Metode Numerice 3

LUCRAREA 1

Rezolvarea ecuaţiilor prin

metoda bisecţiei (înjumătăţirii intervalului)
Considerăm că ecuaţia f ( x ) = 0 are o singură rădăcină în
intervalul (a 0 , b 0 ) şi că funcţia f este continuă pe acest interval. Această
presupunere este valabilă, în condiţiile parcurgerii primei etape, aceea de
separare a unei singure rădăcini într-un anumit interval.
Fie ε eroarea admisă pentru soluţia ecuaţiei. Din punct de vedere
grafic, rezolvarea ecuaţiei prin această metodă, este ilustrată în Fig.1.1.
Intervalul iniţial (a 0 , b 0 ) se împarte în două părţi egale prin punctul:

a 0 + b0
c0 = (1.1)
2
f(x)

A0

c0
x
a0 xR b0
a1 b1
B0

Fig.1.1.

Se efectuează apoi produsul f (a 0 )f (c 0 ) . Intervalul care conţine

în continuare soluţia se notează (a1 , b1 ) . Situaţiile care pot apărea sunt
următoarele:
⎧< 0, x R ∈ (a 0 , c 0 ), se noteaza a 1 = a 0 , b1 = c 0
⎪
f (a 0 )f (c 0 ) : ⎨= 0, x R = c 0 (1.2)
⎪> 0, x ∈ (c , b ), se noteaza a = c , b = b .
⎩ R 0 0 1 0 1 0
4 Indrumar de laborator

În situaţia prezentată în grafic avem f (a 0 )f (c 0 ) < 0. Cu intervalul

(a 1 , b1 ) se procedează în mod asemănător.
Rezultă două şiruri, {a n }n∈N crescător (sau constant pe porţiuni)
şi {b n } descrescător (sau constant pe porţiuni) soluţia x R aflându-se în
permanenţă în intervalul (a n , b n ) .
Lungimea acestui interval este:
1
bn − a n = b0 − a 0 . (1.3)
2n
Numărul minim de iteraţii nmin se determină funcţie de precizia ε impusă
calculelor:
bn − a n < ε . (1.4)

Rezultă pentru nmin o expresie de forma:

⎡ b0 − a 0 ⎤
n min = ⎢log 2 ⎥ + 1, (1.5)
⎣ ε ⎦
unde [⋅] reprezintă funcţia parte întreagă.
Valoarea nmin nu depinde de complexitatea ecuaţiei care se
rezolvă ci numai de lungimea intervalului iniţial şi de precizia ε impusă.
Orice valoare cuprinsă în intervalul final (a n , b n ) poate fi
considerată ca fiind soluţie aproximativă pentru ecuaţia dată. De obicei se
consideră
1
xR ≅ (a n + b n ), (1.6)
2
mijlocul ultimului interval determinat.