Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reabilitarea fara sapatura prin procedeul “Relining” constă în introducerea tevii interconectate în conducta reparată,
rezultând astfel o conductă nouă, complet etanşă.
În ultimii 10 ani problema îmbunătăţirii tubulaturilor a devenit din ce în ce mai mare. Reţelele de conducte pentru
scopuri variate trebuie să întrunească anumite cerinţe de natură funcţională (fizice, chimice, biologice şi biochimice)
pe toată durata lor de viaţă. Acest lucru depinde de mulţi factori, cum ar fi proiectarea corespunzătoare, structura,
materialele folosite şi durata de viaţă. În plus, menţinerea tubulaturilor în stare de funcţionare necesită şi o
organizare foarte bună.
Pe lângă verificarea regulată a echipamentelor şi întreţinerea permanentă, e posibil să fie nevoie şi de anumite
lucrări de îmbunătăţire, care se efectuează atunci când se impune optimizarea parametrilor de funcţionare ai
conductelor, ceea ce ar implica reparaţii, reînnoirea sau înlocuirea tubulaturilor vechi.
Repararea tubulaturilor de presiune prin procedeul relining se poate face în cazul diametrelor cuprinse între 90-2000
mm. Astfel de ajustări pe ceva deja existent se fac adesea pe tubulaturile din OŢEL, FONTĂ, PREMO cu scopul de a
se putea reveni la parametrii tehnici (presiune, debitele de curgere), care au slăbit din cauza corodării, deteriorării
structurii tubulaturii sau a scurgerilor de la îmbinări.
Lucrările pregătitoare
analizarea traseului tubulaturii, pe baza proiectului, profilului magistralei existente şi examinării de la faţa
locului
reperarea locului şi numărului de şanţuri pentru instalare. Dimensiunea săpăturilor pentru montare va depinde
de adâncimea încastrării tubulaturii şi de tipul protecţiei care se va alege pentru şanţ ; vom avea, astfel, săpături
ample sau restrânse.
evaluarea stării tehnice a porţiunii de tubulatură care trebuie reparată (adică dacă la conducte au intervenit
cumva deplasări pe laterală, adânciri, deformări pe transversală etc.)
remedierea eventualelor spărturi în structură, ieşituri în afară din cauza corodării, a lucrărilor de după sudură
ş.a.m.d.
alegerea ţevii cu parametrii tehnici potriviţi : diametrul exterior, debitele de curgere şi clasa de presiune
calibrarea conductei vechi, pentru a se vedea dacă e bună dimensiunea exterioară a ţevii care urmează sa se
introducă
împărţirea în etape a lucrărilor de reparaţii (o tubulatură trebuie împărţită în secţiuni drepte, care urmează să
se restaureze. În fond, punctele în care se schimbă direcţia sunt cele în care se inserează cealaltă ţeavă.)
alegerea punctelor pentru introducere
Imbinarea ţevilor
Prin sudarea cap-la-cap a ţevilor de presiune (a se vedea secţiunea “Legările ţevilor”), întrucât racordurile realizate
în acest fel sunt omogene, etanşe şi la fel de rezistente la uzură ca ţeava.
După tragerea unei întregi porţiuni de ţeavă În timpul procesului de antrenare se va avea
până la conducta reparată, între tura de grijă ca ţeava să nu se atingă de marginile
săpături iniţială şi cea finală se ia jos capul de ascuţite ale conductei-carcasă şi nici de alte
tubing de la ţeava trasă, lasându-se o porţiune obiecte contondente care e posibil să se afle
scurtă de ţeavă, care se va refolosi prin de-a lungul traseului ţevii trase.
sudarea cu următorul
segment de ţeavă care urmează să se tragă.
Această tehnologie procesuală presupune tragerea ţevii din PE cu diametrul exterior mai mic decât cel interior efectiv
al vechii tubulaturi, în care intră eventualele strângeri, deformări şi deplasări.
În mod obişnuit, camera de asamblare se află montată în punctul în care se schimbă direcţia traseului tubulaturii.
Acolo se sapă o groapă de început, a cărei lungime depinde de adâncimea tubulaturii şi de raza de îndoire permisă
pentru ţeavă. Dintr-o groapă, tubulatura sudata se poate introduce în două direcţii.
În momentul în care se trag porţiuni lungi de ţeavă sudate la suprafaţă este nevoie să se menţină dimensiunile
gropilor săpate (sau ale camerelor de început), fiindcă numai aşa se poate păstra raza de îndoire permisă pentru
tubulatură.
Fig. 1. Profilul schematic al gropii de început/lansare pentru introducerea de porţiuni lungi de ţeavă în vechea
conductă
Raza de îndoire minimă (R) în cazul ţevilor reparate
La stabilirea forţelor necesare pentru tragerea ţevii vor trebui luate în calcul masa ţevii şi coeficientul de frecare a
acesteia de pământ.
F = q L (μ cos φ ± sin φ)
unde :
q : masa unitară a ţevii [N/m]
L : lungimea porţiunii trase
μ : coeficientul de frecare (de max.
0,8) φ : unghiul de înclinare al
tubulaturii
Parametrii de lucru – cum ar fi forţa de tragere, felul echipamentelor etc. – sunt aceiaşi ca la lucrările efectuate în
afara gropii.