm/km);

Figura nr. 7.7 Nivelmetrul automat Ni 050 Zeiss (Ovidiu Iacobescu 2017)
1. Cătare; 2. Obiectivul lunetei; 3. Manșon de focusare a imaginii; 4. Manșon
pentru claritatea firelor reticulare situat pe ocularul lunetei; 5. Fereastră pentru
citirea direcției azimutale pe limb; 6. Pene de calare; 7. Ambaza; 8. Pârghie de
acționare pene; 9. Surub de fină mișcare în plan orizontal; 10. Cerc orizontal gradat
 Figura nr. 7.8 Nivelul automat Koni 007 Zeiss (Ovidiu Iacobescu 2017)
1. Obiectivul lunetei; 2. Ocularul lunetei; 3. Manșon de focusare a imaginii;
4. Tambur gradat cuplat cu lamela cu fețe plane paralele; 5. Pârghie de blocare
a mișcării în plan orizontal; 6. Șurub de fină mișcare în plan orizontal;
 c. Nivelmetre digitale (electronice)

Sunt instrumente care asigură citirea și înregistrarea automata a înălțimii mirei

precum și a distanței dintre aparat și mira verticală. Nivelmetrul digital este de fapt un
aparat în structura căruia se regăsesc componentele unui nivelmetru compensator, o
camera digitală și o parte electronică.
Pe teren, nivelmetrul este calat aproximativ la nivela sferică, iar pe punctul față
de care dorim să măsurăm diferența de nivel este instalată în poziție verticală o miră cu
cod de bare (figura. nr. 7.10). În continuare se efectuează vizarea mirei, la unele
modele punerea la punct a imaginii mirei din manșonul de focusare și se declanșează
măsurătoarea. În acel moment camera digitală (C) captează imaginea mirei cuprinsă în
obiectivul lunetei. Imaginea formată în dispozitivul de analiză și formare a imaginii
din camera digitală este transmisă unui convertor analogic/digital (A/D), care evident
transformă informația analogică într-una digitală. Imaginea digitală este transmisă apoi
procesorului aparatului (P) care compară imaginea digitală preluată cu cea a întregii
mire (stocată în memorie), detectând astfel punctul de preluarea a imaginii pe miră. În
acest mod se determină distanța orizontală și diferența de nivel dintre aparat și miră,
care sunt afișate pe display-ul instrumentului (figura nr. 7.9).

M ir a

A /D P D is p la y
C

Figura nr. 7.9 Schema de funcționare a nivelmetrului digital

 Mirele utilizate cu nivelmetrele digitale sunt mire speciale, pe o față fiind
gradate cu coduri de bare (figura nr. 7.10), pe cealaltă față fiind gradate centimetric
(obișnuit), nivelmetrul putând fi folosit atât ca nivelmetru digital, cât și ca nivelmetru
compensator.

Figura nr. 7.10 Mire cu cod de bare (Ovidiu Iacobescu 2017)

Un astfel de nivelmetru este nivelmetrul digital Leica Sprinter (figura nr. 7.11)
care va fi studiat în partea a doua a cursului de topografie.

Figura nr. 7.11 Nivelmetrul digital Leica Sprinter 250M

7.3.3 Dispozitive anexă în nivelmentul geometric

Dispozitivele anexă utilizate în nivelmentul geometric sunt: mirele topografice,

contrafișele și broaștele topografice.
Mira topografică (stadia) care materializează verticala punctului vizat cu
nivelmetru, poate fi de mai multe tipuri, în funcție de nivelmetrul utilizat și anume:
 Miră topografică obișnuită, divizată centimetric, care este utilizată la măsurarea
diferențelor de nivel în cadrul nivelmentului geometric de precizie medie (figura
nr. 7.12);

12

L 2 = 1 .1 1 9
11

L 0 = 1 .0 7 7

L 1= 1 .0 3 4

10

09

08

Figura nr. 7.12 Efectuarea citirilor pe mira topografică

 Miră topografică cu bandă de invar este utilizată la executarea nivelmentului

geometric de precizie și de înaltă precizie (figura nr. 7.13); acestea sunt
deasemenea rigle gradate din lemn, cu lungimi de 1,75 m sau 3 m, care nu se
pliază și care au în mijlocul mirei o bandă de invar, realizată dintr-un aliaj de
64% oțel și 36% nichel, aliaj care are un coeficient de dilatare extrem de mic;
  Mira cu cod de bare este utilizată împreună cu nivelmetrele digitale (figura nr.
7.10).

Figura nr. 7.13 Miră cu bandă de invar

Încadrarea diviziunilor la pană pe mira cu bandă de invar

Contrafișele asigură stabilitatea poziției verticale a mirei topografice (figura nr.

7.14).
Broaștele sau saboții de nivelment permit instalarea mirei la aceeași înălțime
pentru fiecare punct vizat (figura nr. 7.15 și 7.16).
 Figura nr. 7.14 Suport (contrafișe) pentru miră

Figura nr. 7.15 Broască de nivelment cu suport pentru miră

 Figura nr. 7.16 Broaște de nivelment

7.3.4 Eliminarea erorii de neparalelism dintre axa de vizare a lunetei și axa

nivelei torice

După cum spuneam anterior (vezi 7.3.2), axele unui nivel trebuie să
îndeplinească condițiile de verticalitate, de perpendicularitate și de paralelism. Să
presupunem că primele două condiții (de verticalitate și de perpendicularitate) sunt
îndeplinite, dar axa de vizare a lunetei (O-O) nu este paralelă cu directricea nivelei
torice (D-D), între ele existând un unghi α (figura nr. 7.17).

D D

O
D'
D'
O

Figura nr. 7.17 Neparalelismul axelor nivelmetrului

Pentru determinarea cât mai precisă a diferenței de nivel dintre două puncte, pe
teren, se staționează cu nivelul exact la mijlocul distanței dintre punctele între care
dorim să determinăm diferența de nivel (figura nr. 7.18) și se efectuează citirile la firul
nivelor pe cele două mire instalate vertical. Dacă axa nivelei torice și axa de vizare a
lunetei sunt paralele, diferența de nivel are următoarea mărime:
Z A B
 L0 A  L0B

Dacă condiția de paralelism nu este îndeplinită și viza nu este orizontală făcând un

unghi α cu orizontala, eroarea pe cele două mire (e) va fi egală (deoarece distanțele de

vizare sunt egale și triunghiurile sunt congruente), iar diferența de nivel se determină
cu relația:
Z  (L0 A  e)  (L0B  e)  L0 A  L0B
(1 )
AB

Așadar, datorită faptului că nivelul a fost instalat exact la mijlocul distanței dintre
puncte, erorile de vizare pe cele două mire verticale vor fi egale (e), și se vor anula prin
calcul. În concluzie nivelmentul geometric de mijloc conduce la eliminarea erorilor
de neparalelism a instrumentelor.
 e e

L 0B

B
L 0A

Z A -B
S
A

(X O Y )

Figura nr. 7.18 Eroarea de neparalelism în nivelmentul geometric de mijloc

Pentru evidențierea erorii de neparalelism a nivelmetrului, pe teren se

staționează cu nivelul la distanța minimă de focusare a lunetei față de una dintre mire
(figura nr. 7.19) și se efectuează citirile pe cele două mire verticale. Se consideră că pe
mira foarte apropiată efectul erorii unghiulare de neparalelism (α) este neglijabil, iar

pe mira îndepărtată eroarea este dublă (2e) deoarece distanța de vizare este dublă, față
de primul caz.
Dacă diferența de nivel calculată prin diferența citirilor pe miră:
Z
(2)
AB
 L0 A  L0B
c c
(unde L0 A  L0 A  2  e
c
și L0B  L0B
c
)
este egală cu cea obținută prima data (  Z (1 )
A B
) prin staționarea la mijlocul distanței
Z  Z
(2) (1 )
A B A B

atunci se poate concluziona că nivelul respectă condiția de paralelism.

 2e

L 0B

L 0A
S
B Z A -B

(X O Y )

Figura nr. 7.19 Evidențierea erorii de neparalelism a nivelmetrului

Dacă între cele două determinări a diferenței de nivel (la mijlocul distanței și
foarte aproape de una dintre stadii) există o diferență, înseamnă că axa de vizare a
lunetei nu este paralelă cu directricea nivelei torice, iar instrumentul trebuie rectificat.

7.4 Determinarea diferențelor de nivel

7.4.1 Determinarea diferențelor de nivel prin nivelment geometric de mijloc

În condițiile în care este necesară determinarea diferențelor de nivel cu precizii

subcentimetrice, se alege metoda nivelmentului geometric (de capăt sau de mijloc). În
cazul nivelmentului geometric de mijloc, nivelul se instalează la distanțe egale de cele
două puncte, între care este necesară determinarea diferenței de nivel. Pe verticala
celor două puncte se instalează pe broaște de nivelment mirele, de preferat prevăzute
cu nivelă sferică și susținute de contrafișe. Distanța dintre nivelmetru și mire poartă
denumirea de portee, iar distanța dintre cele două puncte poartă denumirea de niveleu
(figura nr. 7.20). Poziția punctului de stație S, care nu este materializat la sol, se
alege convenabil, nu neapărat pe aliniamentul A-B, astfel încât, cele două portee să fie
egale și mai mici de 100 m.

M ira d in
p u n c tu l B
M ira d in P la n o riz o n ta l
p u n c tu l A d e v iz a

L 0B

B
L 0A

Z A -B
S
A P la n o riz o n ta l ZB
B0
P o rte e P o rte e
ZA
N iv e le u
H

P la n d e re fe rin ta p e n tru c o te (s n 0 )
(X O Y )
a

S
A B

S'

Figura nr. 7.20 Determinarea diferențelor de nivel în nivelmentrul geometric de mijloc

a – secțiune cu un plan vertical
b – vedere de sus

Nivelmetrul se calează în punctul S și se efectuează citirile la firul nivelor pe

cele două mire verticale. Diferența de nivel dintre punctele A și B se calculează cu
relația:
Z A B
 L0 A  L0B

Pentru verificare se instalează nivelul într-un alt punct de stație (spre exemplu
S’) care este deasemenea la distanțe egale de cele două puncte. Acest tip de nivelment
poartă denumirea de nivelment cu stații duble. O altă modalitate este aceea a
modificării înălțimii instrumentului instalat în același punct de stație S (un alt plan de
viză). În continuare operațiile descrise anterior se reiau, iar diferența de nivel obținută
de compară cu cea determinată inițial. Dacă între cele două determinări diferențele de
nivel se obțin cu abateri mai mici de 3 mm (în cazul folosirii mirelor gradate
centimetric), în calculele ulterioare se va utiliza diferența de nivel medie (media
aritmetică a celor două determinări a diferenței de nivel). Dacă abaterea este mai mare
de 3 mm, operațiunile descrise anterior se reiau până se obțin diferențe în toleranța de
3 mm.
Într-un final, cota punctului B se determină în funcție de cota cunoscută a
punctului A și de diferența de nivel dintre punctele A și B, astfel:
ZB  Z A
 Z A B

Alegerea acestei metode pentru determinarea diferențelor de nivel conduce la

eliminarea unor erori, cum ar fi: eroarea de neparalelism a axei de vizare a lunetei cu
directricea nivelei torice și erorile datorate efectului de curbură terestră sau a
refracției atmosferice.
În cazul în care, pe teren, punctele între care este necesară determinarea
diferenței de nivel sunt situate la distanțe mai mari de 200 de metri, putem aplica
aceeași metodă de măsurare, a nivelmetului geometric de mijloc, folosind mai multe
puncte intermediare (spre exemplu în figura nr. 7.21 punctele 1 și 2) și evident mai
multe puncte de stație (spre exemplu în figura nr. 7.21 punctele de stație S1, S2 și S3).
Pe teren operațiunile de lucru descrise anterior se repetă pentru fiecare punct de stație
în parte, iar diferențele de nivel parțiale se calculează astfel:
Z  L 0 A  L 01
S1 S1
A 1
  Z 1  2  L 01  L 02
S 2 S 2

Z  L 02  L 0 B
S3 S3
2 B

Diferența de nivel dintre punctele A și B se calculează prin însumarea

diferențelor de nivel parțiale, astfel:
Z A B
 Z A 1
  Z 1 2   Z 2  B

S3
L0 B
S3
L0 2 B

S2
Z 2 -B
L0 2

S3
S2
L0 1 2
Z 1 -2 Z A -B
S1
L0 1

S1
S2
L0 A ZB
Z A -1 1

S1
A
ZA

S u p ra fa ta d e n iv e l z e ro

Figura nr. 7.21 Nivelment geometric de mijloc cu puncte intermediare

Cota punctului B se determină în funcție de cota cunoscută a punctului A și de

diferența de nivel dintre punctele A și B, astfel:
ZB  Z A
 Z A B

7.4.2 Determinarea diferențelor de nivel prin nivelment geometric de capăt

În cazul în care se cunoaște cota punctului A (figura nr. 7.22) și se dorește

determinarea cotei punctului B prin metoda nivelmentului geometric de capăt, pe teren
nivelul se instalează în punctul A, se centrează, se calează și se măsoară înălțimea
instrumentului (ha). Pe verticala punctului B se instalează o miră, de preferat prevăzută
cu nivelă sferică și susținută de contrafișe și se efectuează citirea la firul nivelor (L0B).
Diferența de nivel dintre cele două puncte se determină direct, astfel:
Z A B
 ha  L0 B

M ira d in

P la n o riz o n ta l
d e v iz a

L 0B

B
ha

Z A -B

A ZB
P la n o riz o n ta l
B0
ZA

H P la n d e re fe rin ta p e n tru c o te (s n 0 )

(X O Y )

Figura nr. 7.22 Determinarea diferențelor de nivel prin nivelment geometric de capăt

Cota punctului B se determină în funcție de cota cunoscută a punctului A și de

diferența de nivel dintre punctele A și B, astfel:
ZB  Z A
 Z A B

Acest procedeu de măsurare nu se recomandă decât în situația în care pe teren

nu se poate aplica metoda nivelmentului geometric de mijloc, deoarece măsurătorile
sunt influențate de erorile de înclinare a axei de vizare a lunetei instrumentului.
În cazul în care se cere determinarea cotelor mai multor puncte din același punct
de stație, pe teren se poate folosi metoda nivelmetului geometric de capăt, iar pentru
calculul cotelor se folosește metoda cotei planului de vizare (figura nr. 7.23).
 P la n o r iz o n ta l d e v iz a r e

L 02
L 01
ha
2
H pv 1
A
Z2
Z1
ZA

H P la n d e r e f e r in ta p e n tr u c o te ( s n 0 )

(X O Y )

Figura nr. 7.23 Metoda cotei planului de vizare

Pe teren, nivelul se centrează și se calează pe verticala punctului A (de cotă

cunoscută) și se măsoară înălțimea aparatului (ha). În continuare, succesiv, se
efectuează citirile la firul nivelor pe mirele instalate pe verticala punctelor.
Cota planului de vizare se determină cu relația:
H pv
 Z A
 ha

Cotele punctelor radiate se determină cu relațiile:

Z1  H pv
 L 01

Z 2
 H pv
 L 02

Acestă metodă de măsurare și de calcul este utilizată în mod special la realizarea

profilelor transversale ale drumurilor sau râurilor, caz în care nu se poate aplica
metoda nivelmentului geometric de mijloc.
 7.4.3 Determinarea diferențelor de nivel prin nivelment trigonometric
(indirect)

Deoarece nivelmentul trigonometric folosește pentru determinarea diferențelor

de nivel tahimetrele, care dau vize înclinate, acest tip de nivelment poate fi aplicat și
pe terenuri accidentate.
Prin nivelment trigonometric, diferențele de nivel se obțin indirect, prin
prelucrarea elementelor măsurate pe teren și anume: distanța înclinată, unghiul vertical
zenital, înălțimea aparatului și înălțimea vizei. Datorită erorilor inerente de măsurare a
mărimilor enumerate anterior, precizia de determinare a diferențelor de nivel este mai
mică în cazul nivelmentului indirect decât în cazul nivelmentului direct.
În funcție de mărimea distanței măsurate pe teren între punctul de stație și
punctul vizat se pot distinge două tipuri de nivelment trigonometric:
 Nivelment trigonometric la distanțe mari (denumit și nivelment trigonometric
geodezic), când distanța măsurată este mai mare de 400 m și la prelucrarea
măsurătorilor trebuie să ținem cont de curbura Pământului și de refracția
atmosferică; Nivelmentul trigonometric la distanțe mari va fi studiat la geodezie;
 Nivelment trigonometric la distanțe mici, când distanța măsurată este mai mică
de 400 m și corecția datorată curburii Pământului și refracției atmosferice poate
fi neglijată (este sub 1 cm).
Dacă trebuie să determinăm diferența de nivel dintre două puncte situate la mai
puțin de 400 de metri, pe teren tahimetrul se instalează pe verticala punctului de cotă
cunoscută (punctul A din figura nr. 7.24), se centrează, se calează și se măsoară
înălțimea aparatului (ha). Cu luneta înclinată de vizează semnalul instalat pe punctul a
cărui cotă dorim să o determinăm (punctul B) și se măsoară distanța înclinată (LA-B),
unghiul vertical zenital (VA-B) și deasemenea înălțimea vizei (hv). Diferența de nivel se
obține cu relația:
Z A B
 L A  B  cos V A  B  h a  h v
iar cota punctului B cu relația:
ZB  Z A
 Z A B

A -B

B
L A -B * c o s V A -B L A-
hv
V A -B

A -B

ha
Z A -B

ZB

A
ZA D A -B

H P la n d e re fe rin ta p e n tru c o te (s n 0 )

(X O Y )

Figura nr. 7.24 Determinarea indirectă a diferențelor de nivel

Dacă se vizează cu firul reticular orizontal la înălțimea aparatului (hv = ha)

relația de calcul a diferenței de nivel se simplifică, astfel:
Z AB
 L A  B  cos V A  B

iar dacă se măsoară unghiul vertical de pantă (ϕA-B) relația de calcul devine:
Z A B
 L A  B  sin  A B
 ha  hv

Deasemenea, dacă pe teren tahimetrul electronic este setat să măsoare distanța

orizontală dintre puncte (DA-B), diferența de nivel dintre puncte se calculează cu relația:
Z A B
 D A  B  ctgV A B
 ha  hv