METODE NUMERICE

Unitatea de învăţare 2

METODA ÎNJUMĂTĂȚIRII INTERVALULUI. METODA

COARDEI

Cuprins Pagina
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2 1
2.2. Considerații generale 1
2.3. Metoda înjumătățirii intervalului 5
2.4. Metoda coardei 12
2.5. Răspunsuri şi comentarii la teste 15
2.6. Lucrarea de verificare 2 16
2.7. Bibliografie minimală 16
Timp de învățare 3h

2.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE 2

 Însuşirea noţiunilor de ecuație algebrică, ecuație transcendentă.

 Determinarea rădăcinii unei ecuații folosind metoda înjumătățirii

intervalului.

 Determinarea rădăcinii unei ecuații folosind metoda coardei.

2.2. CONSIDERAȚII GENERALE

Ecuații Metodele numerice reprezintă tehnici prin care problemele
algebrice. matematice ce necesită un volum mare de calcule (de exemplu: ecuaţii şi
Ecuații sisteme de ecuaţii algebrice, aproximarea funcţiilor, calculul integralelor,
transcendente ecuaţii şi sisteme de ecuaţii diferenţiale) sunt reformulate astfel încât să fie
rezolvate prin operaţii aritmetice. Astfel de probleme apar frecvent în
domeniile inginereşti.

Metodele numerice sunt extreme de utile deoarece permit folosirea

calculatorului pentru rezolvarea problemelor matematice. Mai simplu,
putem spune că metodele numerice reprezintă algoritmi matematici care
caută soluţia aproximativă a unei probleme matematice pentru care soluţia
exactă nu poate fi găsită uşor.
1
 METODE NUMERICE
Considerăm ecuaţia f ( x)  0, f : I   (*).
Ecuaţia (*) este algebrică dacă f ( x) este un polinom sau poate fi adus la
forma polinomială.

Ecuaţia f ( x) =0 este transcendentă dacă nu este algebrică.

Exemple
 Ecuaţii algebrice

o 2 x  10;

o 5 x 2  3x  1  0;

o x8  5 x3  6  0.

 Ecuaţii transcendente

o ln x  cos 2 x  1  0;

o cos x  2sin x  0.8;

o e x  x sin x  1.2.

În cazul în care ecuaţia algebrică sau transcendentă are o formă simplă,

soluţiile vor fi determinate exact şi relativ uşor prin metodele cunoscute în
algebră. Dacă, însă forma ecuaţiei este complicată, procedura de determinare
a soluţiilor devine destul de greoaie, uneori neputând obţine soluţiile pe cale
analitică.

Pentru rezolvarea unor asemenea ecuaţii se folosesc metode numerice de

calcul aproximativ al rădăcinilor.

Fie dată ecuaţia f ( x)  0 cu f funcţie definită şi continuă pe un interval

[a, b] .

Presupunem, în plus, că funcţia f este monotonă şi prezintă o schimbare de

semn pe intervalul [a, b] .

Din Analiza matematică se ştie că dacă f ( x)  0 , f funcţie continuă pe [a, b]

, f având valori de semn opus la capetele intervalului [a, b] (i.e.
f(a)  f(b)  0 ), atunci cel puţin o rădăcină a ecuaţiei f ( x)  0 se găseşte în
intervalul [a, b] .

2
 METODE NUMERICE

f(x)

f(b)
b

a
x
rădăcina

f(a)

O singură rădăcină în [a,b].

de posibile:
Alte cazuri
iiii
In

In

3
 METODE NUMERICE

În continuare, vom lucra cu intervale în care există o singură rădăcină pe

care vrem să o determinăm.
Cele mai utilizate metode numerice de calcul al rădăcinilor cu o anumită
precizie sunt:
a. Metoda înjumătăţirii intervalului (metoda bisecţiei),
b. Metoda coardei,
c. Metoda lui Newton,
d. Metoda falsei poziţii,
e. Metoda aproximaţiilor succesive.

Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarea întrebare:
Care sunt cele mai utilizate metode numerice de calcul al rădăcinilor?

Comentarii la această întrebarei veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

Dacă f ( x)  0 , f funcţie continuă pe [a, b] , f având valori de semn opus
la capetele intervalului [a, b] (i.e. f(a)  f(b)  0 ), atunci cel puţin o
rădăcină a ecuaţiei f ( x)  0 se găseşte în intervalul [a, b] .

4
 METODE NUMERICE
2.3. METODA ÎNJUMĂTĂȚIRII INTERVALULUI (METODA
BISECȚIEI)

Este cea mai simplă şi intuitivă metodă numerică pentru determinarea

rădăcinii ecuaţiei f ( x)  0 cu f funcţie continuă, derivabilă, strict
monotonă pe un interval [a, b] şi f(a)  f(b)  0 .
Metoda se mai numeşte şi metoda căutării binare sau dihotomiei.

Metoda constă în împărţirea repetată a intervalului [a, b] în jumătăţi

ale acestuia şi selectarea intervalului (jumătăţii) în care se află soluţia
prin determinarea semnului produsului valorilor funcţiei
corespunzătoare capetelor intervalului şi adoptarea unei decizii
adecvate.
Observaţie (Cazuri ab
posibile) Considerăm   mijlocul intervalului. Dacă:
2
 f ( )  0  rădăcina   ;
 f (a)  f ( )  0  rădăcina  (a,  ) ;
 f (a)  f ( )  0  rădăcina  ( , b) .
Algoritmul metodei:
 Se notează capetele intervalului a0  a, b0  b;
a0  b0
 Se calculează mijlocul intervalului [a0 , b0 ] : x0  ;
2
 Se calculează valorile funcţiei f în punctele a0 şi x0 ;
 Se verifică în ce subinterval se găseşte rădăcina testând dacă
f (a0 )  f ( x0 )  0;
o Dacă f (a0 )  f ( x0 )  0, atunci rădăcina  [a0 , x0 ] şi
reducem studiul pe intervalul [a0 , x0 ] pe care îl
notăm [a1 , b1 ] ,
o Altfel rădăcina  [ x0 , b0 ] şi reducem studiul pe
intervalul [ x0 , b0 ] pe care îl notăm [a1 , b1 ] ;
 Se consideră noul interval de lucru [a1 , b1 ] ;
a b
 Se calculează mijlocul intervalului [a1 , b1 ] : x1  1 1 ;
2
 Se calculează valorile funcţiei f în punctele a1 şi x1 ;
 Se verifică în ce subinterval se găseşte rădăcina testând dacă
f (a1 )  f ( x1 )  0;
o Dacă f (a1 )  f ( x1 )  0, atunci rădăcina  [a1 , x1 ] şi
reducem studiul pe intervalul [a1 , x1 ] pe care îl notăm
[a2 , b2 ] ,
o Altfel rădăcina [ x1 , b1 ] şi reducem studiul pe
intervalul [ x1 , b1 ] pe care îl notăm [a2 , b2 ] ;
 …….

5
 METODE NUMERICE
 Se consideră noul interval de lucru [ak , bk ] ;
ak  bk
 Se calculează mijlocul intervalului [ak , bk ] : xk  ;
2
 Se calculează valorile funcţiei f în punctele ak şi xk ;
 Se verifică în ce subinterval se găseşte rădăcina testând dacă
f (ak )  f ( xk )  0;
 …….
În acest fel se construiesc intervalele [a0 , b0 ],[a1 , b1 ],...,[ak , bk ],...
şi şirul de aproximaţii x0 , x1 ,.., xk ,...
Procedeul se repetă până când se obţine pentru ultimul subinterval
o lungime mai mică decât eroarea cerută pentru calculul rădăcinii,
adică | bk  ak |  (Test 1), unde  este un număr pozitiv suficient
de mic sau mijlocul subintervalului este soluţia căutată, adică
| f ( xk ) |  (Test 2).

Metoda este simplă, dar are un ritm lent de convergenţă care cere
un număr mare de operaţii matematice.
Exemplu
Să se determine o rădăcină a ecuatiei

x3  3x  1  0
din intervalul [1,2] cu eroarea   0.001 .

Identificăm funcţia şi intervalul de lucru:

f ( x)  x3  3x  1 , a=1, b=2.
Funcţia este continuă, derivabilă, strict monotonă pe intervalul
[1,2].
Calculăm:
f (1)  13  3 1  1  3  0 ,
f (2)  23  3  2  1  1  0 .
Se observă că f (1)  f (2)  0 .
Prin urmare, se poate aplica metoda înjumătăţirii intervalului.

Se notează capetele intervalului a0  1, b0  2.

1 2
Se calculează mijlocul intervalului x0   1.5.
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a0 şi x0 :
f (1)  13  3 1  1  3 ,
f (1.5)  (1.5)3  3 1.5  1  2.125 .
Deoarece f (1)  f (1.5)  0  se reduce studiul pe intervalul [1.5,2].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b0  a0 |  ?  |2-1|<0.001?  |1|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x0 ) |  ?  |-2.125|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a1  1.5, b1  2.

6
 METODE NUMERICE
1.5  2
Se calculează mijlocul intervalului: x1   1.75 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a1 şi x1 :
f (1.5)  (1.5)3  3 1.5  1  2.125 ,
f (1.75)  (1.75)3  3 1.75  1  0.89063 .
Deoarece f (1.5)  f (1.75)  0  se reduce studiul pe intervalul
[1.75,2].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b1  a1 |  ?  |2-1.5|<0.001?  |0.5|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x1 ) |  ?  |-0.89063|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a2  1.75, b2  2.

1.75  2
Se calculează mijlocul intervalului: x2   1.875 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a2 şi x2 :
f (1.75)  (1.75)3  3 1.75  1  0.89063 ,
f (1.875)  (1.875)3  3 1.875  1  0.0332 .
Deoarece f (1.5)  f (1.875)  0  se reduce studiul pe intervalul
[1.875,2].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b2  a2 |  ?  |0.25|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x1 ) |  ?  |-0.0332|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a3  1.875, b3  2.

1.875  2
Se calculează mijlocul intervalului: x3   1.9375 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a3 şi x3 :
f (1.875)  (1.875)3  3 1.875  1  0.0332 ,
f (1.9375)  (1.9375)3  3 1.9375  1  0.460693 .
Deoarece f (1.875)  f (1.9375)  0  se reduce studiul pe intervalul
[1.875,1.9375].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b3  a3 |  ?  |0.125|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x3 ) |  ?  |0.460693|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a4  1.875, b4  1.9375.

1.875  1.9375
Se calculează mijlocul intervalului: x4   1.90625 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a4 şi x4 :
f (1.875)  (1.875)3  3 1.875  1  0.0332 ,
f (1.90625)  (1.90625)3  3 1.90625  1  0.20816 .
Deoarece f (1.875)  f (1.90625)  0  se reduce studiul pe
intervalul [1.875, 1.90625 ].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
7
 METODE NUMERICE
Test 1: | b4  a4 |  ?  |0.0625|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x4 ) |  ?  |0.20816|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a5  1.875, b5  1.90625.

1.875  1.90625
Se calculează mijlocul intervalului: x5   1.890625
2
.
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a5 şi x5 :
f (1.875)  (1.875)3  3 1.875  1  0.0332 ,
f (1.890625)  (1.890625)3  3 1.890625  1  0.086094 .
Deoarece f (1.875)  f (1.890625)  0  se reduce studiul pe
intervalul [1.875, 1.890625 ].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b5  a5 |  ?  |0.03125|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x5 ) |  ?  |0.086094|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a6  1.875, b6  1.890625.

Se calculează mijlocul intervalului:
1.875  1.890625
x6   1.882813 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a6 şi x6 :
f (1.875)  (1.875)3  3 1.875  1  0.0332 ,
f (1.882813)  (1.882813)3  3 1.882813 1  0.026101 .
Deoarece f (1.875)  f (1.882813)  0  se reduce studiul pe
intervalul [1.875, 1.882813 ].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b6  a6 |  ?  |0.015625|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x6 ) |  ?  |0.026101|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a7  1.875, b7  1.882813.

Se calculează mijlocul intervalului:
1.875  1.882813
x7   1.878906 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a7 şi x7 :
f (1.875)  (1.875)3  3 1.875  1  0.0332 ,
f (1.878906)  (1.878906)3  3 1.878906  1  0.00364 .
Deoarece f (1.875)  f (1.878906)  0  se reduce studiul pe
intervalul [1.878906, 1.882813 ].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b7  a7 |  ?  |0.007813|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x7 ) |  ?  |-0.00364|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a8  1.878906, b8  1.882813.

8
 METODE NUMERICE
Se calculează mijlocul intervalului:
1.878906  1.882813
x8   1.880859 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a8 şi x8 :
f (1.878906)  (1.878906)3  3 1.878906  1  0.00364 ,
f (1.880859)  (1.880859)3  3 1.880859 1  0.01121
Deoarece f (1.878906)  f (1.880859)  0  se reduce studiul pe
intervalul [1.878906,1.880859].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b8  a8 |  ?  |0.003906|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x8 ) |  ?  |0.011121|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a9  1.878906, b9  1.880859.

Se calculează mijlocul intervalului:
1.878906  1.880859
x9   1.879883 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a9 şi x9 :
f (1.878906)  (1.878906)3  3 1.878906  1  0.00364 ,
f (1.879883)  (1.879883)3  3 1.879883 1  0.003781 .
Deoarece f (1.878906)  f (1.879883)  0  se reduce studiul pe
intervalul [1.878906, 1.879883 ].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b9  a9 |  ?  |0.001953|<0.001 ? NU.
Test 2: | f ( x9 ) |  ?  |0.003781|<0.001 ? NU.

Se consideră noul interval de lucru : a10  1.878906, b10  1.879883.

Se calculează mijlocul intervalului:
1.878906  1.879883
x10   1.879395 .
2
Se calculează valorile funcţiei f în punctele a10 şi x10 :
f (1.878906)  (1.878906)3  3 1.878906  1  0.00364 ,
f (1.879395)  (1.879395)3  3 1.879395  1  0.0000706 .
Deoarece f (1.878906)  f (1.879395)  0  se reduce studiul pe
intervalul [1.878906,1.879395].
Verificăm dacă sunt îndeplinite testele:
Test 1: | b10  a10 |  ?  |0.000977|<0.001 ? DA.
Test 2: | f ( x10 ) |  ?  |0.0000706|<0.001 ? DA.

Ambele teste sunt îndeplinite. Deci soluţia ecuaţiei se obţine pentru

k  10  x10  1.879395.

Pentru a evita calculele dificile, vom folosi un program de calcul

tabelar, de exemplu Excel.
9
 METODE NUMERICE
Structura tabelară în Structura tabelară va conţine :
Excel  în celula A1 se va scrie eroare sau se va introduce simbolul
ε,
 în celula B1 se va trece valoarea ei: 0.001,
 în celula A2 se va trece indicele k,
 în celula B2 se va trece capătul din stânga al intervalului de
lucru, adică ak,
 în celula C2 se va trece capătul din dreapta al intervalului de
lucru, adică bk,
 în celula D2 se va trece mijlocul intervalului de lucru, adică
xk,
 în celula E2 va apărea valoarea funcţiei în ak,
 în celula F2 va fi valoarea funcţiei în xk,
 în celula G2 primul test,
 în celula H2 al doilea test,
!!! Acum începem să introducem date numerice şi formule!!!
 în celula A3: 0 (prima valoare a indicelui k)
 în celula B3: 1 (capătul din stânga al primului interval de
lucru)
 în celula C3: 2 (capătul din dreapta al primului interval de
lucru)
 în celula D3: =(B3+C3)/2 (se calculează mijlocul
intervalului)
 în celula E3:=B3^3-3*B3-1 (se calculează valoarea funcţiei
în a0)
 în celula F3:=D3^3-3*D3-1 (se calculează valoarea funcţiei
în x0)
 în celula G3:=IF(ABS(C3-B3)<$B$1,”Stop”,”Next”) (se
verifică dacă este îndeplinit primul test)
 în celula H3:=IF(ABS(F3)<$B$1,”Stop”,”Next”) (se verifică
dacă este îndeplinit al doilea test)
 în celula A4:=A3+1(se trece la următoarea valoare a
indicelui k adaugând 1 la valoarea anterioară=
 în celula B4:=IF(E3*F3<0,B3,D3) (se stabileşte capătul din
stânga al noului interval de lucru)
 în celula C4:=IF(E3*F3<0,D3,C3) (se stabileşte capătul din
dreapta al noului interval de lucru)
 Se copiază blocul de celule D3:H3 în blocul D4:H4 și apoi
blocul A4:H4 într-un bloc mai mare de celule până când
sunt îndeplinite simultan ambele teste.
 Acest lucru se va întâmpla pe linia a 13-a, în celulele G13 şi
H13 apărând mesajul Stop.

Prin urmare, pentru k=10 se obţine soluţia căutată

x10  1.879395 .
Observaţie
Am folosit următoarele funcţii:
 ABS(number) care returnează valoarea absolută a numărului,
adică valoarea fără semn.

10
 METODE NUMERICE
 IF(logical_test,value_if_true,value_if_false) care evaluează
o condiţie ce poate avea două rezultate. Primul rezultat apare
când comparaţia este True, al doilea când este False.
(IF(test_logic,valoare_dacă_adevărat,valoare_dacă_fals))
De asemenea, am lucrat cu adrese absolute ($B$1) pentru a
păstra prin copiere referinţa iniţială.

Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) În ce constă metoda înjumătățirii intervalului?

b) Când se opresc calculele?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

ab
Fie   mijlocul intervalului [a,b]. Dacă:
2
 f ( )  0  rădăcina   ;
 f (a)  f ( )  0  rădăcina  (a,  ) ;
 f (a)  f ( )  0  rădăcina  ( , b) .

11
 METODE NUMERICE
2.4. METODA COARDEI

Considerăm ecuația f ( x)  0 cu f funcţie continuă, derivabilă, strict

monotonă pe un interval [a, b] şi f(a)  f(b)  0 . Ca și în cazul metodei
înjumătățirii intervalului, rădăcina se caută prin micșorarea la fiecare
pas a intervalului în care funcția își schimbă semnul.
Metoda coardei presupune determinarea punctului C(c,0) în care
coarda AB intersectează axa Ox, unde A(a,f(a)), B(b,f(b)). Punctul C
se va determina rezolvând sistemul format din ecuaţia dreptei AB şi
ecuaţia axei Ox.
 xa y  f (a )
 AB : 
 b  a f (b)  f (a)
 Ox : y  0

Punctul C este de forma (c,0). Prin înlocuire vom obţine:
ca 0  f (a ) af (b)  bf (a )
 c .
b  a f (b)  f (a ) f (b)  f (a )
Algoritmul
metodei:
 Se notează capetele intervalului a0  a, b0  b;
 Se calculează valorile funcţiei f în punctele a0 şi b0 , valoarea
lui c0  c , valoarea funcţiei în punctul c0 ;
 Se verifică în ce subinterval se găseşte rădăcina testând dacă
f (a0 )  f (c0 )  0;
o Dacă f (a0 )  f (c0 )  0, atunci rădăcina  [a0 , c0 ] şi
reducem studiul pe intervalul [a0 , c0 ] pe care îl notăm
[a1 , b1 ] ,
o Altfel rădăcina  [c0 , b0 ] şi reducem studiul pe
intervalul [c0 , b0 ] pe care îl notăm [a1 , b1 ] ;
 Se consideră noul interval de lucru [a1 , b1 ] ;
 Se calculează valorile funcţiei f în punctele a1 şi x1 , valoarea
lui c1 , valoarea funcţiei în punctul c1 ;
 Se verifică în ce subinterval se găseşte rădăcina testând dacă
f (a1 )  f (c1 )  0;
o Dacă f (a1 )  f (c1 )  0, atunci rădăcina  [a1 , c1 ] şi
reducem studiul pe intervalul [a1 , c1 ] pe care îl notăm
[a2 , b2 ] ,
o Altfel rădăcina  [c1 , b1 ] şi reducem studiul pe
intervalul [c1 , b1 ] pe care îl notăm [a2 , b2 ] ;
 …….
 Se consideră noul interval de lucru [ak , bk ] ;

12
 METODE NUMERICE
 Se calculează valorile funcţiei f în punctele ak şi xk ,
a f (bk )  bk f ( ak )
valoarea lui ck  k , valoarea funcţiei în
f (bk )  f (ak )
punctul ck ;
 ;
 Se verifică în ce subinterval se găseşte rădăcina testând dacă
f (ak )  f (ck )  0;
 …….
În acest fel se construiesc intervalele [a0 , b0 ],[a1 , b1 ],...,[ak , bk ],... şi
şirul de aproximaţii c0 , c1 ,.., ck ,...

Procedeul se repetă până când | ck  ck 1 |  (Test), unde  este un

număr pozitiv suficient de mic. Soluţia aproximativă va fi ck .

Exemplu

Să se determine o rădăcină a ecuatiei

x3  3x  1  0
din intervalul [1,2] cu eroarea   0.001 .

Identificăm funcţia şi intervalul de lucru:

f ( x)  x3  3x  1 , a=1, b=2.
Funcţia este continuă, derivabilă, strict monotonă pe intervalul [1,2].
Structura tabelară Structura tabelară va conţine :
în Excel  în celula A1 se va scrie eroare sau se va introduce simbolul ε,
 în celula B1 se va trece valoarea ei: 0.001,
 în celula A2 se va trece indicele k,
 în celula B2 se va trece capătul din stânga al intervalului de
lucru, adică ak,
 în celula C2 se va trece capătul din dreapta al intervalului de
lucru, adică bk,
 în celula D2 va apărea valoarea funcţiei în ak,
 în celula E2 va apărea valoarea funcţiei în bk,
 în celula F2 se va calcula ck,
 în celula G2 va apărea valoarea funcţiei în ck,
 în celula H2 se va face testul,
!!! Acum începem să introducem date numerice şi formule!!!
 în celula A3: 0 (prima valoare a indicelui k)
 în celula B3: 1 (capătul din stânga al primului interval de
lucru)
 în celula C3: 2 (capătul din dreapta al primului interval de
lucru)
 în celula D3: =B3^3-3*B3-1 (se calculează valoarea funcţiei
în a0)
 în celula E3:= C3^3-3*C3-1 (se calculează valoarea funcţiei
în b0)
13
 METODE NUMERICE
 în celula F3:= (B3*E3-C3*D3)/(E3-D3) (se calculează
valoarea lui c0)
 în celula G3:= F3^3-3*F3-1 (se calculează valoarea funcţiei
în c0)
 în celula H3:- (nu se poate face testul având în acest moment
o singură valoare)
 în celula A4:=A3+1(se trece la următoarea valoare a indicelui
k adaugând 1 la valoarea anterioară)
 în celula B4:= IF(D3*G3<0,B3,F3) (se stabileşte capătul din
stânga al noului interval de lucru)
 în celula C4:= IF(D3*G3<0,F3,C3) (se stabileşte capătul din
dreapta al noului interval de lucru)
 Se copiază blocul de celule D3:G3 în blocul D4:G4
 în celula H4: =IF(ABS(F4-F3)<$B$1,"STOP","NEXT") (se
verifică dacă este îndeplinit testul)
 Se copiază blocul de celule A4:H4 într-un bloc mai mare de
celule până când este îndeplinit testul.
 Acest lucru se va întâmpla pe linia a 6-a, în celulela H6
apărând mesajul Stop.

Prin urmare, pentru k=3 se obţine soluţia căutată

c3  1.879303 .

Test de autoevaluare
3. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarea întrebare:
Care este condiția de oprire a calculelor?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

14
 METODE NUMERICE
După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:
a f (bk )  bk f ( ak )
ck  k
f (bk )  f (ak )

2.5. RĂSPUNSURI ŞI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN TESTELE

DE AUTOEVALUARE

Test de autoevaluare:

Intrebarea 1

Cele mai utilizate metode numerice de calcul al rădăcinilor cu o

anumită precizie sunt:
a. Metoda înjumătăţirii intervalului (metoda bisecţiei),
b. Metoda coardei,
c. Metoda lui Newton,
d. Metoda falsei poziţii,
e. Metoda aproximaţiilor succesive.

Intrebarea 2

a) Metoda constă în împărţirea repetată a intervalului [a, b] în

jumătăţi ale acestuia şi selectarea intervalului (jumătăţii) în care
se află soluţia prin determinarea semnului produsului valorilor
funcţiei corespunzătoare capetelor intervalului şi adoptarea unei
decizii adecvate.
b) Calculele se opresc atunci când se obţine pentru ultimul
subinterval o lungime mai mică decât eroarea cerută pentru
calculul rădăcinii, adică | bk  ak |  (Test 1), unde  este un
număr pozitiv suficient de mic sau mijlocul subintervalului este
soluţia căutată, adică | f ( xk ) |  (Test 2).

Intrebarea 3

Condiția de oprire a calculelor este | ck  ck 1 |  .

15
 METODE NUMERICE
2.6. LUCRAREA DE VERIFICARE 2

1. Să se determine o rădăcină a ecuaţiei x5  x  0.2  0 din

intervalul [1,2] cu eroarea   0.001 folosind metoda
înjumătățirii intervalului.
(3p)

2. Să se determine o rădăcină a ecuaţiei e x  x 2  0 din intervalul

[-1.0.5] cu eroarea   0.001 folosind metoda coardei.
(3p)

3. Să se determine o rădăcină a ecuaţiei x3  3x 2  3  0 din

intervalul [-3,-2] cu eroarea   0.001 . Se vor folosi ambele
metode prezentate și se va observa ce metodă converge mai
repede.
(4p)

2.7. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

1. AGRATINI, O., BLAGA, P., CHIOREAN, I., COMAN, Gh., STANCU, D. D., TRIMBITAS,
R.,: Analiză numerică şi teoria aproximării (vol.I, II, III), Presa Univ.Clujeană, 2002.
2. BORS I., Analiză numerică, Editura UTPRES, Cluj-Napoca, 2001.
3. BUNECI, M.R., Metode Numerice - aspecte teoretice şi practice, Editura Academica
Brâncuşi, Târgu-Jiu, 2009.
4. COMAN Gh., Analiză numerică. Ed.Libris, Cluj, 1994.
5. HADAR, ANTON, et al., Metode numerice în inginerie, Editura Politehnica PRESS, 2005.
6. MARTIN, O., Probleme de Analiză numerică, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 1999.
7. NICOARĂ, D. D. Metode numerice în inginerie utilizând MATLAB, Editura Universității
Transilvania din Brașov, 2014.

16