Bazele Geodeziei Fizice – Trigonometrie sferică

UNITATEA DE STUDIU 6
TRIGONOMETRIE SFERICĂ

CUPRINS

6.1 Obiective
6.2 Planuri și secțiuni normale
6.3 Triunghiuri sferice
6.4 Formule și teoreme în triunghiurile sferice

6.1 Obiective

Înțelegerea conceptului de triunghi sferic, proprietăți și particularități.

Înțelegerea formulelor de trigonometrie sferică, modul lor de utilizare în
rezolvarea problemelor geodezice specifice.

6.2 Planuri și Secțiuni normale, raze de curbură

.
Considerând pe suprafaţa elipsoidului normala BD, într-un punct B de latitudine
 , prin aceasta se pot duce o infinitate de planuri, perpendiculare pe planul
tangent la suprafaţa elipsoidului în punctul B. Aceste planuri se numesc planuri
normale. Una dintre aceste secţiuni normale din punctul B este chiar elipsa
meridiană, atunci când planul normal conţine şi axa polilor PP / (fig. 6.1).

B r C

W
E O
E'
T
S
D

Fig. 6.1. Secțiuni normale.

Secțiunile normale generează pe suprafața elipsoidului de rotație arce de elipsă.
Acestea sunt aproximate cu arce de cerc prin determinarea razelor cercurilor
care aproximează cel mai bine arcele eliptice. Aceste raze se numesc raze de
curbură.
pag 1
 Bazele Geodeziei Fizice – Trigonometrie sferică

Secţiunea ce trece prin punctul B şi este perpendiculară pe secţiunea meridiană

poartă numele de secţiunea primului vertical ce are tot formă de elipsă (SBW).
Raza de curbură a primului vertical în punctul B de latitudine  se notează cu
 Dacă secţionăm elipsoidul cu un plan ce trece prin punctul B şi este
perpendicular pe axa polilor se obţine cercul paralel corespunzator.
Unghiul diedru dintre secţiunea primului vertical şi cea a paralelului din punctul
B, este definit de unghiul plan CBD şi este egal cu latitudinea  .
Pentru determinarea razei de curbură  , a primului vertical este folosită teorema
lui Meusnier, care se enunţă astfel: „Dacă printr-un punct dat al unei suprafeţe
sunt duse două secţiuni plane – respectiv normală şi înclinată – ambele secţiuni
având în punctul dat o aceeaşi tangentă, atunci raza de curbură a secţiunii
înclinate este egală cu raza de curbură a secţiunii normale, înmulţită cu cosinusul
unghiului dintre cele două secţiuni.
r =   cos (1)
r a
Aşadar:  = , dar r =  cos  (2)
cos w
Înlocuind se obţine:
a c
= = (3)
w v
Lungimea razei de curbură a primului vertical este chiar lungimea segmentului
de normală BD până la axa polilor, care se mai numeşte marea normală şi se
notează cu N.
a c
=N= =
w v

r
A dl B
E O
E'
N
d O'

Fig. 6.2. Secțiuni normale.

pag 2
 Bazele Geodeziei Fizice – Trigonometrie sferică

6.3 Triunghiuri sferice

Triunghiurile sferice sunt acele triunghiuri de pe sferă în care laturile sunt arce
de elipsă provenite din secțiuni normale.
În triunghiurile sferice suma unghiurilor nu este fixă, 180 ca în triunghiurile
plane, ea variază între 180 și 270 .

Q R

Fig. 6.3. Triunghiuri sferice particulare.

De exemplu, în figura 5.3, triunghiul PQR este un triunghi cu 2 unghiuri drepte,

în Q și R, iar triunghiul PQE este un triunghi cu 3 unghiuri drepte, în P, Q, și E.
Laturile unui triunghi sferic se pot determina atât ca mărimi liniare cât și ca
mărimi unghiulare.
Mărimea unghiulară α° a unei laturi de triunghi sferic de lungimeeste mărimea
unghiului la centru care se opune arcului de cerc corespunzător α (figura 6.4)

α
α°

Fig. 6.4. Mărimea liniară și unghiulară a unei laturi de triunghi sferic

Atunci când se cunoaște una din aceste mărimi cealaltă se poate calcula prin
regula de trei simplă: 2ΠR . . . . . . . . . . . . 360°
α . . . . . . . . . . . .α°

pag 3
 Bazele Geodeziei Fizice – Trigonometrie sferică

6.4 Teoreme și formule în triunghiurile sferice

Similar formulelor și teoremelor din trigonometria plană, există și în

triunghiurile sferice formule similare:

Fig. 6.5. Formule în triunghiuri sferice

În triunghiul sferic ABC de laturi a, b, c, laturi exprimate prin mărimea lor

unghiulară se pot scrie următoarele formule, numite formulele lui Gauss:

cos a = cos b cos c + sin b sin c cos A

sin a cos B = cos b sin c − sin b cos c cos A
sin a sin B = sin b sin A
sin a sin C = sin c sin A

Prima formulă este cunoscută ca Teorema cosinusului

Iar ultimele două formule se pot scrie și sub forma

sin a sin b sin c

= =
sin A sin B sin C

și atunci sunt cunoscute ca Teorema sinusului

pag 4
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

EXPRESIA RAZEI DE CURBURĂ DUPĂ O DIRECŢIE OARECARE R

.
Pe suprafaţa elipsoidului de referinţă se trasează o curbă oarecare, de
orientare geografică  . Raza de curbură a acesteia va fi notată cu R (fig.
1.12.a).
Pentru a stabili expresia care defineşte raza de curbură după o direcţie
oarecare se secţionează suprafaţa elipsoidului cu un plan perpendicular pe
verticala punctului M0, la distanţa z de acest punct (fig. 1.12.b).
P V

M0
E O R
E'

O'

a)

M0
A Z
B

M0'

M M

O1
b)

Fig. 1.12. Determinarea razei de curbură după o direcţie oarecare.

pag 1
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

M0

m s

O
n n

Fig. 1.13. Elipsa de secţiune.

Se va obţine o elipsă de secţiune (fig. 1.13), ale cărei semiaxe pe direcţiile

curbelor principale se notează cu m, respectiv n. Ţinând cont de elementele
geometrice din figură, în triunghiul AM o/ O1 se poate scrie:
m 2 = M 2 − (M − z ) = 2MZ − Z 2 , dar Z → 0
2
(1.55)
2
m
m 2 = 2MZ sau Z = (1.56)
2M
În mod similar, considerând elementele geometrice din planul curbei
normale la meridian şi din planul curbei de direcţie  se obţine:
n 2 = 2 N  Z şi S 2 = 2 R  Z , adică: (1.57)
2 2 2
m n S
Z = = = (1.58)
2M 2 N 2R
Dacă se raportează elipsa de secţiune la un sistem particular de axe  ,
atunci coordonatele punctului M0, trebuie să verifice ecuaţia elipsei:

2 2
+ −1= 0 (1.59)
m2 n2
dar  = s  cos şi  = sin  (1.60)
s cos  s sin 
2 2 2 2
+ − 1 = 0 , înlocuind (1.61)
m2 n2
R R
 cos 2  +  sin 2  − 1 = 0 (1.62)
M N

pag 2
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

R  cos  sin   1 M N
=  +  = 1  R = =
MN  M N  cos  sin  N cos  + M sin 2 
2 2 2
+
M N
(1.63)
M N
R = (1.64)
N cos  + M sin 2 
2

R = f ( ,  ) (1.65)
Deci raza de curbură a unei curbe de orientare geografică  , este în
funcţie de latitudinea punctului ce se determină şi de orientarea geografică.

EXPRESIA RAZEI MEDII DE CURBURĂ.

Se consideră pe suprafaţa elipsoidului de referinţă un punct P, caracterizat

de direcţiile principale Pm şi Pn, corespunzătoare rayei mici (m), respectiv razei
mari (n), de curbură.

2
1
2

n
P

Fig. 1.14. Determinarea razei medii de curbură.

Presupunem că prin punctul P trece o direcţie Δ1, care face cu direcţia Pm,
unghiul  1 , sau o direcţie Δ 2 care face cu Δ 1 unghiul  2 ş.a.m.d. (fig. 1.14).
Se poate afirma că: Raza medie de curbură într-un punct este dată de suma tuturor
razelor împărţită la numărul direcţiilor corespunzătoare acestora.
n n

 Ri  Ri
Rn = i =1
= i =1
(1.66)
n 2R

pag 3
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

dacă  → 0  n → ∞
Aşadar Raza medie de curbură într-un punct oarecare pe suprafaţa
elipsoidului de referinţă, se poate determina ca medie aritmetică a razelor de
curbură R  , corespunzătoare curbelor ce trec prin acel punct.
1 n
Rm =  R , pentru n → ∞ (1.67)
n i =1
Presupunând că între două curbe vecine există un unghi elementar D ,
se poate scrie:
2R 2
n= , iar dacă vom considera R = 1 → n = (1.68)
 
În condiţiile în care numărul direcţiilor n → ∞,  → d şi se poate
integra expresia razei medii (se trece de la sumă la integrală).
2
1
2 0
Rm = Rd (1.69)

Ţinând cont de simetria ce există fată de direcţiile principale, se pot

considera numai razele de curbură aferente curbelor ale căror unghiuri de
orientare sunt cuprinse între 0 şi 90o.
 
2 2 2 2 NM
Rm =
 0  Rd = 
 0 N  cos  + M  sin 2 
2
d (1.70)

Integrala se mai poate scrie şi sub forma:

M d
2 MN  

2 N cos 2 
 0
Rm = 2
(1.71)
 M 2
1 +   tg 

 N 
Se notează:
M 
 tg = t , pentru 0  t  ∞ şi 0    (1.72)
N 2
Rezultă:

M d 2 MN dt

N cos  2
= dt : Rm = 
 0 1+ x2
, sau (1.73)

2 2 
Rm = M  N | arctgt |0 = MN  = MN (1.74)
  2
C C
ţinând cont că: M = 3 şi N = , se va obţine
V V

pag 4
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

C
Rm = (1.75)
V2
Rezultă că Rm este funcţie de latitudinea punctului în care se determină.

CALCULUL LUNGIMII ARCULUI DE MERIDIAN.

Se consideră pe o elipsă meridian a elipsoidului de referinţă, două puncte
A şi B, având latitudinile  1 şi  2 cu distanţa ds între ele (fig. 1.15).

B
ds
A
M
2
E O 1
E'
O1

P'

Fig. 1.15. Calculul lungimii arcului de meridian.

Se poate scrie:
B
S A− B =  ds , dar ds = M  d şi M =
(
a 1 − e2 ) (1.76)
A w3

2 2
(
S A− B =  Md = a 1 − e 2
) (1 − e 2
sin 2  )
−3
2
d (1.77)
1 1

Integrala obţinută se poate rezolva prin utilizarea dezvoltărilor în serie,

conform relaţiei:
(a + b)n = Cn0 a n b 0 + Cn1  a1−1  b1 + Cn2  a n−2  b 2 + ... + Cnn a 0 b n
(1.78)
Dezvoltând în serie după formula binomului se obţine:
( )
−3 3 15
1 − e 2 sin 2  2 = 1 + e 2 sin 2  + e 4 sin 4  +
2 8
105 6
48
e sin 6  +
945 8
384
e sin 8  + ...
(1.79)

pag 5
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

Se înlocuiesc puterile liniei trigonometrice sin 2  şi sin 4  , neglijându-

se ceilalţi termeni, prin liniile trigonometrice ale unghiurilor multiple:
1 1 1 1 1
sin 2  = − cos 2 ; sin 4  = − cos 2 + cos 2 2 (1.80)
2 2 4 2 4
3 1 1
sin 4  = − cos 2 + cos 4 (1.81)
8 2 8
Înlocuind şi efectuând calculele obţinem:
( ) −3  3 45  3 15 
1 − e 2 sin 2  2 = 1 + e 2 + e 4 + ... −  e 2 + e 4 + ... cos 2  +
 4 64  4 16 
(1.82)
 15 4 
+  e + ... cos  ...
4

 64 

Se notează:
3 2 45 4
A =1+ e + e + ...
4 64
3 2 15 4
B= e + e + ... (1.83)
4 16
15 4
C= e + ...
64
Relaţia devine:
(1 − e
sin 2  ) 2 = A − B cos 2 + C  cos 4  + ... (1.84)
2
−3

Introducând relaţia în expresia lungimii arcului de meridian se obţine:

2
(
S AB = a 1 − e 2
) ( A − B cos 2 + C  cos 4 − ...)d (1.85)
1

Integrarea termen cu termen se face ţinând seama de relaţiile cunoscute:

1 1
 cos 2d = 2 sin 2 şi  cos 4d = 4 sin 4 (1.86)
Integrând în limitele aproximaţilor acceptate de scopul pentru care se fac
calcule, se obţine:
 ( −  ) B 
( )
S AB = a 1 − e 2  A 2 cc 1 − (sin 2 2 − sin 21 ) + (sin 4 2 − sin 41 )...
C
  2 4 
(1.87)
Formula obţinută exprimă forma generală, dar în practică sunt întâlnite şi unele
cazuri particulare, ca de exemplu atunci când unul din puncte este situat pe
ecuator.

pag 6
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

1 = 0
2 = 
A- este situat pe ecuator;
Ţinând cont de aceste precizări se determină lungimea arcului de
meridian de la Ecuator la un punct oarecare situat pe meridian.
2  c B 
( )
S AB = a 1 − e  A  c − (sin 2 ) + sin 4 − ...
C
(1.88)
  2 4 

CALCULUL LUNGIMII ARCULUI DE PARALEL.

Deoarece pe elipsoidul de rotaţie terestru paralelul este un cerc, calculul
arcului de paralel se face pentru un arc de cerc, cunoscând unghiul la centru egal
cu diferenţa de longitudine d , a extremitaţilor ce delimitează arcul. Se ştie că
raza paralelului variază în funcţie de latitudine şi este dată de relaţia:
a a  cos
r = N  cos =  cos = (1.89)
w (
1 − e sin 
2 2
) 1
2

Dar lungimea arcului de paralel dl este:

dl = r  d (1.90)
dl = N  cosd

r
A dl B
E O
E'
N
d O'

Fig. 1.16. Calculul lungimii arcului de paralel.

Trecând la integrală pentru limitele  1,  2 corespunzătoare

extremitaţilor arcului de paralel, se obţine:

pag 7
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

2
l =  N cosd = N  cos (2 − 1 )
1

Din relaţie reiese că o lungime finită de arc de paralel se poate determina

în funcţie de raza mare de curbură, latitudinea paralelului şi diferenţa de
longitudini.
Lungimea arcului de paralel şi de meridian intervin în calculul
coordonatelor plane pentru sistemul de proiecţie Gauss Kruger.

CURBE PE SUPRAFAŢA ELIPSOIDULUI DE ROTAŢIE.

ELEMENTUL LINIAR AL UNEI CURBE.
Considerăm un punct S1, pe suprafaţa elipsoidului şi un element de
curbură ds, având azimutul (unghiul de orientare) oarecare.

=ct

S2(x+dx y+dy)
dsp
(z+dz +d +d )

dsm
s

=ct

S1(x,y,z)

Fig. 1.17. Calculul elementului liniar al unei curbe.

Pentru o suprafaţă oarecare coordonatele carteziene ale unui punct sunt

funcţie de coordonatele geografice elipsoidice:
x = x( ,  ) , y = y ( ,  ) , z = z ( ,  ) (1.92)
În cazul elipsoidului de rotaţie coordonata z este funcţie numai de
latitudinea punctului z = z ( ) .
Elementul liniar al unei curbe oarecare situate pe o suprafaţă poate fi
determinat printr-o relaţie de forma:
ds2 = dx2 + dy 2 + dz 2 (1.93)
Pentru exprimarea elementului liniar al curbei în funcţie de coordonatele
geografice elipsoidice şi de cele carteziene se va diferenţia dx, dy şi dz, obţinând:

pag 8
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

x x
dx = d + dr
 
y y
dy = d + dr (1.94)
 
z z
dz = d + dr
 
Înlocuind şi efectuând calculele se va obţine:
dS 2 = Ed 2 + 2Fdd + Gd2 (1.95)
S-a făcut notaţiile:
2 2 2
 x   y   z   x   y   z 
2 2 2

E =   +   +   : G =   +   +   (1.96)
                 
xx yy zz
F= + +
  
Relaţia poartă numele de prima formă fundamentală pătratică a suprafeţei
S, iar E, G şi F sunt coeficienţii ei.
Dacă elementul de arc ds s-ar afla pe una din axele de coordonate atunci se obţin
următoarele relaţii:
- pentru  = ct → d = 0 - puncte pe aceeaşi paralelă
ds 2p = G  d2 sau ds = Gd (1.97)
- pentru  = ct → d = 0 - puncte pe acelaşi meridian
dsm2 = Ed 2 sau ds = E d (1.98)
În cazul particular, când suprafaţa S este chiar elipsoidul de rotaţie
terestru, meridianul cu M, raza de curbură, rezultă pentru elementul de arc
corespunzător:
dSm = Md (1.99)
Analog pentru un cerc paralel de rază r, rezultă:
dSp = r  dr (1.100)
Paralelele şi meridianele fiind curbe perpendiculare situate pe suprafaţa
elipsoidului de rotaţie obţinem:
dS 2 = dS m2 + dS p2 = M 2 d + P 2 d . (1.101)
Comparând expresiile elementului liniar pentru o suprafaţă oarecare şi pentru
elipsoid rezultă valorile coeficienţilor E, F şi G
E = M 2 , G = r 2 şi F = 0 (1.102)
Aşadar pentru orice suprafaţă de revoluţie, atunci când sistemul de
coordonate este ortogonal, este satisfăcută relaţia
F=0 (1.103)
pag 9
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

UNGHIUL FORMAT DE LINIILE DE COORDONATE.

=ct
t( )
t( )

S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
( +d +d )
A=

t( )
=ct

S1(x,y,z)

Fig. 1.18. Calculul unghiului dintre liniile de coordonate.


Se ştie că un vector a este un segment de dreaptă orientat, caracterizat
prin:
- modul, notat a, caracterizat prin direcţie şi sens, punct de aplicaţie.
Proiecţiile vectorului pe cele trei axe de coordonate vor fi:
 
a x = a  cos(a, x) , cos(a, x) =  a
 
a y = a  cos(a, y ), cos(a, y ) =  a (1.104)
 
a z = a  cos(a , z ) , cos(a, z ) =  a
 a ,  a ,  a - cosinuşii directori ai unghiurilor dintre vectori şi axele de
coordonate.
Deci un vectur poate fi scris fie în funcţie de proiecţiile pe axe
a(a x , a y , a z ) , fie în funcţie de cosinuşii directori a ( a ,  a ,  a ).


Cosinuşii directori ai tangentei t ( ,  ,  ) , la o curbă oarecare
S1, S2 sunt:
dx dy dz
= ; = ; = (1.105)
ds ds ds
ds = elementul de arc
Ţinând cont de expresiile lui dx, dy şi dz se poate scrie:
x d x d x d x d z d z d
=  +  ;=  +  ; =  + 
 ds  ds  ds  ds  ds  ds
(1.106)
pag 10
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

Pentru cazurile particulare  = ct şi  = ct , se scrie:

t (  ,   ,   )
1 x 1 y 1 z
 = ct →   =  ;  =  ;  =  (1.107)
G  G  G 
t (  ,   ,   )
1 x 1 y 1 z
 = ct →   =  ;  =  ;  =  (1.108)
E  E  E 
Notând cu  unghiul dintre liniile de coordonate generale  = ct şi
 = ct , se poate scrie:
cos =     +     +      (1.109)
Înlocuind expresiile cosinuşilor directori se obţine:
1  x x y y z z  F
cos =   +  +   = ; sin  = 1 − cos 2 
EG             EG
(1.110)
Condiţia necesară şi suficientă ca liniile de coordonate să fie ortogonale,
adică să se intersecteze sub unghi drept, este dată de F=0, adică: cos = 0 sau
sin  = 1
EG − F 2
sin  = (1.111)
EG

CALCULUL ELEMENTULUI DE ARIE.

=ct

S2(x+dx ,y+dy,z+dz)
dsp ( +d +d )

=ct

S1(x,y,z)

Fig. 1.19. Calculul elementului de arie.

pag 11
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

Pentru domenii mici, când elementul de arc poate fi considerat egal cu elementul
de coardă, elementul de arie pe o suprafaţă oarecare (fig. 1.19) se determină în
mod asemănător cu cel din plan, utilizând o relaţie de forma:
dS = dS p  dSm  sin  (1.112)
După cum s-a arătat anterior există:
dS p = G d
dS m = E d (1.113)
EG − F 2
sin  =
EG
Înlocuind în expresia lui ds, se obţine:
1
dS = EG  EG − F 2  dd = EG − F 2 d  d (1.114)
EG
În cazul unui sistem ortogonal de coordonate este îndeplinită condiţia F=0, adică
dS = EGd  d , iar pentru elipsoidul de rotaţie terestru: N 2 = E şi r 2 = G
dS = Md  rd = M  N cos  d  d (1.115)
Dacă suprafaţa terestră se aproximează cu o sferă de rază medie Gauss, elementul
de arie devine:
ds = R 2  cos  d  d (1.116)
Pentru suprafeţe mici se aplică relaţia:
 ||   ||
S = R 2  cos (1.117)
 2

Aria unui element de 1 x1 , diferenţă de longitudine şi latitudine este funcţie de

|| ||

latitudinea la care se află acea suprafaţă pe elipsoid.

44 o → 687669 m 2 ; 48 o → 640270 m 2 ; 90 o → 955526 m 2

REDUCEREA OBSERVAŢIILOR AZIMUTALE LA SUPRAFAŢA

ELIPSOIDULUI DE REFERINŢĂ.
Toate măsurătorile şi observaţiile necesare în rezolvarea problemelor
geodezice sunt efectuate pe suprafaţa topografică terestră, dar calculele se
execută în raport cu suprafaţa de referinţă, care este suprafaţa elipsoidului.
De aceea înainte de a fi utilizate în calcule, marimile măsurate, trebuie
aduse (reduse) la nivelul suprafeţei elipsoidului de referinţă.
Se vor trata în continuare doar observaţiile unghiulare, asupra cărora se
vor aplica următoarele corecţii:
- corecţia de reducere la linia geodezică;
- corecţia datorată înălţimii punctului vizat;

pag 12
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

- corecţia datorată abaterii de la verticala locului.

CORECŢIA DE REDUCERE LA LINIA GEODEZICĂ.

Se aplică pentru a face trecerea de la secţiunea normală directă, prin care
se reprezintă linia de observaţie pe suprafaţa elipsoidului, la linia geodezică.
Considerând linia de observaţie AB pe suprafaţa terestră (fig. 1.23), aceasta se
reprezintă pe eipsoid prin secţiunea normală AB, ce are azimutul Am, obţinut din
măsurători. Azimutul liniei geodezice fiind Ac, se impune a fi corectat azimutul
secţiunii normale directe cu o corecţie C1, numită corecţie de reducere la linia
geodezică:
C1 = Am − Ac  Ac = Am − C1 (1.126)
Expresia valorii unghiulare a corecţiei C1 are următoarea formă:
e2  s2
C1 =   ||  cos 2  m  sin 2 Am , (1.127)
12  Rm2
în care:
P

B
AC
Am
A

Ecuator

Fig. 1.23. Condiţia de reducere la linia geodezică.

e2= excentricitatea întâia;

s= distanţa între punctele A şi B în kilometri;
Rm= raza medie pentru latitudinea medie  m .
Corecţia de reducere la linia geodezică trebuie luată în considerare la
calcule efectuate pentru triangulaţii de ordinul I, când lungimile laturilor sunt
între 20  60 km.

CORECŢIA DATORATĂ ÎNĂLŢIMII PUNCTULUI VIZAT.

pag 13
 Bazele Geodeziei Fizice – Raze de curbură

Deoarece punctele situate pe suprafaţa topografică terestră au înălţimi

diferite, liniile de observaţie nu sunt conţinute de aceleaşi suprafeţe de nivel,
considerănd că punctul A este situat chiar pe suprafaţa elipsoidului (suprafaţa de
nivel zero), punctul B, către care se face observaţia, va fi pe o suprafaţă de nivel
oarecare şi va avea o înălţime H, faţă de punctul A (fig. 1.24). Reprezentarea
punctului B pe suprafaţa elipsoidului se face după normala ce trece prin acest
punct, în B1.

B P
H

AC B2
Am
A B1
O
E E'

OA

OB

P'

Fig. 1.14. Corecţia datorată înălţimii punctului vizat.

Măsurând azimutul direcţiei AB, se va obţine unghiul pe care-l face

secţiunea normală directă AB2, cu meridianul punctului A.
Deci având măsurat unghiul Am, trebuie determinat Ac, prin aplicarea
unei corecţii C2, numită corecţie datorată înălţimii punctului vizat.
Ac = Am + C 2 (1.128)
e2  H
C2 =   2 cos 2  2  sin 2 Am (1.129)
2M 2
în care:
H=înălţimea punctului vizat;
M2=raza mică de curbură în punctul B de latitudine  2 .
Corecţia datorată înălţimi punctului vizat se ia în considerare numai dacă
H  20m .

CORECŢIA DATORATĂ ABATERII DE LA VERTICALĂ.

Se datorează deviaţiei verticalei faţă de normala la elipsoidul de referinţă
şi intervine rareori în calcule.

pag 14