Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

Exerciţiul 3L2. Determinarea susceptibilitatii la alunecare pe baza

metodei deterministe

Timp de lucru: 3h
Date: datele din subdirectorul L2/data
Obiective: acest exerciţiu aratǎ cum se poate efectua o analizǎ asupra stabilitǎţii suprafeţelor
înclinate, folosind modelul pantei infinite. Cu ajutorul acestuia se poate calcula
stabilitatea fiecǎrui pixel pentru diferite scenarii legate de relaţia dintre adâncimea
pânzei freatice şi adâncimea patului de alunecare.

Introducere
Obiectivul principal al analizei la scarǎ mare (mai mare de 1:10.000) a instabilitatilor
potentiale legate de alunecǎrile de teren este acela de a crea hǎrţi cantitative. Dimensiunea
susceptibilitatii poate fi exprimatǎ prin Safety Factor (Factorul de siguranţǎ/stabilitate), adicǎ
rezultanta dintre forţele ce duc la declanşarea proceselor de versant şi factorii ce se opun ruperii
echilibrului pantelor. Dacǎ F>1, atunci existǎ stabilitate; dacǎ F<1, atunci existǎ instabilitate, iar dacǎ
F=1, atunci versantul este pe punctul de a ceda.

Unde:
c = coeziunea (Pa=N/m2)
A = lungimea blocului (m)
W = greutatea blocului (kg)
 = înclinarea suprafeţei (°)
Φ = unghiul de frecare interna (°)

Conform formulei:
F<1, condiţii de instabilitate
F=1, panta este pe punctul de a ceda
F>1, condiţii de stabilitate

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 1
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

Introducere
Existǎ numeroase modele pentru calcularea factorilor de siguranţǎ/stabilitate (Safety
Factor). În acest exerciţiu vom folosi unul dintre cele mai simple modele, numit ,,modelul pantei
infinite” (infinite slope model). Acest model unidimensional descrie stabilitatea unui versant pe un
plan de alunecare infinit. Se poate implementa în cadrul unui program SIG deoarece calculul se
poate realiza pentru fiecare pixel în parte. Pixelii din harta parametru pot fi consideraţi unitǎţi
omogene. Efectul asupra pixelilor învecinaţi nu e considerat, modelul putând fi utilizat pentru a
calcula stabilitatea fiecǎrui pixel în parte, rezultând o hartǎ a susceptibilitatii pe baza factorilor de
siguranţǎ. Factorii de siguranţǎ se calculeazǎ pe baza unei formule (Brunsden şi Prior, 1979):

Unde:
c’ = coeziunea efectivǎ (Pa=N/m2)
γ = greutatea volumetrica a solului (N/m3)
m = zw/z
γw = greutatea volumetrica a apei (N/m3)
z = adâncimea la care se gǎseşte patul de alunecare (m)
zw = nivelul pânzei freatice, peste patul de alunecare (m)

Suprafaţa
versantului

Nivelul
pânzei
freatice

Pat de
alunecare
 = înclinarea suprafeţei (°)
Φ’ = unghiul de frecare interna (°)

Modelul pantei infinite poate fi folosit pe profile la fel de bine ca şi in suprafata (pe pixeli). Întreaga
analizǎ necesitǎ în primul rând pregǎtirea datelor de bazǎ. Pǎrţile referitoare la modelǎrile pânzei
freatice accelerǎrii instabilitǎţii versanţilor datoritǎ seismelor nu sunt arǎtate în cadrul acestui
tutorial.
Pentru mai multe informaţii consultaţi Van Western (1993). În acest exerciţiu vor fi calculaţi
factorii de siguranţǎ pentru diferite scenarii. Aceste hǎrţi ale factorilor de siguranţǎ de bazǎ pot fi
folosiţi pentru creearea unei hǎrţi a probabilitǎţii declanşǎrii alunecǎrii.

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 2
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

Pasul 1. Vizualizarea datelor de intrare

În acest exerciţiu analiza stabilitǎţii versantului este fǎcutǎ prin utlizarea a douǎ hǎrţi
parametru: Soildepth (grosimea stratului de sol) şi Slope_map (harta pantelor, exprimatǎ în grade).


 Deschideţi hǎrţile Soildepth şi Slope_map şi bifaţi valorile din hǎrţi. Daţi OK în fereastra de dialog
Display Options. Vǎ va apǎrea harta.

Presupunem cǎ: În prima parte a exerciţiului vom calcula stabilitatea stratului de

Adâncimea planului de
alunecare este mǎsuratǎ la
contactul dintre sol şi roca
parentalǎ.
Toate tipurile de sol au
aceeaşi coeziune, unghi de
frecare şi greutate.
sol folosind o singurǎ valoare pentru coeziune, unghi de frecare şi
densitate. Rezultatul va fi cǎ factorii de siguranţǎ nu vor fi calculaţi pe
întreaga hartǎ, ci doar pentru zonele în care solul acoperǎ roca subiacentǎ.
În afara adâncimii solului, care presupunem cǎ este aceeaşi cu
adâncimea patului de alunecare şi cu înclinarea suprafeţei topografice,
mai trebuie sǎ cunoaştem şi alţi parametri necesari aplicǎrii formulei
pantei infinite. Pe baza analizelor din laborator s-au dedus urmǎtoarele
valori:

c’ = Coeziune efectivǎ (Pa=N/m2) = 11.000 Pa

M: γw = Greutatea volumetrica a apei = 10.000 N/m3
zw/z = raportul dintre (N/m3)
adâncimea la care se z = Adâncimea la care se gǎseşte = Conform hǎrţii
gǎseşte pânza freaticǎ şi patul de alunecare (m)
adâncimea la care se Soildepth
gǎseşte patul de alunecare  = Înclinarea suprafeţei (°) = Conform hǎrţii
Slope_map
Φ’ = Unghiul de frecare interna (°) = 32°
Tan (φ’) = Tangenta unghiului de frecare = 0,625
interna (°)

Singurul parametru necunoscut încǎ este nivelul piezometric. În

formulǎ acesta este notat cu m, însemnând relaţia dintre nivelul
piezometric şi adâncimea patului de alunecare.
Pasul 2. Pregǎtirea datelor

Sinus şi cosinus:
Funcţiile ILWIS pentru sin
şi cos funcţioneazǎ doar pe
baza valorilor acestora în
radiani, pe când harta
Slope_map este în grade.
Aşadar, trebuie sǎ
transformǎm valorile din
harta pantelor din grade în
radiani.
Înainte de începerea analizei, trebuie sǎ modificǎm harta
pantelor. Pentru modificare avem nevoie de trei parametri derivaţi
din pante:
Sin(slope) = sinusul pantei
Cos(slope) = cosinusul pantei
Cos2(slope) = cos(slope)*cos(slope)
Funcţiile ILWIS pentru sinus şi cosinus lucreazǎ doar cu
valori în radiani, iar harta noastrǎ este în grade. De aceea trebuie sǎ
transformǎm mai întâi harta pantelor din grade în radiani. Pentru
acest lucru, ILWIS are comanda Degrad:
Degrad(slope) – funcţia din grade în radiani: slope*2π/360

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 3
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe


 Tastaţi urmǎtoarea formulǎ pe linia de comandǎ:
Slrad:=degrad(Slope_map) ↵
Lǎsaţi valorile implicite pentru minim, maxim şi precizie
 Deschideţi harta rezultatǎ şi comparaţi valorile de pe harta Slrad cu
cele de pe harta Slope_map. Cu ajutorul comenzii pixel
information daţi click pe câteva puncte de pe hartǎ şi citiţi valorile
în grade şi în radiani. De exemplu: puteţi tasta pe linia de comandǎ
a ILWIS-ului urmǎtoarea expresie:
?10,77*2*3,14/360

Acum aveţi pantele în radiani şi puteţi calcula sinusul şi cosinusul. Veţi calcula aceste
funcţii pe fiecare hartǎ în parte pentru ca formula factorilor de siguranţǎ sǎ poate fi aplicatǎ mai
uşor.


 Tastaţi urmǎtoarea formulǎ pe linia de comandǎ:
Si:=sin(Slrad) ↵
(cu ajutorul acestei formule puteţi calcula sinusul pantei)
Lǎsaţi valorile implicite pentru minim (-1), maxim (1) şi daţi o precizie de 0,001.
 Deschideţi harta rezultatǎ şi comparaţi valorile de pe harta Si cu cele de pe harta Slrad. Cu
ajutorul unui calculator de buzunar sau al calculatorului din Windows calculaţi câteva valori,
folosind formula de mai sus.
 Tastaţi urmǎtoarea formulǎ pe linia de comandǎ:
Co:=cos(Slrad) ↵
(cu ajutorul acestei formule puteţi calcula cosinusul pantei)
Lǎsaţi valorile implicite pentru minim (-1), maxim (1) şi daţi o precizie de 0,001.
 Deschideţi harta rezultatǎ şi comparaţi valorile de pe harta Co cu cele de pe harta Slrad. Cu
ajutorul unui calculator de buzunar sau al calculatorului din Windows calculaţi câteva valori,
folosind formula de mai sus.
 Tastaţi urmǎtoarea formulǎ pe linia de comandǎ:
Co2:=sq(Co) ↵
(cu ajutorul acestei formule veţi calcula pǎtratul cosinusului pantei, utilizând funcţia Sq() a
programului ILWIS)
Lǎsaţi valorile implicite pentru minim, maxim şi precizie.
 Analizaţi rezultatele.

Acum se cunosc toţi parametrii necesari pentru aplicarea formulei, mai puţin parametrul m,
legat de nivelul pânzei freatice.

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 4
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

Pasul 3. Crearea unei funcţii pentru formula pantei infinite

În continuare veţi folosi metoda pantei infinte pentru diferite scenarii şi diferite date de
intrare. Pentru a nu mai introduce de fiecare datǎ formula, este recomnadatǎ crearea unei funcţii
predefinite.

Funcţii:
În afara numeroaselor funcţii
cu care vine ILWIS, acesta dǎ
posibilitatea utilizatorilor de a
crea si propriile formule. Acest
aspect se dovedeşte a fi
deosebit de util când trebuie sǎ
tastezi de multe ori o formulǎ
complicatǎ. O funcţie creatǎ de
utilizator este o expresie ce
poate conţine o combinaţie de
operaţii, funcţii, hǎrţi şi
coloane de tabel.

 Daţi dublu-click pe New Function din lista de operaţii. Se va
deschide fereastra Create Function
Tastaţi la Function Name: Fs
Tastaţi expresia:
(Cohesion+(Gamma-
M*Gammaw)*Z*Co2*Tanphi)/(Gamma*Z*Si*Co)
Tastaţi la Description: Safety Factor
 Daţi OK. Se va deschide fereastra Edit Function. Daţi OK.

În aceastǎ casetǎ de dialog veţi putea edita expresia funcţiei. Acum expresia este:

Function fs(Value Cohesion,Value Gamma,Value M,Value Gammaw,Value Z,Value

Co2,Value Tanphi,Value Si,Value Co) : Value
Begin
Return (Cohesion +(Gamma-M*Gammaw)*Z*Co2*Tanphi) /(Gamma*Z*Si*Co)
End;
Dupǎ cum puteţi vedea funcţia conţine urmǎtoarele variabile:
- Valoarea Cohesion (Coeziune): valoarea coeziunii efective
- Valoarea gamma: valoarea greutǎţii volumetrice a solului
- Valoarea m: valoarea raportului zw/w
- Valoarea gammaw: valoarea greutǎţii volumetrice a apei
- Valoarea z: valoarea adâncimii la care se aflǎ patul de alunecare
- Valoarea co2: valoarea pǎtratului cosinusului pantei
- Valoarea tanphi: valoarea tangentei unghiului de frecare interna
- Valoarea si: valoarea sinusului pantei
- Valoarea co: valoarea cosinusului pantei

În orice caz, cateva variabile sunt fixe. Le veţi folosi pentru

toate calculele. Valorile cunoscute: valoarea Cohesion (10.000 Pa),
valoarea Gammaw (10.000 N/m3), valoarea Z (conform hǎrţii
raster Soildepth), valoarea Co2 (conform hǎrţii raster Co2),
valoarea Tanphi (0.625), valoarea Si (conform hǎrţii raster Si), şi
valoarea Co (conform hǎrţii raster Co). Putem simplifica astfel
formula:
Function fs(Value Gamma,Value M) : Value
Begin
Return(10000+((Gamma-m*10000)*Soildepth*Co2*0.625))
/(Gamma* Soildepth *Si*Co)
End;

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 5
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

Dupǎ cum se vede, mai avem doar douǎ necunoscute: valoarea gamma şi valoarea m.


 Editaţi funcţia pânǎ când ia forma celei de mai sus. Daţi OK.

Pasul 4. Calculul factorilor de siguranţǎ pentru diferite scenarii privind nivelul

pânzei freatice
Acum, cǎ funcţia este creeatǎ, puteţi începe sǎ calcululaţi factorii de siguranţǎ pentru diferite
scenarii privind nivelul pânzei freatice ( apa provenind din precipitaţii).

Conditii de seceta
Mai întâi veţi calcula factorii de siguranţǎ pentru complet uscate. În acest caz m=0. Aduceţi-
vǎ aminte de ceilalţi parametri, dati anterior:

c’ = Coeziune efectivǎ (Pa=N/m2) = 11.000 Pa

= Greutatea volumetrica a
γ = 11.000 N/m3
solului (N/m3)
= Greutatea volumetrica a apei
γw = 10.000 N/m3
(N/m3)
= Adâncimea la care se gǎseşte = Conform hǎrţii
z
patul de alunecare (m) Soildepth
m = relaţia zw/z =0
= Conform hǎrţii
 = Înclinarea suprafeţei (°)
Slope_map
Φ’ = Unghiul de frecare interna (°) = 32°
= Tangenta unghiului de
Tan (φ’) = 0,625
frecare interna (°)
Sin () = sinusul pantei = Conform hǎrţii Si
Cos () = cosinusul pantei = Conform hǎrţii Co
Cos2 () = Pǎtratul cosinusului pantei = Conform hǎrţii Co2

Acum puteţi trece la calculul propriu-zis al hǎrţii factorilor de siguranţǎ, în condiţii de

seceta. Cele douǎ necunoscute din funcţia fs sunt 11.000 (valoarea Gamma) şi 0 (valoarea m).


 Tastaţi urmǎtoarea formulǎ pe linia de comandǎ:
Fdry:=fs(11000,0) ↵
 Verificaţi sa fie folositǎ georeferenţierea Somewhere. Setaţi valorile pentru minim (0), maxim
(100) şi daţi o precizie de 0,1.
 Deschideţi harta rezultatǎ şi comparaţi valorile de pe harta Fdry cu cele de pe harta iniţialǎ.
Cu ajutorul unui calculator de buzunar sau al calculatorului din Windows calculaţi câteva
valori, folosind formula pantei infinite.

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 6
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

Harta rezultatǎ (Fdry) va avea câţiva pixeli cǎrora le vor lipsi valorile, notaţi cu semnul
întrebǎrii (?). Puteţi analiza aceşti pixeli şi veţi observa cǎ ei nu pot fi evaluaţi deoarece fie în zona
respectivǎ nu existǎ strat de sol, fie pentru cǎ sunt suprafeţe cvasiorizontale. Ambele condiţii denotǎ
stabilitate, aşadar pixelii pot fi încadraţi la categoria “stabilitate”.
Dupǎ cum vǎ puteţi imagina, nu existǎ o situaţie fǎrǎ precipitaţii în regiunea în care se aflǎ
exemplul din L2. În orice caz, harta Fdry oferǎ cel mai stabil scenariu. Urmatoarea etapa este sǎ
vedem ce procent din zona de studiu este instabil în aceste condiţii. Pentru a face acest lucru, mai
întâi trebuie sǎ clasificǎm harta Fdry în trei intervale:

Instabil = factor de siguranţǎ sub 1

Critic = factor de siguranţǎ egal cu 1
Stabil = factor de siguranţǎ peste 1


 Creeaţi un nou domeniu Stabil (tastaţi class, group) cu urmǎtoarele trei intervale:

Limita intervalului Nume

1 Instabil
1,5 Critic
100 Stabil

 Folosiţi comanda Slicing pentru a clasifica harta Fdry în funcţie de domeniul Stabil, astfel
încât sǎ rezulte harta Fdryc.
 Creaţi o histogramǎ a Fdryc şi notaţi pe o hârtie procentele intervalelor (celor 3 clase) într-un
tabel cu o coloanǎ numitǎ Dry. Mai târziu vom calcula valorile pentru alte situaţii.

Procentajul pixelilor clasificaţi ca fiind instabili oferǎ informaţii cu privire la erorile apǎrute,
din moment ce nu se poate sǎ existe pixeli instabili în condiţii de totala uscaciune.

Condiţii de saturaţie
În urmǎtorul scenariu veţi considera versanţii complet saturaţi. Nici aceastǎ situaţie nu este
foarte realistǎ, dar ne va da cea mai pesimistǎ estimare a stabilitaţii versanţilor, cu un singur facor
implicat (apa pluvialǎ, ce va duce la creşterea presiunii apei in pori).
Când avem de-a face cu un sol saturat, factorul m din formula este egal cu 1. Aceasta
înseamnǎ cǎ pânza freaticǎ se gǎseşte la suprafaţǎ. Pe lângǎ m, mai avem o variabilǎ, şi anume γ:

c’ = Coeziune efectivǎ (Pa=N/m2) = 11.000 Pa

= Greutatea volumetrica a
γ = 11.000 N/m3
solului (N/m3)
= Greutatea volumetrica a apei
γw = 10.000 N/m3
(N/m3)
= Adâncimea la care se gǎseşte = Conform hǎrţii
z
patul de alunecare (m) Soildepth
m = relaţia zw/z =0
= Conform hǎrţii
 = Înclinarea suprafeţei (°)
Slope_map
Φ’ = Unghiul de frecare interna (°) = 32°

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 7
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

= Tangenta unghiului de
Tan (φ’) = 0,625
frecare interna (°)
Sin () = sinusul pantei = Conform hǎrţii Si
Cos () = cosinusul pantei = Conform hǎrţii Co
Cos2 () = Pǎtratul cosnisului pantei = Conform hǎrţii Co2

Cele douǎ necunoscute din funcţia fs sunt 16.000 (valoarea Gamma) şi 1 (valoarea m).


 Tastaţi urmǎtoarea formulǎ pe linia de comandǎ:
Fsat:=fs(16000,1) ↵
 Setaţi valorile la minim (0), maxim (100) şi daţi o precizie de 0,1. Modificaţi georeferenţierea
cu Somewhere.
 Deschideţi harta rezultatǎ şi comparaţi valorile de pe harta Fsat cu cele de pe harta iniţialǎ şi
cele de pe harta Fdry. Cu ajutorul unui calculator de buzunar sau al calculatorului din
Windows calculaţi câteva valori ale pixelilor, folosind formula pantei infinite.
 Folosind comanda Slicing (din image procession/procesarea imaginii), clasificaţi harta Fsaty în
funcţie de domeniul Stabil, astfel încât sǎ rezulte harta Fsatc.
 Creeaţi o histogramǎ a Fsatc şi notaţi pe o hârtie procentele celor intervale într-un tabel cu o
coloanǎ numitǎ Sat.Comparaţi valorile cu cele din coloana Dry.
În acest moment am calculat toate scenariile, astfel încât putem trece la compararea lor.
Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui tabel.


 Creaţi un tabel pentru domeniul Stabil.
 Mergeţi la Columns, Join şi selectaţi Table histogram of Fdryc; folosiţi coloana Npixpct. Daţi
denumirea Dry coloanei rezultate. Acceptaţi setǎrile implicite şi daţi OK.
 De asemenea, uniţi şi fişierul histogramei hǎrţii Fsatc. Denumiţi Sat.
 Apǎsaţi butonul Graph din meniul principal.
 Debifaţi x-axis, selectaţi Dry la axa y şi daţi OK. Veţi remarca o histogramǎ a procentajului
suprafeţelor aparţinând diferitelor intervale de stabilitate, atât în condiţii de lipsǎ a
precipitaţiilor, cât şi în condiţii de saturaţie.
 Reflectaţi asupra efectului pe care apa din pânza freaticǎ îl are asupra stabilitǎţii versantului.

Condiţii de saturaţie parţialǎ


 Elaboraţi singuri câteva scenarii în care valorile M sǎ varieza între 0 şi 1, şi vedeţi efectele
supra stabilitǎţii versantului.
 Reflectaţi asupra efectului pe care apa din pânza freaticǎ îl are asupra stabilitǎţii.

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 8
 Stabilirea susceptibilitatii la alunecare pe baza metodei deterministe

Pentru utilizatorii avansaţi ai ILWIS (facultativ)

 Pentru utilizatorii avansaţi ai ILWIS

Folosirea unor valori diferite pentru coeziune şi unghiul de frecare
 Este importantǎ şi includerea unor valori diferite pentru coeziune, unghiul de frecare şi greutatea
specificǎ a solurilor pentru diferite tipuri de sol şi rocǎ. Puteţi face acest lucru prin adǎugarea
coloanelor Cohesion, FrictionAngle şi Gamma in tabelul Lithology.

 Pentru utilizatorii avansaţi ai ILWIS

Includerea creşterii instabilitǎţii versanţilor în caz de cutremure
 Este, de asemenea, posibilǎ includerea factorului seismic în ecuaţie. Puteţi încerca sǎ faceţi o
funcţie pentru acest lucru, bazându-vǎ pe formula de mai jos, pe care sǎ o testaţi atât pentru
diferite scenarii referitoare la creşterii instabilitǎţii versanţilor la cutremure, cât şi pentru valori
diferite ale lui M.

C’ = coeziunea efectivǎ (Pa)

Z = adâncimea la care se aflǎ patul de alunecare
γ = greutatea solului (Nm-3)
 = înclinarea versantului (grade)
φ = densitatea (kgm-3)
Ah = acceleraţia orizontalǎ (ms-2)
N = amplificarea acceleraţiei seismice din sol
γw = greutatea apei (N/m3)
m = raportul zw/z dintre grosimea solului/pânzei freatice
zw = nivelul pânzei freatice, peste patul de alunecare (m)
Φ’ = unghiul de frecare interna (°)

Exerciţiul L2 preluat dupa UNU-ITC School for Disaster Geo-information Management, 2009.
Traducere: Diana Gheorghe; adaptare: Prof.dr. Iuliana Armas 9