Sunteți pe pagina 1din 5

MODULUL VIII

VASE DE REVOLUŢIE CU PEREŢI SUBŢIRI; TUBURI CU PEREŢI GROŞI SOLICITAŢI


DE PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI PRESIUNE EXTERIOARĂ; TUB CU PERETE FOARTE
SUBŢIRE, TUB ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE (ŞI PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI
EXTERIOARĂ); CALCULUL TUBURILOR FRETATE; AUTOFRETAJ; CALCULUL
DISCURILOR DE GROSIME CONSTANTĂ ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE UNIFORMĂ;
CALCULUL DISCURILOR ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE ŞI ÎN REGIM TERMIC AXIAL
SIMETRIC; EFECTUL TEMPERATURII ASUPRA DISCURILOR SUBŢIRI; DISC DE
EGALĂ REZISTENŢĂ ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE

CUPRINS – MODULUL VIII


INTRODUCERE.................................................................................................................
COMPETENŢE ALE MODULULUI - OBIECTIVE..............................................................

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE VIII.1 ......................................................................................


VASE DE REVOLUŢIE CU PEREŢI SUBŢIRI (INTRODUCERE, CALCUL DE REZISTENŢĂ,
APLICAŢII)
REZUMAT...........................................................................................................................
TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR.........................................................

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE VIII.2 .......................................................................................


TUBURI CU PEREŢI GROŞI SOLICITAŢI LA PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI EXTERIOARĂ –
TENSIUNI ŞI DEPLASĂRI......................................................................
TUB CU PERETE FOARTE GROS....................................................................................
TUB CU PERETE FOARTE SUBŢIRE...............................................................................
TUB ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE, SOLICITAT DE PRESIUNE INTERIOARĂ ŞI
EXTERIOARĂ.....................................................................................................................
CALCULUL TUBURILOR FRETATE..................................................................................
AUTOFRETAJUL................................................................................................................
TUBURI DE LUNGIMI DIFERITE – FRETATE...................................................................
TENSIUNI DATORATE VARIAŢIEI DE TEMPERATURĂ..................................................
REZUMAT .........................................................................................................................
TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR ........................................................

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE VIII.3 ......................................................................................


CALCULUL DISCURILOR DE GROSIME CONSTANTĂ ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE......
CALCULUL DISCURILOR ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE ŞI ÎN REGIM TERMIC.................
DISC DE EGALĂ REZISTENŢĂ ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE.............................................
REZUMAT ..........................................................................................................................
TEST PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTIINŢELOR .........................................................

303
INTRODUCERE – MODULUL VIII
VASE DE REVOLUŢIE CU PEREŢI SUBŢIRI

Vasele de revoluţie cu pereţi subţiri fac parte din categoria plăcilor curbe subţiri şi
constituie, alături de acoperişuri pentru construcţii, rezervoare, conducte etc., structuri de
rezistenţă cu largă utilizare în tehnică. Vasele sunt caracterizate prin aceea că grosimea lor este
mult mai mică decât celelalte dimensiuni (constante în general) şi au o rază de curbură de cel
puţin 20 ori mai mare decât grosimea.
Suprafaţa mediană a unui vas de revoluţie este o suprafaţă de rotaţie şi este generată de
drepte sau curbe ce se rotesc în jurul unei axe. În fig.20.1,a se arată cum se obţin câteva
asemenea suprafeţe prin rotirea unei curbe z în jurul unei drepte numite axe de revoluţie 00’, din
planul ei.
Modul cel mai simplu de tratare a acestor structuri se face pe baza „teoriei de membrană”
numită şi „teorie fără moment”, pe baza căreia se consideră că „învelitoarea” vasului se comportă
ca o membrană şi deci preia numai tensiuni de întindere. Se precizează că un astfel de vas ia
forma de rotaţie numai dacă presiunea din interiorul lui, într-un plan normal pe axă, este constantă.
Această condiţie se realizează când poziţia vasului este oarecare dacă este umplut cu gaz, dar are
axă de rotaţie în plan vertical când este umplut cu lichid.

Fig. 20.1
Z = f(r), fig.20.1.b este o curbă plană denumită „curbă meridian” care, prin rotire în jurul
unei axe de rotaţie (situată în acelaşi plan)generează suprafaţa de rotaţie. Un punct P situat pe
304
meridian are poziţia definită prin raza r a cercului paralel. În acest punct se consideră normala la
planul tangent la suprafaţa mediană. Pe ea se află centrele de curbură principale Om şi Op
caracterizate prin două raze de curbură principale ρm şi ρp.
Cu excepţia sferei, la care ρm = ρp = const., la toate celelalte suprafeţe ρm şi ρp pot f
exprimate ca funcţii ale unghiului meridian ϕ.
Un tub este un vas de revoluţie cilindric cu lungime mare în raport cu dimensiunile
secţiunii. Convenţional, tubul este considerat cu pereţi groşi atunci când grosimea h = (b – a) ≥
0,2⋅a; a reprezintă raza interioară iar b raza exterioară. Dacă h < 0,2, tubul este cu pereţi subţiri şi
teoria nu coincide cu cea tratată în acest capitol. Calculele se fac cu relaţiile de la capitolul “Vase
de revoluţie cu pereţi subţiri”; ipoteza de bază a constituit-o considerarea tensiunilor constante pe
grosimea peretelui. Ca exemple de piese de formă tubulară se pot aminti ţevile, manşoanele,
cazanele, conductele, etc. Datorită simetriei axiale a tubului şi a încărcărilor, orice inel decupat
prin două plane perpendiculare pe axa tubului se comportă identic.
Discurile în mişcarea de rotaţie uniformă sunt piese care au secţiunea transversală identică
cu a tuburilor, iar solicitarea este dată de forţele de inerţie.
Dacă discul este montat presat pe un arbore, iar obada este presată din exterior, se
realizează o solicitare cu presiunile pi şi pe (interioară şi exterioară), a tuburilor, asemănătoare deci
solicitării date de forţele de inerţie.
Se poate concluziona că starea de tensiune şi deformaţii la cele două categorii de piese
este identică şi ele pot fi tratate unitar din punct de vedere al teoriei.
Teoria tuburilor cu pereţi groşi este una din problemele simple ale teoriei elasticităţii în
coordonate polare (teoria lui G. Lammé). Se ţine cont de distribuţia neuniformă a tensiunilor în
peretele tubului.
Teoria discurilor de grosime constantă în mişcare de rotaţie se reduce tot la o problemă
plană de teoria elasticităţii în coordonate plane (este o problemă de stare plană de tensiune).
Din relaţiile de dimensionare ale tuburilor cu pereţi groşi reiese clar că acest lucru este
posibil numai în cazurile în care presiunea este sensibil inferioară rezistenţei admisibile a
materialului. Pentru presiuni mai mari este nevoie de oţeluri foarte rezistente.
Pentru a produce o anumită presiune de contact între două tuburi montate unul în interiorul
celuilalt, sau între butucul unei roţi şi arborele pe care este aşezată, se dă razei exterioare a
tubului interior o cotă mai mare decât razei interioare a tubului exterior. Montarea celor două tuburi
duce la fenomenul de fretaj. Aceasta constă dintr-o comprimare radială a tubului exterior solicitat
de o presiune interioară, prin care tensiunea normală circumferenţială σα se micşorează (fig.21.6).
Asamblarea celor două corpuri se face prin încălzirea tubului exterior. După răcire, între cele două
corpuri ia naştere presiunea de fretaj.

În interiorul unui tub cu perete foarte gros se aplică o presiune suficient de ridicată aşa
încât să se producă, pe o zonă din parte inferioară a peretelui, o deformaţie permanentă, prin
depăşirea limitei de elasticitate a materialului. După îndepărtarea presiunii interioare, tubul rămâne
cu o stare de tensiune permanentă produsă de parte de perete de la exteriorul tubului, care având
deformaţii elastice, caută să readucă tot peretele tubului la forma şi dimensiunile iniţiale. De aici
rezultă că straturile interioare ale peretelui tubului sunt comprimate iar straturile exterioare sunt
solicitate la întindere.

305
Acest fenomen se numeşte autofretaj şi el face ca, atunci când tubul este solicitat printr-o
presiune interioară de lucru, să se obţină în peretele acestuia o distribuţie a tensiunilor
asemănătoare celei obţinute la fretaj.
Un al doilea mod de a produce fenomenul de autofretaj, constă din aplicarea la interiorul
tubului a unei presiuni limită plim, care să producă deformaţii plastice pe toată grosimea tubului.
Coeficientul de siguranţă ce se realizează c = plim/pI, unde pI este presiunea interioară de lucru,
aplicată tubului.
Se consideră un tub într-un câmp de temperatură prin care între temperatura de la raza
exterioară există diferenţa. Atât structura cât şi starea de solicitare sunt simetrice; în peretele
tubului se produce o anumită stare de tensiune ce urmează a fi determinată. Tubul este de
lungime mare şi se consideră că secţiunile transversale fiind la distanţă mare de capetele tubului
rămân plane; este evident că în aceste condiţii, lungimea specifică εx, este constantă în lungul
tubului. Concluzionând, temperatura este constantă în lungul tubului dar variabilă pe grosimea
tubului (axial simetrică).
Discurile au o mare răspândire în tehnică, ele putând fi întâlnite ca: ventilatoare,
ferăstraie circulare, volanţi – disc, pietre de polizor sau rotoare de turbine cu abur şi gaze. Datorită
utilităţii lor, calculul discurilor în mişcare de rotaţie a căpătat o dezvoltare şi o importanţă extrem de
mare.
Învelişurile axial simetrice sunt larg răspândite în multe ramuri ale industriei. Acestea, în
procesul de lucru, de cele mai multe ori sunt în mişcare de rotaţie, cu viteze unghiulare mari. În
calculele acestora, pe lângă forţele de suprafaţă se ţine cont şi de forţele de inerţie. Pentru
învelişurile axial simetrice cu pereţi subţiri, calculele se bazează pe adoptarea de ipoteze,
aceleaşi, în general, ca şi în teoria plăcilor. Prin adoptarea ipotezei de „pereţi subţiri”, problemele
ce apar şi trebuiesc rezolvate sunt funcţie de o singură variabilă independentă; aceasta este de
obicei, raza curentă a învelişului. Pe baza celor câteva consideraţii arătate se constată că discurile
pot fi privite ca particularizări ale învelişurilor axial – simetrice, cu pereţi subţiri. De aceea, se
precizează faptul că, plecând de la gradul de generalitate pe care îl au învelişurile se poate ajunge
la particularizări foarte interesante, inclusiv la calculul discurilor în mişcare de rotaţie. Unitatea de
învăţare VIII.3 tratează în „mod clasic” comportarea discurulor în mişcare de rotaţie şi în regim
termic.
Tensiunile, deformaţiile şi temperatura sunt legate într-o manieră foarte complicată. Soluţia exactă
a problemelor de termoelasticitate generală prezintă dificultăţi foarte mari şi, în consecinţă,
numărul soluţiilor este mic. În cazurile de interes practic, s-au făcut simplificări mari ale ecuaţiilor
teoretice generale aşa încât rezolvarea acestora să fie posibilă. Se ajunge la o liniarizare a
ecuaţiilor.

COMPETENŢELE MODULULUI – OBIECTIVE

Învelişurile axial simetrice sunt larg răspândite în multe ramuri ale industriei. Acestea, în
procesul de lucru, de cele mai multe ori sunt în mişcare de rotaţie cu viteze unghiulare mari. În
calculele acestora, pe lângă forţele de suprafaţă se ţine cont şi de forţele de inerţie. Pentru
învelişurile axial – simetrice cu pereţi subţiri, calculele se bazează pe adoptarea de ipoteze,
aceleaşi, în general, ca şi în teoria plăcilor. Se poate ajunge la particularizări foarte interesante,
inclusiv la calculul discurilor. Vasele de revoluţie cu pereţi subţiri fac parte din categoria plăcilor
curbe subţiri şi constituie, alături de acoperişurile pentru construcţii, rezervoare, conducte, mai
general – învelişuri axial – simetrice, etc., structuri de rezistenţă cu largă utilizare în tehnică. Sub
acţiunea presiunilor (exterioară şi interioară) în cazul tubului, respectiv a forţelor de inerţie în cazul
discului în mişcare de rotaţie, se produc tensiuni mari în „pereţii” acestora. Teoria de bază a
acestora are o dezvoltare matematică asemănătoare.
Vase – tuburi – discuri: sunt structuri cu utilizări multiple, cu o dezvoltare a teoriei ce
duce la studiul stării de tensiune şi de deformaţie bazată pe ipoteze de calcul, de multe ori
asemănătoare, tehnic acceptabile. Obiective:
- Cunoaşterea „teoriei de membrană”, denumită şi „teorie fără momente”; deşi rigiditatea
„membranei” NU este foarte mică, teoria de membrană propune ipoteza simplificatoare: în
peretele vasului se dezvoltă numai tensiuni de tracţiune;
- Interpretarea şi cunoaşterea importanţei ecuaţiei lui P. S. Laplace;
306
- Cunoaşterea modului de a solicita presiunea unui gaz, respectiv a greutăţii proprii a
unui lichid, aflate în vase;
- Cunoaşterea teoriei lui G. Lamme – o problemă a teoriei elasticităţii pe baza căreia se
bazează teoria necesară calculului tuburilor;
- Cunoaşterea stării de tensiune din peretele tubului când acesta este solicitat de
presiune exterioară dar şi de presiune interioară; schimbarea stării de tensiune când tubul
este solicitat numai de presiune interioară; influenţa mişcării de rotaţie asupra stării de
tensiune din peretele tubului; starea de tensiune pentru cazul tubului cu perete foarte
subţire;
- Cunoaşterea importanţei fretajului, a obţinerii acestuia, a avantajelor pe care le aduce
pentru tehnică, a utilităţii acestuia;
- Cum influenţează starea de tensiune din peretele unui tub (solicitare cu presiune
exterioară, cu presiune interioară, mişcare de rotaţie, etc.); o variaţie de temperatură pe
grosimea peretelui tubului, temperatura fiind constantă pe toată lungimea tubului;
- Importanţa practică a discurilor în mişcare de rotaţie; domeniu de utilizare;
- Cunoaşterea modului cum se produc „tensiunile de membrană”; ce importanţă au şi
cum influenţează aceasta starea de tensiune datorată încovoierii (solicitarea discurilor cu
sarcini perpendiculare pe planul lor median).

307