METODE NUMERICE DE REZOLVARE A ECUAŢIILOR ALGEBRICE

- METODA COARDEI (SECANTEI) -

În practica inginerească se întâlnesc adeseori situaţii în care este necesară rezolvarea unor
ecuaţii algebrice polinomiale sau transcendente cu o singură variabilă, ale căror soluţii nu se pot obţine
pe cale analitică, prin metodele cunoscute în algebră. Pentru rezolvarea unor asemenea ecuaţii se
folosesc metode numerice de calcul aproximativ care permit calculul rădăcinilor cu o precizie
suficientă unui calcul ingineresc obişnuit.
Fie o ecuaţie algebrică de forma f ( x ) = 0 . Condiţia necesară şi suficientă pentru ca acesta să
aibă o singură soluţie în intervalul [a, b] este ca funcţia f ( x ) să fie continuă, strict monotonă şi să
prezinte o schimbare de semn pe intervalul [a, b], deci f ( x ) trebuie să îndeplinească condiţiile:
1. f : [a, b]→ R să fie o funcţie Rolle , continuă şi derivabilă în intervalul [a, b] cu f ′( x )> 0
sau f ′( x )< 0;
2. f ( a ) * f ( b ) < 0 ⇔ f ( a ) < 0, f ( b ) > 0 sau f ( a ) > 0, f ( b ) < 0 ;
Cele mai utilizate metode numerice aproximative pentru determinarea soluţiilor unei ecuaţii
algebrice sunt:
1. metoda înjumătăţirii intervalului (bisecţiei);
2. metoda coardei (secantei);
3. metoda tangentelor de ordinul I a lui Newton (Newton- Raphson);
4. metoda tangentelor de ordinul II a lui Newton;
5. metoda iterativă pentru ecuaţii de forma x=g(x).
Un caz particular de aplicare a metodelor lui Newton îl constituie extragerea rădăcinii de
ordinul k dintr-un număr pozitiv N .

Metoda coardei, mai este numită și metoda secantei sau metoda părților proporționale.
Se consideră o funcţie f(x) continuă şi derivabilă pe intervalul [a, b] astfel încât aceasta îşi
modifică semnul, adică este îndeplinită condiţia f ( a ) ∙ f ( b ) <0. Fără a limita generalitatea metodei
presupunem că ecuaţia f(x)=0 are o singură rădăcină ξ ∈ ( a , b ) ca în figura 1 (cu f(a)<0 şi f(b)>0).

Figura 1
 În primă fază, se poate aproxima rădăcina ecuaţiei f(x)=0 cu puncul de intersecţie cu axa Ox a
dreptei care trece prin punctele A(a, f(a)) şi B(b, f(b)) de ecuaţie:
y−f ( a ) x−a f ( b )−f ( a )
= ⟺ y−f ( a )=( x−a ) ∙
f ( b ) −f ( a ) b−a b−a
Punctul de intersecţie al dreptei cu axa Ox se obţine introducând condiţia y=0 în ecuaţia de mai
sus. Se obţine astfel:
f ( b )−f ( a ) b−a
f ( a )=( x 1−a ) ∙ ⟺ x1 =a−f ( a ) ∙
b−a f ( b )−f ( a )
În continuare, dintre intervalele [ a , x 1 ] și [ x 1 , b ] se retine acela ce încadrează soluția ξ , adică
acel interval la extremitățile căruia funcția f(x) ia valori de semne contrare.
Din figura 1 rezultă că noul subinterval al rădăcinii ξ este (a, x1) deoarece f ( a ) ∙ f ( x 1 ) <0 . În
continuare algoritmul se repetă până la satisfacerea unui criteriu de oprire.
Presupunem că ultimul subinterval pentru care funcţia îşi modifică semnul este ( x n−1 , x n ), adică
este îndeplinită condiţia: f ( x n−1 ) ∙ f ( x n ) <0
b−a
Ţinând seama de relaţia x 1=a−f ( a ) ∙ se poate scrie următoarea relaţie de recurenţă
f ( b )−f ( a )
a metodei coardei sau secantei:
x n− xn−1
x n+1=x n −f ( x n ) ∙
f ( x n )−f ( x n−1 )
Exemplu de implementare a aplicației
Folosind metoda coardei (secantei), să se afle rădăcina ecuaţiei algebrice transcendente:
ln x + 3x2 − 4x −1 = 0, cu o eroare ε<10-5 (cu cinci zecimale exacte), ştiind că această rădăcină se află
în intervalul [1, 2]. Să se reprezinte grafic ecuația dată și soluția găsită.
Rezolvare:
Pentru calculul soluţiei aproximative a ecuației se aplică relaţia de recurenţă:
x n− xn−1
x n+1=x n −f ( x n ) ∙
f ( x n )−f ( x n−1 )
S-au impus punctele de start a=1 și b=2,
Ca urmare a calculelor efectuate s-au obținut valorile:
 iteratii_efectuate = 7
 solutie =1.472186140264979
f x
-2 1
3.69314718055995 2
-0.626100055747258 1.35129954251478
-0.146032741739678 1.44533245389357
0.00965731812671677 1.47393653390847
-0.000131702379723819 1.47216224786437
-1.15722412097341e-07 1.47218611927154
1.47218614026498

Se observă că această metodă este slab convergentă. Soluţia aproximativă a ecuaţiei calculată
cu eroare de 10-5 în 10 pași este: ξ=1.472186140264979.

1
 Rezolvare în matlab:
Pentru determinarea soluţiei ecuaţiei date, prin metoda coardei (secantei), se aplică algoritmul
prezentat mai jos:
clear
clc
er=10^-5 % se impune eroarea de calcul
n=200; % se stabileste numarul maxim de iteratii admise
x=zeros(n,1); % se vor stoca valorile pentru variabila x
x(1)=1; % se impune punctul de start al cautarii solutiei (a)
x(2)=2; % se impune al doilea punctul de start al cautarii solutiei (b)
for k=2:n
% se calculeaza valoare functiei date in punctul x(k-1)
f(k-1)=log(x(k-1))+3*x(k-1)^2-4*x(k-1)-1;
% se calculeaza valoare functiei date in punctul x(k)
f(k)=log(x(k))+3*x(k)^2-4*x(k)-1;
% se aplica formula de recurenta a metodei coardei (secantei)
x(k+1)=x(k)-f(k)*((x(k)-x(k-1))/(f(k)-f(k-1)));
% se impune conditia de oprire a calculelor
if abs(x(k+1)-x(k))<er;
break
end
end
iteratii_efectuate=k % numarul de iteratiii executate
solutie=x(k+1) % solutia care s-a gasit

% mai jos sunt codurile de afisare grafica

a=1:0.000001:2;
b=log(a)+3*a.^2-4*a-1;
plot(a,b);
grid on
hold on
plot(x(1:k),f(1:k),'k');
stem(x(1:k),f(1:k));

În figura de mai jos poate fi observată maniera în care este depistată soluția.

2
 Probleme propuse spre rezolvare

Problema 1
- Să se implementeze algoritmul metodei secantei pentru a determina o rădăcină a
3 2
ecuaţiei : x −38 x +389 x−1012=0 , cu precizia de 0.001, impunând primul punct de start
35, iar al doilea punct de start 33.
- Reprezentați grafic ecuația dată și modul în care este găsită soluția ecuației.

Problema 2
x
( x3 −4 x 2−105 x +108 )⋅ =0
- Se dă un polinom „f(x)” a cărui expresie este: 5 . Să se
implementeze algoritmul metodei secantei pentru a determina o rădăcină a polinomului
“f(x)”, cu precizia de 0.001,
- Realizaţi o reprezentare grafică 2D a ecuaţiei și marcaţi pe graficul funcţiei rădăcina
găsită, cu un cerc negru.