AUTOSTRĂZI

10.1 Generalităţi

Autostrăzile reprezintă cel mai înalt grad de separare a circulaţiei, fiind

rezervate numai traficului auto, cu elemente geometrice care permit realizarea
unor debite si viteze mari, în condiţii de maximă siguranţă. Ele au două căi de
circulaţie unidirecţională, separate printr-o zonă mediană, fiecare cu cel puţin
două benzi de circulaţie, fără încrucişări de nivel cu alte căi de circulaţie şi
accesibile numai prin anumite puncte speciale amenajate.
În mod obişnuit, autostrăzile se clasifică în trei categorii :
- autostrăzi de degajare;
- autostrăzi urbane;
- autostrăzi de legătură;
Autostrăzile de degajare sunt situate în zona intrărilor oraşelor cu
circulaţie deosebit de intensă, iar autostrăzile urbane sunt amenajate în
interiorul oraşelor cu valori ale fluxurilor de trafic deosebit de mari.
În general, aceste două tipuri de autostrăzi au mai mult de două benzi
de circulaţie pe sens (trei până la şase), iar elementele geometrice adoptate
pentru proiectarea lor, distanţele dintre accesele pe autostradă etc. au valori
mai restrânse decât în cazul autostrăzilor de legătură, din cauza vitezelor mai
reduse.
Autostrăzile de legătură, numite şi extraurbane, realizează legătura
între două sau mai multe centre urbane, ele fiind proiectate în funcţie de viteza
de proiectare, relieful regiunii şi de capacitatea de circulaţie pe care trebuie să
o preia în perioada de perspectivă preconizată.
În cele ce urmează se vor prezenta elemente de alcătuire şi proiectare
a autostrăzilor extraurbane. În fig. 10.1 este prezentat un profil transversal tip
pentru o astfel de autostradă. Acestea sunt alcătuite din:
- căi unidirecţionale de circulaţie Pc , prevăzute cu cel puţin două benzi
de circulaţie pe sens , delimitate între ele prin linii de marcaj întrerupte (din
vopsea albă), iar căile sunt separate printr-o zonă verde mediană (Zm) ;
- benzi de staţionare accidentală ( Bsa ), prevăzute pe toată lungimea,
alăturate căilor unidirecţionale ;
- benzi de ghidare (Bg), câte două pentru fiecare cale unidirecţională,
care sunt vopsite în alb sau galben şi precizează prin continuitatea liniilor
lăţimea părţii carosabile propriu-zisă;
- benzi carosabile suplimentare pe sectoarele cu rampă mare (benzi
pentru vehicule lente) şi pe sectoarele de intrare sau de ieşire de pe
autostradă (benzi pentru accelerare sau pentru decelerare) care sunt
executate, în general, în locul benzilor de staţionare de urgenţă.

- 158 -
 Fig. 10.1. Profil transversal tip de autostradă extraurbană

Autostrăzile trebuie să se încadreze cât mai bine în peisajul regiunii

traversate, să aibă un aspect estetic şi să realizeze un comfort optic ridicat.
Acestea se obţin prin alegerea unor elemente geometrice adecvate,
prin asigurarea vizibilităţii prin plantaţii şi alte mijloace.
Autostrăzile trebuie să ocolească centrele populate, iar accesul la
acestea se realizează numai prin anumite locuri ( noduri rutiere ) amenajate,
fără încrucişarea fluxurilor de circulaţie ale căilor unidirecţioonale.
Poziţia nodurilor rutiere rezultă din necesităţile de trafic pe baza unor
studii de circulaţie şi de sistemetizare a reţelelor drumurilor limitrofe
autostrăzilor.
Este recomandabil ca distanţele dintre nodurile rutiere să nu fie sub
30km, însă se admit şi distanţe mai mici de până la cca 10 km , iar în
apropierea marilor centre aglomerate , distanţe şi mai mici însă în nici un caz
sub minimul tehnic de 2 km.
Autostrăzile trebuie să fi dotate cu reţele proprii de telefonie sau de
semnalizare-avertizare. Posturile telefonice sau de semnalizare-avertizare vor
fi amplasate în perechi, câte unul pentru fiecare sens de circulţie, pe dreapta
autostrăzii, în afara platformei şi la distanţe de 2-3 km unul de altul, fiind
semnalizate corespunzător.
Totodată, autostrăzile trebuie prevăzute cu dotări proprii, ca: baze de
dezăpezire, posturi vamale şi de frontieră, posturi de poliţie şi de prim ajutor,
platforme de parcare, staţii de benzină, unităţi de reparaţii şi deservire auto,
hoteluri, moteluri etc.
Accesul acestora la autostradă se face fară a intersecta fluxurile de
circulaţie şi cu construirea de benzi de accelerare şi decelerare , la intrare,
respectiv ieşire.
Autostrăzile trebuie să fie marcate corespunzător şi dotate cu instalaţii
de semnalizare verticală amplasate fie lateral fie deasupra căilor, în aşa fel
încât să fie vizibile de la cel puţin 300 m distanţă.

Instalaţiile electrice, de radioficare sau telecomunicaţii, precum şi orice

conducte (gaze, canal, apă etc.) se vor amplasa la minimul 25 m de axul

- 159 -
autostrăzii, iar construcţiile noi din zona autostrăzii, cu excepţia staţiilor de
benzină, a motelurilor, bazelor de întreţinere auto şi a altor dotări ale
autostrăzii, vor fi amplasate la o distanţă de minim 200 m de axul acestuia. În
sectoarele din apropierea localităţiilor şi în traversarea unor păşuni sau păduri
autostrăzile se recomandă să fie dotate cu împrejmuiri pentru ca accesul
oamenilor, animalelor şi vehiculelor să fie oprit.

10.2 Viteza de referinţă

Viteza de referinţă se stabileşte în funcţie de relief, intensitatea

traficului, nivelul de serviciu, importanţa autostrăzii, posibilităţile financiare,
resurse, eficienţă etc. In tabelul 9.1 sunt prezentate valori pentru aceasta, în
diferite ţări din lume.
Tabel 10.1. Viteza de referinţă
Ţara Viteza de referinţă ( km/h )
Ses Deal Munte Defileu
România 120 100 80 -
Anglia 112 96 80 -
Austria 140 120 100 80...60
Belgia 120 100 80 -
Elveţia 120 100 80 -
Franţa 140 120 100 -
Italia 120 100 80 80
Japonia 120 100 80 -
SUA 112 96 80 -

Alegerea vitezelor de referinţă se va face, în general, ţinându-se seama

de condiţiile locale pe fiecare sector de autostradă, cu menţiunea pe de o parte
de a se asigura în condiţii technico-economice, aşa cum s-a indicat mai sus,
viteze cât mai mari pe sectoare cât mai lungi, iar pe altă parte fără a se efectua
schimbări dese de la o viteză la alta.
Tot odată, trecerea la altă viteză se face numai pentru o singură treaptă
(de viteză ) nemaiţinându-se, de exemplu, un salt de la viteza de 80 km/h la
120 km/h, fără un sector intermediar cu 100 km/h de minim 2 km lungime.

10.3 Autostrăzile în plan de situaţie

Traseul unei autostrăzi constă, în pricipiu, din aceleaşi elemente ca în

cazul altor căi de comunicaţie terestră şi anume din aliniamente racordate cu
arce de cerc şi curbe progresive.

- 160 -
 Datorită vitezelor de referinţă mult mai mari, elementele care derivă din
acest fapt ( distanţe de vizibilitate, supralărgiri, supraînălţări etc. ) sunt mai largi
decât la drumuri asigurând astfel o fluenţă sporită a ciculaţiei.

În mod obişnuit amenajarea în plan a curbelor se realizează în una din

următoarele variante:
- arce de cerc, în cazul razelor recomandabile;
- arce de cerc centale racordate cu aliniamente prin intermediul unor
arce progresive;
- două arce progresive de lungime egală sau în cazuri speciale
(dificile), inegale.

Curba progresivă utilizată la aceste racordări este clotoida, care a fost

prezentată în Cap. II.
Pentru calculul lungimii minime a arcului de clotoidă, se folosesc patru
criterii:
- criteriul empiric, conform căruia L > V;
- criteriul limitării în timp a acceleraţiei normale, care este un criteriu
dinamic legat la confortul la trecerea de pe aliniament pe curbă şi invers;
- criteriul introducerii progresive a deverului pozitiv;
- criteriu de confort optic, unde sunt corelate elementele din plan de
situaţie, profil longitudinal, profiluri transversale şi coroborate cu elementele
cadrului natural.

Trecerea de la deverul din aliniament la cel din curbă se realizează prin

rotirea profilurilor transversale într-una din variantele:

- în jurul muchiilor dinspre zona mediană a căilor unidirecţionale;

- în jurul axelor căilor unidirecţionale;
- în jurul axei zonei medianei.

În mod obişnuit rotirea profilelor se face proporţional cu distanţele pe

care se realizează, dar în cazuri particulare proporţionalitatea nu este
obligatorie.

Tabelul 10.2 Viteze de referinţă

Viteza de referinţă km/h
Nr. Elemente geometrice limită
Crt. 140 120 100 80

1. Razele minime ale curbelor arc de cerc 1000 650 450 140
centrale, m

- 161 -
 2. Razele între care arcele de cerc centrale se
racordează cu aliniamente obligatoriu prin 1000 650 450 240
intermediul unor arce de clotoidă, iar profilarile 3100 2300 1600 1100
transversale au dever pozitiv (spre interiorul
curbelor) m
3. Raze între care arcele de cerc se pot racorda
direct cu aliniamentele, iar profilele 3100 2300 1600 1100
transversale au deverul pozitiv (spre interiorul 4000 3000 2000 1300
curbelor) m
4. Razele peste a căror valori arcele de cerc se
pot racorda direct cu aliniamentele, iar 4000 3000 2000 1300
profilurile transversale îşi menţin deverul din
aliniament, m

10.4 Autostrăzile în profil longitudinal

La autostrăzi profilul longitudinal se poate considera în una din

următoarele variante:

- la marginea interioară, dinspre zona mediană a căilor unidirecţionale

în alcătuirea lor definitivă, care ţine seama de creşterea preconizată pentru
numărul de benzi de circulaţie într-o etapă ulterioară;
- în axele căilor unidirecţionale;
- în axa zonei medianei, soluţie ce se recomandă în cazul în care zona
mediană este prevăzută cu o îmbrăcăminte de protecţie care asigură
colectarea şi evacuarea apelor de suprafaţă;
- la marginea din dreapta căii unidirecţionale în rampă, pentru evitarea
sporirii – prin amenajarea în spaţiu a declivităţii pentru autocamioane;
- la marginea interioară, dinspre zona mediană a benzilor de ghidare.

Normativul românesc recomandă utilizarea primelor trei variante.

În zonele accidentate căile unidirecţionale se pot executa la nivele

diferite ceea ce va implica însă două profile longitudinale.

Declivităţile maxime permise de normativul românesc sunt prezentate

în tabelul 10.3

Tabelul 10.3 Declivităţile maxime

- 162 -
 Caracteristici Viteza de referinţă (km/h)
80 100 120 140
Declivitate maximă imax, % 6 6 5 4
Panta oblica admisa, % 9.1 8.9 8.3 7.8
Pasul de proiectare, m
- minim 800 300 375 450
- maxim 3.800 5.000 6.000 7.000

10.5 Autostrăzile în profil transversal

Elementele componente ale profilului transversal la autostrăzi sunt:

căile unidirecţionale, zona mediană, benzile de staţionare accidentală,
acostamente, taluzuri, dispozitive pentru colectarea şi evacuarea apelor.

Tabel 10.4. Elementele profilului transversal pentru autostrăzi

Ţara Platfotma Căi uni- Zonă Benzi de Acosta- Benzi
m direcţionale mediană staţionare mente ghidare
m m m m m

Anglia 27,00 2x7,30 4,40 2x2,30 2x0,60 4x0,55

Austria 29,00 2x7,50 4,00 2x2,50 2x1,00 4x0,75
Elveţia 26,00 2x7,75 3,50 3x2,50 2x0,75 2x0,20
Franţa 25,50 2x7,00 3,00 2x2,50 2x0,75 4x0,50
Germania 26,20 2x7,50 2,00 2x2,50 2x1,10 2x1,00
Italia 24,00 2x7,50 1,80 2x2,50 2x0,50 4x0,30
Japonia 26,40 2x7,20 3,00 2x2,50 2x0,50 4x0,75
România 26,00 2x7,50 3,00 2x2,50 2x0,50 4x0,50

În fig. 10.1 a fost arătat profilul transversal, iar în tabelul 10.4 se

prezintă elementele profilului transversal pentru autostrăzi din diferite ţări.

Căi unidirecţionale

În mod obişnuit, partea carosabilă a unei autostrăzi este alcătuită din

două căi unidirecţionale care au fiecare cel puţin două benzi de circulaţie.
Lăţimea benzilor de circulaţie este de 3,50 m pentru regiuni de munte
cu viteza de referinţă 80-100 km/h şi de 3,75 m pentru regiuni de şes şi deal cu
viteza de referinţă mai mare de 100 km/h.Pentru asigurarea scurgerii apelor de
suprafaţă fiecare cale unidirecţională se execută cu o pantă transversală unică

- 163 -
(1,5-2,0%) spre exteriorul platformei. La noi în ţară se recomandă valoarea de
2%. Supralărgirea căii în curbe se introduce, de regulă, numai pentru curbele
care au razele sub 300 m.

Deverele carosabilului în funcţie de razele curbelor sunt prezentate în

tabelul 10.5

Tabel 10.5 Devere

Tipuri de Deverul Raze, în metri pentru viteze de referinţă (km/h)

amenajare i, %
140 102 100 80
Profil -2 4000 3000 2000 1300
neconvertit

Profil 2 3101-400 2301-3000 1601-200 1101-1300

convertit

2,5 2601-3100 2001-2301 1451-1600 927-1100

3,0 2201-2600 1751-2001 1251-1450 776-925
3,5 1901-2200 1526-1750 1076-1250 671-775
4,0 1701-1900 1326-1520 926-1075 551-650
Racordări cu
clotoide şi 4,5 1526-1700 1151-1325 801-925 476-550
supraînălţări 5,0 1376-1525 1001-1150 701-800 426-475
5,5 1251-1375 876-1000 625-700 376-425
6,0 115-1250 776-875 551-625 326-375
6,5 1076-1150 701-775 501-550 276-325
7,0 1000-1075 650-700 450-500 240-275

Zona mediană
Zona mediană separă cele două căi unidirecţionale, contribuind la
sporirea confortului şi a siguranţei circulaţiei. Pe de altă parte, zona mediană
contribuie substanţial la creşterea capacităţii de circulaţie a autostrăzilor faţă
de un drum cu acelaşi număr de benzi de circulaţie dar fără zonă mediană
(sporul fiind de 50-60%). În cadrul zonei mediane se amplasează totodată
dispozitivele de siguranţa circulaţiei (glisiere), dispozitive sau plantaţii pentru
diminuarea sau eliminarea efectului de orbire datorat luminii farurilor
autovehiculelor care circulă în sens contrar, eventuale pile ale pasajelor
superioare, stâlpi pentru portale sau semnalizare şi se pot amenaja
dispozitivele de colectare şi evacuare a apelor.

- 164 -
 Lăţimea zonei mediane este cuprinsă, în mod obişnuit între 2,00 m şi
15,00 m, valorile cele mai des întâlnite fiind de 3,00...4,00 m. În fig.10.2 sunt
prezentate două detalii de alcătuire pentru zone mediane.

Fig. 10.2. Zone mediane amenajate cu glisiere

Pentru realizarea siguranţei circulaţiei pe autostradă se montează

glisiere de siguranţă (parapete metalice deformabile), care împiedică
eventuala trecere accidentală a autovehiculelor de pe o cale pe cealaltă.

Modul de colectare şi de evacuare a apelor din zona mediană se

studiază şi se proiectează de la caz la caz, în funcţie de elementele
geometrice ale traseului autostrăzii, natura pământului şi condiţiile topografice
ale terenului înconjurător. Un exemplu al modului de colectare şi evacuare a
apelor de pe zona medină este prezentat în figura 10.3.

- 165 -
 Fig. 10.3. Colectarea apelor pluviale în zona mediană

Benzi de ghidare
Benzile de ghidare încadrează la autostrăzi calea unidirecţională, de o
parte şi de alta, având rolul de a delimita partea carosabilă, contribuind la
orientarea circulaţiei şi asigurarea comfortului optic (în special noaptea).
În mod obişnuit, ele se consideră în afara lăţimii căilor unidirecţionale,
iar cele interionare nu se includ în lăţimea zonei mediane. Lăţimea benzilor de
ghidare este dată în tabelul 9.1. Înclinarea în sens transversal a benzilor de
ghidare este acceaşi ca a îmbrăcăminţii.

Sistemul rutier al benzilor de ghidare este, în general, acelaşi cu cel

folosit la căile unidirecţionale. Pentru ca aceste benzi de ghidare să fie vizibile
mai multe variante: marcaj sau vopsire cu materiale reflectorizante,
introducerea unor elemente prefabricate de culoare deschisă etc.

Benzi de staţionare accidentală

Benzile de staţionare accidentală sunt amplasate pe partea dreaptă a
căilor unidirecţionle după banda de ghidare exterioară şi au rolul asigurării
staţionării accidentale, de urgenţă, a autovehiculelor, în afara căii
unidirecţionale şi sporesc substanţial spaţiile de siguranţă laterală necesare în
cazul circulaţiei cu viteză mare, ceea ce contribuie la creşterea capacităţii de
circulaţie. Lăţimea acestora este cuprinsă între 2,50-3,00 m. Panta
transversală a acestora trebuie să corespundă cu cea a căilor unidirecţionale.

Sistemul rutier al benzilor de staţionare accidentală poate să fie

asemănător căilor unidirecţionale sau să fie realizat corspunzător unui trafic
uşor.

- 166 -
Acostamentele
Porţiunile marginale ale platformei, de obicei fără îmbrăcăminte şi care
încadrează partea dreaptă a benzilor de staţionare accidentală sunt numite
acostamente. Ele permit amplasarea elementelor accesorii autostrăzii (stâlpi
de dirijare, glisiere de siguranţă, elemente de semnalizre verticale) şi asigură
scurgerea apelor de pe partea carosabilă (au panta de 5%).

Taluzuri
La autostrăzi taluzurile au o pantă mult mai redusă decât la drumurile
obişnuite, acestea servind la obţinerea unei raportări mai line cu terenul
înconjurător.

Dispozitivele de colectare şi evacuare a apelor

Pentru colectarea apelor de suprafaţă la autostrăzi se preferă sistemul
cu rigole asemănătoare celor folosite la drumuri, deoarece în cazul ieşirii
autovehiculelor de pe platforma autostrăzii efectul distructiv este mult mai
redus decât în cazul utilizării şanţurilor.

10.6 Noduri de circulatie

Accesele la autostrăzi se realizează în puncte special amenajate

numite noduri de circulaţie.
Nodul de circulaţie este o intersecţie denivelată între două sau mai
multe artere rutiere, prevăzută cu drumuri de legătură ( bucle şi bretele ) care
permit trecerea curenţilor de trafic de pe o arteră pe alta.
În general, se întâlnesc două mari categorii de intersecţii şi anume:
- noduri de circulaţie de categoria A ( între autostrăzi ) si care nu
comportă nici o întretăiere a curenţilor de trafic;
- noduri de circulaţie de categoria B ( între o autostradă şi unul sau mai
multe drumuri obişnuite ) şi care acceptă întretăierea curenţilor de trafic la
drumuri.
Tipul şi forma nodului de circulaţie este în funcţie de volumul şi
compoziţia traficului , de relieful zonei, dar va ţine seama şi de simplitatea în
efectuarea manevrelor, regularitate în efectuarea schimbului de trafic şi
uiformitate funcţională. Pe de altă parte nodurile de circulaţie trebuie să fie
amplasate în aliniament şi în orice caz evitându-se curbele în plan cu raze sub
3000 m, pentru a avea o bună vizibilitate. De asemenea, nodurile de circulaţie
se amplasează în palier sau în declivitate de până la 2% precum şi în zonele
de racordări concave cu raze de peste 10.000 m.
Distanţa recomandabilă între două noduri de circulaţie succesive este
de 10-30 km.

- 167 -
 În apropierea localităţilor aceste distanţe se pot micşora până la 3-4 km
sub care pot să intervină dificultăţi la realizarea semnalizării rutiere.

Tipuri de noduri
În mod obişnuit clasificarea nodurilor de circulaţie se face după numărul
căilor racordate cu trei, patru sau mai multe ramuri.
Nodurile de circulaţie cu trei ramuri. În cadrul acestor noduri sunt
incluse nodurile de circulaţie în ,,Y’’ şi ,,T “ .
Nodurile de circulaţie în Y , denumite şi bifurcaţii, se întâlnesc la
categoria de intersecţii tip A.

Fig. 10.4. Nod de circulaţie în ,,Y’’

Fig. 10.5. Noduri de circulaţie în ,,T’’

- 168 -
 a. b.

Fig. 10.6 . Noduri de circulaţie: a. Treflă b. Semitreflă

Fig. 10.7 . Nod de circulaţie în romb

Intrările şi ieşirile de pe autostradă se realizează prin introducerea unor

benzi de accelerare şi decelerare care înlocuiesc benzile de staţionare
accidentală, în vederea evitării punctelor de conflict.
Benzile de decelerare se compun dintr-un sector de racordare, unul de
frânare sau decelerare şi un sector de racordare cu breteaua respectivă.
- 169 -
 Benzile de accelerare se compun din sectorul de racordare dintre
bretea şi autostradă, banda de inserţie sau de pătrundere în flux şi dintr-un
sector de racordare cu secţiunea curentă a autostrăzii.
Benzile de accelerare pot fi independente de căile autostrăzii în
cazurile când elementele geometrice ale drumului sau bretelei laterale permit
obţinerea vitezei necesare pătrunderii pe autostradă.
Secţiunile de triere sunt acele zone pe care autovehiculele circulând în
aceeaşi direcţie îşi întretaie traictoriile în vederea plasării pe banda care
favorizeza intenţia lor de circulaţie ulterioară.
În figura 10.8 este prezentat un detaliu de amenajare a unei zone din
apropierea unui nod, cu benzi de accelerare şi decelerare.

Fig.10.8 Benzi de accelerare şi decelerare

10.7 Structuri rutiere

La autostrăzi se adoptă sisteme rutiere de tip greu sau foarte greu

pentru calea curentă, iar pentru benzile de staţionare accidentală, sisteme
rutiere uşoare.
Structurile rutiere se dimensionează pe baza metodelor aplicate şi la
drumuri, respectându-se aceleaşi criterii.
În cele ce urmează sunt prezentate tipuri de structuri utilizate în câteva
ţări europene.

- 170 -
 8 cm beton asfaltic 3 cm beton asfaltic
12–16 cm anrobat 4-6 cm binder
bituminos 10–15 cm anrobat

20-30 cm balast 20-35 balast stabilizat

stabilizat
20 balast

10-25 balast
b.
a.
4 cm beton asfaltic
22 cm beton de ciment 6 cm binder
15 anrobat bituminos
15 cm balast stabilizat
20 balast stabilizat
33 cm balast
25 balast

c. d.

Fig.10.9 Structuri rutiere de autostrăzi

a. Franţa b. Italia
c. Germania d. România

10.8 Constructii anexe autostrăzilor

La autostrăzi, pe lângă asigurarea condiţiilor de desfăşurare a traficului

în siguranţă, confort şi fluenţă, se urmăreşte şi realizarea unor construcţii
anexe care să ofere condiţii de odihnă şi repaus utilizator, spaţii comerciale şi
de cazare, alimentarea cu carburanţi, revizii ale autovehiculelor, exploatarea
autostrăzilor etc.

Cele mai cunoscute dintre acestea sunt:

- locuri de parcare-staţionare;
- spaţii pentru servicii;
- spaţii pentru taxare;
- posturi vamale;
- spaţii pentru administrarea, întreţinerea şi exploatarea autostrăzilor.

Locuri de parcare
Aceste locuri speciale se clasifică în:

- 171 -
 - locuri de staţionare;
- locuri de parcare curentă;
- locuri de parcare cu destinaţie specială.

Locurile de staţionare pot asigura parcarea a 30 - 40 autovehicule,

având între 5.000-10.000 m2 şi dotări minime odihnei (mese, bănci, grupuri
sanitare etc.)

Locurile de parcare curentă au o suprafaţă între 10.000-20.000 m2

asigurând parcarea a 60 -120 de autovehicule. Ele au o dotare mai complexă
(în plus faţă de cele de la locurile de staţionare su instalaţii electrice, telefon,
bufet etc.).

În figura 10.10 este prezentată o parcare de scurtă durată.

Fig.10.10 Parcare de scurtă durată

Locuri de parcare cu destinaţie specială se amplasează în cadrul

spaţiilor pentru servicii în apropierea motelurilor, hotelurilor, restaurantelor, etc.
Amplasarea locurilor de parcare se face în funcţie de peisaj, în locuri
vizibile şi unde elementele naturale permit cel mai bine acest lucru.
Determinarea capacităţii locurilor de parcare se face în funcţie de
intensitatea traficului, distanţa dintre locurile de parcare, peisaj, etc.
- 172 -
 Capacitatea minimă a unui loc de parcare pe autostradă este de 30
locuri pentru autoturisme şi 10 locuri pentru autocamioane.

Spaţii pentru servicii

Spaţiile pentru servicii sunt destinate condiţiilor de odihnă şi refacere a
utilizatorilor, cât şi asigurării funcţionării autovehiculelor.
Suprafaţa spaţiilor pentru servicii este variabilă 40.000–80.000 m2, iar
distanţa care se asigură pentru diferite servicii este:
- 30 – 50 km pentru staţii de alimentare;
- 60 –100 km pentru restaurante şi spaţii de întreţinere;
- 120-200 km pentru moteluri.
Spaţiile pentru servicii se separă de autostradă printr-o zonă verde de
8–10 m lăţime, plantată cu arbori şi arbuşti. In cadrul acestor spaţii pentru
servicii se prevăd moteluri, restaurante, baruri, staţii de alimentare carburanţi,
staţii de întreţinere şi reparaţii auto.

1- Bar; 2 - Gospodărie combustibil centrală; 3 - Staţie pompe uzate; 4 - Post transformare

aerian; 5 - Parcare autoturisme; 6 - Parcare autobuze ; 7 - Parcare autocamioane; 8 - . Spatii
protecţie; 9 – Pompe combustibil; 10 – Rezervor combustibil;

Fig.10.11 Spaţiu pentru servicii

Staţii de taxare
În anumite cazuri exploatarea autostrăzilor este permisă numai pe baza
achitării unei anumite taxe (peaj). Se cunosc trei sisteme de taxe şi anume:
- sistem deschis ( pe secţiuni ) ;
- sistem închis ( cu parcurs invidualizat ) ;

- 173 -
 - sistem mixt.
Sistemul deschis prevede amplasarea staţiilor de taxare pe autostradă
în cale curantă, la distanţe de 15-25 km, de obicei între nodurile de circulaţie.
Sistemul închis constă în amplasarea staţiilor de taxare pe toate
bretelele de legătură a nodurilor de circulaţie de pe sectorul respectiv.
Cele mai moderne sisteme sunt cele mixte, ca în figura de mai jos,
unde este realizată o combinaţie a celor două sisteme anterioare.

Fig.10.12 Staţie de taxare

Există soluţii noi, unde un vehicul are montat (asezat) pe bord un

sistem electronic de peaj, la trecerea pe o linie separată dispozitivul de citire
montat deasupra vehiculului scanează sistemul din vehicul, înregistrează plata
şi deschide automat bariera. Acest lucru se poate realiza la viteze de 50–60
km/h.

- 174 -