7/29/2019 5-Transferul de Caldura in Constructii

TRANSFERUL DE CALDURA IN CONSTRUCTII

Transferul de caldura este un fenomen reprezentat de schimbul de calduara termica intre

doua corpuri solide, doua regiuni ale aceluiasi corp si doua fluide cu temperaturi diferite, intre
acestea.

Fizica construcţiilor studiaza procesesul fizic care au loc între mediul exterior şi cel interior,
delimitat de construcţie, cu scopul gasirii si aplicarii unor măsuri care să asigurare buna desfasurare a vieţii de zi
cuzicu respectare conditilor de confot..
În funcţie de categoria confortului, se vor lua in considerare urmatoarele aspecte privind
tranferul de caldura: tranferul higrotermic, izolarea acustică, ventilarea si iluminatul constructiilor.
Higrotermica este partea care studiază proceseu de transfer de masă şi căldură din cladiri,
transmisia vaporilor de apă şi a căldurii prin elementele de construcţie a cladirii, de închidere sau de
separaţie între medii,de exemplu: inchiderea, imbinarea si izolarea peretilor, imbinarea usilor si a ferestrelor.
Pereţii exteriori, pereţi interiori, planşele şi acoperişul constituie pentru o clădire
mijloacele de separaţie între medii cu temperatură, umiditate şi presiune atmosferică diferite şi trebuie
astfel concepute şi dimensionate,  deoarece prin intermediul elementelor de închidere ale clădirii nu
este posibilă eliminarea totală a influenţelor nefavorabile ale mediului exterior
Transferul termic int-un sistem, se realizeaza diferit in functie de izolarea constructiei si
avem doua situatii: - într-un sistem izolat, în regim staţionar, cantiatea de căldură cedată de corpul cu
temperatura mai ridicată este egală cu cantiatea de căldură primită de corpul cu
temperatura mai scăzută.

Qcedat=Q primit

-în cazul sistemelor neizolate, ecuaţia de mai sus capătă forma:

Qcedat=Q primit+Qpierderi,
unde Qpierderi reprezinta cantitarea de caldura schimbata cu mediul inconjurator. (1)

Condiţiile de confort principale din cladiri sunt: temperatura aerului, temperatura suprafeţelor
elementelor limitatoare, umiditatea aerului, curentii de mişcare a aerului,Conditiile de confort
secundare sunt: nivelul de zgomot, calitatea aerului, luminozitatea încăperii, etc.
Un rol important privind senzatia de confort il reprezinta temperatura de lucru din mediul
ambient si diferentelor de senzatii ale oamenilor in funcie de varsat si sex, totusi se pot accepta
urmatoarele temperaturi: - pentru munca usoara: 18 °C
-pentru munca statiaca 19...20 °C
- pentru munca fizica 10 °C

Exista trei modalitati prin care se realizeaza transferul de caldura: conductie, conventie,
radiatie, iar fiziologic prin transpiraţie şi respiratie.

Conductie – intre structura solida si aer si apa din cavitati.

Conventie si Radiatie locala – datorate scurgerilor aerului sau apei si diferentelor de
temperaturaintre fetele opuse ale peretiolr.

http://slidepdf.com/reader/full/5-transferul-de-caldura-in-constructii 1/20
 Pentru economisirea energiei furnizate este însă raţional să se urmărească micşorarea
pierderilor de căldură spre exterior prin adoptarea unor elemente de închidere cu capacitate de
izolare termică cât mai ridicată (pereţi din materiale eficiente termic sau cu izolaţie termică,
geamuri cu calităţi termice sporite, acoperişuri izolate termic etc), precum şi prin limitarea schimbului
de aer dintre încăperi şi exterior la valori corespunzatoare cerinţelor minime de igienă.

Izolarea termica a constructiilor depinde de intensitatea schimbului de caldura intre imobil si

exterior. Schimbul de caldura intre interiorul casei si exteriorul ei este un fenomen nestationar,
variabil in timp. El este tributar conditiilor de temperatura, presiune, modului de distributie a
densitatii materialelor. Transformarile de faza ale amestecului aer/apa din atmosfera terestra
influenteaza schimbul de caldura. Apa din atmosfera sau porii materialelor urmeaza astfel procese
de inghet /dezghet, condensare/vaporizare.
Atit in atmosfera cit si in structura materialelor de constructie, schimbul de caldura se
realizeaza sub toate cele 3 forme: convectie, radiatie, conductie, si influenteaza global izolarea
termica a imobilului.

Majoritatea materialelor de constructie, cu exceptia celor compacte (metale, sticla etc.), au o

structura capilar–poroasa. Aceasta structura este alcatuita din cavitati si schelet rigid.
Structura contine apa sub diferite forme, la presiuni diferite de cele din exterior. De asemenea,
aerul si apa migreaza prin reteaua de capilare si pori. În consecinta, caldura apare sau/si se
transmite in cavitati concomitent sub mai multe forme:
- conductie intre scheletul solid si amestecul aer – apa din cavitati;
- convectie si radiatie locala datorate scurgerilor aerului, apei si diferentelor de temperatura între
fetele opuse ale peretilor cavitatii;
- schimburi repetate de faza (evaporare/ condensare, inghet/dezghet) în cavitati.

Astfel, la materialele poroase ( ex.beton, sape), des întâlnite în constructii, conductia termica nu
mai apare în stare pura. Acest lucru deoarece fluidele (aer, apa etc.), existente în capilare si pori,
pot efectua scurgeri prin micropori si microfisuri. Astfel apare transfer termic prin convectie si
chiar prin radiatie la nivel de microstructura in interiorul materialelor de constructii.
O proprietate importanta pentru izolarea termica este proprietatea gazelor uscate de a realiza cel
mai redus transfer de caldura prin conductie. Aceasta proprietate a gazelor este relativa la
celelalte stari de agregare sau faze. Deci din punct de vedere al izolarii termice un material poros
si uscat va fi preferat unuia compact si umed!
Izolarea termica este cu atit mai buna cu cit materialul de constructie este mai uscat, deci o buna
izolare termica este strins legata si de o buna hidroizolare !!! Spre exemplu, polistirenul expandat
daca se uda, isi pierde aproximativ de 20 ori calitatea de izolator termic. El ajungind sa
valoreze, termic vorbind, mai putin decit caramida la aceeasi grosime !!!
Izolarea termica este cu atit mai buna cu cit se evita folosirea materialele compacte, de densitate
mare (ex.sticla, metal). Desigur sugerez doar limitarea folosirii lor, sau/si luarea de masuri
suplimentare pentru izolatii termice in acele zone!
Densitatea, natura fizico-chimica, relatia cu umiditatea, sint cuantificate in λ = Coeficientul de
conductivitate termica al materialului. Din formula Fourier tragem concluzia ca in afara de
dependenta direct proportionala de densitate, umiditate, natura materialului (cuantificate prin λ,
coeficientul de conductivitate termica), conductia termica creste cu diferenta de temperatura
dintre fetele peretelui sau acoperisului, cu marirea suprafetei desfasurate, si cu trecerea timpului,
dar scade cu cit grosimea peretelui sau a acoperisului este mai mare !

Pentru a determina grosimea termoizolatiei se utilizeaza formula Fourier, folosind marimile R, λ, U.

R este rezistenta termica, U este coeficientul de transfer (transmitanta) termic; R=1/U. Formulele
derivate din formula Fourier cum sint R=S*(Tsi-Tse)*t/Q sau d=λ*R permit calculul grosimii
necesare pentru izolatii termice. Normativele stabilesc Rmin=2,9 mp*K/W. O casa pasiva are o
rezistenta termica minima de Rpmin=6,67 mp*K/W. Deci cunoscand ca
Rtotal=Rzidarie+Rtermoizolatie, puteti determina grosimea termoizolatiei necesare prin
compararea Rtotal cu Rmin sau Rpmin.
 7/29/2019 5-Transferul de Caldura in Constructii

Din relatia 6.67=d zidarie/λ zidarie +d termoizolatie/λ termoizolatie puteti determina grosimea d
termoizolatie cunoscand latimea zidariei [in m] si coeficientii de conductivitate termica ai zidariei si
termoizolatiei [in W/m*K].
In general, din calcule reiese ca pentru peretii exteriori este necesara o termoizolatie de minim 10
cm grosime, iar pentru o casa pasiva minim 15 cm grosime. In acoperisuri fluxul termic este mai
puternic, fapt ce face ca grosimea pentru izolatii termice sa fie de minim 15 cm, iar pentru o casa
pasiva de minim 25 cm.

Variatia pe grosime a temperaturii (gradientul de temperatura) la trecerea fluxului termic prin

conductie poate fi reprezentata ca in figura de mai jos. Se poate ilustra grafic ca temperatura in
orice punct din perete sau tavan, si deci gradul izolarii termice, depinde de grosimea stratului, de
conductivitatea termica a stratului, si de diferenta temperaturilor din casa si a celei din exterior!
(Cresterea λ sau a diferentei temperaturilor mareste panta variatiei temperaturii in strat; cresterea
grosimii stratului micsoreaza aceasta panta.)

Rezolvarea problemelor termice specifice construcţiilor se bazează pe cunoaşterea legilor fizicii

referitoare la schimbul de căldură stabilite de teoria propagării căldurii. Principalele noţiuni cu care
se operează în acest domeniu sunt:

1. Temperatura - un parametru scalar de stare care caracterizează gradul de încălzire al corpurilor.

Temperatura poate varia în timp şi de la un punct la altul. Temperatura se măsoară în grade, care
diferă funcţie de sistemul de măsură folosit, grade Celsius (°C); grade Fahrenheit (°F) grade
Reaumur (°R) grade Kelvin (°K). In sistemul international (SI) unitatea de măsură a temperaturii
este gradul Kelvin (K). Valoric 1 K = 1 °C.
Temperatura absolută a unui corp, exprimată în C, este dată de relaţia dintre cele două scări de
temperatură:

T =T + 273,15(°C).

2. Câmp termic reprezintă totalitatea valorilor temperaturilor ce caracterizează un anumit spaţiu la

un moment dat. Campul termic poate fi staţionar sau variabil, după cum valorile temperaturilor
din fiecare punct sunt constante sau variabile în timp.
3. Suprafaţa izotermă este locul geometric al tuturor punctelor cu aceeaşi temperatură dintr-un câmp
termic. Suprafaţa izotermă poate fi plană
sau curbă.
4. Linia izotermă este locul geometric al punctelor de egală temperatură dintr-un plan. Liniile
izoterme sunt normale pe liniile de curent.Gradient de temperatură este o mărime vectorială
orientată după normala pe izoterme, cu ajutorul căreia se exprimă creşterea temperaturii într- un
punct al câmpului. Gradientul termic se defineşte ca limita raportului între diferenţa de temperatură
dintre două puncte şi distanţa dintre acestea, când
distanţa tinde către zero. Gradientul termic are sensul contrar sensului de propagare a căldurii,
fiind dirijat de la temperatura mai mică către temperatura mai mare.

5. Cantitatea de căldură reprezintă o cantitate de energie şi se măsoară în joule (J) în SI, sau în
unităţi tradiţionale specifice calorii (cal) sau kilocalorii (kcal). Intre aceste unităţi există relaţiile: 1
Kcal = 4180 J; 1J =0,24 cal. Kilocaloria este cantitatea de căldură necesară pentru a ridica
temperatura unui kg de apă cu 10C (de la 14,5 la 15,5 0C) la presiunea de 101,3 Ka.

6. Fluxul termic sau debitul de căldură (Q) este cantitatea de căldură care străbate o suprafaţă în
unitatea de timp: Q = dQ/dt. Debitul de căldură se masoară în watt (W) în SI, sau în kcal/h (1
Kcal/h = 1,161 W; 1W = 0,86 kcal/h).
http://slidepdf.com/reader/full/5-transferul-de-caldura-in-constructii 3/20
4/20
7 .Densitatea fluxului termic sau debitul specific de căldură (q) reprezintă numeric cantitatea de căldură
 7/29/2019 5-Transferul de Caldura in Constructii

care străbate unitatea de suprafaţă în unitatea de timp, iar fizic este un vector dirijat după normala la
izotermă. q = n0 dT/dA  în care: n0 este versorul normalei la izoterma. Unităţile de masură sunt:
W/m2 în SI şi Kcal/m2h (1Kcal/m2h = 1,161 W/m2).

Formele fundamentale de transmisie a căldurii (conducţia, convecţia, radiaţia)se regăsesc şi în

construcţii cu unele particularităţi:
- materialele au o structura capilar-poroasă astfel că exceptând pe cele compacte, (metale, sticlă),
transmisia internă are un caracter complex;
- formele geometrice ale elementelor de protecţie sunt variate şi neomogene fiind alcătuite din mai
multe materiale;
- la contactul aer-elemente de construcţie există concomitent transfer prin
conducţie, convecţie şi radiaţie;
- aerul şi umiditatea influenteaza semnificativ transferul de căldură în construcţii;
- domeniul de variaţie a temperaturilor este restrâns.

In cazul regimului termic staţionar, caracterizat prin constanţa în timp a temperaturilor din orice
punct al câmpului termic, transmisia căldurii prin cele trei moduri are loc astfel:

Transmisia căldurii prin conducţie este proprie în special corpurilor solide şi constă din
propagarea din aproape în aproape a energiei cinetice a moleculelor care oscilează faţă de poziţia
de echilibru. In construcţii, transmisia căldurii prin conducţie are loc prin pereţi, ferestre, pardoseli,
acoperişuri etc. Cantitatea de căldură care se transmite prin conducţie de la o faţă cu
temperatura T1 la cealaltă faţă cu temperatura T2 a unui element plan omogen de grosime d,
având feţe paralele, cu aria A, se determină cu relaţia lui Fournier:
Q = λ A (T1 – T2) t / d = λ A ΔT t / d

Conductivitatea termica
Coeficientul de conductivitate termică este o caracteristică termofizică a materialelor, având valori
cuprinse între 0,02 (aer) 364 W/mK (cupru).
Pentru materialele de construcţie curente valorile coeficientului λ sunt: beton armat: 1,62...2,03 W/mK;
BCA: 0,13 0,41 W/mK; zidărie de cărămidă plină:
0,80 W/mK; zidărie de cărămidă cu găuri: 0,46...0,75 W/mK; polistiren expandat: 0,04 W/mK. Apa
are coeficientul de conductivitate termică 0,52 W/mK de 25 de ori mai mare decat aerul, ceea ce
explică conductivitatea termică sporită a materialelor umede.

In raport cu valorile acesteia se constituie grupele aproximative:

- bune conducătoare 10 300 W/m K

- mijlocii 0,25 3,00 W/mK
- izolatoare 0,04 0,20 W/mK

Conductivitatea termică a materialelor solide reflectă structura lor internă care poate fi compactă sau
capilar-poroasa. Pentru acestea din urmă, conductivitatea termică este rezultatul propagării căldurii
prin scheletul solid, aerul umed şi apa din cavităţi. De aceea se utilizează termenul conductivitate 5/20
http://slidepdf.com/reader/full/5-transferul-de-caldura-in-constructii
termică aparentă sau echivalentă.
http://slidepdf.com/reader/full/5-transferul-de-caldura-in-constructii
http://slidepdf.com/reader/full/5-transferul-de-caldura-in-constructii 6/20
7/20
7/29/2019 5-Transferul de Caldura in Constructii

Factorii care influenţează mărimea conductivităţii termice a materialelor capilar-poroase sunt:

- densitatea materialului, deoarece partea solidă are conductivităţi mari (2,5 ...
3,5) în raport cu aerul (0,026);
- structura de pori şi capilare, deoarece cavităţile mari sau cu legături între ele favorizează
convecţia aerului;
- umiditatea deoarece apa are conductivitate termică superioara celei a aerului (în stare lichidă 0,50 iar
gheaţa 2,21)

0
Conductivitatea termică creşte cu temperatura. Fată de conductivitatea la 0 C (λ0),
conductivitatea la temperatura T este dată aproximativ de relaţia:
λT = λ0 (1 + 0,0025 T) unde temperatura este exprimată în (°C).

Transmisia căldurii prin conducţie la un perete omogen.

In cazul unui element plan omogen de grosime d, alcătuit dintr-un material cu coeficientul de
conductivitate termică λ, densitatea fluxului termic transmis prin conducţie rezultă:
q = λ ΔT / d = ΔT/R în care: R = d/ λ se defineşte ca rezistenţă la transmisia căldurii prin conducţie ,
sau rezistenta la permeabilitate termica a elementului de construcţie mărimea inversă Λ = λ / d
fiind permeabilitatea termică a elementului.

Transmisia caldurii prin convecţie are loc prin lichide şi gaze şi se datoreşte transportului de
căldură prin mişcarea fluidului (curenţi). Spre deosebire de transmisia prin conducţie, la care
moleculele nu se deplasează în sensul fluxului termic, în cazul convecţiei există o deplasare a
masei de fluid.

In construcţii transmisia căldurii prin convecţie intervine între suprafeţele elementelor şi aerul
interior sau exterior.
Valorile coeficienţilor de convecţie depind de natura fluidului, de natura şi aspectul suprafeţelor, de
viteza de mişcare a fluidului. Orientativ, valorile lui α c sunt: 3...10 pentru aer staţionar; 5...30 pentru aer
în mişcare liberă (convecţie naturală).

Transmisia căldurii prin radiatie are loc sub forma de unde electromagnetice cu lungimi de undă de
0,4...400 (unde calorice), între corpuri cu temperaturi diferite. In construcţii radiaţia termică intervine
între corpurile de încălzire şi elementele din încăperi, între corpul omenesc şi obiectele mai reci
înconjurătoare, între suprafeţele elementelor de construcţie şi aerul exterior sau interior etc.
Cantitatea de căldură transmisă prin radiaţie de la un corp cu temperatura T1 la un corp cu
temperatura T2 având o suprafaţă comună A, se determină, ca relaţia Stephan – Boltzmann.

Transmisia căldurii la suprafaţa elementelor de construcţie Suprafeţele elementelor de construcţie

limitatoare primesc sau cedează căldura prin convecţie şi prin radiaţie. Deoarece schimbul termic
prin radiaţie este redus datorită temperaturilor apropiate ale elementelor de construcţie şi a
aerului, în calculul termic al construcţiilor ambele fenomene se iau în considerare global, prin
intermediul unor coeficienţi de transfer termic la suprafaţa interioară, respectiv exterioară a
elementelor de construcţie.
Elementele exterioare de închidere ale clădirilor (pereţi, acoperişuri) trebuie astfel realizate încât să
nu permită pierderi de căldură mai mari decât cele admisibile, stabilite din considerente de
confort, igienă, durabilitate sau pe criterii economice.

Bibliografie:
https://www.hidroizolatie.ro/izolatii-termice-terase/
https://www.scrigroup.com/casa-masina/constructii/TRANSFERUL-DE-CALDURA-IN-
http://slidepdf.com/reader/full/5-transferul-de-caldura-in-constructii
http://slidepdf.com/reader/full/5-transferul-de-caldura-in-constructii 10/20
18/20
11/20
12/20
13/20
14/20
15/20
16/20
19/20
8/20
9/20
CONST22834.php
https://pdfslide.tips/documents/5-transferul-de-caldura-in-constructii.html