CAPITOLUL 2

INFRASTRUCTURI PENTRU CLADIRI CIVILE

6 Modelarea interactiunii teren structura in practica curenta de proiectare

Fig. 4.24. Ilustrare schematic a modului de abordare pentru infrastructura pentru interactiunea teren-structura utilizand (i) fundatii rigide sau (ii) fundatie flexibila Pentru realizarea calculelor structurale, trebuie verificate conceptual atat capacitatile de rezistenta cat si rigiditatea suprastructurii in comparatie cu infrastructura (alcatuita din substructura si structura de fundare). Meoda actuala de proiectare a suprastructurii este cea a capacitatilor de rezisteta, in scopul obtinerii unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice. Pentru zona de infrastructura pot sa fie acceptate urmatoarele ipoteze: 1. Infrastructura sa lucreze perfect elastic substructura si structura de fundare. De asemenea masivul de teren sa lucreze elastic. 2. Elementele verticale ale substructurii sa lucreze in stadiul elastic iar o parte dintre riglele/grinzile acesteia sa se plastifice. Structura de fundare si masivul de teren sa lucreze perfect elastic.

3. Infrastructura sa lucreze elasto-plastic iar masivul de teren sa lucreze elastic. Ipotezele convenabile sunt 1 si 2. In functie de raportul in care se afla atat capacitatile de rezistenta cat si rigiditatile suprastructurii si infrastructurii se pot intalni in practica curenta doua ipoteze de lucru: - Daca infrastructura este mai rezistenta si mai rigida decat suprastructura (cutie rigida si rezistenta) atunci calculele se pot efectua separat pentru zona de suprastructura si apoi pentru infrastructura. In acest caz se considera suprastructura incastrata la nivelul superior al infrastructurii si se realizeaza calculele corespunzatoare unei dimensionari cu metoda capacitatilor de rezistenta rezultand astfel capacitatile de rezistenta pentru elementele structurale ale suprastructurii. Infrastructura se modeleaza si calculeaza separat, considerand ca incarcari asupra acesteia capacitatile de rezistenta determinate pentru suprastructura. Calculele pot fi realizate cu sau fara influenta masivului de teren, ca rigiditate. - Daca infrastructura nu este mai rezistenta si mai rigida ca suprastructura modelarea si calculele se fac pentru intreaga cladire, suprastructura si infrastructura, incastrarea realizandu-se la nivelul masivului de teren. Calculele pot fi realizate cu sau fara influenta masivului de teren, ca rigiditate.

Fig. 4.25. Ilustrare schematic a unor modele de calcul utilizate in practica inginereasca pentru reprezentarea problemei de interactiune teren-structura

Pentru modelarea comportarii masivului de teren se pot adopta diferite solutii dar cea mai utilizata in proiectarea curenta este aceea prin care terenul se modeleaza cu elemente de legatura de tip resort, atat pentru translatii cat si pentru rotiri (3 translatii si 3 rotiri maxim). In literatura de specialitate se intalnesc o serie de moduri de determinare a rigiditatilor corespunzatoare pentru astfel de resoarte, in prezentul capitol fiind adoptat modelul realizat de profesorii Newmark si Rosenblueth. Varianta 1 privind modelarea interactiunii teren-structura Rigiditate Amortizare 4 Verticala = 1.79 3 1 (1 2 ) Orizontala = 18.2 1.08 3 (2 )2 Rotire = 2.7 3 2.7 3 Torsiune = 5.3 3 5.3 3 Unde: r=raza placii; G=modul de rezistenta transversal; = coeficientul lui Poisson; =densitate Adoptat dupa Newmark si Rosenblueth Directie Masa 1.50 3 0.28 3 0.49 3 0.70 3

Varianta 2 privind modelarea interactiunii teren-structura O astfel de modelare este de obicei greoaie si laborioasa. In practica curenta, avand in vedere observatiile in urma seismelor majore, se poate accepta urmatoarea ipoteza simplificatoare: in timpul miscarii seismice, infrastructura (substructura si structura de fundare) se translateaza o data cu masivul de pamant si nu se poate roti in jurul axului vertical (torsiune). Astfel la interfata structura de fundare-masiv de teren se pot bloca 3 grade de libertate: cele doua translatii in plan (pe x si pe y) respectiv rotirea in jurul axului vertical (torsiunea in jurul axului z). Rotirile elementelor in jurul axelor orixontale (rotire in jurul axei x respectiv in jurul axei y) sunt permise iar pentru deplasarea pe verticala (tasare sau desprindere) pe directia axei verticale, in model se prevad resoarte cu anumite rigiditati, determinate prin calcul, avand ca suport datele oferite de studiile geotehnice complexe realizate pe amplasament. La fiecare nivel al infrastructurii se pot adopta urmatoarele variante de interactiune cu terenul: - Resoarte de translatie in plan orizontal, determinate in functie de caracteristicile teremului, oferite de catre studii geotehnice complexe; - Blocarea deplasarilor pe x sau y; - Infrastructura este lasata libera pe verticala. In practica curenta, pentru modelarea cu programele curente (ETABS, SAP, etc) a interactiunii teren-structura (ITS) se accepta urmatoarele ipoteze: Modelarea terenului pentru o comportare elastica se face tinand seama de ipotezele Winkler (mediu elastic de tip Winkler); Se cunoaste coeficientul de deformabilitate de tip Winkler (coeficientul de pat) pentru conditii de comportare statica ks (care de principiu reprezinta raportul dintre presiunea respectiv tasarea admisibile si ca unitate de masura este de tip [F]/[L3]); =

Miscarea infrastructurii in terenul de fundare (cele doua translatii orizontale pe x si y respectiv torsiunea in jurul axei z) este impiedicata. Baza se misca o data cu terenul. Asadar raman libere numai rotirile in jurul axei x respectiv y. Translatia pe axa z este permisa numai in sensul de tasare (valori negative) si nu si de intindere (desprinderi). Pentru modelarea acesteia se folosesc elemente finite LINK de tip GAP (sau SPRINGuri care sa lucreze numai la tasare, etc), introduse in fiecare nod al grinzilor de fundatie sau radierelor. Pentru comportarea dinamica a terenului, tranzitorie, conform literaturii de specialitate se considera un coeficient de deformabilitate de tip Winkler de cca 10 ori mai mare decat cep pentru conditii statice kd10ks.

Determinarea rigiditatii echivalente a terenului: Se cunoaste pentru fiecare zona de grinda de fundatie/radier, latimea ariei de contact cu terenul. (nu intotdeauna latimea acesteia este egala cu latimea talpilor de fundatie, daca mai exista sub aceasta un bloc de beton simplu in acest caz este vorba de latimea blocului de beton simplu interfata teren-fundatie) Bf;

Se cunoaste distanta dintre doua noduri consecutive, de pe traseele grinzilor de fundare/radierului, avand in vedere ca elementele LINK de tip GAP (SPRING, etc) se vor introduce in aceste noduri. (fig. 4.26)); Se determina Aaferent,nod=lnxBf Rigiditatea GAP-ului/SPRING-ului pe directie verticala (in cazul GAP-ului lucrand numai pe aceasta directie o sa fie directia 1) Kz,s= Aaferent,nodxks si Kz,d= Aaferent,nodxkd sau Kz,d 10Aaferent,nodxks.

Figura 4.26. - Caracteristici geometrice Deoarece programele curente de proiectare nu accepta pentru nici un tip de element structural sau de legatura mai multe seturi de rigiditati, trebuie sa existe doua tipuri de modele, unul pentru calcul gravitational (utilizand kz,s) iar celalalt pentru calcul seismic (utilizand kz,d). Infasuratoarea de deformatii/eforturi se poate realiza cu utilizarea de programe specializate de tip Excel sau Numbers. Exemplu considerand ca in urma studiului geotehnic pe amplasament ks=30000KN/m3 respectiv kd=300000KN/m3 iar Aaferent,nod= 0.50x1.05=0.525m2 rezulta Kz,s=30000x0.525=15750 KN/m respectiv Kz,d=300000x0.525=157500 KN/m Modelarea elementelor structurale ale infrastructurii si structurii de fundare este esentiala. Daca pentru suprastructura, elementele planare verticale (la care raportul laturilor sectiunii transversale este mai mare decat 4) poarta denumirea de pereti structurali, la

infrastructura aceste elemente structurale, conlucrand cu talpa de fundare sau cu radierul sunt considetate grinzi-pereti si din acest motiv comportarea este mai apropiata de cea de grinda si nu de perete. INFRASTRUCTURA se poate defini (substructura+structura de fundare) sub forma unor grinzi-pereti de fundatie. Pentru a nu pierde incarcarile din planseul peste subsol, mai intai se va introduce o placa de planseu, similara celei de la peste parter, de exemplu. Este o prima posibilitate recomandata. Se disting mai multe cazuri, ca sectiuni caracteristice prin aceste grinzi pereti: Sectiune prin gol de usa (a) Sectiune prin gol de fereastra (b) Sectiune prin plin (c)

Sectiune prin gol de usa (a)

Sectiune prin gol de Sectiune prin plin (c) fereastra (b) Figura 4.27 Sectiuni caracteristice prin grinzi-pereti

Pentru primele doua tipuri de sectiuni (a si b) se vor descrie grinzile de fundatie prin caracteristici geometrice de tip arie (A), arie de forfecare (Af) si moment de inertie (I); Pentru al treilea tip de sectiune se poate opta fie pentru o descriere similara celei de mai sus fie folosind descrierea unei sectiuni T din b.a. care apare in program;

Presupunand de exemplu ca: pereteledin b.a. are grosimea de 25 cm;

talpa are latimea de 105 cm (40+25+40) si inaltimea de 40 cm (minimul acceptabil); inaltimea totala a grinzii de fundatie este de 3.00 m (300 cm=260+40), golul de usa este de 210 cm ceea ce ne conduce la o inaltime a zonei de deasupra acestuia de 50 cm; golul de fereastra are 60 cm inaltime iar parapetul este de 150 cm; Aria de forfecare Af=Aria inimii/k (unde pentru sectiuni T sau L k=1.10);

se pot calcula caracteristicile geometrice pentru cele trei tipuri caracteristice de sectiuni: Sectiune/caracteristica Arie A [m2] Arie de forfecare Af [m2] Moment de inertie I [m4] Tip a 0.5450 0.2050 0.6346 Tip b 0.9200 0.5000 0.7345 Tip c 1.0700 0.6820 0.9458

In mod corect, pentru un caz concret, se cunosc capacitatile de rezistenta ale tuturor elementelor structurale verticale (stalpi/pereti din b.a. sau din zidarie). In lucrarile cu caracter didactic sau in scopul unor predimensionari, se cunosc capacitatile unor elemente dar insuficiente. Din acest motiv se accepta ca pentru un mecanism de disipare a energiei optim, cu plastificarea tuturor elementelor la baza, coeficientul seismic de baza ajunge sa fie de circa 1.50-2.50 ori mai mare decat cel calculat corespunzator Codului P100/1-2013. In acest caz se accepta calculul intregii structuri (suprastructura+infrastructura+structura de fundare) cu influenta masivului de teren. Raspunsurile structurale obtinute, ca deformatii sau eforturi, in acest caz, sunt valabile numai pentru zona de infrastructura. In cazul radierelor trebuiesc realizate si verificari suplimentare la strapungere.

7 Calcule simplificate pentru verificarea tendintei de desprindere a talpilor

La predimensionarea elementelor structurii de fundare, deseori se prefera realizarea unor investigatii simpliste dar acoperitoare cu privire la tendinta de desprindere a structurii de fundare fata de masivul de teren. Avand ca exemplu un radier din beton armat, cu dimensiunile in plan L si T se pot face urmatoarele aprecieri: Se cunosc: o Forta axiala totala la interfata teren-fundatie, atat in gruparea fundamentala cat si in
gruparea speciala de incarcari si ;

o Mov Momentul de rasturnare in gruparea speciala de incarcari; o VB Forta taietoare de baza in gruparea speciala de incarcari; o Inaltimea infrastructurii Hf. Se determina:

o Pozitia samburelui central in concordanta cu forma structurii de fundare in plan; o momentul de rasturnare la interfata teren-fundatie = + )fig. 4.29 o excentricitatea de aplicare a fortei axiale totale: =

locul geometric al acestei

pozitii, avand in vedere directia si sensul actiunii seismice este un cerc de raza e; se verifica daca raza e se afla in interiorul samburelui central rezultand urmatoarele variante: o raza e se afla in interiorul samburelui central structura de fundare nu are tendinta de desprindere; o raza e se afla pe una dintre directii in afara samburelui central rezulta ca structura de fundare are tendinta de desprindere pe directia/sensul respectiv; o raza e se afla complet in afara samburelui central rezulta ca structura de fundare are tendinta de desprindere indiferent de sensul sau directia actiunii seismice.

Fig. 4.28 Radier din beton armat vedere in plan daca structura de fundare nu are tendinta de desprindere, in principiu se pot folosi la modelare orice tip de LINK; daca structura de fundare are tendinta de desprindere, la modelarea cladirii se va tine seama de aceasta si se vor alege elemente de tip LINK care sa lucreze numai la compresiune si nu si la intindere (GAP, SPRING-uri speciale, etc.).

Fif. 4.29 Eforturi de sistem structural Cunoscand toate caracteristicile geometrice ale structurii de fundare in plan (Ixx, Iyy, A, Wxx, Wyy, razele de giratie, etc) se pot realiza calcule suplimentare de predimensionare: - se determina: o = o = cu Wf in functie de directie si sens a actiunii seismice o 1 =

si 2 =

o Daca p1 si p2 sunt 0 atunci nu exista tendinte de rasturnare; o Daca p1=0 si p2>0 structura de fundare inca nu are tendinta de desprindere; o Daca p1<0 si p2>0 la capatul din stanga exista tendinta de desprindere. Exemplul din figura 4.30 este pentru o actiune seismica pe directie x in sensul stangadreapta. Acelasi mod de calcul se aplica pentru ambele sensuri si directii ale actiunii seismice.

Fig. 4.30 Determinarea presiunilor efective pe talpa de fundare