PROCEDURĂ EXPERIMENTALĂ PENTRU ANALIZA

COMPORTAMENTULUI DISTORSIONAL AL PANELOR

CU SECŢIUNE “Z” CONECTATE LA ÎNVELITORI
DIN PANOURI SANDWICH

Mircea Georgescu1,2, Viorel Ungureanu1,2

Rezumat

Încercând să aplice prevederile normei Eurocode 3- Partea 1.3 referitoare la panele Z cu petreceri
peste reazem, care susţin învelitori din panouri sandwich, autorii au observat lipsa totală de
prescripţii ale normei referitoare la cazul menţionat. Din acest motiv se propune un program
experimental destinat a umple acest gol, efectuat pe materiale de construcţie (pane Z şi panouri
sandwich) curent utilizate în zona vestică a ţării.

1. Sisteme de acoperişuri utilizate curent pentru clădirile industriale

Clădirile industriale moderne utilizează masiv elemente cu pereţi subţiri sub forma de bare, tablă
cutată sau panouri sandwich având izolaţia termică executată din spuma poliuretanică injectata în
fabrică, datorită binecunoscutelor avantaje ale acestora.

În ultimul timp, transformările economice legate de eficientizarea pieţei construcţiilor au condus la

crearea unor pachete complexe de soluţii pentru clădiri industriale din oţel, denumite “sisteme” şi
oferite pe piaţa de marile companii europene cum ar fi ASTRON, METSEC, KINGSPAN,
BUTLER, LINDAB, RANILLA, ARCELOR, şi alţii.

În cadrul unor asemenea sisteme, elementele învelitoarei şi închiderilor reprezintă valoric circa
două treimi din preţul construcţiei supraterane (fără infrastructură), ceea ce vorbeşte de la sine
despre importanţa lor şi justifică atenţia continuă pe care o acordă producătorii şi cercetătorii
dezvoltării lor.

1
Academia Română – Filiala Timişoara, Centrul de Cercetări Tehnice Fundamentale şi Avansate, Secţia de Construcţii
Metalice şi Sudură, Laboratorul de Construcţii Metalice
2
Universitatea „Politehnica” din Timişoara, Facultatea de Construcţii, Departamentul de Construcţii Metalice şi
Mecanica Construcţiilor

213
În cadrul marii varietăţi de sisteme de acoperiş prezente pe piaţă, acoperişurile cu panouri sandwich
(produse prin injectare în fabrică cu spumă poliuretanică) susţinute de pane din profile Z cu pereţi
subţiri formate la rece, reprezintă o soluţie foarte frecvent utilizată, chiar preferată de către
constructori datorită montajului simplu şi rapid.

2. Sisteme de pane şi fenomene tipice de instabilitate

Sistemele moderne de pane utilizează extensiv avantajele grinzii continue, rezemate pe riglele
structurii principale de rezistenţă. Există o mare varietate de sisteme / detalii de prindere între pană
şi rigla cadrului, descrise pe larg în literatura de specialitate.

Îmbinarea dintre pană şi rigla cadrului are o mare influenţă asupra comportamentului real al panei
sub încărcări, ca şi asupra modelului de calcul adoptat pentru a descrie acest comportament. Cu
toate că sunt tehnologic mai complicate, prinderile pe inima panei, utilizând diverse profile sudate
pe rigla (U sau corniere), sunt cele mai eficiente deoarece în afară de faptul că asigură efectul de
reazem pentru pană ele împiedică apariţia anumitor tipuri de instabilităţi locale (cum ar fi, de
exemplu, cedarea locală a inimii pe reazem). Mai mult, în cazul panelor Z, utilizarea eficientă a
capacităţii portante a secţiunii lor transversale la încovoiere cu tăiere impune petrecerea profilelor
peste reazem.

Datorită peretelui subţire, profilele formate la rece (utilizate în prezent în mod extensiv pentru pane
sau rigle de perete) sunt extrem de expuse unor fenomene de instabilitate locală sau globală.
Fenomenele de instabilitate locală sunt voalarea secţiunii barei, distorsiunea secţiunii barei sau
cedarea locala a inimii (acolo unde exista solicitări din forţe concentrate cum ar fi reacţiunile
reazemelor). Aceste fenomene apar numai în zonele comprimate ale secţiunii transversale.

Fenomenul de instabilitate globală este reprezentat de pierderea stabilităţii laterale a panei, ce apare
pe porţiunile de bara unde talpa liberă, nelegată de acoperiş este comprimată. După cum se ştie,
aceste zone îşi modifică poziţia funcţie de sensul încărcării (presiune /sucţiune). În figura 6 se
prezintă un exemplu de pană continua cu trei deschideri.
• zone comprimate ce apar sub combinaţia de încărcări: permanentă + zapadă;
• zone comprimate ce apar sub combinaţia de încărcări: permanentă + sucţiune din vânt.

În cazul traveilor cu valori mai mari, pentru a împiedica pierderea stabilităţii laterale a panelor,
proiectantul poate prevedea tiranţi. Aceşti tiranţi pot consta din tije de oţel rotund, ce leagă panele
după direcţie transversală, împiedicând deformarea laterală a tălpii comprimate a panei.

3. Prezentarea modelului de calcul prescris de Eurocode 3 – Partea 1.3

Capitolul 10 din norma EC.3–1.3 se referă la secţiuni transversale în formă de Z, C, Σ sau similare,
cu o legătura continuă la talpa lor superioară legată continuu de învelitoare. Se recomanda aici
câteva metode de calcul pentru aceste elemente structurale, cum ar fi:
• metoda prin calcul;
• metoda prin încercări experimentale;
• metoda combinata prin calcul şi prin încercări experimentale.

Legătura continuă de la talpa superioară a panelor poate fi asigurată de tabla cutată a învelitorii, de
panourile tip sandwich din care ar putea fi constituită aceasta sau orice sistem de elemente cu
suficientă rigiditate, legate continuu de talpa superioară a panei. În cazul utilizării panourilor

214
sandwich, injectate cu spumă poliuretanică în fabrică, sau în cazul prinderilor cu conectori pe
creasta cutei, gradul de prindere continuă al tălpii panei diminuează rigiditatea acestei prinderi, iar
aceasta va putea fi evaluată prin experienţa de proiectare sau prin încercări experimentale.
Comportamentul panei având legaturi laterale continue cu tabla cutată la talpa superioară va fi
modelat considerând că această legătură împiedică parţial răsucirea secţiunii transversale a panei în
caz de pierdere a stabilităţii. Această legătură parţială la răsucire poate fi reprezentata printr-un
resort rotaţional având rigiditatea CD. Eforturile unitare în talpa liberă, care nu are legaturi directe
cu învelitoarea vor fi calculate prin suprapunerea efectului încovoierii drepte cu efectul torsiunii,
inclusiv cu încovoierea laterală datorată distorsiunii secţiunii transversale. În cazul unei pane
supuse la o încărcare de sucţiune din vânt, care conduce la compresiune în talpa inferioară liberă, se
va ţine cont şi de amplificarea eforturilor unitare datorită torsiunii, respectiv distorsiunii (vezi figura
1).

a) Încărcări gravitaţionale b) Sucţiune din vânt

Figura 1. Moduri distorsionale ale secţiunii panei

Metodele de calcul, prescrise de normă sunt:

- o analiză de ordinul doi, cu luarea în considerare a unei imperfecţiuni de curbură a barei de
L/500, unde L este deschiderea acesteia;
- o metodă simplificată, recomandată pentru proiectarea curentă, care ţine cont de tendinţa tălpii
libere a panei de a se deplasa lateral (inducând astfel un efort unitar suplimentar) prin
abordarea panei ca pe o grindă supusă unei încărcări laterale denumite qh,Fd. În cadrul acestei
metode, rigiditatea resortului rotaţional CD va fi înlocuită cu un resort liniar lateral de rigiditate
K. În acest scop, talpa liberă va fi tratată ca o bară comprimată supusă la o forţă axială
neuniformă rezemată continuu pe un resort lateral de rigiditate K (vezi figura 2).

a) Talpa liberă rezemată continuu b) Resortul lateral K

Figura 2. Modelul de calcul Eurocode3 – Partea 1.3 pentru pană

Prezenta lucrare se preocupă de această a două metodă, încercând să sintetizeze câteva observaţii
rezultate din proiectarea practică a unor asemenea sisteme de acoperişuri.

3.1. Verificarea de rezistenţă şi stabilitate a tălpii libere a panei

Pentru o pană supusă la o forţă axială şi la o încărcare laterală, rezistenţa secţiunii transversale va
trebui să satisfacă următoarea condiţie:

215
 M y , Sd N Sd M fz , Sd fy
σ max, Ed = + + ≤ (1)
Weff , y Aeff W fz γM
unde:
Aeff = aria eficace a secţiunii la compresiune axială;
fy = limita de curgere a materialului de bază;
Mfz,Sd = este momentul încovoietor în talpa liberă generat de încărcarea laterală qh,Fd;
Weff,y = este modulul de rezistenta eficace al secţiunii transversale pentru încovoiere
după axa y-y;
Wfz = este modulul de rezistenţă după axa z-z a secţiunii brute a tălpii libere, inclusiv o zonă
egala cu 1/6 din înălţimea inimii;
γM=γM0 în domeniul elastic, iar pentru alte cazuri γM=γM1;

Încărcarea laterală qh,Fd care acţionează asupra tălpii libere, generată de torsiune şi încovoiere, se va
determina din următoarea ecuaţie:

q h , Fd = k h ⋅ q Fd (2)

Coeficientul kh din relaţia (2), pentru secţiuni transversale Z, se obţine aşa cum se indică în figura 5.

Momentul încovoietor lateral Mfz,Sd se va determina din relaţia:

M fz , Sd = β R ⋅ M 0, fz , Sd (3)

a) Încărcare gravitaţională b) Sucţiune

Figura 3. Formule pentru calculul coeficientului kh, în conformitate cu Eurocode3-Partea 1.3

unde:
M0,fz,Sd = este momentul încovoietor iniţial lateral din talpa liberă, în absenţa oricărui
reazem lateral;
βR = este un coeficient de corecţie pentru reazemul lateral efectiv dispus în lungul
tălpii libere.

Momentul încovoietor lateral din talpa liberă M0,fz,Sd se va determina pentru deschiderea respectiva
a panei, din Tabelul 1, pentru secţiunea critică considerată (de exemplu la reazem, în dreptul
tiranţilor, şi între tiranţi).

216
Coeficientul de corecţie βR din relaţia (3) se va determina tot din tabelul 1, pentru secţiunea şi
condiţiile de reazem relevante, utilizând valoarea coeficientului R a resortului liniar dată de relaţia
(4).
K ⋅ L2a
R= 2 (4)
π E ⋅ I fz
unde:
Ifz = este momentul de inerţie după axa z-z a secţiunii brute a tălpii plus 1/6 din înălţimea inimii;
K = este resortul liniar lateral pe unitatea de lungime furnizat mai jos;
La = este distanţa dintre tiranţi sau dacă aceştia nu sunt prevăzuţi, este deschiderea L a panei.

Rezistenţa tălpii libere la pierderea stabilităţii se va verifica utilizând relaţia:

1 ⎛⎜ M y , Sd N Sd ⎞ M fz , Sd
⎟+
f yb
⋅ + ≤ (5)
χ ⎜⎝ Weff , y Aeff ⎟
⎠ W fz γ M1

unde χ este coeficientul de flambaj lateral al tălpii libere, obţinut de pe curba de flambaj “a”
(coeficientul imperfecţiunii α=0,21) pentru zvelteţea relativă redusă λ fz data mai jos:

l fz 1 E
λ fz = ⋅ cu λ1 = π ⋅ (6)
i fz λ1 f yb

unde lfz = este lungimea de flambaj a tălpii libere definită mai jos, iar ifz = este raza de giraţie după
axa z-z a secţiunii brute a tălpii libere plus 1/6 din înălţimea inimii.

Tabelul 1. Calculul termenilor din relaţia (3)

Sistemul static Secţiune M0,fz,Sd βR
m 1 1 − 0.0225R
q h , Fd L2a βR =
8 1 + 1.013R

m 9 1 − 0.0141R
q h , Fd L2a βR =
128 1 + 0.416 R
e 1 1 + 0.0314 R
− q h , Fd L2a βR =
8 1 + 0.396 R
m 1 1 − 0.0125R
q h , Fd L2a βR =
24 1 + 0.198R
e 1 1 + 0.0178R
− q h , Fd L2a βR =
12 1 + 0.191R

Încărcare gravitaţională Sucţiune

Zonele haşurate prezintă zonele în compresiune Zonele haşurate prezintă zonele în compresiune
Figura 6. Lungimea de flambaj a tălpii libere funcţie de sensul încărcării

217
Lungimea de flambaj lfz a tălpii libere se obţine funcţie de cazul de încărcare din relaţia (7), cu
condiţia 0 ≤ R ≤ 200, pentru o variaţie a efortului unitar pe direcţia L conform figurii 6.

⎪⎪ fz 1
( a 2
)
⎧l = η ⋅ L 1 + η ⋅ R η 3 η 4 → încărcări gravitaţionale

⎨ (7)
( ) 1,6 − 0 ,12 5
⎪l fz = 0, 7 L0 1 + 13,1R 0
KL20
cu R 0 = 4
π EI fz
→ sucţiune
⎪⎩

3.2. Împiedicarea rotirii datorită tablei cutate

Rigiditatea totală a resortului liniar distribuit pe unitate de lungime K se va determina fie prin
încercări experimentale, fie prin calcul, utilizând relaţia (8) de mai jos, unde:
KA = este rigiditatea laterală corespunzătoare rigidităţii rotaţionale a îmbinării dintre
tablă şi pană;
KB = este rigiditatea laterală corespunzătoare distorsiunii secţiunii transversale a panei;
a, b, h, hd = caracteristici geometrice ale secţiunii transversale a panei, conform figurii 7:
e=a – pentru cazul în care îmbinarea pană – tablă se face în vecinătatea inimii panei;
e = 2a+b – pentru cazul în care îmbinarea pană – tablă se face în vecinătatea rigidizării
tălpii panei;
CD = este rigiditatea totală la rotire a secţiunii.

⎧1 1 1
⎪ K = K + K → Prin încercări experimentale
⎪ A B
(8)
⎨
( )
⎪ 1 = 4 1 − ν ⋅ h ⋅ (hd + e ) + h → Prin calcul
2 2 2

⎪⎩ K Et 3 CD

Figura 7. Caracteristici geometrice ale secţiunii panei

Rigiditatea totală la rotire a prinderii dintre pană şi tablă CD, în cazul prinderii tălpii superioare a
panei de învelitoare, se va determina cu relaţia de mai jos:

1 1 1
= + (9)
C D C D , A C D ,C

218
 ⎧ ⎛ ba ⎞
2

⎪C D , A = C100 ⎜ ⎟ pt.for ba ≤ 125 mm

⎪ ⎝ 100 ⎠
⎪ 2
⎪ ⎛ ba ⎞
C
⎨ D, A = 1, 25 ⋅ C100 ⎜ ⎟ pt.for 125 mm ≤ ba ≤ 200 mm (10)
⎪ ⎝ 100 ⎠
⎪ kEI eff
⎪C D ,C = (conservati ve value)
(valoare acoperitoare)
⎪⎩ s
unde cei doi termeni necunoscuţi din membrul drept se pot determina fie prin încercări
experimentale, fie prin calcul utilizând relaţia (10). În mod alternativ se poate utiliza: CD,A = 130p
[Nm/m/radian].
C100 = este coeficientul rotirii aferent valorii CD,A pentru ba = 100 mm, furnizat de normă într-un
tabel (exclusiv pentru cazul învelitorii din tablă cutată fără izolaţie termică);
ba = este lăţimea efectivă a tălpii panei în [mm];
k = 4 pentru tabla învelitorii cu două sau mai multe deschideri;
Ieff = este momentul de inerţie al secţiunii eficace pe unitate de lungime a tablei;
s = este distanţa dintre pane;
p = numărul de conectori tablă-pană pe unitatea de lungime (însă nu mai mult de un conector în
fiecare cută a tablei).

4. Discuţie privind deficientele modelului de calcul din norma

Eurocode 3 – Partea 1.3. Propunerile autorilor

Aşa cum rezultă în mod evident din capitolul precedent, nu există prevederi în norma Eurocode 3 -
Partea 1.3 referitoare la panele ce lucrează cu învelitori termoizolate din tablă cutată, respectiv cu
panouri sandwich. În asemenea cazuri modelul de calcul se presupune a fi similar celui prescris de
normă însă, în realitate ar putea să apară diferenţe considerabile în ceea ce priveşte valorile
rigidităţilor K şi CD. Anumite formule de calcul utilizate în normă au fost în mod evident
determinate pe cale experimentală pentru cazul învelitorilor cu un singur strat de tablă şi nu se
“potrivesc” acestor noi cazuri. Chiar şi norma recomandă clar să nu se facă extrapolări în calcul.

În plus, norma nu ţine cont de situaţia reală a panei continue cu petreceri peste reazeme, ceea ce
probabil ignoră rezerve importante de rezistenţă în cazul pierderii laterale de stabilitate ce apare la
panele lucrând cu talpa liberă comprimată. În asemenea cazuri se recomandă proiectarea prin
încercări experimentale, valoarea momentului încovoietor fiind determinată ţinând cont de
caracteristicile secţiunii transversale eficace a panei şi de efectul petrecerilor peste reazem. Norma
nu furnizează formule de calculul în asemenea cazuri însă recomandă în cadrul capitolului 9
efectuarea de încercări experimentale pentru a determina:
• rigiditatea la încovoiere a zonei petrecerii;
• curba moment rotire pentru zona petrecerii panelor;
• rezistenţa la moment încovoietor şi forţa concentrată (pe reazem) a zonei suprapunerii;
• rezistenţa la moment încovoietor şi forţă tăietoare a zonei fără suprapuneri.

Pentru încărcări de tip gravitaţional, pana trebuie să satisfacă următoarele criterii:

• în zona reazemelor, rezistenţa la tăiere combinată cu momentul încovoietor, determinată
prin încercări;
• în câmp, criteriul pentru rezistenţa secţiunii transversale, reprezentat prin ecuaţia (1);

219
 • dacă pana este supusă la compresiune axială, criteriile pentru stabilitatea acesteia sunt
prezentate mai jos prin ecuaţia (5).

Pentru solicitări de sucţiune din vânt, pana va satisface următoarele criterii:

• în dreptul reazemelor intermediare pana trebuie să aibă rezistenţa necesară la forţă
concentrată din reacţiunea reazemului şi la moment încovoietor determinate prin
încercări, ţinând cont de faptul ca reacţiunea reazemului este în acest caz o forţă de
întindere;
• în vecinătatea reazemelor pana să aibă rezistenţă necesară la forţă tăietoare combinată cu
moment încovoietor determinata prin încercări;
• în câmp, să satisfacă criteriile de stabilitate pentru talpa liberă date în ecuaţia (5).

Aşa cum rezultă în mod evident din descrierea de mai sus, procedura recomandată implică o durată
lungă de experimentare şi mână de lucru competentă. Norma de calcul este creată pentru
practicienii, care adesea trebuie să răspundă clientului în câteva ore, nu în câteva săptămâni (aşa
cum este posibil în cazul încercărilor experimentale)! În plus, cazul învelitorilor realizate dintr-un
singur strat de tabla cutată este relativ rar în practică. În mod clar se cere o procedura simplă,
formulata măcar pentru cele mai frecvente cazuri practice, printre care şi panourile de tip sandwich
injectate în fabrică cu spumă poliuretanică. În acest sens, autorii propun o metodă combinată
(încercări experimentale + calcul) care încearcă să depăşească aceste neajunsuri.

Tipul de panou sandwich utilizat va fi panoul pentru învelitori Kontitherm R1000 cu grosimea de
50 mm. Propunerea are în vedere dificultăţile majore întâmpinate la studiul experimental al panelor
cu secţiune transversală Z lucrând în colaborare cu învelitoarea din panouri sandwich, şi anume:
1) Dimensiunile mari ale unui aranjament experimental relevant scara 1:1 (deschidere x
travei?);
2) Valorile importante ale încărcării distribuite, acţionând în sens gravitaţional în cazul
studiului presiunilor din vânt, pentru atingerea limitei de cedare prin distorsiune a panei Z;
3) Dificultatea simulării sucţiunii din vânt pe acest aranjament experimental (dispozitive
pneumatice cu vacuum?).

Figura 8. Schema spaţială. Aranjament experimental (dimensiuni 3,0 m x 6,0 m)

220
În acest context, ideea autorilor se calează pe următoarele aspecte:
- Studiul legăturii dintre talpa superioară a profilului şi panou ca un fenomen local;
- Rezultat: posibilitatea utilizării unui aranjament experimental de dimensiuni mai mici;
- Utilizarea rezultatelor obţinute în cadrul metodei simplificate de proiectare prescrise de cod.

Aranjamentul experimental propus pentru realizarea cercetării este prezentat în figurile 8 şi 9, ca

schemă spaţiala, respectiv în secţiune transversală. Pe suporţi metalici rigizi amplasaţi lateral se
montează trei şiruri de pane Z, iar peste acestea se montează panouri de tip Kontitherm R100 care
simulează învelitoarea.

Figura 9. Secţiune transversală aranjament experimental

În cursul încercării se aplică o forţă de tracţiune laterală uniform distribuită la talpa inferioară liberă
a panei. Sensul de aplicare al forţei este diferit în funcţie de situaţia de încărcare simulată (presiune
sau sucţiune asupra învelitorii): vezi figura 3a,b.

Astfel, se poate face determinarea pe cale directă a rigidităţii resortului liniar K, prin aplicarea
tracţiunii laterale crescătoare la talpa liberă a panei până la atingerea valorii căutate “F”. Se
utilizează relaţia din Eurocode 3 - Partea 1.3:

1 1 1 δ
= + =
K KA KB F
(11)

Conform normei, “F” este forţa ce produce o deplasare laterală a tălpii δ = h/10 (h = înălţime
secţiune Z). Valoarea deplasării laterale a tălpii libere poate fi monitorizata cu uşurinţă utilizând un
instrumentar adecvat de laborator. Testul se opreşte la detectarea valorii δ indicate mai sus. Schema
de aplicare a forţei laterale de tracţiune asupra tălpii panei Z centrale este prezentată în figura 10.

Figura 10. Schema de aplicare a sarcinii laterale uniform distribuite

221
Posibilităţile de exercitare a forţei F, crescătoare, în cadrul experimentului derivă din faptul că forţa
are valori relativ mici. Un calcul estimativ efectuat pentru pana cu secţiune Z150 şi zona de zapadă
1,5 kN/mp indică valorile: qh,Fd= 40 daN/m pentru încărcări gravitaţionale pe acoperiş, respectiv
qh,Fd=29 daN/m în cazul sucţiunii din vânt. Aceste valori se pot atinge în unul din următoarele doua
moduri:
• Agăţarea unui recipient cilindric (ţeava PVC cu diametrul de cca. 25 cm) de membrană,
umplut progresiv cu apă (⇒ cca. 300l) + captori forţă;
• Cuplarea membranei la un grup de tije filetate (tiranţi) montaţi pe direcţia de aplicare a
încărcării şi tensionaţi progresiv cu o cheie (dinamometrică) + captori de forţă.

5. Concluzii

Încercând să se aplice prevederile normei în cazul panelor Z cu petreceri peste reazem, lucrând ca
structură secundară de susţinere pentru învelitorile din panouri sandwich, autorii au observat
absenţa totală a prevederilor pentru acest caz în normă. Din acest motiv se face o propunere care să
umple acest gol, prin intermediul unui program experimental executat pe materiale (panouri şi pane
Z) utilizate în mod curent în România.

Metoda experimentală propusă permite evaluarea directă a rigidităţii resortului liniar K pe un caz
constructiv frecvent, ceea ce conduce la:
1) Posibilitatea aplicării metodei simplificate de calcul, adaptată cazului panelor Z
lucrând cu panouri sandwich;
2) Posibilitatea utilizării valorii K determinate experimental în cadrul unei simulări cu
element finit a comportamentului şi cedării acestui tip de pană.

Scopul acestui program este fie să genereze tabele de calcul pentru cazurile constructive mai
frecvente, fie (cel puţin) să determine valorile rigidităţilor K şi CD pentru cazul învelitorilor din
panouri sandwich, extrem de frecvent utilizate în practică.

6. Bibliografie

1) Georgescu M., Distortional behaviour of Z purlins continuously connected to sandwich panel

roofs, Proceedings of the International Conference “Steel A New and Traditional Material for
Building”, 20-22 September 2006, Poiana Brasov, Romania, Eds. D. Dubina & V. Ungureanu,
Taylor & Francis Group / Balkema, 143-148, 2006.
2) EN 1993-1-3. Eurocode 3, Design of steel structures. Part 1-3: General Rules. Supplementary
rules for cold-formed thin gauge members and sheeting. European Committee for
Standardization, 2006.

222