UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANA

FACULTATEA DE INGINERIE MECANIC, INDUSTRIAL

I MARITIM
SPECIALIZAREA: CCCS

PROIECT
Tehnici de modelare i simulare ale proceselor
Calcul de dimensionare al unui rezervor cilindric vertical cu capacitatea de
2000m3, destinat depozitrii produselor petroliere.

COORDONATOR:

STUDENT:

.l.dr.ing. Alexandru PINTILIE

Enache Daniel

AN UNIVERSITAR: 2015-2016

TEMA PROIECT:
Calcul de dimensionare a unui rezervor cilindric vertical cu capacitatea de 2000m3,
destinat depozitrii produselor petroliere.

ETAPE PROIECT:
Capitolul I. Generaliti. Prezentarea produsului
Capitolul II. Tehnologia de execuie
II.1. Alegerea variantei optime
II.1.1. Variante constructive. Moduri de funcionare
II.1.2. Descrierea i stabilirea dimensiunilor pentru varianta aleas
II.2. Dimensionarea principalelor elemente
II.2.1. Stabilirea solicitrilor statice pe fiecare element
II.2.2. Dimensionarea principalelor elemente
II.3. Alegerea materialului de baz
II.3.1. Stabilirea mrcilor de oel utilizate
II.3.2. Determinarea clasei de calitate a metalului de baz
II.3.3. Studiul sudabilitii materialului de baz
II.4. Regimul de sudare
II.4.1. Inventarierea sudurilor
II.4.2. Stabilirea procedeului optim de sudare
II.4.3. Alegerea materialului de adaos
II.4.4. Stabilirea parametrilor de sudare
II.5. Tensiuni i deformaii la sudare
II.5.1. Calculul de verificare a mbinrilor sudate
II.5.2. Calculul deformaiilor
II.5.3. Calculul tensiunilor remanente la sudare

Capitolul I. Generaliti. Prezentarea produsului

Rezervoarele pentru depozitarea petrolului i a produselor petroliere sunt recipiente de
constructie complex i de capaciti variabile.
Clasificarea rezervoarelor - criterii de clasificare:
Dup forma geometric:

rezervoare cilindrice verticale sau orizontale;

rezervoare sferice;
rezervoare sferoidale;
rezervoare torosferoidale;
rezervoare paralelipipedice;
rezervoare de form special.

Dup capacitatea de depozitare:

rezervoare de capacitate mic, pn la 100 m3;

rezervoare de capacitate mijlocie i mare, ntre 100 m3 i 50000 m3;
rezervoare de capacitate foarte mare, de peste 50000 m3;

Dup poziia fa de suprafaa solului, se deosebesc:

rezervoarele de suprafa (rezervoarele supraterane);

rezervoarele semingropate;
rezervoarele ngropate.

Dup natura materialelor din care se execut:

rezervoare metalice, cuprinznd rezervoarele sudate i nituite, cilindrice verticale sau

orizontale, sferice, sferoidale i sub forme i construcii speciale;

-rezervoare nemetalice, cuprinznd rezervoarele din beton, beton armat, piatr,
crmid, pmnt, materiale plastice obinuite sau armate etc.;

Dup presiunea interioar maxim de depozitare:

rezervoare de joas presiune, denumite i rezervoare atmosferice, care sunt, n general,

rezervoare cilindrice verticale;

rezervoare de medie presiune, din categoria crora fac parte, n general, rezervoarele
cilindrice orizontale, rezervoarele sferoidale, rezervoarele cilindrice verticale cu capac

bombat etc.;
rezervoare de presiune ridicat, din categoria crora fac parte rezervoarele cilindrice
orizontale
Produsul de proiectat este un rezervor cilindric vertical a crui volum este egal cu

2000 m3.
Rezervorele cilindrice verticale si de presiune atmosferica sunt cele mai raspandite,
datorita simplitatii materialelor si lucrarilor de executie si montaj. Aceste rezervoare se

confectioneaza din virole de tabla de otel , sudate sau nituite, de dimensiuni variabile,
determinate de capacitate.
Urmrindu-se formele constructive de rezervoare atmosferice cilindrice verticale, se
poate constata o mare varietate a acestora, dintre care cele mai importante sunt: rezervoarele
atmosferice cu capac fix (forma capacului fiind plat, conic sau bombat, denumite i
rezervoare de tip standard; rezervoarele atmosferice cu capac plutitor, de mare i foarte mare
capacitate; rezervoarele atmosferice cu capac respirator (rezervoarele cu capac autoportant
fr moment).
Din punct de vedere constructiv, mantaua i fundul acestor rezervoare se soluioneaz
n mod identic, de la caz la caz diferind doar construcia capacului. Rezervoarele cilindrice
verticale cu capac fix sunt rezervoare mult utilizate n practica curent, datorit simplitii
construciei i problemelor de montaj uor rezolvabile. Aceste rezervoare sunt echipate cu
dispozitive de deservire i exploatare comune echipamentului obligatoriu al rezervoarelor
atmosferice.

II.1. Alegerea variantei optime

II.1.1. Variante constructive
Rezervorul de proiectat va fi destinat depozitarii de materiale petroliere si atunci
conform scurtei prezentari din capitolul 1 varianta aleasa este aceea de rezervor cilindric
vertical cu fund plat. Rezervorul va fi destinat depozitarii produselor petroliere.
Un rezervor cilindric vertical cu fund plat destinat depozitatii produselor petroliere
este constituit din 3 pri principale i anume: mantaua cilindric, fund i capac .
Fundul plat care fiind in contact direct cu terenul este supus unei coroziuni rapide.
Acest pericol este inlaturat prin asezarea fundului pe un pat de nisip, care se executa cu o
inclinare de 1:100 spre margini si al carui strat superior este imbibat cu bitum. Fundul
rezervorului se acopera, de asemenea, cu bitum.
Tablele care alcatuiesc fundul rezervorului, cu exceptia unui inel exterior sunt supuse
la solicitari reduse astfel incat grosimea lor in functie de capacitatea rezervorului se stabileste
constructiv intre 4.8mm. Astfel pentru capacitatea rezervorului de V=2000 m3 grosimea
tablei va fi sf=6 mm. Pentru a evita schelaria necesara montarii fundului exista o metoda
foarte buna: peste fundatia de nisip se toarna un strat de pamant tratat cu lianti bituminosi de
10 cm grosime, mentinandu-se aceeasi inclinatie spre exterior a fundatiei.
Peste acest strat se aseaza tablele fundului si se sudeaza. Etanseitatea imbinarilor se
cerceteaza dupa sudare cu amoniac introdus sub fundul rezervorului si a carui prezenta se
constata la imbinarile defecte cu o solutie de fenolftaleina in spirt sau cu masina de vid.
Tablele care alcatuiesc fundul pot fi dreptunghiulare cel de la margini fiind taiate dupa
circumferinta cercului exterior sau pe margini se pot aseze table sub forma de segmenti de
cerc.
Mantaua cilindric care se executa din una sau mai multe virole, care se imbina
intre ele prin nituire sau prin sudare. La constructiile nituite, in punctele de intersectie a
imbinarii orizontale cu cea verticala, se asigura etanseitatea prin ascutirea unei table in forma
de pana. Ascutirea coltului unei table complica executia deoarece necesita forjarea la cald.
Sudarea se poate executa cap la cap in adancime sau prin suprapunere. Imbinarile
verticale ale tablelor trebuie decalate de la o virola la alta cu cel putin 500 mm. La
rezervoarele sudate cand imbinarea virolelor se realizeaza cap la cap sau prin suprapunere
asezarea virolelor prin suprapunere se face de regula telescopic astfel incat cusatura exterioara

care se executa in conditii mai bune sa fie executata in pozitia favorabila de sus in jos.
Cusaturile interioare se executa cu grosimi de 4.6mm si eventual intrerupt.
Capacul care, in afara de faptul ca acopera rezervorul, trebuie sa realizeze o
inchidere etansa a rezervorului. El se executa dintr-o tabla sustinuta de ferme sau de grinzi
curbe, sau care poate sa formeze un acoperis autoportant. In cazul rezemarii pe ferme, forma
acoperisului se ia de obicei conica, la rezervoarele pentru produse petroliere limpezi, cu o
inclinare redusa (1:15 1:20) si cu o inclinare mai pronuntata la celelalte rezervoare. In cazul
rezemarii pe grinzi curbate, forma acoperisului este de obicei o calota sferica. Cand tabla
acoperisului este autoportanta, formele ei obisnuite sunt: conica, calota sferica, semielipsoid,
etc.

II.1.2. Descrierea i stabilirea dimensiunilor pentru varianta aleas

Dimensiunile principale ale unui rezervor cilindric vertical sunt nlimea rezervorului si
diametrul lui precum si grosimea tablelor ce alcatuiesc rezervorul.
Din datele de proiectare se stie ca rezervorul are capacitatea nominala:
Vn=2000 [m3]
Capacitatea ce se va folosi va fi una teoretica a carei valori numerice este urmatoarea:
Vt=Vn+10%Vn=2000+10%2000=2200 [m3]
Utilizand aceasta capacitate vom afla dimensiunile rezervorului:
Vt=pR2H
Unde:
R este raza rezervorului
H nlimea rezervorului
Pentru o nlime H=12[m] se va calcula raza rezervorului:

R=

Vt
2200 m 3
=
=7.64 [ m ] 8 [m]
H
3.14 12 m

Va rezulta diametrul rezervorului:

D=

2R=28m=16[m]

II.2. Dimensionarea principalelor elemente

II.2.1. Stabilirea solicitrilor statice pe fiecare element
Fiind vorba despre un rezervor n care este depozitat o cantitate de fluid, solicitarea
static cea mai important n acest caz o reprezint presiunea exercitat de fluid asupra
pereilor rezervorului.
Cea mai mare presiune asupra pereilor rezervorului se manifest n partea inferioara a
acestuia de unde rezult ca tabla unei virole nu este ncarcat uniform pe toata nlimea.

II.2.2. Dimensionarea principalelor elemente

Vom calcula grosimea tablei din care sunt confectionata o virola folosind ca metoda de
dimensionare metoda rezistentelor admisibile cu relatia ce urmeaza:
s=

R ( Hx )
g R ( H x)
+ =
a
a

=greutatea specifica; =g
=densitatea motorinei; =0,85 [g/cm3]
=1-1.5 [mm] i reprezint un spor avnd n vedere posibilitatea apariiei coroziunii.
a=rezistenta admisibil la rupere a materialului; a=1200[daN/cm2]
x=distanta fata de marginea inferioara a virolei; x=30[cm]
Deci grosimea virolei va fi:
3

s=

0.8510 Kg/ cm 9.8 m / s 800 cm (1200 cm30 cm)

+1 mm 6 [mm]
Kg m/ s2
1200 10
2
cm

Lungimea i limea unei foi de tabl cu grosimea s=6[mm], sunt:

Lt=10 [m] respective, lt=2.5 [m]
Cum lungimea mantalei rezervorului este egal cu lungimea cercului exterior:
LM=2R=23,148m=50,24[m]50[m]
i luand n calcul dimensiunile maxime ale tablelor va rezulta numrul de table ce va constitui
virola, respectiv mantaua. Pentru a avea table cu o lungime identic, nu vom putea folosi o
tabl cu ntreaga lungime i vom ajusta lungimea tablei:

n L=

L M 50 m
=
=5[table]
L 10 m

Similar pentru numarul de virole pe nlime:

nl=

H 12 m
=
=4,8 5 [ table ]
l 2.5 m
ns, avnd n vedere c eforturile nu se distribuie uniform i scad cu cre terea

nalimii, voi alege ca mantaua s fie executat pe nlime din 6 randuri de tabl astfel:
primele 2 rnduri avnd laimea de 2,5 metri, urmtoarele dou vor avea laimea de 2 metri,
iar ultimele dou avnd limea de 1,5 metri.

Fig 2.1 Repartiia rndurilor de tabl pe nlime

II.3. Alegerea materialului de baz

II.3.1. Stabilirea mrcilor de oel utilizate
Marcile de otel care ar fi recomandate in acest caz fac parte din clasa otelurilor de uz
general, care sunt oteluri carbon sau slab aliate, livrate intr-o gama larga de produse, cu
domenii de utilizare din cele mai variate, la care nu se impun conditii tehnice speciale.
Otelurile nealiate au in general continutul de carbon de (0,20..0,22) % si deci o
structura constituita din ferita si cel mult 25% perlita dispusa la intersectia grauntilor feritici.
Caracteristicile mecanice de rezistenta cresc o data cu cresterea gradului de dispersie al
lamelelor de ferita si cementita; caracteristicile de ductilitate si tenacitate cresc o data ci
finisarea dimensiunilor grauntilor cristalini.
Majoritatea produselor din oteluri de uz general se livreaza in stare laminata la cald. O
data cu cresterea grosimii produselor are loc o diminuare a caracteristicilor de rezistenta
mecanica datorita scaderii vitezei de racire de la temperatura de sfarsit de laminare.
Aceste oteluri pot fi sudate fara precautii deosebite. La grosimi mari se recomanda o
preincalzire, utilizarea unor materiale de adaos cu continut redus de hidrogen, limitarea
energiei liniare de sudare si uneori o recoacere de detensionare.
Se va folosi, deci pentru rezervorul ce trebuie proiectat un otel din aceasta clasa si
anume OL 37, a caror domenii de utilizare sune urmatoarele: ferme, poduri de sosea si de cale
ferata, rezervoare, stalpi, elemente de structuri portante de masini si utilaje, batiuri sudate,
organe de masini supuse la tensiuni moderate, lanturi de tractiune, flanse etc.

II.3.2. Determinarea clasei de calitate a metalului de baz

Determinarea clasei de calitate a metalului de baza se face prin metoda coeficientului
de periculozitate conform STAS R 8542-79.
Coeficientul de periculozitate reprezinta o evaluare cantitativa empirica a naturii si
severitatilor solicitarilor, care trebuie avuta in vedere la alegerea clasei e calitate a otelurilor.
Acest coeficient se apreciaza cu relatia:
G=KSB
Unde:
K factor constructiv
S factor de importanta a elementului de constructie
B factor de solicitare
Astfel pentru cazul de fata valorile acestor coeficienti sunt urmatoarele:

K=2
S=0.8
B=1
Coeficientul de periculozitate G va avea valoarea:
G=20.811.6
Clasa de calitate se determina in functie de temperatura minima de exploatare, coeficientul de
periculozitate si grosimea produsului. Astfel la o temperatura minima de proiectare de -20 C
tinand cont de conditiile atmosferice, de coeficientul de periculozitate de 1,6 si grosimea de 6
mm a pieselor clasa de calitate este 2, otel calmat. In consecinta materialul de baza
este OL37.2k. Acest material are o compoziia chimic urmtoare:

C [%]

Mn [%]

Si [%]

P [%]

S [%]

0.18

0.80

<0.40

0.050

0.050

i urmtoarele caracteristici mecanice:

Rezistena la
traciune [N/mm]

Limita de curgere
[N/mm]

Alungirea
[%]

360-440

240

25

II.3.3. Studiul sudabilitii materialului de baz

Comportarea la sudare sau sudabilitatea este o noiune complex care caracterizeaz
aptitudinea unui material de a fi sudabil fr precauii speciale. Aprecierea sudabilitii se
efectueaz n baza Ce (carbonului echivalent).
Pentru oelurile nealiate i slab aliate, sudabilitatea se apreciaz pe baza coninutului
de carbon echivalent (coninutul elementelor determinat la analiza pe oelul lichid), cu relaia
(STAS 7194):

Ce C

Mn Cr V Mo Cu Ni

[%]
6
5
15

n funcie de procentul de carbon echivalent obinut, oelul se ncadreaz n una din cele trei
grupe de sudabilitate:

grupa Ia - sudabilitate bun necondiionat (Ce< 0,25%);

grupa Ib - sudabilitate bun condiionat (0,25% < Ce < 0,50%);

grupa II - sudabilitate posibil (0,5% < Ce < 0,65%);

grupa III - sudabilitate necorespunztoare (0,65 < Ce < 1%).

OL37.2k va avea carbonul echivalent:

C e=0.18+

0.80
=0.31
6

Procesele de sudare pot provoca fragilizarea metalului de baz i a sudurii, prin

fragilizare nelegndu-se pierderea plasticitii. n cazul n care un material care i-a pierdut
plasticitatea este supus unor solicitri de ntindere peste limitele de rezisten ale
materialului, se produce o rupere fragil a acestuia. Aceasta are loc brusc, fr o deformare
plastic prealabil, de multe ori la ncrcri ale structurii sub sarcina nominal. Existena
unor concentratori ca - microfisuri, zgrieturi pe suprafaa materialului, vrfuri ascuite,
salturi brute de seciune - provoac o cretere local a tensiunilor de ntindere, favoriznd
apariia ruperii fragile.
Datorit caracteristicilor sale, ruperea fragil este fenomenul cel mai periculos pentru
integritatea unei structuri sudate.
Fisurile pot aprea ca urmare a efectului cumulat al tensiunilor din material
(mbinarea sudat) i al capacitii limitate de deformare, provocate de fragilizarea
materialului. Datorit pericolului de rupere a structurii sudate, fisurile sunt considerate ca
fiind defectele cele mai grave ale mbinrii sudate.
Fisurarea mbinrii sudate se poate produce att n timpul, ct i dup operaia de
sudare, fisurile localizndu-se n zona influenat termic sau n custur.
Fisurile la cald sunt fisuri care apar n timpul cristalizrii, apariia fisurilor fiind
legat de crearea unui film lichid intergranular supus aciunii tensiunilor proprii, rezultate mai
ales din contracia la rcire, putndu-se produce o dezlipire ntre lichid i solid. La sudare,
fisurarea la cald se poate produce n custur sau n poriunea din ZIT unde are loc topirea
unor faze.
Susceptibilitatea oelurilor slab aliate fa de fisurarea la cald poate fi estimat cu
indicele de fisurare HCS, definit prin relaia:
Si Ni

3
C S P

10
25
100

HCS
3 Mn Cr Mo V

Dac HCS > 4, se consider c materialul este susceptibil la fisurare la cald.

0.20( 0.060+0.060+
HCS=

0.40
3
)10
25

3 0.80

=8.7 >4

Concluzie: materialul este susceptibil la fisurare la cald.

Fisurile la rece se localizeaz cel mai des n zona influenat termic.
n cazul oelurilor carbon i slab aliate, apariia fisurilor la rece se datoreaz aciunii
corelate a urmtorilor factori:
-fragilizarea prin constitueni structurali duri;
-acumulare de tensiuni ridicate, ca urmare a procesului de sudare i a rigiditii structurii
sudate;
-prezena hidrogenului dizolvat.
Pentru estimarea susceptibilitii la fisurarea la rece a materialelor, au fost elaborate o
serie de expresii, iar pentru oeluri carbon - mangan, se calculeaz parametrul de fisurare
PNB , astfel:

PNB C

Si Mn Cu Cr Mo

[%]
20 10 20 30 20

Dac parametrul de fisurare la rece PNB > 0.25, se consider c materialul este
susceptibil la fisurare la rece.
PNB =0.20+

0.4 0.8
+
=0.23< 0.25
20 10

Conculzie: materialul nu este susceptibil la fisurare la rece.

II.4. Regimul de sudare

II.4.1. Inventarierea sudurilor
Inventarierea sudurilor se realizeaz prin identificarea tuturor mbinrilor din
construcia sudat i ajut la alegerea procedeului optim de sudare n vederea realizrii unei
structuri economice i n acelai timp rezistente. Inventarierea sudurilor ajut i la proiectarea
operaiilor de sudare pentru a stabili succesiunea lor.
Inventarierea sudurilor se va face pe fiecare component n parte, astfel pentru manta:

Nr.
Crt.

Tipul mbinrii
sudate

Elementele
mbinrii

t1
[mm]

t2
[mm]

1A-1B

1.

mbinare cap la cap

2.

mbinare cap la cap

1B-1C

3.

mbinare cap la cap

1C-1D

4.

mbinare cap la cap

1D-1E

5.

mbinare cap la cap

1E-1A

6.

mbinare cap la cap

2A-2B

7.

mbinare cap la cap

2B-2C

8.

mbinare cap la cap

2C-2D

9.

mbinare cap la cap

2D-2E

10. mbinare cap la cap

2E-2A

11. mbinare cap la cap

3A-3B

12. mbinare cap la cap

3B-3C

13. mbinare cap la cap

3C-3D

14. mbinare cap la cap

3D-3E

15. mbinare cap la cap

3E-3A

16. mbinare cap la cap

4A-4B

17. mbinare cap la cap

4B-4C

18. mbinare cap la cap

4C-4D

19. mbinare cap la cap

4D-4E

20. mbinare cap la cap

4E-4A

21. mbinare cap la cap

5A-5B

22. mbinare cap la cap

5B-5C

23. mbinare cap la cap

5C-5D

24. mbinare cap la cap

5D-5E

25. mbinare cap la cap

5E-5A

26. mbinare cap la cap

6A-6B

27. mbinare cap la cap

6B-6C

28. mbinare cap la cap

6C-6D

29. mbinare cap la cap

6D-6E

30. mbinare cap la cap

6E-6A

31. mbinare cap la cap

1-2

Lungime Nr. mbinri

cordon
sudate
[mm]
identice
2500
1
2500

2500

2500

2500

2500

2500

2500

2500

2500

2000

2000

2000

2000

2000

2000

2000

2000

2000

2000

1500

1500

1500

1500

1500

1500

1500

1500

1500

1500

50000

Tablele ce vor constitui capacul for fi montate pe un suport semifabricat de grinzi

drepte profilate rectangular, ca n figura 2.2:

Fig 2.2 Scheletul metalic semifabricat al capacului

Sudurile tablelor ce alctuiesc capacul mpreun cu scheletul metalic sunt:

Nr.
Crt.
1.

Tipul mbinrii
sudate

Elementele
mbinrii

t1
[mm]

t2
[mm]

mbinare cap la cap

C1-C2

C2-C3

C3-C4

C4-C5

C5-C6

C6-C7

C7-C8

C8-C9

C9-C10

C10-C11

C11-C12

C12-C13

2. mbinare cap la cap

3. mbinare cap la cap
4. mbinare cap la cap
5. mbinare cap la cap
6. mbinare cap la cap
7. mbinare cap la cap
8. mbinare cap la cap
9. mbinare cap la cap
10. mbinare cap la cap
11. mbinare cap la cap
12. mbinare cap la cap

Lungime Nr. mbinri

cordon
sudate
[mm]
identice
7110
1
7110

7110

7110

7110

7110

7110

7110

7110

7110

7110

7110

13. mbinare cap la cap

14. mbinare cap la cap
15. mbinare cap la cap
16. mbinare cap la cap
17. mbinare cap la cap
18. mbinare cap la cap
19. mbinare cap la cap
20. mbinare cap la cap
21.

mbinare de col

22.

mbinare de col

C13-C14

C14-C15

C15-C16

C16-C17

C17-C18

C18-C19

C19-C20

C20-C1

C-6

C-S

7110

7110

7110

7110

7110

7110

7110

7110

50000

7110

20*

*mbinare sudat pe ambele pri

Pentru fundul plat (semifabricat) al rezervorului, sudura cu virola:
Nr.
Crt.

Tipul mbinrii
sudate

Elementele
mbinrii

t1
[mm]

t2
[mm]

1.

mbinare de col

F-1

Lungime Nr. mbinri

cordon
sudate
[mm]
identice
50000
1

Stabilirea rosturilor
Pregtirea pieselor de mbinat pentru suduri cap la cap:
Numr de referin

1.5

Simbol (conform ISO 2553)

Y
Reprezentare

Sudur

Geometria
rostului

Ac [mm ]

Seciune

t1 [mm]

t2 [mm]

60

b [mm]

c [mm]

2
25.44

Pregtirea pieselor de mbinat pentru suduri n col interior:

Numr de referin

3.1.1

Simbol (conform ISO 2553)

Reprezentare
Sudur

Geometria
rostului

Seciune

t1 [mm]

t2 [mm]

90

b [mm]

Ac [mm ]

5.4

II.4.2. Stabilirea procedeului optim de sudare

Optimizarea procedeelor de sudare se va determina cu ajutorul metodei factorilor
tehnici. Aceast metod este foarte utilizat i acoper toate procedeele de sudare
recomandate. Alegerea procedeului de sudare se va face cu ajutorul factorilor tehnici.
Factorii tehnici FT sunt urmtorii:
T.1. Lungimea custurii Lc, cu trei nivele:
T.1.1. custuri scurte cu Lc 200mm
T.1.2.custuri medii cu 200<Ls1000mm
T.1.3.custuri lungi cu Lc>1000mm
T.2.Grosimea componentelor ce se sudeaz , cu patru nivele:
T.2.1.componente subiri cu 5mm
T.2.2. componente medii cu 5< 30mm
T.2.3. componente groase cu 30< 60mm
T.2.4. componente foarte groase cu >60mm

T.3.Poziiile n care se pot face suduri cu procedeul respectiv, cu trei nivele:

T.3.1.orizontal i n jgheab
T.3.2.vertical
T.3.3.n cornie i pe plafon
T.4.Prile din care se poate suda, cu dou nivele:
T.4.1.din ambele pri
T.4.2.dintr-o parte
T.5.Tipul de mbinare, cu dou nivele:
T.5.1.mbinri cap la cap
T.5.2.mbinri de col
T.6.Forma geometric a custurii, cu trei nivele :
T.6.1.custuri drepte
T.6.2.custuri circulare
T.6.3.custuri oarecare
T.7.Metale i aliaje metalice ce se pot suda cu procedeul respectiv, cu patru nivele:
T.7.1.oeluri nealiate cu puin carbon i oeluri slab aliate cu mangan
T.7.2.oeluri slab aliate speciale: cu gruni fini, ntrite prin precipitare dispers (PH), clite
i revenite (QT)
T.7.3.oeluri aliate i placate
T.7.4.metale i aliaje neferoase
Nr. crt.

Procedeul

SE

MIG

MAG

WIG

SF

T1

T2

UV

0.95

0.95

0.90

9.5

9.5

10

10

T3
T4

T5

T6

T7

Procedeul ales pentru sudare este MAG.

II.4.3. Alegerea materialului de adaos

Srm plin cuprat pentru sudarea MAG:

Clasificare conform EN 440-94: G3Si1

Domenii de aplicaie:
-Construcii navale, boilere (inclusiv cele din industria petrochimic);
-Industria constructoare de maini;
-Construcii metalice;
-Fabricarea evilor;
Poziii de sudare:

PA

PB

PC

PF

PG

PE

PF

PG

Curent de sudare:
DC+
Compoziia chimic:

C [%]

Mn [%]

Si [%]

Cu [%]

P [%]

S [%]

0.06

1.3

0.7

0.25

0.025

0.025

Caracteristici mecanice:
Limita de

Rezistenta la

Alungirea,

Charpy V [J], la

Diametrul,

curgere,

rupere,

[%]

Temperatura

[mm]

[N/mm]

[N/mm]

430

510-560

Gaz

[C]
-20
24

70

0.6; 0.8; 1.0;

Ar/CO2 (M21)

1.2; 1.6

II.4.4. Stabilirea parametrilor de sudare

Parametrii regimului de sudare MAG vor fi calulai dup urmtoarele formule:

Diametrul srmei electrod (de)

- de1 - regim sha = 1.2 [mm]

Intensitatea curentului de sudare (Is)

- Is = 125,5de 32,25 (A) sudarea short arc (sha)

- Is = - 67de2 + 370de 78 (A) sudarea spray arc (spa)

Tensiunea arcului (Ua)

- Ua = 13,34 + 0,050508Is (V)

vs

Viteza de sudare (vs)

Is U a A V cm

E l J / cm
s

Numrul de treceri:

A c A1
Ai

- pentru mbinri sudate cap la cap:

, unde:

- A1 = (6-8)de1 (mm2) aria primului strat

- Ai = (8-12)dei (mm2) aria straturilor de umplere

n
- pentru mbinri sudate n col:

Ac
30

Aria
custurii
, Ac
[mm2]

Diametrul
srmei
electrod, de
[mm]

Intensitatea
curentului de
sudare, Is
[A]

Tensiunea
arcului, Ua
[V]

Viteza de
sudare ,vs
[cm/min]

Numrul
de treceri:

25.44

1.2

181.35

19.31

22.98

5.4

1.2

181.35

19.31

22.98

II.5. Tensiuni i deformaii la sudare

II.5.1. Calculul de verificare a mbinrilor sudate
Verificarea sudurilor cap la cap se va face la intindere/ compresiune.
Ca lungime util ls a cordonului de sudur se consider lungimea real l din care se
scade de dou ori grosimea s a tablei, datorit imperfeciunilor cordonului la capete (cratere
terminale din cauza arderilor locale):
ls =l 2 s

Considernd sudura cap la cap solicitat la ntindere, din condiia de egal rezisten a
cordonului de sudur i a materialului de baz se poate scrie:
F =ls a as =l s at

II.5.2. Calculul deformaiilor

Deformatiile care apar la sudare se clasifica de obicei in doua grupe: deformatii totale
au generale, determinate de modificarea dimensiunilor sau formei intregului si deformatiile
locale, determinate de modificarea formei nuimai a unei parti a elementului.
Determinarea contractiei la sudare
Deformatiile si tensiunile remanente datorita sudarii sunt cauzate in principal de
contractiile transversalew si longitudinale. Contractiile longitudinale nu se pot manifeste liber
din cauza rigiditatii placii, si astfel vor lua nastere tensiuni remanente importante.
Contractiile transversale se pot manifesta liber si determinarea acestora, analitica se va face in
felul urmator.
Contractia transversala a placii se exprima cu relatia:
b=b-b`=Tb
In timpul sudarii placa se incalzeste de catre caldura:
Qp=cbls(T2-T1)
Aceasta caldura ete data de arcul electric:
Qarc=0.24UIt

Din egalarea acestor relatii rezulta diferenta de temperatura:

T =T 2 T 1=

0.24 U I t
c b l s

Expresia lui T de introduce in relatia contractiei si se obtine:

b= b

0.24 U I t
q1
=

c bls
c s

Determinarea deformatiilor locale

Deformatiile locale care iau nastere la sudare sunt determinate de doua cauze:
deformatiile unghiulare din cauza latimii variabile a cusaturii sau din cauza sudarii in mai
multe straturi si pierderea stabilitatii tablelor din zona comprimata din cauza scurtarii
longitudinale a cusaturii si a zonelor vecine ei.
La sudarea unor imbinari cap la cap cu rost in V, una din tablele care se sudeaza se va
roti in raport cu cealalta cu unghiul exprimat aproximativ:
=2 Ttg/2
in care este unghiul rostului de sudare, sau mai precis unghiul zonei topite la sudare.
Forma zonei de topire depinde de unghiul de tesire a marginilor tablelor si amandoua
influenteaza unghiul . Forma zonei de topire are influenta asupra valorii unghiului si in
cazul cand se executa depuneri prin sudare pe o placa. In acest caz unghiul poate fi
determinat cu relatia:
=m Tb/2
in care:
m coeficient ce depinde de regimul de sudare si de forma zonei topite;
b latimea cusaturii
Coeficientul m poate fi determinat in functie de raportul q1/bs

II.5.3. Calculul tensiunilor remanente la sudare

Determinarea tensiunilor remanente
Aparitia tensiunilor remanente de sudare este provocata prin deformatiile termo
plastice care s-au produs in zona vecina cusaturii , in procesulk de incalzire si racire
neuniforma. Tensiunile remanente de sudare sunt repartizate astfel incat in zona vecina
cusaturii actioneaza tensiuni de tractiune, in general egale cu limita de curgere. Aceste

tensiuni determina si valoarea tensiunilor in celelalte parti ale elementului sudat tensiuni care,
in cazul pozitiei centrale a cusaturilor sudate, sunt tensiuni de compresiune.
Determinarea tensiunilor remanente dintr-o placa cu cusatura simetrica
Tensiunile care iau nastere in zona vecina sudarii sunt de tractiune 1 si egale cu limita
de curgere, iar in restul placii iau nastere tensiuni de compresiune 2 . Latimea zonei bpl in
limitele careia se formeaza tensiunile de tractiune 1 poate fi determinata aproximativ din
expresia:
b pl =

A p=

A Pl
s

1
c
1 z'
+
A Ix q1
2

unde:
=0.335

c y

este un coeficient de material

z distanta de la centrul de greutate al sectiunii sudurii la centrul de greutate al sectiunii
elementului
2 ( Bb pl ) s= 1 b pl s
2= 1

2=E c

b Pl s

( Bb Pl ) s
1
A
1
A pl

=Q c

E c

2= E

A pl
A A pl

1
+ c 1
A q1

q1
=dc E
A

Bibliografie
1. Suport de Curs PSS - Prof.univ.dr.ing Gabriela Ianculescu
2. Suport de Curs TST - Conf.univ.dr.ing Melat Bormambet
3. Wikipedia Generalitati rezervoare