4.

Studiul experimental al transferului de căldură prin

radiaţie
Lucrarea prezentată are ca scop demonstrarea legilor radiaţiei.
Echipamentul utilizat este alcătuit dintr-o ansamblu de surse de energie,
instrumente de măsură, plăci şi filtre, ce pot fi montate în diferite
combinaţii, după cum este specificat de fiecare lucrare experimentală în
parte.

I. Radiaţia termică
Descrierea instalaţiei experimentale
Instalaţia experimentală (figura 4.1. şi 4.2.) este alcătuită dintr-o bară
gradată rigidă de aluminiu (1) pe care este montată o sursă de căldură şi un
detector de radiaţie. Sursa de căldură este o placă circulară din cupru (10),
de 100 mm diametru, încălzită electric. Temperatura acesteia poate fi
determinată cu ajutorul unui termocuplu de tip K (T1), ce se poate conecta la
unitatea de măsură şi control (HT10X). Elementul de încălzire este
alimentat la tensiune joasă pentru a asigura protecţia operatorului şi este
prevăzut cu un termostat, pentru a preîntâmpina o eventuală supraîncălzire.
Acesta este dimensionat să producă 60 W la o tensiune de 24 Vc.c.
Tensiunea de alimentare, deci şi puterea electrică disipată în elementul de
încălzire, poate fi variată şi măsurată prin intermediul unităţii de măsură şi
control (HT10X) (figura 4.3.).
Radiaţia provenită de la sursa de căldură este măsurată cu ajutorul unui
detector de radiaţie denumit radiometru (12), ce poate fi poziţionat de-
alungul barei rigide de aluminiu cu ajutorul unui cărucior mobil.
Radiometrul este fixat de cărucior cu ajutorul unui şurub (13). Senzorul
aparatului este acoperit cu un scut de protecţie, în momentul în care
radiometrul nu este folosit, sau între citiri, pentru a minimiza încălzirea
acestuia de către sursa de căldură.

Fig. 4.1. Vedere laterală a instalaţiei experimentale

64 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Fig. 4.2. Schema instalaţiei experimentale folosite şi a accesoriilor

Legendă figura 4.2: 15 – cablu de conectare la priză;

1 – bară de aluminiu; 16 – carcasa sursei de lumină;
2 – cărucior; 17 – peretele de sticlă al carcasei
3 – şurub de prindere; sursei de lumină;
4 – cărucior; 18 – scală gradată pentru
5 – gradaţia barei de aluminiu măsurarea unghiului pe care
(pentru măsurarea distanţei); îl face sursa de lumină cu
6 - şurub de prindere; direcţia normală;
7 – cablu de conectare la priză; 19 – cărucior;
8 – cablu de conectare al 20 – filtre optice;
termocuplului; 21 – plăci de metal acoperite pe o
9 – colivie de protecţie; faţă cu plută;
10 – placă circulară de cupru; 22 – cărucior;
11 – plăci de metal ; 23 – lightmetru;
12 – radiometru; 24 - cablu de conectare a
13 - şurub de prindere; lightmetrului.
14 – cablu de conectare a
radiometrului;
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 65

Fig. 4.3. Vedere din faţă şi din spate a unităţii de măsură şi control (HT10X)

Legendă figura 4.3: 36 – priza OUTPUT 1;

25 - unitatea de măsură şi control 37 – priza OUTPUT 2;
(HT10X); 38 – priză;
26 – selector; 39 – priză auxiliară;
27 – selector; 40 – siguranţe;
28 – potenţiometru de reglare a 41 – priza de conectare a
tensiunii; radiometrului la unitatea de măsură
29 – ecran afişaj digital a valorii şi control (HT10X);
mărimii măsurate; 42 – potenţiometru de reglaj pe zero
30 – selector; al radiometrului;
31 – control auxiliar; 43 - priza de conectare a
32 - ecran afişaj digital a valorii lightmetrului la unitatea de măsură
temperaturii măsurate; şi control (HT10X);
33 – selector temperatură; 44, 45, 46, 47 - priză conectare
34 – port USB; termocuple.
35 – priză conectare termocuplu
T6;
66 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Notaţii şi relaţii de calcul

Denumire Unitate de
Simbol
măsură [SI]
Constanta lui Stefan Boltzmann σ0 (=5,67.10-8) W.m-2.K-4
Diametrul plăcii din cupru D m
Distanţa sursă de căldură – radiometru x m
Factorul de formă F -
Fluxul termic unitar de suprafaţă q1 W.m-2
transmis de sursă
Fluxul termic unitar de suprafaţă q2 W.m-2
teoretic primit de radiometru
Fluxul termic Q W
Indicaţia radiometrului (Fluxul termic R W.m-2
real primit de radiometru)
Intensitatea de radiaţie I W/(m2·sr)
Puterea totală de emisie E W.m-2
Radiozitatea totală J W.m-2
Suprafaţa de transfer de căldură S m2
Temperatura sursei de căldură T1(=t1+273) K
Temperatura radiometrului (a mediului T2 K
ambiant)
Temperatura plăcilor T3,4,5(=t+273) K
Tensiunea aplicată sursei de căldură V V
Unghiul solid Ω sr
Unghiul format de raza vectoare care ϕ1, ϕ2 rad
uneşte centrele a două suprafeţe cu
normala la acestea

Indici folosiţi:
1 – sursa de căldură
2 – radiometru

Considerând două suprafeţe oarecare dS1 şi dS2 situate la distanţa L una

de cealaltă (figura 4.4) şi raza vectoare care uneşte centrele celor două
suprafeţe formând cu normalele la acestea unghiurile ϕ1, respectiv ϕ2, fluxul
transmis prin radiaţie de suprafaţa dS1 către dS2, se poate exprima cu relaţia:
dQ&1→2 = I1 cos ϕ1dS1dΩ 2−1 [W] (4.1)
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 67

dS2

n2 dS2cosϕ2
ϕ2

n1 L S2, T2
dΩ2-1
ϕ1
dS1 n1

dS1
S1, T1

Fig. 4.4. Radiaţia termică între două suprafeţe oarecare

Unghiul solid dΩ2-1 se poate exprima cu relaţia:

dS cos ϕ
dΩ 2−1 = 2 2 2 [sr] (4.2)
L
şi în consecinţă ecuaţia (4.1) devine:
cos ϕ1 cos ϕ 2
dQ&1→2 = I 1 dS1dS 2 [W] (4.3)
L2
Considerând atât radiaţia emisă, cât şi cea reflectată difuz, în relaţia
(4.3) se va utiliza intensitatea totală emisă şi reflectată Ie+r, sau radiozitatea
I
totală a suprafeţei 1 către 2, J 1 = 1e+ r , rezultă:
π
cos ϕ1 cos ϕ 2
dQ&1→2 = J 1 dS1dS 2 [W] (4.4)
πL2
Astfel, fluxul radiat de suprafaţa 1 către suprafaţa 2 se obţine prin
integrare:
cos ϕ1 cos ϕ 2
Q&1→2 = J 1 ∫ ∫ dS1dS 2 [W] (4.5)
S1 S 2
πL2
Se defineşte factorul de formă (sau coeficientul unghiular mediu de
radiaţie) F12, fracţiunea din fluxul radiat de suprafaţa 1 care este interceptat
de suprafaţa 2:
Q
F12 = 1→ 2 (4.6)
S1 J1
sau:
1 cos ϕ1 cos ϕ 2
F12 = ∫ ∫
S1 S 1 S 2 πL2
dS1 dS 2 (4.7)

În mod analog se defineşte factorul de formă F21:

68 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

1 cos ϕ1 cos ϕ 2
F21 =
S2 ∫∫
S 1 S2
πL2
dS1dS 2 (4.8)

Rezultă astfel relaţia de reciprocitate:

S1 F12 = S 2 F21 (4.9)
Fluxul radiat de suprafaţa 1 către suprafaţa 2 va fi:
Q1→2 = S 1 J 1 F12 (4.10)
Dacă considerăm corpul negru, radiozitatea este egală cu puterea de
emisie şi în consecinţă:
Q1→2 = S1 E01 F12 (4.11)
Analog fluxul radiat de suprafaţa 2 către suprafaţa 1 va fi:
Q2→1 = S1 E02 F12, (4.12)
iar, fluxul net transferat de la suprafaţa 1 la suprafaţa 2 este:
Q12 = Q1→2 − Q2→1 (4.13)
sau:
Q12 = S1 E01 F12 − S 2 E02 F21 (4.14)
sau:
Q12 = S1 F12 ( E 01 − E 02 ) = S 2 F21 ( E01 − E02 ) (4.15)
rezultă expresia fluxului net unitar raportat la suprafaţa radiometrului:
Q12 4 4
= F21 ( E 01 − E02 ) = F21σ 0 (T1 − T2 ) (4.16)
S2

n1
ϕϕ
1 1
ϕ2
rD

S1
dS n
S2 dΩ ≡
L2

Fig. 4.5. Calculul coeficientului unghiular mediu de radiaţie

Coeficientului unghiular mediu de radiaţie se poate calcula cu relaţia

(4.17) (a se vedea notaţiile din figura 4.5):

1 cos ϕ1 cos ϕ 2
F21 =
S2 ∫∫
S1 S2
πL2
dS1dS 2 (4.17)

Dacă se face aproximaţia S2 << S1 atunci ϕ1= ϕ2 = ϕ şi rezultă:

Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 69

2 cos 2 ϕ D 2 1 2 D2
F21 = = (1 − sin ϕ ) (4.18)
L2 4 2 4 L2
cos 2 ϕ D
cos 2 ϕ
F21 = ∫ dS1 = ∫0 πL2 2πrdr
2

S1
πL2

dar:

sin ϕ D sin 2 ϕ D 2 sin 2 ϕ D2

= ⇒ = ⇒ = (4.19)
cos ϕ 2 L cos 2 ϕ 4 L2 1 − sin 2 ϕ 4 L2

Deci:
F21=sin2ϕ (4.20)

Înlocuind în (4.16) obţinem:

Q12
= F21 ( E01 − E 02 ) = sin 2 ϕσ 0 (T1 − T2 ) =q2 [W.m-2]
4 4
(4.21)
S2

unde q2 = sin 2 ϕσ 0 (T1 − T2 ) [W.m-2], reprezintă fluxul termic unitar

4 4

teoretic captat de radiometru, iar q1 = σ0 (T14 – T24) [W.m-2], reprezintă

fluxul termic unitar transmis de sursa de căldură care poate fi determinat
prin legea lui Stefan – Boltzmann.
Înainte de demararea lucrării trebuie făcute următoarele verificări:

asiguraţi-vă că sursa de căldură este ataşată în mod corespunzător
în capătul din partea stângă a barei rigide de aluminiu;

montaţi radiometrul (dacă este cazul) pe căruciorul din partea
dreaptă a standului şi asiguraţi-vă că şurubul de prindere este bine
strâns;

deplasaţi radiometrul la o distanţă de 900 mm faţă de sursa de
căldură;

conectaţi radiometrul la sursa HT10XC, borna marcată cu R, prin
intermediul cablului de legătură (14);

aşteptaţi până când radiometrul se stabilizează la temperatura
camerei, şi apoi faceţi reglajul de zero al acestuia cu ajutorul
potenţiometrului (42);

conectaţi termocuplul corespunzător sursei de căldură la borna
marcată cu T10 a sursei HT10XC;

conectaţi termocuplul corespunzător plăcii lustruite la borna
marcată cu T9 a sursei HT10XC şi plasaţi placa într-un loc în care
70 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

să nu fie influenţată de sursa de radiaţie; acesta va fi folosită pentru

măsurarea temperaturii mediului ambiant;

reglaţi potenţiometrul ce controlează tensiunea la zero (28);

asiguraţi-vă că selectorul (26) se află pe poziţia MANUAL;

asiguraţi-vă că instalaţia este conectată la o sursă de tensiune.
Prima operaţie constă în asigurarea alimentării cu energie electrică a
instalaţiei. De asemenea, trebuie avut grijă, ca în timpul funcţionării, sursa
de căldură ce va deveni foarte fierbinte, să nu fie atinsă.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 71

4.1. Verificarea Legii lui Lambert

4.1.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop verificarea legii lui Lambert. Experimentul
efectuat îşi propune demonstrarea faptului că intensitatea totală de radiaţie
într-o direcţie dată (către o suprafaţă) este invers proporţională cu pătratul
distanţei de la sursa de radiaţie la suprafaţă, măsurată în direcţia normală la
suprafaţă.
Legea lui Lambert stabileşte energia radiată de o suprafaţă în direcţia
unei alte suprafeţe. Potrivit acestei legi intensitatea totală de radiaţie a
corpului negru într-o direcţie dată este proporţională cu produsul dintre
intensitatea de radiaţie totală în direcţia normală la suprafaţă şi cosinusul
unghiului θ, format de cele două direcţii:

I θ = I n cos θ . [W/(m2·sr)] (4.22)

Dacă se consideră energia emisă de un flux paralel şi îngust de radiaţie,

intensitatea totală a radiaţiei emise în absenţa unui mediu absorbant este
constantă. În realitate, radiaţia emisă de o suprafaţă nu se comportă la fel. La
o distanţă x faţă de sursa de căldură, fluxul radiant emis este distribuit sub
forma unei suprafeţe emisferice de rază x. Dacă distanţa creşte la 2x, atunci
suprafaţa emisferei creşte de patru ori (figura 4.6.).
Un radiometrul se poate amplasa în interiorul suprafeţei emisferei, iar
distanţa sursă de căldură – radiometru, se poate considera ca fiind raza
acesteia. În cazul în care radiometrul este depărtat de sursă, raza emisferei
va creşte, şi ca urmare indicaţie acestuia se va diminua invers proporţional
cu pătratul distanţei.

4.1.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi tensiunea sursei de alimentare la valoarea de 20 V. Aşteptaţi
până când temperatura sursei de căldură se stabilizează (T1).
Schema de principiu a instalaţiei este prezentată în figura 4.7.
72 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Fig. 4.6. Distribuţia fluxului radiant emis de o suprafaţă

(conform legii lui Lambert)

Fig. 4.7. Schema de principiu a instalaţiei

În momentul în care temperatura T1 este stabilă (aceasta se

monitorizează la sursa HT10XC), înlăturaţi scutul de protecţie de la
senzorul radiometrului (ce se află la 900 mm faţă de sursă), şi faceţi
următoarele citiri (trebuie avut în vedere că radiometrul are nevoie de
aproximativ 90 secunde pentru a se stabiliza):

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura mediului ambiant T2 °C
- Distanţa sursă de căldură – radiometru x=0,9 m
- Indicaţia radiometrului R W.m-2

Poziţionaţi radiometrul la 800 mm faţă de sursa de căldură şi repetaţi

citirile.
Repetaţi citirile poziţionând radiometrul cu câte 100 mm mai aproape
de sursa de căldură, până la o distanţă minimă între sursă şi radiometru de
300 mm.
După ce s-a încheiat şi ultimul set de citiri, repoziţionaţi radiometrul în
capătul din dreapta, cât mai departe de sursa de căldură, şi readuceţi
tensiunea la zero.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 73

Nu trebuie atinsă sursa de căldură deoarece acesta va fi extrem de

fierbinte la încheierea lucrării de laborator.
La încheierea setului de măsurători se va completa tabelul 4.1

Tabelul 4.1
Tabel cu date experimentale
T1 [°C] T2 [°C] x [m] R [W.m-2]

Se va trasa graficul lg(R) = f (lg(x)) şi se va determina panta dreptei,

verificându-se dacă aceasta are valoarea -2, ca în figura 4.8, prezentată ca
exemplu. (Conform consideraţiilor teoretice prezentate la capitolul de notaţii
şi relaţii de calcul, fluxul termic variază invers proporţional cu pătratul
distanţei între sursă şi receptor, iar prin logaritmare şi reprezentare grafică a
variaţiei fluxului în funcţie de distanţă, se obţine o dreaptă cu panta -2. (lg x
-2
= -2 lg x)
2,4

2,2

1,8
lg(R)

1,6

1,4

1,2

1
-0,6 -0,5 -0,4 -0,3 -0,2 -0,1 0
lg(x)

Fig. 4.8. Influenţa variaţiei distanţei sursă-radiometru asupra fluxului termic captat
de radiometru – exemplu

S-a demonstrat astfel că intensitatea totală de radiaţie într-o direcţie dată

(către o suprafaţă), adică radiaţia captată de radiometru, descreşte cu
distanţa faţă de sursa de căldură.
Panta dreptei de -2, arată faptul că dublându-se distanţa sursă –
radiometru, radiaţia captată de acesta se reduce de 4 ori.
Se calculează panta dreptei din graficul de mai sus, rezultând valoarea
-1.82, valoare apropiata de cea teoretică (-2).
74 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

4.2. Verificarea Legii lui Stefan-Boltzmann

4.2.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop verificarea pe cale experimentală a Legii lui
Stefan-Boltzmann. Aceasta reprezintă legea fundamentală a radiaţiei
termice, ce stabileşte că, puterea totală de emisie a corpului negru este
proporţională cu temperatura absolută a acestuia la puterea a patra:

4
 T 
4
E 0 = σ 0T = C 0   [W.m-2], (4.23)
 100 

unde: σ0 = 5,67·10-8; C0 = 5,67 [W/(m2K4)] reprezintă coeficienţii de

radiaţie ai corpului negru.
Pentru corpurile cenuşii puterea totală de emisie se calculează cu
relaţia:
4
 T  . -2
E = ε(T )E0 = ε(T )C0   [W m ], (4.24)
 100 
unde: ε(T) este factorul de emisie total al corpului.

4.2.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi tensiunea sursei de alimentare la valoarea de 4 V. Aşteptaţi până
când temperatura sursei de căldură se stabilizează (T1). Schema de principiu
a instalaţiei a fost prezentată în figura 4.7.
În momentul în care temperatura T1 este stabilă (aceasta se
monitorizează la sursa HT10XC), deplasaţi radiometrul la 300 mm faţă de
sursa de căldură, înlăturaţi scutul de protecţie de la senzorul acestuia, şi
faceţi următoarele citiri (trebuie avut în vedere că radiometrul are nevoie de
aproximativ 90 secunde pentru a se stabiliza):

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura mediului ambiant T2 °C
- Distanţa sursă de căldură – radiometru x=0,3 m
- Indicaţia radiometrului R W.m-2

Poziţionaţi radiometrul la 900 mm faţă de sursa de căldură şi creşteţi

tensiunea de alimentare la 8 V. Aşteptaţi până când temperatura sursei de
căldură se stabilizează.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 75

În momentul în care temperatura T1 este stabilă, deplasaţi radiometrul la

300 mm faţă de sursa de căldură, înlăturaţi scutul de protecţie de la senzorul
acestuia, şi repetaţi citirile.
Repetaţi procedura indicată mai sus, crescând tensiunea de alimentare
(U) pe rând la 12, 16, 20 şi 24 V.
După ce s-a încheiat şi ultimul set de citiri, repoziţionaţi radiometrul în
capătul din dreapta, cât mai departe de sursa de căldură, şi readuceţi
tensiunea la zero.
Nu trebuie atinsă sursa de căldură deoarece acesta va fi extrem de
fierbinte la încheierea lucrării de laborator.
La încheierea setului de măsurători se va completa tabelul 4.2:

Tabelul 4.2
Tabel cu date experimentale
U [V] T1 [°C] T2 [°C] x [m] R [W.m-2]
0,3
0,3

Dacă distanţa dintre sursa de căldură şi radiometru se menţine

constantă, atunci se poate calcula factorul de formă (F), inversul
coeficientului unghiular mediu de radiaţie (1/F21 – adimensional): 1/F21=
q1/R. Acesta ar trebui să rămână aproximativ constant pentru ca legea lui
Stefan-Boltzmann să fie satisfăcută.

4.2.3. Exemplu de calcul

Mărimi măsurate:
- tensiunea sursei de alimentare: U= 24 V;
- indicaţia radiometrului: R= 276 [W.m-2];
- temperatura sursei de alimentare: T1 = 434 °C;
- temperatura mediului ambiant: T2= 26,7 °C.

Mărimi calculate:
- fluxul termic unitar transmis de sursa de căldură: q1=σ0 (T14 –
T24)[W.m-2];
- inversul coeficientului unghiular mediu de radiaţie: 1/F21= q1/R.
Pentru exemplificarea lucrării se consideră datele experimentale si
calculate prezentate în tabelele de mai jos.
76 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Tabelul 4.3
Tabel cu date experimentale
U [V] T1 [°C] T2 [°C] x [m] R [W.m-2]
4 49 24,6 0,3 6
8 99 24,7 0,3 17
12 178 24,9 0,3 46
16 254 26 0,3 93
20 348 26,3 0,3 168
24 434 26,7 0,3 276

Tabelul 4.4
Tabel cu date calculate
q1 [W.m-2] 1/F21 [-]
164,7973 27,46622
640,4656 37,67445
1899,246 41,28795
3920,287 42,15362
7977,368 47,48433
13709 49,6703

Se observă că de la o tensiune superioară valorii de 8 V, factorul de

formă F, rămâne aproximativ constant.
În cadrul acestui exerciţiu erorile pot apărea datorită variaţiei de
temperatură pentru T1 şi T2 pe parcursul măsurătorilor (temperaturi
presupuse teoretic constante), erori care ridicate la puterea a patra devin
semnificative.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 77

4.3. Transferul de căldură prin radiaţie între două corpuri oarecare

4.3.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop verificarea faptului că intensitatea totală de
radiaţie măsurată de radiometru, depinde de radiaţia emisă de sursă şi este
direct proporţională cu unghiul solid sub care se vede radiometru din centrul
sursei de căldură.

4.3.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi tensiunea sursei de alimentare la valoarea de 20 V. Aşteptaţi
până când temperatura sursei de căldură se stabilizează (T1). Schema de
principiu a instalaţiei a fost prezentată în figura 4.7.
În momentul în care temperatura sursei este stabilă (aceasta se
monitorizează la sursa HT10XC), înlăturaţi scutul de protecţie de la
senzorul radiometrului, şi faceţi următoarele citiri (trebuie avut în vedere că
radiometrul are nevoie de aproximativ 90 secunde pentru a se stabiliza):

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura mediului ambiant T2 °C
- Distanţa sursă de căldură – radiometru x=0,9 m
- Indicaţia radiometrului R W.m-2

Poziţionaţi radiometrul la 800 mm faţă de sursa de căldură şi repetaţi

citirile.
Repetaţi citirile poziţionând radiometrul cu câte 100 mm mai aproape
de sursa de căldură, până la o distanţă minimă între sursă şi radiometru de
300mm.
După ce s-a încheiat şi ultimul set de citiri, repoziţionaţi radiometrul în
capătul din dreapta, cât mai departe de sursa de căldură, şi readuceţi
tensiunea la zero.
Nu trebuie atinsă sursa de căldură deoarece acesta va fi extrem de
fierbinte la încheierea lucrării de laborator.
La încheierea setului de măsurători se va completa tabelul 4.1.

4.3.3. Exemplu de calcul

Mărimi măsurate:
- indicaţia radiometrului: R= 28 [Wm-2];
- distanţa sursă – radiometru: x= 0,8 [m]
- temperatura sursei de alimentare: T1 = 352°C;
- temperatura mediului ambiant: T2= 24,8 °C.
78 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Mărimi calculate:
- fluxul termic unitar transmis de sursa de căldură: q1 = σ0 (T14 –
T24)[Wm-2];
- coeficientului unghiular mediu de radiaţie: F21= sin2(arctg (r/x));
Calculul coeficientului unghiular mediu de radiaţie se face ţinând
cont de următoarele dimensiuni geometrice:

placa circulară din cupru (10) are 100 mm diametru, deci
o rază de r=50 mm;

distanţa de la sursa de căldură la radiometru, x, este
variabilă între 300 şi 900 mm.
- fluxul termic unitar teoretic captat de radiometru q2 = F12σ0 (T14 –
T24) [W.m-2].
Pentru exemplificarea lucrării se consideră datele experimentale şi
calculate prezentate în tabelele 4.5 şi 4.6.

Tabelul 4.5
Tabel cu date experimentale
T1 [°C] T2 [°C] x [m] R [W.m-2]
352 24,8 0,90 23
352 24,8 0,80 28
353 24,8 0,70 36
353 24,8 0,60 47
353 24,8 0,50 65
353 24,8 0,40 97
353,5 24,9 0,30 170

Tabelul 4.6
Tabel cu date calculate
q1 [W.m-2] F12= sin2(ϕ) q2[W.m-2]
8205,788 0,003077 25,249
8205,788 0,003891 31,929
8261,292 0,005076 41,935
8261,292 0,006897 56,974
8261,292 0,009901 81,795
8261,292 0,015385 127,097

Se observă că q2 (fluxul termic unitar teoretic captat de radiometru) este

comparabil cu R (fluxul termic unitar real captat de radiometru), în special
la distanţe mari între sursa de căldură şi radiometru.
În cadrul acestei lucrări erorile pot apărea datorită variaţiei de
temperatură T1 şi T2 (temperaturi presupuse teoretic constante) pe parcursul
măsurătorilor, erori care ridicate la puterea a patra devin semnificative.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 79

4.4. Determinarea factorului de emisie al diferitelor suprafeţe

4.4.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop determinarea factorului de emisie al diferitelor
suprafeţe lustruite, gri (mate) comparat cu cel al corpului negru.

4.4.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi tensiunea sursei de alimentare la valoarea de 20 V. Poziţionaţi
căruciorul pe care vor fi montate plăcile cu indexul din stânga la 70 mm de
sursa de căldură. Conectaţi termocuplul corespunzător plăcii negre la borna
marcată cu T7 a sursei HT10XC. Conectaţi termocuplul corespunzător plăcii
gri mate la borna marcată cu T8 a sursei HT10XC.
Ataşaţi la căruciorul culisant dintre sursa de căldură şi radiometru placa
neagră, cea conectată la borna T7. Aşteptaţi până când temperatura sursei de
căldură (T1) şi temperatura plăcii (T3) se stabilizează.

Fig. 4.9. Schema de principiu a instalaţiei

În momentul în care temperaturile T1 şi T3 sunt stabile (acestea se

monitorizează la sursa HT10XC), înlăturaţi scutul de protecţie de la
senzorul radiometrului, mutaţi-l la 350 mm de sursa de căldură sau 300 mm
faţă de placă, şi faceţi următoarele citiri (Trebuie avut în vedere că
radiometrul are nevoie de aproximativ 90 secunde pentru a se stabiliza):

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura mediului ambiant T2 °C
- Temperatura plăcii negre T3 °C
80 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

- Distanţa sursă de căldură – radiometru x=0,35 m

- Indicaţia radiometrului R W.m-2

Repoziţionaţi radiometrul la 900 mm faţă de sursa de căldură şi

înlăturaţi cu grijă din montaj placă neagră, punând-o într-o locaţie în care să
nu existe pericol de accidente. Trebuie avut în vedere că atât placă cât şi
sursa de căldură sunt foarte fierbinţi la acest moment, şi nu trebuie atinse
suprafeţele lor din metal.
Repetaţi citirile poziţionând radiometrul la o distanţă de sursă de 350
mm şi înlocuind placa neagră cu placa gri mat.

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura mediului ambiant T2 °C
- Temperatura plăcii gri mat T4 °C
- Distanţa sursă de căldură – radiometru x=0,35 m
- Indicaţia radiometrului R W.m-2

Repoziţionaţi radiometrul la 900 mm faţă de sursa de căldură şi

înlăturaţi cu grijă din montaj placa gri mat, punând-o într-o locaţie în care să
nu existe pericol de accidente. Trebuie avut în vedere că atât placa cât şi
sursa de căldură sunt foarte fierbinţi la acest moment, şi nu trebuie atinse
suprafeţele lor din metal.
Repetaţi citirile poziţionând radiometrul la o distanţă de sursă de 350
mm şi înlocuind placa gri mat cu placa lustruită ce a fost folosită pentru
determinarea temperaturii mediului ambiant în cadrul determinărilor
anterioare.

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura plăcii lustruite T5 °C
- Distanţa sursă de căldură – radiometru x=0,35 m
- Indicaţia radiometrului R W.m-2

După ce s-a încheiat şi ultimul set de citiri, repoziţionaţi radiometrul în

capătul din dreapta, cât mai departe de sursa de căldură, şi readuceţi
tensiunea la zero.
Nu trebui atinsă sursa de căldură deoarece acesta va fi extrem de
fierbinte la încheierea lucrării de laborator.
La încheierea setului de măsurători se va completa tabelul 4.7:
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 81

Tabelul 4.7
Tabel cu date experimentale
T1 [°C] Tp (placă) x [m] R [W.m-2]
[°C]

4.4.3. Exemplu de calcul

Conform legii lui Stefan – Boltzmann, fluxul termic transmis prin
radiaţie de către un corp receptor, considerat corp cenuşiu, se defineşte ca:

q = εFσ0 (T14 – T24) (4.25)

unde: ε reprezintă factorul de emisie total al corpului (ε=1 pentru corpul

negru);
F reprezintă coeficientului unghiular mediu de radiaţie.
Pentru cazurile în care corpul receptor nu este un corp negru, factorul
de emisie se poate calcula cu relaţia 4.26:

ε=R/[σ0 (Tp4 – T24)F] (4.26)

Mărimi măsurate:
- temperatura sursei de căldură: T1 = 359 [°C] (montaj cu placa
neagră);
- temperatura sursei de căldură: T1 = 359 [°C] (montaj cu placa gri);
- temperatura plăcii negre: T3 = 89,9 [°C];
- temperatura plăcii gri: T4 = 84,7 [°C];
- temperatura mediului ambiant: T2 = 24,7 [°C];
- distanţa sursa radiometru: x = 0,35 [m];
- indicaţia radiometrului: R = 33 [W.m-2] (montaj cu placa neagră);
- indicaţia radiometrului: R’ = 30 [W.m-2] (montaj cu placa gri).

Mărimi calculate:
(
- fluxul termic emis de sursă: q1= σ 0 ⋅ T14 − T24 [W.m-2] ; )
(
- fluxul termic primit de placă : qpp= F1 ⋅ σ 0 ⋅ T14 − T24 [W.m-2]; )
- fluxul termic emis de palcă :
( ) (
qep= ε ⋅ F1 ⋅ σ 0 ⋅ T14 − T24 = σ 0 ⋅ T p4 − T24 ; )
(
- fluxul termic primit de radiometru : R = F2 ⋅ σ 0 ⋅ T p4 − T24 [W.m-2]. )
82 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Înlocuind σ 0 ⋅ (T p4 − T24 ) din ecuaţia ce stabileşte fluxul termic emis de

placă în ecuaţia ce stabileşte fluxul termic primit de radiometru, rezultă:
 ε =1 R
 F1 ⋅ F 2 corp =negru σ ⋅ T 4 − T 4
( )

(
R = ε ⋅ F1 ⋅ F 2 ⋅ T14 − T 24 ) ⇔  '
0 1 2

ε = R

 ( )
F1 ⋅ F 2 ⋅ σ 0 ⋅ T14 − T 24

Pentru exemplificarea lucrării se consideră datele experimentale şi

calculate prezentate în tabelele de mai jos.

Tabelul 4.8
Tabel cu date experimentale
placa neagră
T1 [°C] T3 [°C] T2 [°C] x [m] R [W.m-2]
361 91,7 26,7 0,30 40
placa gri mat
T1 [°C] T4 [°C] T2 [°C] x [m] R [W.m-2]
354 71,0 25,5 0,30 30
placa lustruită
T1 [°C] T5 [°C] T2 [°C] x [m] R [W.m-2]
366 52,9 26,0 0,30 15

Tabelul 4.9
Tabel cu date calculate
Tip placă . -2
q1 [W m ] qep [W.m-2] F1.F2 ε
Neagră 8703,51 545,62 0,0046 1,000
Gri 8311,04 342,03 0,0046 0,785
Lustruită 9000,19 186,44 0,0046 0,363
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 83

4.5. Studiul influenţei unei fante asupra transferului de căldură prin

radiaţie între două corpuri oarecare

4.5.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop demonstrarea faptului că fluxul termic radiant
transmis între două suprafeţe oarecare depinde de geometria ansamblului, şi
de procentul în care acestea sunt vizibile una faţă de alta. Prin introducerea
unei fante variabile între sursa de căldură şi radiometru se poate demonstra
faptul că radiaţia primită de radiometru depinde de procentul vizibil din
suprafaţa sursei de căldură.
Fluxul termic schimbat prin radiaţie între o sursă de căldură i (corp
negru) şi o altă suprafaţă j (corp negru), depinde de procentul în care acestea
sunt vizibile una faţă de alta.
Dacă se consideră cazul în care o suprafaţă mică, fierbinte de
temperatură Ta şi arie Aa este înconjurată de o suprafaţă considerabilă, mai
rece, de temperatură Tb şi arie Ab (figura 4.10), fluxul termic transmis prin
radiaţie între cele două suprafeţe (Qab), este dat de următoarea relaţie:

(
Qab = Aa × Fab × σ × Ta − Tb
4 4
) (4.27)

Fig. 4.10. Fluxul termic radiant transmis între două suprafeţe oarecare

Acest exemplu de calcul al fluxului termic transmis prin radiaţie este

aplicabil în cazul unei surse de căldură ce radiază în mediul ambiant.
Când între cele două suprafeţe sunt introduse plăci de o deschidere
variabilă, factorul de formă se schimbă proporţional cu aceasta.

4.5.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi tensiunea la 20 V. Aşteptaţi până când temperatura sursei de
căldură (T1) se stabilizează. Poziţionaţi căruciorul pe care vor fi montate
plăcile cu deschidere variabilă la 200 mm de sursa de căldură; nu montaţi
plăcile de la începutul lucrării, ci doar după ce temperatura sursei de căldură
este stabilă.
84 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Fig. 4.11. Schema de principiu a instalaţiei

În momentul în care temperatura T1 este stabilă (acestea se

monitorizează la sursa HT10XC), înlăturaţi scutul de protecţie al
radiometrului, mutaţi-l la 300 mm de sursa de căldură, montaţi plăcile cu
faţa de plută înspre radiometru şi cu o deschizătura w=0 mm între ele,
poziţionaţi căruciorul mobil pe care sunt montate la 200 mm faţă de sursa de
căldură şi faceţi următoarele citiri (trebuie avut în vedere că radiometrul are
nevoie de aproximativ 90 secunde pentru a se stabiliza):

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura mediului ambiant T2 °C
- Deschiderea fantei w(=0) mm
- Indicaţia radiometrului R W.m-2

Repoziţionaţi radiometrul la 900 mm faţă de sursa de căldură şi măriţi

deschizătura dintre plăci la 5 mm. Trebuie avut în vedere că sursa de căldură
este foarte fierbinte la acest moment, şi nu trebuie atinsă.
Repetaţi citirile repoziţionând radiometrul la o distanţă de sursă de 300
mm şi completaţi valorile obţinute in tabelul de mai jos.

- Temperatura sursei T1 °C
- Temperatura mediului ambiant T2 °C
- Deschiderea fantei w(=5) mm
- Indicaţia radiometrului R W.m-2

Repetaţi algoritmul descris mai sus, efectuând acelaşi set de citiri şi

crescând treptat cu câte 5 mm deschizătura dintre plăci faţă de determinarea
anterioară.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 85

În momentul în care se obţine aceeaşi valoare a fluxului termic

înregistrat de radiometru (R=ct) între două determinări succesive, lucrarea
se consideră încheiată.
După ce s-a efectuat şi ultimul set de citiri, repoziţionaţi radiometrul în
capătul din dreapta, cât mai departe de sursa de căldură, şi readuceţi
tensiunea la zero.
Nu trebuie atinsă sursa de căldură deoarece acesta va fi extrem de
fierbinte la încheierea lucrării de laborator.
La încheierea setului de măsurători se va completa tabelul 4.10:

Tabelul 4.10
Tabel cu date experimentale
T1 [°C] T2 [°C] w [m] R [W.m-2]

4.5.3. Exemplu de calcul

La fiecare set de măsurători se va calcula raportul F=R/R0 (indicaţia
absolută), unde R0 reprezintă indicaţia radiometrului la primul set de citiri
(w=0), iar R reprezintă indicaţia curentă a radiometrului.
Reprezentaţi grafic variaţia raportului F (sau a lui R), în funcţie de
deschizătura dintre plăci (fantă), w [m]. Graficul ar trebui sa arate ca cel de
mai jos:

Fig 4.12. Variaţia indicaţiei absolute a senzorului (radiometru) cu deschiderea

fantei

Exemplu de prelucrare a datelor este prezentat în tabelul 4.11.

86 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Tabelul 4.11
Tabel cu date calculate
Nr.crt. w[m] R[W.m-2] T1 [ °C] F=R/R0
1 0 14 367 1
2 0,005 45 365 3,214
3 0,01 88 364 6,286
4 0,015 118 363 8,428
5 0,02 138 363 9,857
6 0,025 154 362 11
7 0,03 175 362 12,5
8 0,035 181 362 12,928
9 0,04 185 362 13,214
10 0,045 184 362 13,143
11 0,05 185 362 13,214

Reprezentarea grafică a datelor este exemplificată în figura 4.13.

14

12

10

8
F [-]

0
0 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 0,06
w [m]

Fig. 4.13. Reprezentarea grafică a datelor - exemplu

Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 87

II. Radiaţia luminoasă

Descrierea instalaţiei experimentale

Instalaţia experimentală (figura 4.14 şi 4.2) este alcătuită dintr-o bară
gradată rigidă de aluminiu (1) pe care este montată o sursă de lumină şi un
detector de radiaţie (lightmetru). Sursa de lumină este formată dintr-o lampă
electrică montată într-o carcasă (16) prevăzută cu un perete de sticlă (17).
Elementul este alimentat la tensiune joasă pentru a asigura protecţia
operatorului. Sursa poate fi rotită cu 180°. Unghiul de difuzie, raportat la
axa lightmetrului (detectorul de radiaţie luminoasă), poate fi măsurat cu
ajutorul unui raportor (18), ce se află pe bara suport. Lampa este
dimensionată să producă 40 W la o tensiune de 24 Vc.c. Tensiunea de
alimentare, deci şi puterea electrică disipată în elementul de încălzire, poate
fi variată şi măsurată prin intermediul unităţii de măsură şi control (HT10X)
(figura 4.3). Sursa de radiaţie este montată la capătul de stânga al barei
suport şi este fixată de aceasta cu ajutorul unui şurub (6).

Fig. 4.14. Vedere din faţă a instalaţiei experimentale

Radiaţia provenită de la sursa de lumină este măsurată cu ajutorul unui

detector de radiaţie denumit lightmetru (23), ce poate fi poziţionat de-
alungul barei rigide de aluminiu cu ajutorul unui cărucior mobil (2).
Lightmetrul este fixat de cărucior cu ajutorul unui şurub (13). Senzorul
aparatului este îndreptat către sursa de lumină. Detectorul de radiaţie se
montează la borna marcată cu L a unităţii de măsură şi control (HT10X)
prin intermediul firului de legătură (24).
88 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Notaţii şi relaţii de calcul

Unitate de
Denumire Simbol
măsură [SI]
Tensiunea aplicată sursei de lumină V V
Distanţa sursă de lumină – lightmetru x m
Gradul de absorbţie al filtrului α -
Grosimea filtrului t m
Indicaţia lightmetrului L Lux
Unghiul sursei de căldură φ grade
Raza r m

Înainte de demararea lucrării trebuie făcute următoarele verificări:

asiguraţi-vă că sursa de lumină este ataşată în mod corespunzător în
capătul din partea stângă a barei rigide de aluminiu;

asiguraţi-vă că există în camera în care se va desfăşura lucrarea
condiţii similare cu ale unei camere obscure;

montaţi lightmetrul (dacă este cazul) pe căruciorul din partea
dreapta a standului şi asiguraţi-vă că şurubul de prindere este bine
strâns;

deplasaţi iniţial lightmetrul la o distanţă de 200 mm faţă de sursa de
lumină;

conectaţi lightmetrul la sursa HT10XC, borna marcată cu L, prin
intermediul firului de legătură (24);

aşteptaţi până când lightmetrul se stabilizează la temperatura
camerei (aproape instantaneu);

reglaţi potenţiometrul (28) ce controlează tensiunea astfel încât
indicaţia lightmetrului să fie de 230 Lux;

asiguraţi-vă că selectorul (26) se află pe poziţia MANUAL;

asiguraţi-vă că instalaţia este conectată la o sursă de tensiune.
Prima operaţie constă în demararea alimentării cu energie electrică. De
asemeni trebuie avut grijă că în timpul funcţionării, sursa de lumină va
deveni foarte fierbinte, deci nu trebuie atinsă.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 89

4.6. Verificarea Legii lui Lambert (pentru sursa de lumină)

4.6.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop verificarea legii lui Lambert pentru o sursă de
lumină, stabilirea faptului că intensitatea totală de radiaţie luminoasă într-o
direcţie dată (către o suprafaţă) este invers proporţională cu pătratul distanţei
de la sursa de radiaţie la suprafaţă, măsurată în direcţia normală la suprafaţă
(a se vedea lucrarea 4.1.).

4.6.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi iniţial tensiunea sursei de alimentare astfel încât indicaţia
lightmetrului să fie 230 Lux (U≅14,7 V).
În momentul în care indicaţia lightmetrului este stabilă (aceasta se
monitorizează la sursa HT10XC), faceţi următoarele citiri:

- Tensiunea de alimentare U V
- Distanţa sursă de lumină – lightmetru x=0,2 m
- Indicaţia lightmetrului L Lux

Poziţionaţi radiometrul la 300 mm faţă de sursa de lumină şi în

momentul în care indicaţia lightmetrului este stabilă (aproape instantaneu),
repetaţi citirile:

- Tensiunea de alimentare U V
- Distanţa sursă de lumină – lightmetru x=0,3 m
- Indicaţia lightmetrului L Lux

Fig. 4.15. Schema de principiu a instalaţiei

90 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Repetaţi citirile poziţionând lightmetrul cu câte 100 mm mai departe de

sursa de lumină, până la o distanţă maximă între sursă şi lightmetru de 900
mm.
După ce s-a încheiat şi ultimul set de citiri, readuceţi tensiunea la zero.
Nu trebuie atinsă sursa de lumină deoarece acesta va fi extrem de
fierbinte la încheierea lucrării de laborator.
La finalizarea setului de măsurători se va completa tabelul 4.12.

Tabelul 4.12
Tabel cu date experimentale
U [V] L [Lux] x [m]

Se va trasa graficul lg (L) = f (lg (x)) şi se va determina panta dreptei,

verificându-se dacă aceasta are valoarea -2.
Se va stabili variaţia intensităţii totale de radiaţie cu distanţa faţă de
sursă.
S-a demonstrat astfel că intensitatea totală de radiaţie într-o direcţie dată
(către o suprafaţă), adică radiaţia captată de lightmetru, descreşte cu distanţa
faţă de sursa de căldură.
Panta dreptei egală cu -2, arată faptul că dublându-se distanţa sursă –
radiometru, radiaţia captată de acesta se reduce de patru ori.

4.6.3. Exemplu de calcul

Exemplu de prelucrare a datelor este prezentat in tabelul 4.13.

Tabelul 4.13
Tabel cu date experimentale
U [V] L [Lux] x [m]
14,7 15 0,90
14,7 19 0,80
14,7 24 0,70
14,7 32 0,60
14,7 45 0,50
14,7 68 0,40
14,7 115 0,30
14,7 230 0,20

Reprezentarea grafică a datelor este exemplificată in figura 4.16.

Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 91

2,5

1,5
lg(L)

0,5

0
-0,6 -0,5 -0,4 -0,3 -0,2 -0,1 0
lg(x)

Fig. 4.16. Influenţa variaţiei distanţei sursă - lightmetru asupra fluxului

termic captat de lightmetru – exemplu

Se calculează panta dreptei din graficul de mai sus, rezultând valoarea -

1,815, valoare apropiata de cea teoretică (-2).
92 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

4.7. Variaţia fluxului radiativ transmis de o sursă cu poziţia acesteia

4.7.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop verificarea faptului că fluxul radiativ emis de o
sursă către o suprafaţă într-o direcţie ce face un unghi oarecare cu normala
la aceasta, este proporţional cu produsul dintre fluxul normal pe suprafaţă şi
cosinusul unghiului făcut cu normala la acesta.

4.7.2. Efectuarea lucrării

Reglaţi iniţial tensiunea astfel încât indicaţia lightmetrului să fie 230
Lux (U≅14,7 V). Verificaţi că unghiul pe care îl face sursa de căldură θ = 0
grade.
În momentul în care indicaţia lightmetrului este stabilă (aceasta se
monitorizează la sursa HT10XC), faceţi următoarele citiri:

- Tensiunea de alimentare U V
- Distanţa sursă de lumină – lightmetru x=0,2 m
- Indicaţia lightmetrului L Lux
- Unghiul θ θ = 0 grade grade

Rotiţi sursa de căldură în sensul orar cu un unghi de 10 grade faţă de

direcţia iniţială, şi în momentul în care indicaţia lightmetrului este stabilă
(aproape instantaneu), repetaţi citirile:

- Tensiunea de alimentare U V
- Distanţa sursă de lumină – lightmetru x=0,3 m
- Indicaţia lightmetrului L Lux
- Unghiul θ θ = 10 grade grade

Repetaţi procedura descrisă mai sus, crescând unghiul cu câte 10 grade

în sensul orar (-), până la un unghi maxim de 90 grade.
Procedura descrisă mai sus se va relua după readucerea sursei de lumină
în poziţia iniţială, şi rotind-o cu câte 10 grade în sens trigonometric (+),
până la un unghi maxim de 90 grade.
După ce s-a încheiat şi ultimul set de citiri, readuceţi tensiunea la zero.
Nu trebuie atinsă sursa de lumină deoarece acesta va fi extrem de
fierbinte la încheierea lucrării de laborator.
La finalizarea setului de măsurători se va completa tabelul 4.14.
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 93

Tabelul 4.14
Tabel cu date experimentale
U [V] L [Lux] x [m] θ [grade]
14,7 230 0,2 0
14,7 222 0,2 -10
14,7 200 0,2 -20
14,7 165 0,2 -30
14,7 125 0,2 -40
14,7 90 0,2 -50
14,7 56 0,2 -60
14,7 31 0,2 -70
14,7 9 0,2 -80
14,7 1 0,2 -90
14,7 226 0,2 0
14,7 215 0,2 10
14,7 193 0,2 20
14,7 154 0,2 30
14,7 117 0,2 40
14,7 83 0,2 50
14,7 56 0,2 60
14,7 28 0,2 70
14,7 8 0,2 80
14,7 1 0,2 90

Graficul de variaţie a indicaţiei lightmetrului în funcţie de unghiul

sursei, L = f (θ), este exemplificat în figura 4.17.
L=f(teta)

250

200
indicatia lightmetrului [Lux]

150

100

50

0
-100 -80 -60 -40 -20 0 20 40 60 80 100

unghiul teta [grade]

Fig. 4.17. Influenţa unghiului făcut de sursa de radiaţie cu normala la suprafaţă

asupra fluxul radiativ incident - exemplu
94 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

4.8. Verificarea legii absorbţiei (Legea lui Lambert)

4.8.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop demonstrarea faptului că intensitatea totală de
radiaţie luminoasă ce trece printr-un mediu transparent sau semitransparent,
este diminuată proporţional cu grosimea şi gradul de absorbţie al mediului
respectiv (figura 4.18).
Legea absorbţiei (legea lui Lambert) stabileşte expresia intensităţii
luminoase după trecerea printr-un mediu absorbant:

I f = I 0 e − At [Lux] (4.28)

unde: If = intensitatea de radiaţie luminoasă totală după trecerea prin mediul

absorbant [Lux];
I0 = intensitatea de radiaţie luminoasă iniţială [Lux];
t = grosimea materialului absorbant;
A= coeficientul de absorbţie al materialului absorbant.

Fig. 4.18. Schema de principiu a instalaţiei experimentale

Intensitatea de radiaţie luminoasă este diminuată la trecerea prin mediul

absorbant, proporţional cu grosimea acestuia (t) şi coeficientul de absorbţie
al mediul (A).
Fluxul radiant Q& care este incident pe o suprafaţă poate fi absorbit de
aceasta (QA), reflectat (QR) sau poate trece (difuza) prin suprafaţă (QD)
(figura 4.19):
Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 95

Q n

QR

QA

QD

Fig. 4.19. Distribuţia energiei radiante

Q = QA + QR + QD; [W] (4.29)

A + R + D = 1, (4.30)

unde: A este coeficientul de absorbţie, R – coeficientul de reflexie; D –

coeficientul de difuzie.
Coeficienţii A, R, D pot avea valori cuprinse între 0 şi 1, în funcţie de
natura corpului, starea suprafeţei, spectrul radiaţiei incidente şi temperatură.
Corpul negru absoarbe toată radiaţia incidentă, astfel că: A = 1;
R=D=0.
Corpul alb reflectă toată radiaţia incidentă: R = 1; A=D=0.
Corpul diaterm este transparent pentru radiaţia incidentă: D = 1;
A=R=0.
Ecuaţia de mai jos reflectă influenţa intensităţii de radiaţie luminoasă
reflectată la trecerea prin mediu (Ir):

I f = ( I 0 − I r )e − At [Lux] (4.31)

4.8.2. Efectuarea lucrării

Montaţi dispozitivul pe care se vor ataşa filtrele, şi plasaţi-l la 100 mm
de sursa de lumină şi asiguraţi-vă că instalaţia este conectată la o sursă de
tensiune.
96 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

Fig. 4.20. Schema de principiu a instalaţiei

Reglaţi iniţial tensiunea sursei de alimentare astfel încât indicaţia

lightmetrului să fie 230 Lux (U=14,7 V). Verificaţi că unghiul pe care îl
face sursa de căldură este θ = 0 grade.
În momentul în care indicaţia lightmetrului este stabilă (aceasta se
monitorizează la sursa HT10XC), faceţi următoarele citiri:

- Tensiunea de alimentare U V
- Distanţa sursă de lumină – lightmetru x=0,2 m
- Indicaţia lightmetrului (fără filtru montat) L (=I0) Lux
- Unghiul θ θ = 0 grade Grade

Repetaţi procedura descrisă mai sus, montând pe rând:

- un filtru cu grad de absorbţie mediu (1);

- două filtre în paralel cu grad de absorbţie mediu (2);
- trei filtre în paralel cu grad de absorbţie mediu (3);
- un filtru cu grad de absorbţie redus (4);
- un filtru cu grad de absorbţie mediu (5);
- un filtru cu grad de absorbţie mare (6).

Toate filtrele au grosimea t=3mm.

După ce s-a încheiat şi ultimul set de citiri, readuceţi tensiunea la zero.

Nu trebuie atinsă sursa de lumină deoarece acesta va fi extrem de
fierbinte la încheierea lucrării de laborator.

La finalizarea setului de măsurători se va completa tabelul 4.15.

Studiul experimental al transferului de căldură prin radiaţie 97

Tabelul 4.15
Tabel cu date experimentale
Nr.
L [Lux] t [mm]
crt.
0 230 fără filtre
1 203 3
2 185 6
3 169 9
4 218 3
5 201 3
6 170 3

Se va reprezenta grafic variaţia I = f(t), pentru cazul măsurătorilor 1, 2

şi 3 (în funcţie de grosimea mediului (t, 2t, 3t)), iar dreapta rezultată se va
intersecta cu axa 0y, rezultând punctul If (figura 4.21). Se va reprezenta pe
aceeaşi diagramă şi valoarea rezultată experimental pentru intensitatea de
radiaţie luminoasă în cazul în care nici un filtru nu este montat, rezultând
punctul I0. Segmentul de dreaptă AB, reprezintă valoarea intensităţii de
radiaţie luminoasă reflectată la trecerea prin mediu (Ir).
Având în vedere ecuaţia (4.31), se poate determina valoarea
coeficientului de absorbţie Amed, al filtrului de densitate optică medie, prin
metoda grafică.

Fig. 4.21. Variaţia intensităţii totale de radiaţie luminoasă în funcţie de grosimea

filtrelor

Pe baza rezultatelor experimentale obţinute se reprezintă graficul 4.22.

Se poate astfel determina prin aplicarea ecuaţiei dreptei punctul de
intersecţiei al dreptei cu axa (0y), iar astfel se poate calcula Ir, conform celor
prezentate mai sus.
98 Transfer de căldură – Îndrumar de laborator

230

220

210

200
I f = (I 0-I r)e-At=220e-0,0283t
I (Lux)

190
I 0 = 230 Lux;
I r = 10 Lux;
180
A = 0,0283.

170

160

150
0 3 6 9
t (mm)

Fig. 4.22. Variaţia intensităţii totale de radiaţie luminoasă în funcţie de grosimea

filtrelor - exemplu

Aplicând ecuaţia 4.31 se poate determina valoarea coeficientului de

absorbţie al filtrului de densitate optică medie, rezultând valoarea A =
0,0283.