L10-ALGORITMI ȘI SCHEME LOGICE

Lucrare de laborator 10
Algoritmi și scheme logice IV

Scopul lucrării

În cadrul acestei lucrări de laborator se dorește familiarizarea studenților cu metodologia de rezolvare a ecuațiilor
folosind metoda înjumătățirii, a parcurgerii sau a tangentei.

Metoda înjumătățirii

Să se rezolve ecuaţia: f (x ) = 0
care are o rădăcină unică în intervalul [a,b] utilizând metoda înjumătățirii intervalului. Soluția se va determina cu o
aproximație ε dată.

O ecuație are o rădăcină în intervalul [a,b], dacă funcția corespunzătoare ecuației admite o schimbare de semn ceea
ce matematic se transpune în relația: f (a)  f (b)  0 . Reprezentarea grafică a funcției este în figura 10.1.

Metoda înjumătățirii intervalului este o metodă numerică de determinare a soluției care se bazează pe următoarele:
Se calculează mijlocul intervalului [a,b] notat cu xm după care se stabileşte unde se găseşte soluţia faţă de xm: la
stânga lui xm în intervalul [a,xm], la dreapta lui xm în intervalul [xm,b] sau este chiar xm, situaţie în care soluţia este
determinată exact şi eroarea ε devine 0.

(b nou)

xm x
b
a

(xm nou)
Figura 10.1

Algoritmul de calcul este următorul:

1. Se citesc a,b, ε.
2. Se calculează valorile funcţiei vs şi vd în f (a ) respectiv f (b ) .
3. Se verifică dacă produsul vs  vd  0 . Dacă este adevărat se continuă cu pasul 6 iar în caz contrar cu pasul 4.
4. Dacă produsul vs  vd = 0 se trece la pasul 5 iar în caz contrar se afişează mesajul “Ecuaţia nu are soluţii”.
5. Dacă vs = 0 soluţia ecuaţiei este a, se afişează şi STOP. În caz contrar soluţia este b, se afişează şi STOP.
6. Se calculează xm.
7. Se calculează valoarea funcţiei vm în punctul xm.
8. Grupul următor de calcule se realizează în mod repetat până când mărimea intervalului [a,b] devine mai mică
decât ε.
8.1. Se verifică dacă vs vm  0 . Dacă este adevărat b = xm (se lucrează cu jumătatea din stânga a intervalului). În caz
contrar se trece la pasul 8.2.
 L10-ALGORITMI ȘI SCHEME LOGICE

8.2. Se verifică dacă vs  vm = 0 . Dacă este adevărat ε devine 0 iar în caz contrar a = xm (se lucrează cu jumătatea
din dreapta a intervalului) şi se calculează valoarea funcţiei vs.
9. Se tipăresc valorile xm şi ε.
Schema logică este prezentată în figura 10.2.

Figura 10.2
 L10-ALGORITMI ȘI SCHEME LOGICE

Metoda parcurgerii

Prin această metodă se dorește determinarea intervalului de lățime „h” în care să se găsească o singură rădăcină
reală. Pentru aplicarea acestei metode limitele inferioară și superioară a rădăcinilor trebuie cunoscute, (acestea fiind
totodată și date de intrare în cadrul algoritmului), acestea definind de fapt domeniul în care se caută intervalele.
Schema logică este prezentată în figura 10.3.

Figura 10.3
 L10-ALGORITMI ȘI SCHEME LOGICE

Metoda tangentei

Se consideră o ecuaţie f(x)=0 care are o rădăcină reală ȋn intervalul [a,b]. Ştiind că ȋn acest interval f’(x)>0, f”(x)>0, se
cere să se elaboreze schema logică prin care să se determine valoarea rădăcinii cu o precizie eps utilizând ȋn mod
repetat metoda tangentei. Se vor afişa: soluţia ecuaţiei, valoarea funcţiei în punctul respectiv şi valoarea iteraţiei.

Analiza problema.
Condiţiile necesare pentru utilizarea acestei metode sunt:
➢ funcţia să fie derivabilă;
➢ prima şi a doua derivată să nu se anuleze;
➢ derivata de ordinul 2 a funcţiei f”(x) să aibă semn constant pe tot intervalul [a,b] (pe tot segmentul dat
funcţia să fie convexă sau concavă).
Ideea generală a metodei este următoarea: prin punctul (b,f(b)) se duce o dreaptă tangentă la graficul functiei . Se
determină punctul x1 în care ea intersectează axa 0X. Acest punct se considera noua extremitate, prin care se duce
tangenta. Procesul se repetă, până obţinem o apropiere suficientă de soluţia exactă.

Figura 10.3.

Se creează următorul şir recurent, reprezentând relaţia dintre abscisele succesive ale intersecţiei tangentelor la
graficul funcţiei cu axa OX:

f (xn −1 )
xn = xn −1 − ,n 1
f (xn −1 )

Pentru a determina extremitatea de la care pornim, trebuie să ţinem cont de următoarele cazuri posibile:

1) Dacă f’(x)·f’’(x) > 0, se pleacă de la extremitatea b a intervalului [a,b];

2) Dacă f’(x)·f’’(x) < 0, se pleacă de la extremitatea a a intervalului [a,b];

Următoarea teoremă stabileşte condiţii suficiente pentru convergenţa metodei tangentei.

Teoremă
Fie f: [a, b] → R o aplicaţie de două ori derivabilă cu f’(x) ≠ 0, f”(x) ≠ 0 oricare ar fi x∈[a, b] şi f(a)f(b)<0. Atunci ecuaţia
f(x) = 0 are o unică soluţie x*. x* poate fi obţinută ca limită a şirului xn definit prin:
f (xn −1 )
xn = xn −1 − ,n 1
f (xn −1 )
unde x0∈[a, b] este ales astfel ȋncât f(x0)·f”(x0) > 0.
L10-ALGORITMI ȘI SCHEME LOGICE

Figura 10.4