CAIET DE SARCINI

pentru
lucrari de reabilitare/inlocuire si/sau extindere retele
de apa si/sau retele de canalizare

1
INSTRUCŢIUNI PENTRU FORAJ ORIZONTAL DIRIJAT
A. Obiectul forajului
Subtraversarea strazilor/ bulevardelor (carosabilului) cu conducte de apa potabila sau
executarea propriu zisa a acestora in lungul arterelor de circulatie/trotuare/spatii verzi cu
sapaturi minime.

B. Tehnologia de foraj orizontal dirijat reprezintă un sistem de foraj rotativ hidrodinamic, dirijat şi
axat pe trei principii tehnologice de bază:
1. utilizarea unei sape de foraj având forma unui sfredel cu dalta în lance;
2. avansarea pe orizontală în sistem rotativ şi prin mărunţirea solului pe baza de injecţii sub presiune
înaltă a unui jet cu fluid special de foraj, pe baza de argilă bentonitică (datorită proprietăţilor
tixotropice ale acestui tip de argilă, noroiul de foraj îndeplineşte şi rolurile de stabilizator al găurii
de foraj şi agent de ungere);
3. pilotarea dirijată de la suprafaţă a tijelor şi dispozitivului de forare, prin teleghidaj, cu ajutorul unui
emiţător de unde electromagnetice plasat în interiorul sapei, care transmite în permanenţă
parametrii, precum şi adâncimea la care se află sapa, înclinarea sapei în % şi orientarea vârfului
sapei în sistem orar.. Aceste informaţii sunt primite la suprafaţa terenului de un receptor-emiţător
portabil (Digitrak), care le afişează în orice moment şi le pune la dispoziţia persoanei care dirijează
execuţia forajului pilot. Instantaneu, datele sunt retransmise unui receptor fix instalat pe
echipamentul de foraj, unde apar pe ecranele citite de operatorul echipamentului. Pe lângă datele
de mai sus, sonda din interiorul sapei mai transmite informaţii cu privire la temperatura mediului în
care se află şi gradul de încărcare a bateriilor care o alimentează. Pe baza datelor primite,
navigatorul (persoana care dirijează execuţia forajului pilot) transmite în permanenţă operatorului
instrucţiuni de orientare şi înaintare a sapei, permiţând astfel respectarea traseului proiectat,
evitând contactul cu reţelele subterane cunoscute şi ieşind la suprafaţă în punctul prestabilit,
precizia fiind de ±5-20 cm.

Etape tehnologice:
Procedeul de foraj orizontal dirijat cuprinde trei etape tehnologice consecutive:
1. Etapa iniţială, a forajului pilot cuprinde forarea terenului la diametrul descris de sapa de forare la
înaintare, presarea laterală a materialului desprins şi fixarea acestuia în pereţi, gaura de foraj
rămânând în permanenţă plină cu noroiul de foraj injectat.

2. Etapa a 2-a, a forajului de lărgire, cuprinde demontarea sapei de foraj la extremitatea îndepărtată a
forajului, înlocuirea cu un cap lărgitor de diametru superior sapei cu cca. 30% şi retragerea la

2
 punctul iniţial de plecare (unde se află echipamentul de foraj) a tijelor de forare împreună cu
lărgitorul. Odată cu retragerea coloanei de prăjini împreună cu lărgitorul, coloana se completează
în urmă cu prăjini de foraj, astfel încât, deşi lărgitorul se aproprie în permanenţă de echipamentul
de foraj, lungimea întregii coloane rămâne constantă, extremitatea opusă echipamentului fiind
mereu la suprafaţă. Această operaţiune se repetă consecutiv, cu diametre din ce în ce mai mari,
până se ajunge la diametrul necesar pentru pozarea ţevii.
Conform tehnologiei forajului orizontal dirijat, acest diametru trebuie să fie cu cca. 30% mai mare
decât diametrul ţevii care se pozează.

3. Etapa a 3-a, a pozării conductei în subteran, cuprinde executarea unei ultime lărgiri cu lărgitorul
final la care se ataşează un dispozitiv de prindere a ţevii ce urmează a fi pozată în teren. Întreg
ansamblul format din: prăjini, capul lărgitor, capul de prindere a ţevii şi ţeava este tras prin
deschiderea executată în capul primelor două etape, către echipamentul de foraj. Când întreg
ansamblul este scos la suprafaţă, la amplasamentul echipamentului, dispozitivele de lărgire şi
prindere sunt detaşate de ţeavă, aceasta rămânând în subteran, în acest fel atingându-se scopul
întregii operaţii. A 2-a lărgire executată la tragere are rolul de a împinge în pereţii găurii de foraj
materialul săpat şi de a-l compacta, astfel ca, datorită acestei operaţii şi a noroiului de foraj cu rol
de stabilizare şi lubrefiere, pereţii găurii nu se prăbuşesc şi forajul îşi păstrează diametrul o
perioadă relativ lungă de timp (de ordinul a câteva zile), suficientă pentru a permite tragerea ţevii
fără pericol.
După pozarea ţevii, în decurs de câteva zile, prin drenarea treptată a apei din compoziţia noroiului de
foraj, materialul excavat în timpul forajului şi pereţii găurii vor tinde să ocupe întregul spaţiu rămas,
astfel încât, în final, ţeava pozată va fi în contact direct cu pământul pe întreaga suprafaţă.
Întregul proces de execuţie a lucrării va cuprinde:
1. Radiodetecţie în verificarea planurilor de situaţie puse la dispoziţie de beneficiarul lucrării şi/sau
efectuarea investigaţiilor de teren cu ajutorul echipamentului georadar, pentru depistarea
obstacolelor existente;
2. Prelucrarea informaţiilor obţinute;
3. Alegerea traseului forajului, impus de obstacolele depistate şi de materialul ţevii şi aprobarea lui de
către proiectant;
4. Execuţia forajului propriu-zis, conform etapelor tehnologice descrise şi pozarea ţevii;
5. Controlul adancimii pozarii conductei se face fie cu ajutorul aparatului de detectie sau prin
masuratori directe in gropile intermediare intocmindu-se procese verbale intre constructor si
beneficiar (diriginte).
6. Recepţia lucrării.

3
 INSTRUCTIUNI
PENTRU EXECUTAREA CONDUCTELOR DE APĂ POTABILĂ
DIN TUBURI DE FONTĂ DUCTILĂ

Se vor folosi numai materiale care corespund din punct de vedere calitativ cu normele CEN,
DIN, ISO, UNI şi care au agrementul tehnic MLPTL, precum şi avizul Ministerului Sănătăţii în cazul
tuburilor, racordurilor şi pieselor pentru apă potabilă.
Se va urmări să existe corespondenţă între racorduri, tuburi şi piese stunci când producătorii
sunt diferiţi.
De regulă, se vor utiliza acele tuburi care au piese de îmbinare compatibile pentru PEID, fontă
ductilă, PAFSIN, oţel şi eventual beton.
Pentru solvenţii degresanţi, adezivi, garnituri, scule şi dispozitive de montaj şi întreţinere se vor
lua în considerare indicaţiile producătorului de tuburi şi racorduri.

CONDIŢII TEHNICE

2.A. TUBURI DIN FONTĂ DUCTILĂ

2.A.1. Tuburi cu mufă

2.A.1.1. Fabricarea tuburilor

Tuburile din fontă ductilă sunt produse prin centrifugare în conformitate cu standardul
internaţional ISO 2531-1991.
Rezistenţa minimă la tracţiune este de 420 N/mm2.
Limita convenţională de elasticitate de 0,2% este de minimum 300 N/mm2.
Alongaţia minimă la ruptură este de 10% pentru diametrele nominale DN 60 la 1000 şi 7%
pentru diametrele nominale DN 1200 la 2000.
Valorile limitei convenţionale de elasticitate de 0,2% cuprinse între 270 N/mm2 şi 300 N/mm2
sunt admise atunci când alongaţia la rupere este mai mare sau egală cu 12% pentru diametrele
nominale DN 60 la 1000 şi cu 10% pentru diametrele nominale DN 1200 la 2000.
Tuburile centrifugate trebuie să fie supuse în uzină la o probă hidrostatică de cel puţin 10
secunde, la o presiune minimă indicată în tabelul următor pentru tuburile din clasa de grosime K9:

Presiunea minimă de probă hidrostatică pentru tuburile din

DN
clasa K9 (bari)
60 la 300 50
350 la 600 40
700 la 1000 32
1100 la 3000 25

2.A.1.2. Tip de îmbinare

4
 Îmbinările cu mufă sunt de tip automat. Materialul utilizat pentru inelele de îmbinare este
elastomer EPDM sau echivalent în conformitate cu standardul internaţional SR EN 598/2004.
Condiţiile cele mai potrivite pentru depozitarea elastomerilor vulcanizaţi sunt stabilite prin
standardul internaţional ISO 2230-1973.

2.A.1.3. Grosimea pereţilor tuburilor

Grosimea tuburilor este în general de clasa K9 în concordanţă cu standardele în vigoare.

2.A.1.4. Protecţii
Izolaţia interioară
Tuburile sunt izolate în interior cu mortar de ciment în conformitate cu standardul internaţional
ISO 4179-1985.
Cimentul este un ciment produs în furnal înalt sau echivalent.
Grosimile mortarului de ciment sunt definite în tabelul care urmează:

Grosimi (mm)
DN Valoare medie Valoare minimă într-un
Normală
minimală punct
60 – 300 3 2,5 1,5
350 – 600 5 4,5 2,5
700 – 1200 6 5,5 3,0
1400 - 2000 9 8,0 4,0

Izolaţia exterioară
Tuburile sunt izolate la exterior cu zinc metalic în conformitate cu standardul internaţional ISO
8179 – 1985; cantitatea de zinc depusă nu este mai mică de 130 g/m2. După zincare, tuburile sunt
acoperite cu un strat de vopsea bituminoasă; grosimea medie a stratului bituminos nu este mai mică de
70 microni în conformitate cu standardul internaţional ISO 8170 – 1985.

2.A.2. Tuburi cu flanşe

2A.2.1. Fabricarea tuburilor

Tuburile din fontă ductilă sunt centrifugate şi au flanşe sudate, în conformitate cu standardul
internaţional ISO 2531 – 1991.

2.A.2.2. Îmbinare cu flanşe

Garnitura îmbinării cu flanşe are o grosime minimă de 3 mm şi la nevoie este armată (întărită).
Materialul utilizat pentru garniturile de îmbinare cu flanşe este un elastomer EPDM sau
echivalent, în conformitate cu standardul internaţional SR EN 598/2005.
Condiţiile cele mai potrivite pentru depozitarea elastomerilor vulcanizaţi sunt stabilite prin
standardul internaţional ISO 2230 – 1973.

2.A.2.3. Grosimea tuburilor

Grosimea tuburilor este în conformitate cu standardul internaţional ISO 2531 – 1991 clasa K9.

2.A.2.4. Protecţii
Protecţiile sunt aceleaşi ca cele definite pentru tuburile cu mufă.

2.B. RACORDURI DIN FONTĂ DUCTILĂ

5
2.B.1. Fabricarea racordurilor
Racordurile din fontă ductilă sunt produse prin turnare în conformitate cu standardul
internaţional ISO 2531 – 1991.
Rezistenţa minimă la tracţiune este de 400 N/mm2. Limita convenţională de elasticitate de
0,2% este de minimum 300 N/mm2. Alungirea minimă la ruptură este de 5%.
Racordurile sunt supuse în uzină la un control de etanşeitate efectuat fie cu ajutorul aerului la o
presiune de 1 bar, fie cu apă, în conformitate cu standardul internaţional ISO 2531 – 1991.

2.B.2. Tipul de îmbinare

Racordurile cu mufă, cu excepţia manşoanelor, sunt cu îmbinare automată; manşoanele sunt cu
îmbinare mecanică.
Inelul de îmbinare al racordurilor cu flanşe are o grosime minimă de 3 mm şi la nevoie este
armată (întărită).
Materialul utilizat pentru inelele de îmbinare (automată, mecanică sau cu flanşe) este un
elastomer EPDM sau echivalent în conformitate cu standardul internaţional ISO 4633 – 1983.
Condiţiile cele mai potrivite pentru depozitarea elastomerilor vulcanizaţi sunt stabilite de
standardul internaţional ISO 2230 – 1973.

2.B.3. Grosimea racordurilor

Clasa de grosime a racordurilor, cu excepţia teurilor, este K12; clasa de grosime a teurilor este
K14 în conformitate cu standardul internaţional ISO 2531 – 1991.

2.B.4. Protecţii
Izolaţii interioare şi exterioare
Racordurile sunt izolate în interior şi la exterior cu vopsea bituminoasă cu o grosime minimă de
100 microni sau cu un strat izolator epoxidic cu o eficacitate echivalentă.

INSTRUCŢIUNI DE MONTAJ

3.1. MANIPULAREA, TRANSPORTUL, DEPOZITAREA ŞI

CONSERVAREA MATERIALELOR

3.1.1. Manevrarea
Manevrarea cu grijă a tuburilor şi racordurilor în timpul transportului, descărcarea şi pozarea
reprezintă condiţii esenţiale pentru o durată de viaţă a conductelor lungă şi lipsită de probleme. De
aceea, tuburile şi racordurile trebuie să fie descărcate şi pozate numai sub supravegherea personalului
calificat.
Performanţele mecanice ale tuburilor şi racordurilor din fontă ductilă, ca şi robusteţea
izolaţiilor sunt adaptate condiţiilor de manevrare pe şantier. Este necesar, totuşi, să se respecte anumite
dispoziţii de bază, cum sunt:
- se folosesc echipamente de ridicat de putere adecvată;
- se ghidează ridicarea la plecare şi la sosire;
- se manevrează cu grijă;
- se evită balansurile, şocurile sau frecările tuburilor de pereţi, de sol şi ghidaje.
Aceste măsuri sunt cu atât mai importante atunci când tuburile au dimensiuni mari sau au
izolaţii speciale.
Manevrarea tuburilor din fontă ductilă se face în trei moduri, şi anume:
a) ridicarea de la capete, folosindu-se cârlige de forme corespunzătoare, acoperite cu un
material protector, pentru a nu deteriora marginile extremităţilor tuburilor; se pot folosi şi cârlige mari
de macara, dar căptuşite, din cauza presiunii locale;

6
 b) ridicarea de la mijlocul tubului, operaţiune pentru care se folosesc chingi plate şi late,
menţinute îndepărtate de un palonier pentru a împiedica alunecarea accidentală.
Sunt interzise chingile sau şufele metalice neprotejate care riscă să deterioreze izolaţiile. Se pot
folosi benzi de oţel de cea mai bună calitate izolate cu cauciuc, iar curelele care se folosesc la
ridicarea tuburilor din fontă trebuie să fie izolate cu folie din polietilenă.
Este posibil să se utilizeze pe şantier o singură chingă. În acest caz, priza se realizează în
centrul de greutate al tubului, chinga strângând tubul pentru a împiedica alunecarea sa;
c) ridicarea pachetelor ambalate cu diametre de la 60 la 300 se realizează cu ajutorul chingilor
textile plate.

3.1.2. Transportul
Transportul tuburilor din fontă ductilă se efectuează cu ajutorul vehiculelor cu platforme. Este
necesar să se respecte câteva reguli simple de împănare sau de ancorare pentru a reduce riscurile de
deteriorare în timpul transportului.
Se recomandă să se evite:
- târârea tuburilor pe sol, aceste mişcări riscând să degradeze izolaţia exterioară.
- căderea tuburilor pe sol, chiar interpunând pnauri sau nisip;
- transportarea tuburilor în locuri cu factori de risc: de exemplu, treceri frecventate de
vehicule, utilizarea de explozibil, risc de cădere de pietre;
- depozitarea tuburilor pe pietre mari sau instabile.
Vehiculele trebuie să fie corespunzătoare transportului şi operaţiilor de încărcare-descărcare a
tuburilor şi racordurilor din fontă ductilă. Se recomandă să se respecte următoarele reguli de bază:
- interzicerea oricărui contact între elementele de conducte şi suprafeţele metalice (pentru a
evita deteriorarea izolaţiilor);
- interzicerea oricărui contact direct al tuburilor cu planşeul remorcii (se asigură pe cât posibil
orizontalitatea tuburilor prin montarea a două rânduri paralele de scânduri de lemn de bună calitate
fixate pe platformă);
- asigurarea încărcării şi descărcării tuburilor în condiţii de siguranţă (se folosesc chingi textile
sau cârlige adaptate; se interzice folosirea de chingi sau şufe metalice neizolate);
- asigurarea stabilităţii încărcăturii în timpul transportului;
- folosirea de vehicule sau remorci prevăzute cu un echipament lateral obligatoriu pentru
stabilizarea încărcăturii (cadre dimensionate corespunzător situate pe fiecare parte a platformei);
- fixarea încărcăturii cu ajutorul unor chingi textile şi al unor sisteme de extensoare cu levier.
În cazul unor izolaţii speciale, se impun măsuri deosebite.

3.1.3. Depozitarea şi conservarea materialelor

Depozitarea tuburilor şi racordurilor pe şantier trebuie să permită o bună gestiune a pieselor şi
să uşureze eventualele reparaţii. Pentru aceasta, se impune respectarea unor dispoziţii de bază:
- Suprafaţa de depozitare trebuie să fie plană.
- Trebuie să se evite: terenurile mlăştinoase, solurile mişcătoare, soslurile corozive.
- La sosirea lor la locul de depozitare, furniturile trebuie să fie controlate şi, dacă prezintă avarii
(degradări ale izolaţiilor interioare şi exterioare, de exemplu), ele trebuie să fie reparate înainte de a fi
depozitate.
- Tuburile se depozitează pe diametre în stive omogene şi stabile urmând un plan raţional de
stocare. Se procedează în acelaşi mod pentru racorduri şi accesorii.
- Se folosesc intercalare (suporţi sau distanţieri) din lemn (scânduri, colţari) suficient de
rezistente şi de bună calitate.
- Este de dorit, întotdeauna, să se reducă la maximum durate de depozitare.
- Atunci când tuburile au izolaţii speciale, trebuie să se acţioneze cu precauţie.
Tuburile pot fi depozitate în stive, pe intercalare de 80 x 80 x 2.600 mm, cu trei sau patru
pachete pe rând şi nedepăşind o înălţime de stocare de 2,50 m. Se controlează periodic starea

7
pachetelor, în special starea şi tensiunea fier-balotului, ca şi stabilitatea generală a stivelor. Tuburile se
pot stoca în trei moduri, după cum urmează:

a) Stivă continuă, tuburile poziţionate cap-la-picioare:

Practic, această metodă este cea mai indicată din punct de vedere al siguranţei, al costului
materialului de împănare şi al raportului numărului de tuburi stocate pe volumul de depozitare.
Această metodă implică în schimb o ridicare de la extremităţi cu ajutorul cârligelor; folosirea unei
truse speciale permite ridicarea mai multor tuburi simultan.
Patul inferior: primul pat este aşezat pe două scânduri plasate pe două linii paralele situate la
1 m de extremitatea mufei şi a capătului drept. Tuburile sunt paralele. Mufele se ating şi nu sunt în
contact cu solul.
Tuburile de la extremităţi sunt sprijinite în dreptul capătului drept şi al mufei cu ajutorul unor
colţare groase bătute în scânduri. Tuburile din mijloc sunt sprijinite doar în dreptul capătului drept cu
colţare de dimensiuni mai mici.
Paturile superioare: paturile superioare sunr constituite alternativ din tuburi situate cap-la-
picioare faţă de paturile inferioare, toate mufele de pe un rând depăşind extremităţile capetelor drepte
de pe rândul inferior cu lungimea mufei plus 10 cm (pentru a evita deformarea capetelor drepte).
Corpurile a două rânduri consecutive sunt în contact.

b) Stivă continuă, mufele de aceeaşi parte:

Patul inferior: pozarea patului inferior este identică celei de mai sus.
Paturile superioare: tuburile sunt aliniate vertical. Fiecare pat este separat prin intercalare cu
o grosime cu puţin mai mare decât diferenţa diametrelor (corpul propriu-zis-mufă). Tuburile de la
extremităţile fiecărui pat sunt sprijinite cu ajutorul colţarelor fixate pe scânduri.
Această metodă permite folosirea tuturor tipurilor de ridicare (de la extremităţi cu cârlige, din
exterior cu ajutorul chingilor, cu elevatoare).

c) Stocarea în careu:
Patul inferior: pozarea şi fixarea primului pat sunt identice cu prima soluţie, dar tuburile sunt
cap-la-picioare; corpurile lor se ating. Mai mult, mufele depăşesc extremităţile capetelor drepte ale
tuburilor adiacente cu lungimea mufei plus 5 cm. Pentru stocarea tuburilor cu diametre ≥ 150, stiva se
va aşeza pe trei scânduri (în loc de două).
Paturile superioare: fiecare rând este constituit din tuburi paralele situate cap-la-picioare, ca şi
primul pat. Tuburile de pe un rând sunt dispuse perpendicular în raport cu cele de pe rândul inferior.
Tuburile de la extremităţi sunt astfel sprijinite în mod natural de mufele alternate ale patului inferior.
Această metodă reduce la maximum materialul de sprijinire, dar implică, prin felul în care sunt
constituite paturilr, o ridicare tub cu tub. Pe de altă parte, nu se recomandă deloc această metodă
atunci când tuburile au izolaţii speciale, ţinând cont de tipul de sprijin (contact punctat).
Cu privire la înăl ţimea de stocare, în funcţie de tipul de stivuire, clasa şi diametrul tuburilor, se
recomandă să nu se depăşească valorile indicate.

DN Straturi
80 – 150 15
200 – 300 10
350 – 500 5
600 – 700 3
800 – 1000 2
> 1000 1

Datorită riscului de accidente, trebuie să se evite pe cât posibil înălţimi de stivuire mai mari de
3,0 m.

8
 Depozitarea inelelor de îmbinare trebuie să se facă având în vedere caracteristicile
elastomerilor. În vederea asigurării stabilităţii unei conducte principale este esenţial să se folosească
numai garnituri care să corespundă specificaţiilor de calitate şi se recomandă să fie livrate de
producătorul tuburilor. Condiţiile de depozitare vor ţine seamă de: temperatura de depozitare,
umiditatea sau uscăciunea mediului, expunerea la lumină, durata depozitării, aceasta însemnând că
trebuie să fie păstrate întotdeauna la loc răcoros, uscat şi nedeformate. Se va evita expunerea lor
directă la razele soarelui. Vor fi protejate împotriva deteriorărilor şi murdăririi.
Norma ISO 2230 precizează recomandările privind depozitarea inelelor de îmbinare pentru ca
acestea să-şi păstreze calităţile şi eficienţa.

3.1.4. Temperaturi de prelucrare şi montare pe şantier

Se recomandă ca depozitarea să se facă la o temperatură mai mică de 25ºC.
Trebuie să se evite deformarea inelelor de îmbinare la temperatură scăzută, deoarece la
temperaturi sub 0ºC rigiditatea garniturilor poate creşte până la un anumit punct. De aceea, când
pozarea tuburilor se realizează la temperaturi sub 0ºC, garniturile trebuie să fie depozitate pe cât
posibil la temperaturi peste 10ºC, în vederea uşurării îmbinării. Garniturile nu trebuie scoase din
depozit decât în momentul realizării îmbinării. Înainte de punerea în operă, temperatura lor trebuie să
fie adusă la 20ºC timp de câteva ore pentru ca acestea să-şi regăsească supleţea iniţială (de exemplu, să
fie înmuiate în apă caldă).
Inelele de îmbinare pe bază de elastomeri vulcanizaţi trebuie să fie depozitate într-un mediu cu
umiditate potrivită.
Elastomerii sunt sensibili la razele ultraviolete şi la acţiunea ozonului. Trebuie deci ca inelele
de îmbinare să fie depozitate la adăpost de lumină (directă a razelor solare sau artificială).
Se consideră optimă utilizarea inelelor şi garniturilor de îmbinare într-un termen de 6 ani după
fabricarea lor, acestea fiind depozitate în condiţiile prevăzute prin norma ISO 2230 (Condiţii de
depozitare a produselor pe bază de elastomeri vulcanizaţi).

3.1.5. Trasarea lucrărilor

Pentru pozarea tuburilor în reţelele de apă, se utilizează frecvent trei netode de trasare:
- cu jaloane de nivel (teuri);
- cu utilizarea nivelei (cu lunetă);
- cu laser (pentru şantierele importante).
Jaloanele de nivel (teuri) sunt constituite din nişte teuri fixate pe picioare. Sunt folosite în seturi
de 3, din care 2 cu marcaj simplu alb şi 1 cu marcaj dublu roşu şi alb şi sunt utilizate pentru a
determina cotele punctelor intermediare ale pantei ce trebuie respectate pe o conductă căreia i se
cunosc doar punctele extreme.
La utilizarea nivelei, obiectivul este de a căuta înălţimea diferitelor puncte ale generatoarei
superioare a conductei de sub o suprafaţă de nivel luată ca origine, această origine fiind materializată
printr-un punct de referinţă a cărui cotă este cunoscută şi care este marcată pe un jalon sau un reper de
nivelment. Cunoscând panta de respectat, ca şi lungimea unui tubm este uşor să se calculeze cotele
prevăzute ale diferitelor puncte ale conductei.
Pe şantierele importante, se utilizează aparate cu laser cu scopul de a stabili aliniamentul şi
panta conductelor. Laserul emite un fascicul de lumină roşie intens şi precis localizat care serveşte de
referinţă în direcţie şi în pantă. Raza este vizualizată pe o ţintă sub forma unei pete luminoase. Ţinta
poate fi plasată fie pe tub, fie pe un jalon. Reglajul constă în a plasa pata roşie în mijlocul ţintei.
Această metodă prezintă numeroase avantaje, care sunt, între altele:
- siguranţa obţinerii unei pante şi a unei direcţii precize;
- corectarea fundului tranşeei cu rapiditate şi precizie, deoarece adâncimea este controlată în
permanenţă, ceea ce evită compensările în adâncime cu materiale de umplutură costisitoare;
- utilizarea mai bună a echipei de şantier, disponibilă pentru alte operaţii.

3.2. PUNEREA ÎN OPERĂ

9
3.2.1. Îmbinarea conductelor
Îmbinarea tuburilor din fontă ductilă se realizează prin următoarele tipuri de îmbinări:
- îmbinări automate: tuburi şi racorduri cu Dn de la 60 la 1800;
- îmbinări mecanice: tuburi şi racorduri cu Dn de la 60 la 1200;
- îmbinări zăvorâte: tuburi şi racorduri cu Dn de la 80 la 1200 şi cu Dn de la 1400 la 1600;
- îmbinări cu flanşe: flanşe orientabile pentru racorduri cu Dn de la 60 la 600 şi flanşe fixe
pentru tuburi cu Dn de la 60 la 1800 şi racorduri cu Dn de la 700 la 1800.

Caracteristicile îmbinărilor

Caracteristici Îmbinare Îmbinare Îmbinare Îmbinare cu

automată mecanică zăvorâtă flanşe
Joc axial Da Da Da Nu
Deviere Da Da Da Nu
unghgiulară
Rezistenţă la Nu Nu Da Da
eforturi axiale
Simplitatea Foarte simplu Simplu Simplu Simplu
montajului
Efort de mufare Da Nu Da Nu

3.2.2. Îmbinări automate

Etanşeitatea este asigurată în timpul asamblării prin compresiunea radială a unui inel de
îmbinare din elastomeri. Principalele lor caracteristici sunt: uşurinţa şi rapiditatea punerii în operă,
stabilitatea la presiune puternică, posibilitatea de joc axial şi devierea unghiulară.
Etanşeitatea este realizată prin compresiunea radială a inelului de îmbinare, obţinută în
momentul asamblării, prin simpla introducere a capătului drept în mufă.
Mufa prezintă la interior: un locaş adânc cu o sprijinire circulară unde se aşează inelul de
îmbinare şi o cavitate inelară care permite deplasările unghiulare şi longitudinale ale tuburilor.
Inelul de îmbinare prezintă: un pinten de acroşaj şi un corp cu profil de centrare.
Gama îmbinărilor automate: tuburi şi racorduri cu Dn 60 la 1800.
Domeniul de utilizare al îmbinărilor automate se referă la: conducte îngropate, conducte supuse
unor presiuni puternice, conducte pozate în pânză freatică.
Aceste îmbinări pot fi utilizate, totodată, în pozare aeriană, datorită posibilităţilor lor de
preluaare a dilatărilor.
Performanţele îmbinărilor aautomate sunt, în principal, stabilitatea la presiune, capacitatea de a
suporta o deviere unghiulară, precum şi tolerarea unui joc axial.
a) Stabilitatea la presiune:
Îmbinările automate sunt concepute astfel încît presiunea de contact între inelul de îmbinare
din elastomeri şi metal creşte odată cu presiunea interioară. Se asigură deci o etanşeitate perfectă.
În proba distructivă, tubul explodează atunci când nu se constată nici o scurgere la nivelul
îmbinării.
Îmbinările automate se caracterizează printr-o rezistenţă excelentă la presiunea exterioară:
stabilitate la 3 bari (30 m coloană de apă).
b) Deviere unghiulară şi joc axial:

Dn Deviere admisă la pozare Ecart

grade cm
60 la 150 5º 52
200 la 300 4º 42
350 la 600 3º 32
10
700 la 800 2º 25
900 şi 1000 (7 m) 1º30’ 19
1000 (8 m) la 1800 1º30’ 21

Importanţa devierii unghiulare suportată de îmbinările aautomate dă o mare supleţe concepţiei

şi pozării şi permite suprimarea anumitor coturi.
Îmbinările automate tolerează un joc axial care le permite să preia dilataţiile de amplitudine
mică.

Dn Joc axial Dn Joc axial

mm mm
60 20 600 15
80 20 700 15
100 20 800 15
125 20 900 10
150 20 1000 10
200 20 1100 10 (1)
250 20 1200 10 (1)
300 15 1400 50
350 15 1500 50
400 15 1600 50
450 15 1800 50
500 15

(1) Jocul axial presupune tub aliniat. Nu se admite nici un joc dacă îmbinările sunt deviate.

Jocurile în lungime indicate mai sus sunt jocuri maxime, care includ 10 mm de rezervă la
montaj.
Jocul axial trebuie să fie considerat ca o siguranţă şi nu trebuie să fie utilizat în culisare
repetată.
Devierea unghiulară şi jocul în lungime acceptate de îmbinările automate le asigură un
comportament excelent în caz de mişcări de teren şi coroziuni.

3.2.3. Montarea îmbinărilor automate

Asamblarea îmbinărilor automate se realizează prin simpla introducere în forţă a capătului
drept în mufă. Montarea acestor îmbinări este simplă şi rapidă. Pentru realizarea unei montări corecte a
îmbinărilor automate, este necesar să se efectueze următoarele operaţii:
Mai întâi se curăţă cu grijă interiorul mufei şi al capătului drept al tubului. Trebuie să se cureţe
locaşul inelului de îmbinare (se îndepărtează mai ales orice depunere de pământ, nisip, etc.).
Se curăţă, de asemenea, capătul drept al tubului ce urmează a fi asamblat, ca şi inelul de
îmbinare însuşi.
Se verifică existenţa şanfrenului, precum şi starea corespunzătoare a capătului drept al tubului.
În caz de tăiere a tubului, este obligatoriu să se refacă şanfrenul.
Se verifică apoi starea inelului de îmbinare şi se introduce în locaşul său, dându-i forma unei
inimi, lobii fiind orientaţi înspre capătul mufei.
Pentru diametrele mari (Dn 800 la 1800), este de preferat ca inelul de îmbinare să se deformeze
în cruce pentru a-l poza.
Se exercită un efort radial asupra inelului la nivelul buclei inimii (sau al buclelor crucii) cu
scopul de a-l alipi de pereţii locaşului său.
Următoarea operaţiune este de a verifica dacă inelul de îmbinare este corect alipit pe tot
conturul său periferic.

11
 Dacă nu există nici un marcaj pe capătul drept al tubului, se trasează un reper pe corpul tubului
de pozat, la o distanţă de extremitatea capătului drept egală cu adâncimea (A) mufei minus 10 min.

Marcarea adâncimii mufei

Dn A Dn A
mm mm
60 87 600 120
80 90 700 145
100 92 800 145
125 95 900 145
150 98 1000 155
200 104 1100 160
250 104 1200 165
300 105 1400 245
350 108 1500 265
400 110 1600 265
450 113 1800 275
500 115

După realizarea acestei operaţii, se procedează la lubrifierea următoarelor părţi:

- suprafaţa aparentă a inelului de îmbinare,
- şanfrenul şi capătul drept al tubului.
Pasta lubrifiantă se aplică cu pensula într-o cantitate rezonabilă.

Se centrează capătul drept în mufă şi se menţine tubul în această poziţie sprijinindu-l pe doi
suporţi din pământ bătătorit sau, mai bine, din pietriş.
Se împinge capătul drept în mufă, verificând alinierea elementelor de asamblat.
În cele din urmă se procedează la asamblarea propriu-zisă.
În cazul tuburilor marcate pe şantier se introduce tubul în mufă până ce reperul ajunge în
poziţie perpendiculară pe muchia mufei. Nu se depăşesc această poziţie.
În cazul tuburilor marcate în uzină se împinge capătul drept până ce primul reper dispare sub
mufă. Al doilea reper trebuie să rămână vizibil după asamblare.
Operaţiunea finală es6te aceea de a controla ca inelul de îmbinare din elastomeri să fie
întotdeauna plasat corect în locaşul său; această operaţiune se efectuează trecând în spaţiul inelar
cuprins între capătul drept şi intrarea în mufă extremitatea unei rigle metalice care se va sprijini pe
inelul de îmbinare: rigla trebuie să atingă aceeaşi adâncime în toate punctele conturului.

3.2.4. Îmbinări zăvorâte

Îmbinările zăvorâte sunt îmbinări automate şi autosprijinite.
Zăvorârea are ca rol p preluare a eforturilor axiale şi permite să se renunţe la folosirea de
masive din beton.
Principiul de bază al zăvorârii îmbinărilor constă în a transfera eforturile axiale ale unui
element de conductă către următorul şi deci de a face îmbinarea imposibil de desfăcut.
Îmbinările zăvorâte permit să se repartizeze pe unul sau mai multe tuburi eforturile axiale care
iau naştere în punctele deosebite (coturi, conuri, teuri, plăci pline...) şi evită astfel folosirea de masive
de beton.
Funcţia etanşeităţii este asigurată de un inel de îmbinare automat.
Transferul eforturilor axiale se face printr-un dispozitiv mecanic independent de cel al
etanşeităţii şi care cuprinde:
- un cordon de sudură realizat în uzină şi situat pe capătul de îmbinat al tubului,
12
 - un inel de zăvorâre, monobloc sau segmentat după diametre, cu profil exterior sferic, care se
sprijină pe cordonul de sudură,
- o contraflanşă specială (diferită de cea a îmbinării mecanice), care realizează blocarea
inelului; această contraflanşă este blocată la tracţiune prin buloane agăţate de gulerul mufei.
Gama îmbinărilor zăvorâte cuprinde: tuburi şi racorduri cu Dn 80 la 1200 mm.
Utilizarea îmbinărilor zăvorâte este interesantă în mod deosebit atunci când există restricţii
generate de aglomerări, excluzând construirea de masive de beton sau în terenuri cu coeziune mică.
Îmbinările zăvorâte cumulează avantajele conductelor cu îmbinări flexibile şi ale conductelor
cu îmbinări sudate.
Etanşeitatea acestor îmbinări constă în calităţile recunoscute ale îmbinărilor automate.

Devieri unghiulare

Dn Deviere admisă la pozare Ecart

grade cm
80 la 150 5º 52
200 la 300 4º 42
350 la 600 3º 32
700 la 800 2º 25
900 şi 1000 (7 m) 1º30’ 19
1000 (8 m) la 1800 1º30’ 21

Devierile unghiulare acceptate de îmbinările zăvorâte sunt aceleaşi ca cele ale îmbinării
automate clasice (partea exterioară de formă sferică a inelului asigurând sprijinirea).

Îmbinarea zăvorâtă pentru diametre mari este o îmbinare automată echipată cu un sistem de
zăvorâre deosebit, conceput special pentru diametrele mari.
Originalitatea acestui sistem constă în utilizarea de granule, permiţând asigurarea zăvorârii fără
a mai recurge la buloane.
Zăvorârea are ca rol o preluare a eforturilor axiale şi permite să se renunţe la folosirea de
masive din beton.

Gamă: Dn ≥ 1400.

Aceste îmbinări prezintă, în plus faţă de îmbinările zăvorâte obişnuite, un egalizator de forţe
care transmite efortul axial la faţa internă a mufei prin intermediul granulelor care umplu spaţiul inelar
situat între mufă şi egalizator.
Granulele acţionează ca un fluid şi garantează: repartizarea efortului axial pe feţele mufei şi
egalizatorului, punerea în extensie automată a conductei la montare.
Mişcările eventuale ale conductei la probe sunt astfel limitate la tasarea granulelor.

Gamă: tuburi şi racorduri: Dn 1400 la 1600.

Deviere unghiulară: 1º (ecart de 14 cm la extremitate).

3.2.5. Montarea îmbinărilor zăvorâte

Asamblarea îmbinărilor zăvorăte se realizează prin introducerea în forţă a capătului drept într-o
mufă automată, apoi prin aşezarea unui sistem de zăvorâre constituit dintr-un inel şi o contraflanşă
menţinută de buloane.
În caz de tăiere a tubului,montajul necesită realizarea în prealabil a unui şanfren şi a unui
cordon de sudură.

13
 Se curăţă cu grijă interiorul mufei, în special locaşul inelului de îmbinare (se îndepărtează
orice depunere de pământ, nisip, etc....), capătul drept al tubului de asamblat, ca şi inelul de îmbinare
însuşi.
Se verifică existenţa şanfrenului şi potrivirea cordonului de sudură, precum şi starea capătului
drept.
Este obligatoriu să se refacă, în caz de tăiere, şanfrenul şi cordonul de sudură.
Se verifică starea inelului de îmbinare şi se poziţionează în locaşul său dându-i forma unei
inimi.
Pentru diametrele mari (Dn 800 la 1200), este de preferat să se deformeze inelul de îmbinare în
cruce pentru a-l aşeza.
Se exercită o presiune radială asupra inelului de îmbinare la nivelul buclei inimii (sau al
buclelor crucii) pentur a-l alipi de pereţii locaşului său.
Se controlează ca inelul de îmbinare să fie corect alipit pe tot conturul său periferic.
Se curăţă cu grijă inelul şi contraflanşa.
Se aşează contraflanşa şi inelul pe extremitatea corpului tubului în aşteptare, dincolo de
cordonul de sudură.
Pentru diametrele de la Dn 250 la 700 se utilizează inelul monobloc. Diametrul interior al
inelului fiind inferior diametrului exterior al cordonului de sudură, este necesar să se deschidă acest
inel cu ajutorul unei pene trapezoidale introduse în locaşul prevăzut.
Pentru diametrele de la Dn 80 la 200 şi 800 la 1200 se foloseşte inelul din segmenţi, care
trebuie să fie asamblaţi cu elemente de legătură din elastomeri.
Se trasează un reper de adâncime a mufei la o distanţă (a) de cordonul de sudură, pe capătul
drept al tubului de pozat. Valoarea (a) este indicată în tabelul de mai jos.

Dn 80 – 125 150 – 200 250 – 500 600 – 1000 1200

(a) mm 20 25 30 35 25
Ca şi la îmbinarea automată, se unge cu pastă lubrifiantă: suprafaţa aparentă a inelului de
îmbinare, şanfrenul şi capătul drept al tubului, pasta lubrifiantă aplicându-se cu pensula într-o cantitate
rezonabilă.
Se introduce capătul drept în mufă verificând alinierea elementelor de asamblat, până ce
reperul marcat pe corpul tubului ajunge în poziţie perpendiculară pe muchia mufei.
Nu se depăşeşte această poziţie, pentru a evita contactul între tuburi şi a asigura posibilitatea
mişcării ulterioare a îmbinării.
Se controlează ca inelul de îmbinare din elastomeri să fie întotdeauna plasat corect în locaşul
său, trecând prin spaţiul inelar cuprins între capătul drept şi intrarea mufei extremitatea unei riglete
metalice care se va sprijini pe inelul de îmbinare: rigleta trebuie să atingă aceeaşi adâncime în toate
punctele conturului.
Se aduce inelul în contact cu cordonul de sudură. Se verifică dacă el se aplică bine pe toată
circumferinţa sa şi dacă îmbracă atrâns capătul drept.
Se plasează contraflanşa în contact cu inelul şi se centrează.
Se pun buloanele şi se înşurubează piuliţele cu mâna până la contactul cu contraflanşa.
Se strâng piuliţele până la contactul contraflanşă – muchia mufei (acest contact este realizat
uşor prin creşterea foarte rapidă a cuplului de strângere). Piuliţele trebuie să fie strânse încrucişat.
Dispozitivul de ridicare nu trebuie îndepărtat decât în momentul în care s-a încheiat montarea
completă a îmbinării zăvorâte.
Atunci când se realizează mufarea, tuburile trebuie să fie aliniate. În caz contrar, este posibil
ca, după montaj, să apară o deviere unghiulară în limitele admise.
Montarea inelelor cu diametre de la Dn 800 la 1200 se realizează în etape: montarea primului
element, apoi a celor următoare şi la sfârşit a ultimului element, după descrierea de mai jos:

Asamblarea primului element

14
 Segmenţii diferiţi ai inelului sunt asamblaţi în lanţ, care este apoi închis pe capătul drept al
tubului, în contact cu cordonul de sudură.
Se plasează o piesă de legătură la o extremitate a elementului inelului introducând-o în
crestătură, de partea feţei plane a inelului.
Cu ajutorul unui dorn φ3,9, se pune un nit uns în prealabil cu pastă lubrifiantă în faţa locaşului
său din piesa de legătură.
Se orientează nitul în aşa fel încât să corespundă partea înclinată cu cea a piesei de legătură din
elastomeri, apoi se bate cu ciocanul.

Asamblarea elementelor următoare

Se procedează în acelaşi fel pentru a asambla al doilea element.
Se apropie elementele următoare, al căror număr variază în funcţie de diametru:
- 7 pentru Dn 800,
- 8 pentru Dn 900,
- 9 pentru Dn 1000,
- 10 pentru Dn 1200.
Atunci când toate elementele inelului sunt asamblate, prima extremitate a lanţului poate fi
echipată cu o piesă de legătură, a doua trebuind să rămână liberă.
Acest inel astfel asamblat poate fi transportat.

Asamblarea ultimului element

Se asamblează cele două extremităţi cu ajutorul unei piese de legătură.
Se plasează ultimul nit cu ajutorul dornului şi al ciocanului.
Cu ajutorul unui cleşte de decofrare, se aşează inelul pe capătul drept al tubului şi se
poziţionează în spatele cordonului de sudură, asigurându-se de completa sa alipire.
Pentru montarea inelelor cu diametre de la Dn 80 la 200 procedeul este acelaşi, dar nu necesită
nituire.
Remarcă: în varianta de montaj, este posibil să se pozeze ultimul element de legătură din
elastomeri când inelul este deja în poziţie în spatele cordonului de sudură.

Sudura (cordon pentru zăvorâre)

Sistemele de zăvorâre au un cordon de sudură aşezat din uzină pe capătul drept al tuburilor. În
caz de tăiere a tubului, cordonul de sudură se poate realiza pe şantier.
Pentru realizarea cordonului de sudură pe şantier, este necesar următorul material:
- aparat de sudură electrică: static, rotativ sau continuu putând dezvolta minimum 150 amperi;
- utilaj şi accesorii de sudură;
- tăietor electric sau pneumatic;
- electrozi de fero nichel: mărcile indicate de producător.
Pentru pregătirea suprafeţei în vederea efectuării sudurii, se trasează pe extremitatea corpului
tubului, cu ajutorul unui inel de cupru, poziţia cordonului de sudură.
Se taie cu grijă zona unde va fi aşezat cordonul de sudură pe o lăţime 1 de:
- 25 mm pentru diametrele < 1400,
- 30 la 35 mm pentru diametrele ≥ 1400.
Tăierea nu trebuie să afecteze grosimea tubului.
Se poziţionează şi se strânge inelul de cupru înainte de cordonul de sudură respectând cota a.
Acest inel trebuie să fie aplicat pe suprafaţa exterioară a tubului.
Dacă este nevoie, se bate uşor pentru a obţine o bună alipire.
Cordonul de sudură se execută prin aplicarea sa pe inelul de cupru pentru aa obţine o faţă
dreaptă şi în unghi drept cu suprafaţa tubului.
Cordonul trebuie să fie executat dintr-o dată de către un sudor experimentat (pentru Dn ≤ 1200)
cu electrozi omologaţi cu diametru de 3,2 mm.

15
 Se lucrează de preferinţă între reperele A şi B. Se păstrează această porţiune de lucru prin
rotirea tubului.
După executarea sudurii, este obligatoriu să se refacă izolaţia exterioară. Această operaţie
constă în aplicarea (numai cu pensula) a unei vopsele epoxidice fără solvent pe cordonul de sudură,
după curăţarea şi perierea sudurii, ca şi pe şanfren (în caz de tăiere a tubului).
Pentru cazul particular al îmbinării zăvorâte cu Dn ≥ 1400 există o procedură specială pentru
realizarea cordonului de sudură al acestei îmbinări, după indicaţiile producătorului.

3.2.6. Îmbinări mecanice

Etanşeitatea îmbinării mecanice este asigurată prin compresiunea axială a unui inel de îmbinare
din elastomeri prin intermediul unei contraflanşe şi buloanelor, sprijinindu-se pe gulerul exterior al
mufei.
Caracteristicile principale ale îmbinări9i mecanice sunt:
- realizarea fără efort a montajului,
- posibilitatea de orientare a pieselor,
- jocul axial şi devierea unghiulară.
Mufa prezintă la interior:
- un locaş pentru inelul de îmbinare,
- o deschidere cilindrică de centrare a capătului drept,
- o cavitate inelară permiţând deplasări unghiulare şi longitudinale ale tuburilor sau
racordurilor. La exterior, mufa are un guler pentru prinderea buloanelor de strângere. Contraflanşa se
prezintă diferit, după diametrele nominale. Contraflanşa şi buloanele sunt din fontă ductilă.
Gamă: tuburi şi racorduri cu Dn 60 la Dn 1200.
Domeniul de utilizare al îmbinărilor mecanice se referă la conducte îngropate sau aeriene.
Uşurinţa montării şi demontării acestei îmbinări face ca aceasta să fie destinată în mod deosebit
situaţiilor în care efortul axial este greu de realizat: montajul racordurilor, conductelor aeriene, pozare
în subsoluri aglomerate, galerii.
Performanţele îmbinărilor meanice se referă la stabilitatea la presiune, orientarea pieselor la
montare şi devieri unghiulare şi jocul axial.
a) Stabilitatea la presiune:
Etanşeitatea acestei îmbinări este determinată nemijlocit de cuplul de strângere a buloanelor.
Vezi MONTAJUL ÎMBINĂRII MECANICE.

b) Orientarea pieselor la montare:

Orientarea pieselor în jurul axei lor este posibilă şi uşoară înainte de strângerea buloanelor,
ceea ce face ca această îmbinare să fie în mod deosebit practică pentru montarea racordurilor.

c) Devieri unghiulare şi jocul axial:

Dn Deviere admisă la pozare Ecart
grade cm
60 la 150 5º 52
200 la 300 4º 42
350 la 600 3º 32
700 la 800 2º 25
900 şi 1000 (7 m) 1º30’ 19
1000 (8 m) la 1200 1º30’ 21

Importanţa devierilor unghiulare suportate de îmbinarea mecanică permitea suprimarea

anumitor coturi.
Îmbinarea mecanică tolerează un joc axial care îi permite să preia dilataţiile de amplitudine
mică.

16
Dn Joc axial Dn Joc axial
mm mm
60 30 450 40
80 30 500 40
100 30 600 40
125 30 700 40
150 30 800 40
200 30 900 40
250 40 1000 40
300 40 1100 40
350 40 1200 40
400 40

Jocurile în lungime indicate mai sus sunt jocuri maxime, care includ 10 mm de siguranţă la
montaj.
Jocul axial trebuie să fie considerat ca o siguranţă şi nu trebuie să fie utilizat în culisări
repetate.
Devierea unghiulară şi jocul în lungime suportate de îmbinarea mecanică asigură un
comportament excelent în cazul mişcărilor de teren sau eroziunilor.

3.2.7. Montarea îmbinărilor mecanice

Asamblarea îmbinării mecanice se realizează prin introducerea capătului drept într-o mufă
mecanică, apoi prin compresia unui inel de îmbinare cu ajutorul unei contraflanşe şi al unor buloane.
Punerea în operă a acestei îmbinări este simplă, rapidă şi nu necesită nici un fel de forţă de
mufare.
Se curăţă cu grijă interiorul mufei tubului. Se supraveghează în special să se cureţe locaşul
inelului de îmbinare (se îndepărtează orice depunere de pământ, nisip... ).
Se curăţă capătul drept al tubului de asamblat, precum şi unelul de îmbinare însuşi.
Se verifică buna stare a capătului drept.
Se trage contraflanşa pe capătul drept, apoi inelul de îmbinare, vârful inelului de îmbinare fiind
întors spre extremitatea capătului drept.
Se introduce capătul drept în mufă, verificând alinierea pieselor de asamblat, apoi se retrage
aprox. 1 cm.
Inelul de îmbinare se alunecă pe corpul tubului, se introduce în locaşul său şi se aduce
contraflanşa în contact cu el. Se aşează buloanele şi se înşurubează piuliţele cu mâna până se realizează
contactul cu contraflanşa.
Se verifică poziţia contraflanşei, apoi se strâng piuliţele cu cheia, progresiv, în etape succesive,
operaţie ce se realizează încrucişat.
Cuplurile de strângere a buloanelor mecanice sunt următoarele:
- buloane de 22 = 12 m.daN (aproximativ 12 m.kgf),
- buloane de 27 = 30 m.daN (aproximativ 30 m.kgf).
După probele hidraulice, este necesar să se verifice cât de bine sunt strânse buloanele şi în caz
contrar să se strângă din nou.
În cazul diametrelor mari, se începe strângerea buloanelor atunci când tubul sau racordul de
montat este încă suspendat de cârligul utilajului de ridicat. Capătul drept va fi astfel bine centrat în
mufă şi inelul de îmbinare se va aşeza corect în locaşul său.

3.2.8. Îmbinări cu flanşe

Îmbinarea cu flanşe este constituită din două flanşe, garnitură de îmbinare din elastomeri şi
buloane ale căror număr şi dimensiuni depind de Pn şi Dn. Etanşeitatea este asigurată prin
compresisunea axială a garniturii, obţinută prin strângerea buloanelor. Caracteristicile principale ale
îmbinării cu flanşe sunt:
17
 - precizia de asamblare,
- posibilitatea montării şi demontării în linie.
La Dn ≤ 600 flanşele ssunt orientabile, ceea ce uşurează montarea buloanelor.
Etanşeitatea este obţinută prin compresiunea unei garnituri de îmbinare din elastomeri între
două flanşe.
Compresiunea este asigurată prin strângerea buloanelor, al căror număr este în funcţie de Pn şi
Dn ale flanşei.
Etanşeitatea este condiţionată direct de: cuplul de strângere a buloabelor şi concepţia inelului
de îmbinare (cu sau fără inserţie).
Dimeniunile, poziţionarea şi numărul golurilor de trecere a buloanelor în flanşe sunt fixate de
standardele locale şi internaţionale, cu scopul de a permite asamblarea tuturor tipurilor de racorduri,
pompe, aparate de robinetărie sau a altor accesorii.
Îmbinările cu flanşe sunt de două tipuri:
- îmbinări cu flanşe orientabile,
- îmbinări cu flanşe fixe.
Îmbinarea cu flanşe orientabile este constituită din flanşe mobile montate pe corpul piesei.
Rotirea flanşelor uşurează orientarea racordurilor şi montarea buloanelor.
Îmbinarea cu flanşe fixe are flanşe care fac parte integrantă din corpul piesei. Aceste flanşe
sunt obţinute direct prin turnare sau sunt adăugate prin sudare.
Acestor îmbinări corespund două tipuri de garnituri:
- garnituri plate fără inserţie,
- garnituri cu inserţie metalică.
Garnitura plată fără inserţie este indicată pentru situaţiile curente.
Garnitura cu inserţie metalică, datorită rigidităţii sale, uşurează montarea sa şi micşorează
riscul de expulzare în timpul serviciului; se recomandă:
- pentru diametrele mari,
- pentru presiunile puternice,
- atunci când îmbinarea este supusă unui cuplu de încovoiere (trecerea printr-o grindă, de
exemplu),
- în cazul utilizării de flanşe cu izolaţie lisă (de tip email sau epoxidic).
În ceea ce priveşte domeniul de utilizare, tuburile şi racordurile cu flanşe se folosesc în general
la instalaţiile neîngropate şi montajele în camerele de vane.
Precizia de asamblare a acestei îmbinări ca şi posibilitatea sa de demontare o fac să fie
performantă pentru asamblarea pieselor situate în lucrările de suprafaţă sau în căminele vizitabile,
precum:
- staţiile de pompare, - galeriile tehnice,
- camerele de vane, - rezervoare.
- pasajele aeriene,
Performanţele îmbinărilor cu flanşe se referă la:
Stabilitatea la presiune a unei piese cu flanşe este caracterizată prin Pn. În nici un caz, un tub
sau un racord cu flanşe nu trebuie să fie folosit în serviciu la o presiune maximă superioară presiunii
ccorespunzătoare Pn- ului său (sau ISO Pn).
Odată Pn determinat, este bine să se aleagă tipul de garnitură din elastomeri şi cuplul de
strângere care vor permite îmbinări montate să suporte o presiune egală cu Pn-ul său.
Vezi MONTAREA MBINĂRILOR CU FLANŞE.
În plus, după starea de suprafaţă a deschiderilor de îmbinare, este recomandat să se utilizeze
garniturile prevăzute în tabelul de mai jos:

Starea de suprafaţă a Dn Presiunea maximă de serviciu (PMS) în bari

deschiderilor de îmbinare PMS ≤ 10 ≤ 16 ≤ 25 ≤ 40≤PMS
ale flanşelor 10 PMS PMS PMS ≤
≤ 16 ≤ 25 ≤ 40 64
18
Una din cele două flanşe 60 la 200
este uzinată neizolată sau 250 la 300
cu izolaţie bituminoasă 350 la 400
sau cele două flanşe au
450 la 600
izolaţie bituminoasă
700 la 1600
Cele două flanşe sau 60 la 200
izolaţie lisă de tip email 250 la 400
sau epoxidic 450 la 1600

Garnitură de îmbinare cu inserţie metalică.

Garnitură plată tradiţională sau cu inserţie metalică.

În acest caz, trebuie să se respecte următoarele norme:

SR EN 545-2003: Tuburi, racorduri şi piese accesorii din fontă ductilă pentru reţea cu presiune
SR ISO 7005-2/2001: Flanşe metalice – Flanşe din fontă (partea a 2-a).

3.2.9. Montarea îmbinărilor cu flanşe

Îmbinarea cu flanşe permite o montare şi o demontare uşoară în linie (reparaţie, inspecţie,
întreţinere).
Este important, totuşi, să se respecte ordidnea şi cuplul de strângere a buloanelor, precum şi să
nu se tracteze tuburilr în momentul strângerii buloanelor.
Montarea îmbinării cu flanşe prin garnituri plate tradiţionale necesită respectarea
următoarelor operaţiuni:

Curăţarea şi alinierea flanşelor

- Se controlează aspectul şi curăţenia faţetelor flanşelor şi garniturii de îmbinare.
- Se aliniază piesele de montat.
- Se lasă între cele două flanşe de asamblat un mic interval permiţând trecerea garniturii de
îmbinare.
Poziţionarea garniturii
- Se introduce garnitura de îmbinare între flanşe şi se aşează la locul lor şuruburile. Începînd cu
Dn 300, o uşurinţă de pozare o constituie lipirea parţială a garniturii de îmbinare poziţionată corect pe
deschiderea sa (folosirea unui clei neopren).
- Se centrează garnitura între proeeminenţele celor două flanşe.

Strângerea buloanelor
- Se montează piuliţele.
- Se strâng buloanele încrucişat.
Strângerea buloanelor este destinată doar pentru a asigura compresia îmbinării şi nu are ca
obiect exercitarea de forţă de tracţiune asupra elementelor conductelor. Pentru transportul fluidelor
industriale, natura garniturilor de îmbinare şi cuplurile de strângere sunt diferite.

Montarea îmbinărilor cu flanşe şi garnitură cu inserţie metalică

Procedeul general este acelaşi cu acela al îmbinării cu garnitură plată tradiţională. În plus există
o posibilitate de centrare a garniturii datorită unor suporţi de poziţionare.

Metodă de poziţionare a garniturilor de îmbinare Tip de centrare Detaliu de montaj

cu inserţie metalică în funcţie de Dn şi Pn ale
19
flanşelor
Inele cu suporţi Inele cu agrafe
Dn 60 la 80 – Dn 350 la 1600 – Centrare pe diametrul Se montează în
Pn 10 la 40 Pn 10 exterior al îmbinării la prealabil buloanele de
Dn 100 la 300 – Dn 700 la 1600 – strângerea buloanelor pe semicercul inferior
Pn 10 la 16 Pn 16 pentru a permite
sprijinirea garniturii de
îmbinare
Dn 100 la 300 – Dn 600 – Pn 16 Centrare cu cei doi Se controlează
Pn 25 suporţi de poziţionare centrarea corectă a
Dn 100 la 150 – Dn 350 la 1600 – în sprijin pe buloane garniturii cu inserţie
Pn 40 Pn 25 înainte de strângerea în
cruce a buloanelor.
Dn 200 la 300 – Dn 350 şi 400 – Centrarea vizuală la Se controlează
Pn 40 Pn 40 montarea garniturii cu centrarea corectă a
Dn 60 la 200 – Pn 64 inserţie metalică garniturii cu inserţie
înainte de strângerea în
cruce a buloanelor

În afara îmbinărilor descrise mai sus, mai sunt de menţionat şi:

Îmbinări speciale
Anumite îmbinări realizate pe şantier implică utilizarea unor racorduri speciale. Se propun
soluţii în toate cazurile clasice întâlnite cu Dn de la 60 la 1800:
- legătură flanşă/capăt drept;
- legătură capăt drept/ capăt drept;
- legătură flanşă/mufă: flanşă-capăt drept.

Îmbinările din materiale multiple

Fontă/oţel: îmbinarea se face în general prin îmbinare cu flanşe sau manşon asimetric, dar
necesită o îmbinare izolatoare.
Fontă/PVC rigid: îmbinarea se face prin utilizarea de piese cu flanşe.

3.2.10. Aparate necesare pentru montare

Montarea tuburilor şi racordurilor cu îmbinare automată necesită un anumit număr de
echipamente clasice de şantier: bară de mână, chingi, trolii sau cupa hidraulică de excavator.
Pentru montarea tuburilor sau a racordurilor drepte cu îmbinare automată:
a) Bară de mână: Dn 60 la 125:
Bara de mână (ranga) se sprijină pe pământ. Muchia mufei tubului trebuie să fie protejată de o
piesă de lemn dur.

b) Asamblarea cu ajutorul cupei hidraulice:

Este posibil, luând câteva măsuri, să se folosească forţa hidraulică a braţului cupei pentru
montarea tuburilor şi racordurilor.
În acest caz:
- se intercalează între tub şi cupă o scândură de lemn,
- se exercită o apăsare lentă şi progresivă respectând procedura montajului îmbinării.

c) Trolii mecanice:
Dn 150 la 300: Palan cu cablu TIRFOR (516), chingă şi cârlig cu protecţie.
Dn 350 la 600: Palan cu cablu TIRFOR (532), chingă şi cârlig cu protecţie.
Dn 700 la 1200: 2 palane cu cablu TIRFOR (532) diametral opuse, 2 chingi şi 2 cârlige cu protecţie.
20
Dn 1400 la 1800: 3 palane cu cablu TIRFOR (532) dispuse la 120º, 3 chingi, 6 zale deschise, 3 perechi
de scripeţi şi 3 cârlige cu protecţie.

d) Trolii cu cricuri hidraulice:

Această soluţie se înrudeşte cu cea utilizând trolii mecanice; ea permite o repartiţie excelentă a
forţei de montare, precum şi o înaintare în linie a tubului de asamblat.
Numărul şi dispunerea troliilor sunt identice cu cele ale troliilor mecanice.

Pentru montarea racordurilor cu îmbinare automată

a) Bară de mână: Dn 80 la 125

b) Instrument de pozare cu levier: Dn 80 la 400

Această aparatură poate fi utilizată, de asemenea, pentru montarea tuburilor.

c) Trolii mecanice
Dn 500 la 1200: 3 pahare cu cablu TIRFOR (532) dispuse la 120º, 3 zale deschise şi 6 chingi.
Dn 1400 la 1800: 3 palane cu cablu TIRFOR (532) dispuse la 120º, 6 chingi, 6 zale deschise şi
3 perechi de scripeţi.

d) Trolii cu cricuri hidraulice

Aceeaşi adaptare ca şi pentru troliile mecanice.

3.2.11. Manşoane de protecţie din polietilenă

Instalarea manşonului din polietilenă constă într-o aplicare:
- a unui „manşon de corp” la nivelul corpului fiecărui tub,
- a unui „manşon de îmbinare” la nivelul îmbinării.

Se impune respectarea unor dispoziţii de bază:

Înainte de aplicarea manşonului, tuburile şi racordurile trebuie să fie cât se poate de uscate şi
curate. Se evită în special prezenţa pământului între tub şi manşon.
Patul de pozare, precum şi terenul natural sau materialul de umplutură în contact cu tubul nu
trebuie să prezinte decât elemente fine, astsfel încât să nu deterioreze manşonul din polietilenă în
cursul pozării sau în timpul funcţionării (greutatea pământului, greutatea conductei pline, greutăţi care
se deplasează).
Manşonul din polietilenă trebuie să fie placat cât mai bine posibil pe tuburi (importanşa pliului
de îndoire şi a legăturilor).
Învelişurile dintre manşonul de corp şi manşonul de îmbinare trebuie să asigure o continuitate
totală a protecţiei.
Pliul trebuie să fie întotdeauna realizat la generatoarea superioară a conductei, cu scopul de a
limita riscurile de deteriorare în timpul realizării umpluturii.
Nu se folosesc manşoane din polietilenă rupte şi se evită deteriorarea în timpul realizării
umpluturii. Micile rupturi pot fi reparate cu bandă adezivă. Defectele mai importante pot fi rezolvate
prin folosirea de manşoane realizate cu acelaşi manşon din polietilenă. Acestea trebuie să fie de
lungime suficientă pentru a acoperi zona afectată. Ele trebuie să fie aplicate urmând o procedură
identică celei pentru manşoanele de îmbinare.
Manşonul din polietilenă se depozitează la adăpost de lumină şi căldură.
Manşoanele de corp şi de îmbinare se taie în funcţie de dimensiunile necesare. Se procedează
apoi la aplicarea manşonului pe tub:
. Înainte de coborârea în tranşee, se ridică tubul de la mijloc şi se trage pe la capătul de
îmbinat manşonul de corp pliat în acordeon.

21
 . Tubul fiind sprijinit pe două proptele de lemn, se depliază manşonul pe toată lungimea sa şi se
alipeşte cu grijă de corpul tubului, realizând pliul de îndoire pe generatoarea superioară. Manşonul din
polietilenă nu trebuie să formeze pungi.
. Se menţine pliul în poziţie cu ajutorul unui adeziv.
. Pe corpul tubului se fixează extremităţile manşonului, folosind bandă adezivă dispusă pe
toată circumferinţa, jumătate peste corp, jumătate peste manşon, în aşa fel încât să se obţină o
acoperire etanşă.
. Se adaugă o legătură intermediară (fir de oţel plastifiat) la fiecare 1,50 m.
. Se trage manşonul de îmbinare.
. Se coboară tubul în tranşee.
. Se realizează montarea cu echipamente adecvate. Pliul trebuie să rămână întotdeauna pe
generatoarea superioară.

Se trece la aplicarea manşonului pe îmbinare:

. Se trage manşonul de îmbinare pe mufă şi capătul de îmbinat. Trebuie avut grijă să se
amenajeze o nişă suficient de largă pentru a permite aplicarea acestui manşon în bune condiţii (trecerea
bandei adezive şi a legăturilor).
. Se pliază manşonul de îmbinare lipindu-l cât mai bine posibil de o parte şi de alta a îmbinării,
acoperind manşoanele de corp în amonte şi aval (pliul de îndoire trebuie să fie totdeauna realizat pe
generatoarea superioară).
. Se înconjoară cu o legătură cât mai aproape posibil de contraflanşa sau de muchia mufei.
. Se fixează extremităţile sale pe manşoanele de corp în amonte şi aval folosind bandă adezivă
dispusă pe toată circumferinţa pentru a forma un înveliş etanş.
Asamblarea succesivă a manşoanelor de corp şi a manşoanelor de îmbinare trebuie să
constituie o protecţie continuă.
În vederea manşonării racordurilor se foloseşte acelaşi manşon din polietilenă pentru protejarea
racordurilor. În funcţie de forma lor, vor fi necesare două sau trei manşoane din polietilenă. Aplicarea
trebuie să fie realizată respectând aceleaşi recomandări (în special, manşonul din polietilenă să fie
placat cât mai bine posibil).
Montarea manşonului din polietilenă pe diferitele tipuri de racorduri face obiectul unei
instrucţiuni speciale.

3.2.12. Montarea pieselor de reparare

Exploatarea conductelor presupune acţiuni de întreţinere preventivă, întreţinere curentă şi
lucrări de reparaţii.
Aceste intervenţii implică adeseori înlocuirea de elemente ale conductei. Se propune o gamă
de piese de reparare răspunzând diferitelor situaţii întâlnite.
Alegerea piesei se face în funcţie:
- de îmbinarea de efectuat,
- de diametrul exterior al conductei,
- de jocul J.
Gama se referă la:
- racordarea flanşă/capăt drept: Dn de la 60 la 1800,
- racordarea capăt drept/capăt drept: Dn de la 40 la 1200.
Procedura de mai jos este identică pentru pozarea îmbinărilor şi a manşoanelor. Ea este
aplicabilă adaptorilor de flanşe şi pieselor de montaj şi intervenţie:
. După executarea săpăturii cirect dimensionate, se degajează cu grijă tubul existent. Se
controlează diametrul conductei cu compasul sau alte instrumente.
. Se alege în funcţie de diametrul exterior îmbinarea cea mai bine adaptată pentru a efectua
intervenţia.
. Se efectuează tăieturile pe conducta existentă.

22
 Lungimea părţii de conductă ce urmează a fi decupată trebuie să fie mai mare decât spaţiul
rezervat tronsonului care se îmbină.
. Se pregăteşte tronsonul care înlocuieşte partea de conductă tăiată. Se verifică lungimea înainte
de a realiza tăietura UU cu un joc (toleranţă) admisibil.
Lungimea tăieturii UU = C – 2 x J.
. Se aşează tăietura UU cu elementele joncţiunilor în aliniamentul celor două tuburi de racordat.
Se poziţionează racordurile distribuind jocurile tăieturii UU.
Se apropie fiecare din componente şi se plasează buloanele. Se controlează poziţia perfectă a
pieselor.

Remarcă:
. Se verifică etanşeitatea după punerea sub presiune.
. Pentru reţelele de apă potabilă, piesele trebuie să fie dezinfectate înainte de montare.
. Pentru protejarea joncţiunilor, se folosesc izolaţia de polietilenă, bandă unsă înfăşurată într-o
izolaţie de polietilenă.

3.3. CONTROLUL ETANŞEITĂŢII

Proba pe şantier permite verificarea etanşeităţii şi a stabilităţii c onductei înainte de punerea sa
în funcţiune.
Proba hidraulică condiţionează recepţionarea lucrărilor. Ea permite verificarea îmbinărilor.
Ea trebuie să fie efectuată în cel mai scurt timp după pozare.
Ea trebuie să fie realizată urmând reglementările în vigoare.
În general, proba se execută urmând procedura descrisă mai jos.

3.3.1. Lungimea tronsonului

Lungimea tronsoanelor de testat depinde de configuraţia traseului.
Se recomandă să nu se depăşească lungimi de 500 m.
Cu cât tronsonul de probă este mai mare, cu atât este mai dificilă depistarea eventualelor
scurgeri. În practică, se procedează pe lungimi mici la începutul unui şantier, proba putând să se
extindă pe lungimi mult mai mari, aceasta sub responsabilitatea asumată de întreprindere şi de maistrul
lucrării.

3.3.2. Cazul unui tronson zăvorât

Proba unui tronson zăvorât se face lăsând tuburile descoperite, pentru a permite acestora să se
pună în sarcină sub efectul presiunii. În practică, se procedează în modul următor:
. Se efectuează pozarea tuturor tronsoanelor zăvorâte, oricare ar fi importanţa lor.
. Se procedează la proba hidraulică a acestor tronsoane, extremităţile lor nefiind sprijinite.
. Tronsoanele zăvorâte fiind menţinute sub presiune, se procedează la realizarea umpluturii
tranşeii pentru a obţine sprijinirea tuburilor.

3.3.3. Pregătirea probei

Proba se face în condiţii care permit să se examineze efectiv tronsonul conductei supuse probei
şi în special toate îmbinările. Pentru conductele pozate în pământ, ea are loc deci înaintea de realizarea
umpluturii. Dacă conducta este probată înaintea realizării umpluturii, „călăreţii” de pământ sunt
dispuşi la mijlocul fiecărui tub în vederea evitării oricărei dislocări sau mişcări a tuburilor.
. Se obturează extremităţile tronsonului de probat cu plăci pline (A şi B) echipate cu robineţi,
pentru umplerea şi evacuarea aerului.
. Se evaluează forţele hidraulice dezvoltate asupra extremităţilor conductei şi se realizează un
sistem de sprijiniri corect dimensionate. Reluarea efortului se face pe scânduri încastrate transversal în
tranşee sau pe un dispozitiv echivalent (perete de palplanşe, de exemplu).
. Se evită o sprijinire pe extremitatea conductei pozate şi care a suportat deja proba hidraulică.

23
 . Extremităţile tronsonului supus probei se pot deplasa lateral sub efectul presiunii. Trebuie
deci să se prevadă, de asemenea, umpluturi laterale.

3.3.4. Umplerea cu apă

Conducta este umplută progresiv cu apă, de preferinţă pornind de la punctele joase. Este
important să se asigure o evacuare completă a aerului la diverse puncte înalte ale tronsonului înainte de
faza punerii sub presiune.
Punerea sub presiune exercită o forţă asupra sprijinirilor provizorii de probă. Este bine să se
prevadă o reajustare pentru a restabili, în caz contrar, lungimea iniţială a conductei. Pentru aceasta, se
utilizează cricuri care permit un reglaj precis.
. Dacă este vorba de o conductă de refulare, se folosesc pompe pentru a o umple prin partea de
jos, limitând debitul.
. În cazul unui sifon de diametru mare, este preferabil să fie umplut pornind de la punctul de
jos cu ajutorul unei conducte de alimentare de diametru mic. Apa urcă astfel progresiv în cele două
ramuri fără să creeze vârtej de apă.
În măsura posibilului, se aşteaptă 24 de ore înainte de a efectua proba sub presiune, pentru
atingerea stării de echilibru a tuburilor.

3.3.5. Verificarea umplerii

Umplerea tuburilor necesită evacuarea completă a aerului. A fost deja menţionată importanţa
extremă a acestei operaţii.
. Se verifică funcţionarea supapelor.
. Se supraveghează deschiderea robinetelor plasate la baza acestor aparate.
. Se utilizează robinete de golire pentru a verifica înaintarea progresivă a apei.

3.3.6. Punerea sub presiune

Se asigură în prealabil că presiunea de probă are o valoare compatibilă cu cea pe care o poate
suporta fiecare element component al tronsonului supus probei. În caz contrar, se izolează.
Presiunea trebuie să urce încet, pentru a permite supravegherea sprijinirilor şi reglajul
cricurilor. Proba de presiune trebuie nu numai să pună în evidenţă eventualele defecte de etanşeitate la
îmbinări, ci să permită, de asemenea, un control definitiv al tuburilor în caz de incidente survenite în
timpul transportului sau pozării.
Se recomandă pentru reţelele din fontă ductilă următoarele presiuni de probă:
. Pentru reţele:
- dacă PMS ≤ 10 bari: PE = PMS x 1,5
- dacă PMS > 10 bari: PE = PMS + 5 bari
. Pentru refulare:
PE = PMS + suprapresiunea calculată a loviturii de berbec + 2 bari.

În oricare din cazuri, presiunea de probă va fi superioară sau egală cu 8 bari şi nu va fi

niciodată superioară valorilor minime date de producător pentru fiecare din componentele conductei.

3.3.7. Rezultate
Presiunea de probă se aplică timp de 60 de minute fără ca diminuarea presiunii să fie mai mare
de 0,2 bari.

3.4. POZAREA ŞI ACOPERIREA CONDUCTELOR

3.4.1. Realizarea patului de pozare
Comportamentul tubului în sol este influenţat şi condiţionat de modul de rezemare a tubului pe
fundul tranşeei sau pe un pat de fundare, de sprijinire laterală şi de umplutură.
Acestea intervin:

24
 - în repartizarea forţelor de reacţiune ale solului pe un unghi de sprijin mai mult sau mai puţin
definit;
- în acţiunea efectului lateral al terenului;
- în transmiterea continuă a sarcinilor asupra tubului;
- în protecţia tubului împotriva efectului sarcinilor concentrate rezultate din prezenţa unor
corpuri dure la periferia sa.
Se înţelege deci grija deosebită care trebuie acordată realizării patului de pozare şi umpluturii
tranşeelor.
Patul de pozare are ca primă funcţie asigurarea unei repartiţii uniforme a încărcărilor asupra
zonei de rezemare. Trebuie, deci, să se pozeze tuburile în aşa fel încât să nu aibă reazem linear sau
concentrat.
Trebuie să fie interzise elementele susceptibile de a constitui reazeme concentrate, cu scopul de
a evita concentraţiile locale ale forţelor de încovoiere. Dacă terenul nu este omogen, se asigură patul de
pozare cu un material selectat din cel rezultat din săpătură sau cu material adecvat adus dintr-o groapă
de împrumut.

3.4.2. Acoperirea conductelor

Acoperirea este o operaţie delicată pentru stabilirea tubului. Ea asigură sprijinirea sa şi
transmiterea uniformă a efectului lateral al pământului. Această operaţie constă în umplerea prin
straturi succesive de 15 cm bine compactate.
Acoperirea conductelor până la aprox. 30 cm deasupra generatoarei superioare se deosebeşte
de umplutura care are loc dincolo de această zonă.
Alegerea materialelor de acoperire şi punerea lor în operă au o mare influenţă asupra
durabilităţii reţelei. Astfel, atunci când materialul rezultat din săpătură nu prezintă o capacitate
corespunzătoare de compactare şi conducta o necesită, trebuie să se utilizeze materiale friabile de
adaos (cum sunt: nisipurile, pietrişurile, pământ) sau o protecţie din beton. Materialul de umplutură
trebuie să fie curăţat de pietre şi blocuri (granule de 20 mm cel mult) şi de materiale solidificate. Mai
mult, nu trebuie să fie utilizate ca umplutură soluri susceptibile să deterioreze conductele (cenuşi
agresive), precum şi soluri care pot avea tasări ulterioare.
Este bine deci să se insiste asupra importanţei zonei de acoperire cu privire al repartiţia
sarcinikor la periferia tuburilor.
În timpul realizării umpluturii şi înainte de compactare, toate materialele de sprijinire sunt
retrase progresiv pentru a restabili o perfectă omogenitate între umplutură şi terenul natural.

3.4.3. Controlul compactării tranşeelor

Compactarea zonei de acoperire şi a zonei de umplutură influenţează direct asupra repartiţiei
sarcinilor la periferia tubului, deci asupra stabilităţii acestuia. Este necesar să se verifice ulterior
calitatea realizării acestei operaţii.

3.5. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE

Dacă s-au respectat toate condiţiile de pozare, conductele vor fi un excelent mijloc de transport,
sigur, economic şi durabil.
Cu toate măsurile luate, curăţarea conductelor este greu de realizat. Ele mai conţin încă pământ
sau pietre care, depunându-se în aparatele de robinetărie sau de curgere, pot împiedica manevrarea lor,
deteriora locaşurile şi clapetele de închidere. Înainte de punerea definitivă în funcţiune a reţelei de apă
potabilă, ca şi după orice reparaţie efectuată pe o conductă de apă, se va dezinfecta reţeaua înainte de
distribuirea apei la consumatori.
Dezinfectarea se poate efectua fie cu clor, fie cu permanganat de potasiu. Va trebui să se obţină
la cepetele reţelei:
- o coloraţie violacee pentru permanganat,
- un conţinut de 5 mg clor pe litru

25
 Este absolut necesar să se respecte un timp de contact minim pentru operaţia de dezinfecţie;
acest timp de contact depinde de produsul utilizat şi de doza introdusă.

Cantităţi orientative de dezinfectat

DEZINFECTANT TIMP DE CONTACT DOZA

UTILIZAT MINIM ÎN ORE CORESPUNZĂTOARE
(mg dezinfectant/l)
Clor sau hipoclorit 24 10
Permanganat de potasiu 24 50

După terminarea operaţiei de dezinfectare (cu respectarea timpului de contact), se procedează

la o spălare a reţelei cu apă curată, după care se recoltează probe de apă din conductă care se
analizează în laboratoare specializate pentru a se verifica încadrarea în standardele de calitate.

INSTRUCTIUNI
DESFACERI SI REFACERI CAROSABIL PENTRU
LUCRARILE
DE ALIMENTARE CU APA SI CANALIZARE

1. GENERALITATI

Prezentul caiet de sarcini cuprinde lucrarile de desfacere si refacere a partii carosabile si a trotuarelor
pentru lucrarile de extindere,inlocuire la reteaua publica de alimentare cu apa si canalizare executate in
Bucuresti,de S.C.Apa Nova Bucuresti S.A prin Antreprenor General.

2. TEHNOLOGIA DE EXECUTIE:

Executia lucrarilor se va desfasura dupa urmatoarea tehnologie:

- A) Desfacerea partii carosabile, a bordurilor si a trotuarelor in zonele afectate de lucrari.

- B) Executia sistemelor rutiere indicate in cadrul proiectului pentru partea carosabila si a
trotuarelor conform planului de situatie si a detaliilor de executie a sistemelor rutiere anexate.
- C) Executia incadrarilor trotuarelor spre partea carosabila si spre zonele verzi.

A) DESFACEREA PARTII CAROSABILE A BORDURILOR SI A TROTUARELOR IN

ZONELE AFECTATE DE LUCRARILE DE DRUMURI

Desfacerea partii carosabile, a trotuarelor si a incadrarilor necesare in scopul aplicarii proiectului

revine in sarcina constructorului de drumuri. Tot in sarcina constructorului de drumuri revine si
transportul materialelor desfacute la groapa in scopul eliberarii amlasamentului si asigurarii conditiilor
necesare pentru protectia mediului.

B) EXECUTIA SISTEMELOR RUTIERE PENTRU PARTEA CAROSABILA SI A

TROTUARELOR:

B.1) TERASAMENTE:

26
Lucrarile de terasamente trebuie executate conform STAS 2.914/84 care se refera la conditiile tehnice
generale de calitate pentru terasamentele drumurilor publice si strazilor.
Latimea platformei partii carosabile precum si celelalte dimensiuni se stabilesc conform datelor din
teren in functie de categoria strazii.
Abaterile limita pentru latimea platformei sunt de 0,05 ml fata de ax sau 0,10 m la latimea intreaga, iar
la cotele proiectului 0,05 ml fata de cotele de nivel existente.
Stabilirea caracteristicilor de compactare se determina prin incercarea Proctor Normala in conformitate
cu normativele si corespund domeniului umed al curbei Proctor.
Revine in sarcina Agentiei de Sector de a asigura compactarea terasamentelor din corpul drumului
pana la nivelul patului drumului care vor fi compactate asigurandu-li-se un grad de compactare Proctor
Normal conform tabelului 2 din STAS 2.914/84, respectiv de 100% sub imbracaminti permanente.
Abaterile limita la gradul de compactare vor fi de 3% sub imbracamintile din beton de ciment si de 4%
sub celelalte tipuri de imbracaminti si se accepta in maxim 10% din numarul punctelor de verificare.
Lucrarile de terasamente se vor executa astfel incat fazele procesului tehnologic sa se succeada fara
decalaje intre diferitele faze de lucru, care ar putea conduce la inmuierea pamantului din corpul
drumului de catre apele meteorice.
Pe timp friguros nu se admite ca lucrarile de terasamente sa fie intrerupte in faze intermediare ale
procesului tehnologic sau executarea terasamentelor cu pamant inghetat, se vor respecta C16- lucrari
pe timp friguros.
Verificarea compactarii patului se va face prin recoltarea de probe dintr-un sondaj cu adancimea de 30
cm. Distanta dintre sondaje nu va depasi 250 ml.
Verificarile privind gradul de compactare realizat se vor face in minimum trei puncte repartizate
stanga, ax al celor doua benzi de 3,50 m si dreapta in sectiuni diferite pentru fiecare sector de 250 ml
lungime (in special acolo unde se vad denivelari a straturilor, ca urmare a trecerii autovehiculelor in
timpul executiei).
Lucrarile de tersamente vor fi supuse unei receptii provizorii si a unei receptii definitive conform
reglemetarilor legale in vigoare.
La receptia provizorie se vor verifica:
- concordanta lucrarilor executate cu prevederile standardului si a proiectului de executie,
- natura pamanturilor din corpul drumului,
- concordanta dintre gradul de compactare realizat, cu prevederile standardului.
La receptia definitiva se va examina daca lucrarile s-au comportat in bune conditii in cursul termenului
de garantie si daca au fost intretinute corespunzator.

B.2) FUNDATII:

B.2.1) STRATUL IZOLANT DIN NISIP:

Stratul izolator din nisip are grosimea indicata in cadrul planului de detalii, respectiv 7cm la refacerea
sistemului rutier al partii carosabile si de 7cm la executia stratului izolant al trotuarelor. Stratul de poza
din nisip pentru executia stratului de baza de beton al stratului de baza de beton va avea o grosime de 2
cm strat peste care se aseaza folia de polietilena.
Stratul de poza pentru executia stratului de baza din bolovani de rau are o grosime de 5 cm.
Stratul izolator, anticapilar se executa din nisip in scopul impiedicarii contaminarii straturilor
superioare cu pamant. Latimea stratului in cadrul in cadrul planului de detalii anexat. Pantele in profil
transversal cat si declivitatile in profil longitudinal sunt aceleasi cu ale stratului sub care se executa,
respectiv stratul de balast, pastrand pantele longitudinale si transversale ale strazii si racordandu-se la
cotele portiunilor existente pe strazile care sunt largite in scopul asigurarii unei circulatii fluente.
Executia acestui strat incepe numai dupa receptia terasamentelor si necesita asternerea si nivelarea la
sablon a nisipului dupa compactare. Urmatoarea operatie este compactarea nisipului prin pilonare.

B.2.2) STRATUL DE BALAST:

27
Executia stratului de balast se executa conf. STAS 6400/84. Stratul de balast se executa cu o grosime
15 cm pentru partea carosabila pentru toate tipurile de sistem rutier.
Acest strat se ia in considerare la calculul de dimensionare a sistemului rutier a partii carosabile si a
parcajelor, iar grosimea lui se include in grosimea totala a sistemului rutier stabilita pentru prevenirea
degradarilor din inghet – dezghet.
Denivelarile admisibile in profil transversal ale straturilor de fundatie sunt cu ± 0,5 cm diferite de cele
admisibile pentru imbracamintile sub care se executa.
Materialele din care executa straturile de fundatie trebuie sa indeplineasca conditiile in conformitate cu
prevederile STAS 662-2002.
Executia straturilor de fundatie din balast necesita urmatoarele operatii:
- Asternerea si nivelarea la sablon a balastului in straturi cu grosime de 15 cm la partea
carosabila (dupa compactare).
- Adaugarea prin stropire a cantitatii necesare de apa pentru asigurarea umiditatii optime de
compactare determinata prin incercarea Proctor modificata conf. STAS 1913/13-83.
- Compactarea balasturilor prin vibrare.
Executia straturilor de fundatie incepe numai dupa receptia terasamentelor si a stratului anticapilar de
nisip, acolo unde el este prevazut in proiect.
Verificarea calitatii materialelor se face pe toata durata executiei lucrarilor, conform prevederilor
standardelor in vigoare.
Verificarea suprafetei straturilor de fundatie se face conform indicatiilor date anterior. Gradul de
compactare, determinat prin metoda Proctor modificat, necesar a fi atins este de 100% din densitatea in
stare uscata, conform STAS 1913/13-83 in cel putin 95% din punctele de masurare si de cel putin 98%
in toate punctele de masurare. Umiditatea se determina confrom STAS 1913/1-83. Verificarile se vor
face in cel putin un punct la 250 ml lungime de banda.
Receptia stratului de fundatie se executa in trei etape: pe faze, preliminara si finala.

B.2.3) STRATUL DE BAZA DIN BETON DE CIMENT:

Stratul din beton peste care vor fi pozate imbracamintile de mixturi TIP2 al partii carosabile are o
grosime de 18-20 cm, beton clasa C 12/15 conform prevederilor STAS 1339/87 si prescriptiilor
tehnice in vigoare, privind alcatuirea si dimensionarea sistemelor rutiere.
Imbracamintea de beton fata vazuta a trotuarelor are o grosime de 10 cm beton clasa C8/10.
Executia acestui strat este reglementata de acelasi standard ca si la straturile anterioare (6400/84), iar
materialele ce intra in alcatuirea acestui strat trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de STAS,
pentru fiecare in parte. Executia stratului de baza din beton incepe numai dupa receptia stratului de
agregate pe care se aseaza.
Inaintea asternerii betonului suprafata stratului suport se va umezi si va fi protejata cu un strat de nisip
de 2 cm, dupa compactare, dupa care se va acoperi cu folie de polietilena, la partea carosabila.
Prepararea betonului se va face mecanic in statii centralizate, in conditiile prevazute de SR 183-1995.
Transportul se va face cu autobasculanta. Asternerea betonului se va realiza manual, latimea pe care se
executa fiind latimea pe care se executa santul conform planurilor de situatie anexate.
Stratul de beton va fi prevazut cu rosturi longitudinale si transversale de contact intre dalele de beton si
in locurile unde se intrerupe betonarea, rosturi transversale de contractie ce vor fi realizate in conditiile
prevazute de STAS 183/1-1995.
Rosturile de contact longitudinale si transversale se realizeaza intre benzile de beton pe toata grosimea
dalei.
Rosturile de contact se realizeaza pe toata latimea si grosimea imbracamintii cand se intrerupe turnarea
betonului. Rosturile de contact se realizeaza prin aplicarea pe suprafata laterala a dalelor turnate
anterior, a unei pelicule de bitum, prin stropire cu emulsie bituminoasa.

28
Partea superioara a rostului de contact, pe o adancime de 30 mm din grosimea dalei, se taie ulterior pe
o latime de 8 – 10 mm, pentru a se permite o usoara introducere a produsului de colmatare.
Golul rezultat la partea superioara a rosturilor se umple (se colmateaza) pana la suprafata
imbracamintii cu un produs de colmatare astfel:
- in cazul rosturilor de contact transversale sau de contractie, umplerea golurilor se face fie cu
asrobit, fie cu produse prefabricate din neopren sau cauciuc si mastic bituminos, fie numai cu
produse prefabricate din neopren sau cauciuc, fie cu mastic bituminos.
Rosturile de contractie se executa la distante intre 7 – 6 ml, perpendicular pe axa drumului, in linie
continua.
Rosturile de contractie se realizeaza pe adancimea de 1/4 - 1/5 din grosimea dalei la imbracamintile
executate intr-un singur strat, cu ajutorul masinii de taiere echipata cu doua

discuri diamantate concentrice alaturate de diametre diferite sau cu un singur disc avand grosimea de
8 mm.
Taierea betonului intarit se va executa imediat ce betonul permite, intr-un interval de timp de 6 – 24 h
de la punerea in opera a betonului. Golul rezultat la partea superioara a rostului se umple (colmateaza)
pana la suprafata imbracamintii cu un produs de colmatare, in cazul rosturilor de contractie, umplerea
golurilor se face cu asrobit, fie cu produse prefabricate din neopren sau cauciuc, fie cu mastic
bituminos.

B.2.4) STRATUL DE BAZA SAU IMBRACAMINTI DIN BOLOVANI DE RAU:

Stratul de bolovani de rau se executa pe zonele pe care strazile au fost pavate cu astfel de sistem rutier.
Strazile au straturi de bolovani de rau acoperit cu asfalt. Din acest motiv bolovanii acoperiti cu mixtura
asfaltica nu mai pot fi refolositi, folosindu-se la refaceri bolovani noi adusi pe santier prin grija
constructorului.
Executia stratului alcatuit din bolovani de rau, pe tronsonul pe care acesta este necesar a fi refacut, este
reglementata de STAS 9.095/90.
Dimensiunile bolovanilor utilizati vor fi in medie de 15 cm – 18 cm grosime, atat pentru carosabil cat
si pentru trotuare.
Panta transversala a partii carosabile va fi de 3% in zona intersectiilor.
Abateri limita:
- in profil transversal:
±1% la panta adoptata,
1,5 cm denivelari sub sablon,
2 cm diferenta de nivel intre marginile pavajului;
- in profil longitudinal:
2 cm denivelari sub lata de 3 ml lungime.
Pentru pavajele de bolovani, imbunatatite prin acoperire cu o imbracaminte asfaltica pe binder, se va
efectua in prealabil convertirea bombamentului pavajului la 1/80 – 1/100, pentru a corespunde
elementelor geometrice ale imbracamintilor.
Dupa verificarea si receptionarea fundatiei, se asterne un strat de nisip in grosime de 5 cm, apoi un al
doilea de nisip afanat, in care se vor aseza bolovani. Grosimea initiala a acestui strat va fi circa 8 cm.
Pavarea se incepe prin asezarea pietrelor de chenar, la sfoara si la cota proiectului, pe tronsoane de 10
– 20 ml. Chenarele lungi se alterneaza cu cele scurte, pastrandu-se alinierea catre latura exterioara a
pavajului.
Pietrele de pavaj se implanta vertical in stratul de nisip, afanat, cu coada in jos, unele langa altele,
batandu-se deasupra si lateral cu ciocanul, astfel ca fiecare piatra sa fie bine stransa de pietrele vecine.
Pavarea, se face astfel ca rosturile dintre pietre sa ramana libere spre fata vazuta. Pietrele se aseaza cu
rosturile tesute, cu latura perpendiculara pe directia de circulatie. Pietrele cu inaltimea mai mare se
aseaza langa chenare, iar cele cu inaltimea mai mica se aseaza catre axul pavajului.

29
Nu se admite asezarea alaturi a pietrelor ale caror inaltimi difera cu mai mult de 2 cm si nici a pietrelor
cu diferente apreciabile de calitate si suprafata.
Dupa pavarea, pe toata latimea santului a unui tronson de 10 – 20 ml, se executa o prima batere cu
maiul, pentru regularizarea suprafetei. Aceasta batere, se va face la uscat si fara adaugiri de nisip.
Se asterne apoi un strat de 1 – 1,5 cm nisip grauntos sau spilt, pentru impanarea pavajului; acesta se
stropeste abundent cu apa si se impinge cu periile in golurile dintre pietre, pana la umplerea lor
completa. Dupa aceasta impanare, se executa o a doua batere cu maiul, mai puternica, pana la refuz.
Ambele bateri cu maiul se fac de la margine spre axul pavajului lovind mijlocul pietrelor si se incepe
numai dupa o prealabila examinare si cercetare a suprafetei pavajului. Remedierea denivelarilor se face
prin refacerea stratului de nisip.
Suprafata de pavaj realizata se verifica in permanenta cu lata si sablonul.
Se considera ca baterea a fost facuta la refuz, cand la 12 lovituri de la inaltimea de 0,5 ml, cu maiul de
35 kg, pietrele la forma profilului, fara a se infunda mai mult de 5 mm sub acesta.
Dupa baterea cu maiul, suprafata pavajului se acopera cu un strat de 1 cm grosime de nisip grauntos,
apoi se procedeaza la cilindrarea cu un compresor de 8 – 12 to.
Cilindrarea se face minimum 5 treceri peste aceeasi fasie, incepandu-se totdeauna de la margine catre
axul drumului.
Imbunatatirea conditiilor de circulatie ale pavajului se face prin acoperirea cu o imbracaminte asfaltica
pe binder.
Acoperirea cu imbracaminte asfaltica, pe binder, se executa dupa cum urmeaza:
- se lasa pavajul in circulatie cel putin o luna;
- se corecteaza si se recompacteaza eventualele suprafete de pavaje denivelate;
- se amorseaza suprafata si rosturile pavajului prin stropire cu bitum taiat;
- se executa stratul de binder, apoi stratul de uzura din beton asfaltic cilindrat sau de asfalt turnat.
Verificarea calitatii lucrarilor se fac in urmatoarele conditii:
Lucrarile executate vor fi supuse unei receptii preliminare si unei receptii definitive la sfarsitul
perioadei de garantie de 3 ani.
Receptia preliminara a pavajelor de bolovani se face, in momentul in care sunt terminate toate
lucrarile.
Receptia consta in examinarea aplicarii conditiilor prevazute in proiect si in standardele in vigoare
privind executia pavajului, pentru calitatea si dimensiunile materialelor, cat si pentru buna executie a
lucrarilor, daca s-au luat la timp si un numar suficient de probe, care sunt incercate de un laborator de
specialitate.
Dimensiunile bolovanilor si executia pavajului, se verifica prin sondaje, al caror numar va fi stabilit de
comisia de receptie, dar nu va mai fi mai mic de 2 pe 1 km de drum.
Verificarea profilelor transversale se face la distante indicate de comisia de receptie, dar nu mai mari
de 50 ml. Constatarea denivelarilor in profil transversal se face prin citirea din metru in metru, sub
sablonul prescris, care va fi asezat pe doua piese de lemn, de cate 4 cm inaltime, puse pe marginile
pavajului.
In profil longitudinal, masurarea denivelarilor sub lata de 3 ml se face pe axa, precum si pe doua
generatoare situate de o parte si alta a axei drumului, la minimum 1 ml distanta de marginea pavajului.
Pentru a se inlesni receptia preliminara a lucrarilor, ultima operatie de acoperire cu nisip grauntos a
pavajului se va executa dupa acesta receptie.

B.3) IMBRACAMINTI:

B.3.1) EXECUTIA IMBRACAMINTILOR DE BETON ASFALTIC RUGOS BAR 16. A

STRATULUI DE LEGATURA DE BETON ASFALTIC DESCHIS CU CRIBLURA BAD 25 SI
A STATULUI DE BINDER DE MARGARITAR BADPC 31:

30
STAS SR 174/1 si STAS SR 174/2 din 2002, reglementeaza conditiile tehnice specifice privind
grosimea minima a stratului de mixtura, corespunzator clasei tehnice a drumului, conditiile tehnice,
compozitia si caracteristicile fizico-mecanice ale mixturii asfaltice, precum si cerintele calitatii.
Stratul de uzura din betonul asfaltic rugos are simbolul BAR 16 si se executa in grosime minima de 4
cm, cantitatea minima de mixtura fiind de 90 kg/mp, iar dimensiunea maxima a agregatelor 16 mm.
Stratul de legatura alcatuit din beton asfaltic deschis cu criblura BAD 25 are prevazuta o grosime
minima de realizare de 4 cm.
Stratul de binder de margaritar DADPC31 are o grosime de asternere de 5 cm.
Latimea imbracamintii este latimea pe care se reface sistemul rutier afectat de realizarea conductelor.
Declivitatea maxima in profil longitudinal este de 9%. Iar pentru betonul asfaltic deschis cu criblura
BAD25 declivitatea maxima admisibila este de 6,0%.
Abaterile limita admise in minus fata de grosimea prevazuta in proiect, pentru fiecare strat in parte pot
fi de max. 10%. Abaterile in plus la grosime nu constituie motiv de respingere a lucrarii.
Abaterile limita locale admise la latimea imbracamintilor pot fi cuprinse in intervalul ±50 mm.
Abaterile limita admise la panta profilului transversal pot fi cuprinse in intervalul ±5 mm/m, atat
pentru stratul de uzura cat si pentru stratul de legatura si in intervalul ± 2,5 mm/m, pentru strazi cu mai
mult de doua benzi de circulatie pe sens.
La cotele profilului longitudinale se admite o abatere limita locala de ±20 mm, cu conditia respectarii
pasului de proiectare adoptat.
Agregatele naturale care se utilizeaza sunt urmatoarele:
- cribluri sort 3-8, 8-16 si 16-25 conform SR 667/2001;
- nisip de concasaj, sort 0-3, conform SR 667/2001;
- nisip natural, sort 0-3, 3-7 sau 0-7 conform SR662/2002;
- criblura rezultata din dubla concasare a agregatelor de rau, sorturi 3-8; 8-16;
caracteristici corespunzatoare nisipurilor de concasaj si criblurilor pentru
imbracaminti asfaltice prevazute in SR 667/2001;.
- la betonul asfaltic rugos se foloseste criblura sort 3-8 si 8-16, nisip de concasaj 0-3.
Criblurile utilizate pentru realizarea imbracamintilor de beton asfaltic rugos BAR 16 trebuie sa provina
din roci eruptive cu coeficientul Los Angeles de minimum 18%.
Limitele procentelor de agregate naturale si filer din cantitatea totala de agregate sunt pentru BAR16
urmatoarele:
- filer si fractiuni de nisipuri sub 0,09 mm ... 8-10;
- filer si nisip (0,09-3,15 mm) ... rest pana la 100;
- cribluri peste 3,15 mm ...58-70.
Filerul folosit trebuie sa corespunda prevederilor STAS 539. Pentru utilizarea altor pulberi ca filer este
necesara aprobarea unui institut de specialitate pe baza de studii de laborator si avand avizul de
protectie a mediului.
Filerul se depoziteaza in incaperi acoperite, ferite de umezeala sau in silozuri cu incarcare pneumatica.
Nu se admite folosirea filerului aglomerat.
Tipul de bitumuri folosit va fi cel caracteristic zonelor climatice calde conform pct. 2.3.3.1 respectiv
D60/80 pentru Bucuresti.
Bitumul trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute in STAS 754, 10.969/1, 10.969/3 si
instructiunile tehnice de verificare a stabilitatii tehnice in strat subtire a bitumului prin metoda TFOT.
Raportul filer – bitum trebuie sa se inscrie intre 1,4 – 1,6. Prin filer se intelege fractiunea fina sub 0,09
mm din amestecul total de agregat si filer.
In cazul in care adezivitatea bitumului fata de agregatele naturale este mai mica de 75% pentru strazile
de categoria II-IV se foloseste numai bitum aditivat.
Pentru amorsari si badijonari se folosesc emulsie bituminoasa cu rupere rapida, sau bitum taiat.
Alte produse se utilizeaza numai daca sunt agrementate tehnic.
Granulozitatea amestecului de agregate naturale este indicata in cadrul unui tabel cuprins in cadrul
prezentului standard pentru fiecare tip de mixtura.

31
Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturii asfaltice se determina pe corpuri de proba tip Marshall si
trebuie sa corespunda tab. 7 din STAS 174/1/2002.
Pregatirea stratului suport se va face conform prevederilor SR 174/1-2/2002.
Pentru amorsari sau badijonari se foloseste emulsie bituminoasa cu rupere rapida sau bitum taiat.
Amorsarea stratului suport, respectiv a stratului de beton se realizeaza uniform cu un dispozitiv
special, care poate regla cantitatea de liant pe mp in functie de natura stratului suport, utilizand
materialele indicate in STAS SR 174/2. Dupa amorsare se asteapta timpul necesar pentru volatizarea
solventului, respectiv pentru ruperea emulsiei bituminoase. In functie de natura stratului suport,
cantitatea de bitum, ramasa dupa aplicarea amorsajului trebuie sa fie 0,3 – 0,5 kg/mp.
Mixturile asfaltice se prepara in instalatii prevazute cu dispozitive de predozare, uscare, resortare si
dozare gravimetrica a agregatelor naturale, dozarea gravimetrica sau volumetrica a bitumului si a
filerului, precum si dispozitiv de malaxare fortata a agregatelor cu liantul bituminos.
Mixturile asfaltice executate la cald se transporta cu autobasculante adecvate, urmarindu-se ca
pierderile de temperatura pe tot transportul sa fie minime.
La distante de transport peste 20 km sau cu durata peste 30 min., indiferent de anotimp, precum si pe
vreme rece (+10oC - + 15oC), autobasculantele trebuie acoperite cu prelate speciale, imediate dupa
incarcare. Benele mijloacelor de transport trebuie sa fie curatate si uscate.
Asternerea mixturilor asfaltice se efectueaza in perioada martie – octombrie, la termperaturi
atmosferice de peste 10oC, in conditiile unui timp uscat.
Asternerea mixturilor asfaltice se efectueaza numai mecanizat. In cazul spatiilor inguste asternerea se
poate face manual asa cum este cazul nostru.
La compactarea mixturilor asfaltice se aplica tehnologii corespunzatoare, care sa asigure
caracteristicile tehnice si gradul de compactare prevazute pentru fiecare tip de mixtura asfaltica si
fiecare strat in parte.
Operatia de compactare a mixturilor se realizeaza cu compactoare cu pneuri si compactoare cu rulouri
netede, prevazute cu dispozitive de vibrare adecvate, astfel incat sa se obtina un grad de compactare de
minimum 96% pentru fiecare strat al imbracamintii, conform SR 174/1/2002.
Gradul de compactare prevazut, se determina in functie de grosimea stratului de imbracaminte.
Numarul minim de treceri este cel mentionat in tabelul 3 din STAS 174/2 anexat acestui standard,
functie de tipul de compactor si felul stratului de mixtura.
Compactarea se executa in lungul benzii, primele treceri efectuandu-se in zona rostului dintre benzi.
Compactoarele trebuie sa lucreze fara socuri, cu o viteza mai redusa la inceput, pentru a se evita
valurirea imbracamintii. Locurile inaccesibile compactorului, in special in lungul bordurilor, in jurul
gurilor de scurgere sau ale caminelor de vizitare, se compacteaza cu maiul mecanic sau cu maiul
manual.
La executarea imbracamintilor bituminoase se acorda o atentie deosebita realizarii rosturilor de lucru.
Dupa compactarea stratului de legatura sau uzura din prima banda, ramane, pe marginea adiacenta
benzii urmatoare, o zona ingusta de cativa centimetri mai putin compactata si in general deformata.
Aceeasi situatie se produce si la intreruperea in sectiunea transversala din capatul benzii respective, dar
pe o zona mai mare, de regula de 10 cm latime.
In ambele cazuri, la reluarea lucrului pe aceeasi banda adiacenta, zonele aferente rosturilor de lucru se
taie pe toata grosimea stratului, astfel incat sa rezulte o muchie vie verticala.
Aceasta operatie nu este necesara in cazul rostului longitudinal al stratului de legatura, daca stratul
intrerupt s-a executat pe lungimea respectiva in aceeasi zi cu stratul de pe banda adiacenta. Se
amorseaza rostul din marginea taiata. La asternerea stratului din banda adiacenta (alaturata) se
depaseste rostul cu 5 – 10 cm de mixtura repartizata.
Acest surplus de material se impinge apoi cu o racleta peste mixtura proaspat asternuta, astfel incat sa
apara rostul.
Se efectueaza apoi compactarea.
Pentru imbracamintile din doua straturi, rosturile de lucru transversale si longitudinale ale stratului de
uzura se decaleaza cu cel putin 10 cm fata de cele ale stratului de legatura.

32
Daca imbracamintea se aplica pe un strat de baza bituminos, rosturile de lucru ale straturilor se executa
intre tesut.
Materialele se verifica in conformitate cu prescriptiile din standardele de produs si conditiile
suplimentare impuse de STAS SR 174/1. Verficarile si determinarile se executa de laboratorul de
santier si sunt enumerate in cadrul standardului.
In cadrul santierului sa se verifice cu frecventa mentionata aici urmatoarele:
- incadrarea agregatelor in zona de granulozitate pentru tipul de mixtura la inceputul campaniei
de lucru sau de cate ori se utilizeaza alte agregate;
- temperatura liantului la introducerea in malaxor;
- starea de curatenie (continutul de impuritati) a agregatelor, la inceputul campaniei de lucru sau
de cate ori se utilizeaza alte agregate;
- functionarea corecta a dispozitivelor de cantarire sau dozare volumetrica, la inceputul fiecarei
zi de lucru sau ori de cate ori se utilizeaza alte agregate;
- temperatura agregatelor naturale uscate, la iesirea din toba de uscare, permanent;
- granulozitatea amestecului la iesirea din malaxor, inaintea adaugirii liantului (aceasta trebuie
corelata cu dozajul de bitum pentru mixtura, inclusiv abaterile admisibile la continutul de liant,
zilnic sau ori de cate ori se observa o calitate necorespunzatoare a imbracamintilor asfaltice;
- temperatura imbracamintilor asfaltice la preparare, in fiecare ora a programului de lucru;
- incadrarea dozajului de bitum in dozajul stabilit in laborator (prin extractii), zilnic;
- compozitiei mixturii asfaltice, zilnic;
- pregatirea stratului suport, zilnic la inceperea lucrarii pe sectorul respectiv;
- temperaturile mixturilor asfaltice la asternere si compactare, de cel putin doua ori pe zi;
- modul de compactare, zilnic;
- modul de executie al rosturilor;
- mixturile asfaltice prelevate de la malaxor sau asternere, cate o proba de 20 kg pentru fiecare
200 – 400 to de imbracaminte asfaltica, indiferent de tipul mixturii, in functie de
productivitatea instalatiei;
- imbracaminti gata executate, o placa de minim 40 x 40 cm pentru fiecare 700 mp de suprafata
executata;
- pentru verificarea densitatii, absorbtiei si grosimii straturilor se pot preleva carote;
- pentru determinarea gradului de compactare realizat se pot folosi metode nedistructive
omologate;
- in situ, pentru imbracamintile gata executate.
Probele se iau in prezenta delegatului executantului si al beneficiarului, la aprox. 1 m de la marginea
imbracamintii, incheindu-se un proces verbal.
Pentru caracterizarea unor sectoare limitate si izolate cu defectiuni vizibile stabilite de beneficiar sau
de comisia de receptie, se pot preleva probe suplimentare, care vor purta o mentiune speciala.
Verificarea elementelor geometrice include indeplinirea conditiilor de calitate pentru stratul suport si
fundatie, inainte de asternerea mixturilor asfaltice, in conformitate cu STAS 6.400/84.
Verificarea grosimii imbracamintii se face in functie de datele inscrise in buletinele de analiza,
intocmite pe baza incercarii probelor din imbracamintea gata executata, iar la aprecierea comisiei de
receptie prin max. 2 sondaje pe km, efectuate la 1 m de marginea imbracamintii.
Verificarea profilului transversal se face echipamente omologate.
Verificarea cotelor in profil longitudinal se face cu echipamente adecvate omologate, valorile maxime
admise fiind cele indicate in cadrul prezentului normativ.
Verficarea uniformitatii in profil longitudinal se face cu echipamente adecvate omologate, valorile
maxime fiind cuprinse in cadrul prezentului normativ.
Verificarea rugozitatii se face cu apartul SRT sau aparate automatizate, valorile limita fiind indicate in
tabelul 11 din SR 174-1.
Receptia preliminara a lucrarilor de catre beneficiar se efectueaza conform normelor in vigoare.
Comisia de receptie examineaza lucrarile executate fata de documentatia tehnica aprobata si de
documentatia de control, intocmita in timpul executiei.

33
Verificarea grosimii se face si pe probe ce se iau pentru verificarea calitatii imbracamintii la cererea
comisiei de receptie.
Receptia finala se face conform prescriptiilor legale in vigoare. Perioada de verificare a comportarii in
exploatare a lucrarilor definitive este de un an de la data receptiei preliminare.

B.3.2) EXECUTIA STRATULUI DE BAZA ALCATUIT DIN ANROBAT:

Acest capitol se refera la straturile de baza si imbracamintile bituminoase cilindrate executate la cald
din mixturi preparate cu agregate naturale si bitum neparafinos, pentru drumuri si strazi.
Executia imbracamintilor de mixturi asfaltice, respectiv al stratului de baza care va avea o grosime de
5 cm si se va executa conform acestui capitol al prezentului caiet de sarcini.
Prevederile acestui caiet de sarcini nu se aplica imbracamintilor si straturilor de baza executate din
mixturi cu nisipuri bituminoase sau cu emulsii bituminoase.

DEFINIREA TIPURILOR DE MIXTURI

1. Straturile de baza din prezentul caiet de sarcini sunt prevazute a fi realizate din mixturi
bituminoase cu agregate naturale neprelucrate si prelucrate preparate la cald in centrale si puse
in opera mecanizat.

2. Imbracamintile bituminoase sunt de tipul betoanelor asfaltice cilindrate executate la cald

fiind alcatuite, in general, din doua straturi:
- stratul superior, de uzura; Bar16r;
- stratul inferior, de legatura Bad25;
- stratul de baza, mixtura asfaltica tip AB1 si AB2.

In acest proiect se vor utiliza:

- pentru stratul superior, de uzura Bar16;
- pentru stratul inferior, de legatura bad25;
- pentru stratul de baza, mixtura asfaltica tip AB2;
- stratul de egalizare – se va executa din compozitia ultimului strat al ranforsarii.

NATURA, CALITATEA SI PREPARAREA MATERIALELOR

AGREGATE
Agregate pentru straturi de baza
1. Pentru stratul de baza din mixturi bituminoase se utilizeaza un amestec de sorturi din agregate
naturale neprelucrate si prelucrate care trebuie sa indeplineasca conditiile de calitate in
conformitate cu prevederile standardelor dupa cum urmeaza:
- nisip natural sort 0-3 sau 0-7 conform 662-2002;
- margaritar sort 3-7 conform STAS 662-2002;
- pietris sort 7-31 conform STAS 662-2002;
- nisip de dublu concasaj sort 0-3 conform SR 667-2001;
- savura sort 0-8 conform SR 667-2001;
- split sau criblura sort 8-16 sau 16-25 conform SR 667-2001;
- filer de calcar conform STAS 539-79;
2. Granulozitatea agregatelor, continutul minim de agregate concasate pentru tipurile de mixtura
AB1, AB2 sunt conform tabelului 4 din SR 7.970/01.

Agregate pentru imbracaminti bituminoase

34
 1. Pentru imbracaminti bituminoase se utilizeaza un amestec de sorturi din agregate naturale
neprelucrate si prelucrate care trebuie sa satisfaca conditiile SR 662-2002 (pentru nisip natural
sort 0-3 sau 0-7 si pietris sort 7-31) si SR 667-01 (pentru nisip concasaj sort 0-3 si cribluri sort
3-8; 8-16 si 16-25). Filerul utilizat este de calcar sau de creta conform STAS 539-79.
2. Limitele procentelor de agregate naturale din agregatul total sunt date in tabelul 2 al
standardului.
3. Granulozitatea agregatelor naturale este cuprinsa, pentru fiecare tip de mixtura asfaltica, in
limitele date in tabelul 3 al aceluias standard.
FILER

Se va folosi filerul de calcar care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- granulozitate (dimensiunea ochiului sitei 0,09 mm) min. 80%
- umiditatea la expeditie max. 2%
Observatie: In conditii justificate tehnic si economic se poate inlocui partial filerul de clacar prin filer
de var stins in pulbere, care se poate folosi numai impreuna cu filerul calcar; continutul de filer din var
stins poate fi max 2%.

LIANTI

Pentru realizarea imbracamintilor asfaltice si straturilor de baza din mixturi asfaltice se foloseste bitum
tip D60/80. Conditiile tehnice de calitate ale bitumului sunt cuprinse in cadrul tabelului nr. 4 al
aceluias standard:

CONTROLUL CALITATII MATERIALELOR INAINTE DE ANROBARE

Calitatea materialelor destinate fabricarii mixturilor asfaltice pentru stratul de baza si imbracaminti
bituminoase se verifica in conformitate cu prescriptiile din standardele respective.
Determinarile si verificarile se executa de laboratorul de santier si constau in urmatoarele:
a. Bitum
- penetratia la 25oC STAS 42-68 si punctul de inmuiere prin metoda inel si bila STAS
6069.
b. Criblura
- natura mineralogica (examinare vizuala)
o granulozitatea si forma granulelor STAS 4606-80
o determinarea continutului de parti fine sub 0,09 mm, STAS 730-89
o continut de argila STAS 730-89
c. Pietris
- natura mineralogica (examinare vizuala)
- granulozitatea si forma granulelor STAS 4606-80
- parte levigabila STAS 4606-80
d. Nisip natural
- natura petrografica si mineralogica STAS 4606-80
- granulozitatea STAS 4606-80
- parte levigabila STAS 4606-80
- continut de corpuri strine – humus STAS 4606-80
o mica
o parti levigabile
- echivalent de nisip STAS 730-89
Nisip de concasaj
- natura petrografica si mineralogica - pentru roca STAS 6200/4-81
- pentru produse STAS 9110-87
- granulozitatea STAS 730-89

35
 STAS 4606-80
- continut de granule: care raman pe ciurul superior (3,15 mm) STAS 4606-80
- continut de corpuri straine – STAS 4606-80
- coeficient de calitate STAS 730-89
Filer
- continut de carbonat de calciu STAS 4605/1-72
- umiditate STAS 539-79
- granulozitate STAS 539-79
- coeficient de hidrofolie STAS 539-79
- densitate aparenta dupa sedimentare in benzen sau toluen STAS 539-79
- coeficient de goluri in stare compactata STAS 539-79.

MODUL DE FABRICARE A STRATURILOR

COMPOZITIA MIXTURILOR

1. Compozitia mixturii asfaltice cu care se vor realiza cele trei tipuri de straturi se stabileste pe
baza unui studiu preliminar tinandu-se seama de respectarea conditiilor tehnice precizate in
prescriptiile tehnice impuse de caietul de sarcini. Studiul il face antreprenorul in cadrul
laboratorului sau central, sau il comanda la un laborator specializat.

2. Formula de compozitie, stabilita pentru fiecare categorie de mixtura, se supune aprobarii

consultantului.
Aceste studii comporta cel putin urmatoarele incercari:
- Incercarea Marshall (stabilitatea la 60oC; indicele de curgere-fluaj la 60oC, densitatea
aparenta, absorbtia de apa) pentru cinci continuturi de liant repartizate de o parte si de
alta a continutului de liant retinut. La confectionarea epruvetelor Marshall conform SR
1338/1-2001, numarul de lovituri vor fi de 75 pentru straturile de imbracaminte la
drumuri de clasa tehnica I, II, III (respectiv strazi de categoria I, II, III) si 50 lovituri
pentru straturile de imbracaminte pentru celelalte clase si categorii si pentru straturile de
baza;
- Determinarea cu prese de 10 tone a carcateristicilor fizico-mecanice ale mixturilor
asfaltice pe epruvete cubice (rezistente la compresiune la 22oC si 50oC, reducerea
rezistentei la compresiune dupa 28 de zile, imersiune in apa pentru aceleasi continuturi
de liant).
Dupa verificarea caracteristicilor obtinute pentru compozitia propusa, consultantul, hotaraste daca
accepta formula propusa de antreprenor.
3. Granulozitatea agregatelor naturale este cuprinsa, pentru fiecare tip de mixtura asfaltica in
limitele date in tabele 1 si 3.
4. Toate dozajele privind agregatele, filerul liantul sau unele adaosuri sunt stabilite in functie de
greutatea totala a materialului granular in stare uscata, inclusiv partile fine.
5. Limitele procentuale ale sorturilor componente din agregatul total sunt date in tabelul 1 si
tabelul 2.
6. Continutul optim de liant se stabileste prin studiile preliminare de laborator conform SR
1338/1-2001 si SR 1338/2-2001 si trebuie sa se incadreze intre limitele aratate in tabelul 5
pentru stratul de baza si respectiv tabelul 6 pentru imbracaminti.

CARACTERISTICILE FIZICO-MECANICE ALE MIXTURILOR ASFALTICE

1. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice trebuie sa indeplineasca in timpul

studiului de laborator si in timpul controalelor de fabricatie conditiile aratate in tabelul 7 pentru
mixturile din stratul de baza si in tabelele 8 si 9 pentru mixturile din imbracaminte.
Se iau in considerare noile conditii tehnice pentru bitumul D 60/80 conform SR 174/1-2002.

36
STATIA DE PREPARARE A MIXTURILOR ASFALTICE

Statia de prepararea mixturilor asfaltice va trebui sa prezinte caracteristici tehnice care sa permita
performantelor cerute pentru diferitele categorii de mixturi prevazute de prezentul Caiet de sarcini.
Centralele de preparare sa fie automatizate si dotate cu dispozitive de control a dozarii componentelor
si de blocare a prepararii in caz de abateri de la programul impus.
Tolerantele admise la statia de preparare a mixturilor asfaltice sunt cuprinse in tabelul 10.

1. Stocarea si incalzirea liantului

Statia de preparare a mixturilor asfaltice trebuie sa dispuna de rezervoare de stocare a caror capacitate
este cel putin egala cu consumul mediu zilnic care sa dispuna fiecare de o joja in prealabil etalonata si
un dispozitiv capabil de a incalzi liantul pana la temperatura necesara, evitand orice supraincalzire
oricat de mica.

2. Stocarea si dozarea filerului de aport

Filerul trebuie sa fie stocat la statia de preparare a mixturilor asfaltice in silozuri prevazute cu
dispozitive de alimentare si de extragere corespunzatoare care sa permita de a doza filerul conform
tolerantelor indicate la art. 10.3.

3. Dozarea agregatelor
Antreprenorul trebuie sa dispuna de o instalatie de dozarea capabila sa introduca agregatele potrivit
proportiilor fixate in functie de caracteristicile de scurgere.
Abaterile admise pentru agregatul total stabilit prin reteta, conform SR 7970-2001 si sunt:
Strat de baza conf. tabelului 6:

4. Incalzirea si uscarea agregatelor

Statia de preparare a mixturilor asfaltice trebuie sa dispuna de mijloace mecanice corespunzatoare
pentru introducerea uniforma a agregatelor in scopul obtinerii unei productii constante. Se vor lua
masuri ca sa se evite incalzirea agregatelor la o temperatura care sa antreneze arderea linatului.
5. Dozarea liantului
Statia de preparare a mixturilor asfaltice trebuie sa dispuna de un sistem de alimentare si dozare a
liantului fie in greutate, fie volumetric.
Abaterile pentru continutul de bitum fata de dozajul stabilit prin reteta exprimate prin procente de
masa in valoare absoluta sunt: - Strat de baza: ± 0,3%

6. Stocarea agregatelor
Antreprenorul va trebui sa poata asigura stocarea a cel putin o treime din agregatele destinate
santierului. Depozitarea se va face pe sorturi, in silozuri de tip descoperit, etichetate, pe platforme
amenajate cu pereti despartitori pentru evitarea impurificarii lor.

7. Malaxarea
Statia de preparare a mixturilor trebuie sa fie echipata cu un malaxor capabil de a produce mixturi
asfaltice omogene. Daca cuva malaxorului nu este inchisa, ea trebuie sa fie prevazuta cu o capota
pentru a impiedica pierderea prafului prin dispersie. Statia trebuie sa fie prevazuta cu un sistem de
blocare impiedicand golirea malaxorului atata timp cat durata de malaxare nu a fost atinsa.
Durata de malaxare va fi functie de tipul de instalatii de preparare si tipul de mixturi si se va stabili in
cadrul operatiunii de reglare a statiei de asfalt inaintea inceperii fabricatiei.

FABRICAREA
1. Fabricarea mixturilor asfaltice pentru straturile de baza va trebui realizata numai in statii
automate de asfalt. O atentie deosebita se va da in special respectarii continutului de liant si se
37
 va urmari prin observatii vizuale ca anrobarea celor mai mari granule sa fie asigurata intr-un
mod convenabil.
2. Temperaturile diferitelor tipuri de mixturi asfaltice, la iesirea din statie, trebuie sa fie cuprinse
intre valorile de 165oC – 175oC pentru mixturi cu bitum 60/80.
Valoarea acesteia va fi stabilita in asa fel ca sa se obtina temperatura ceruta la asternerea mixturii,
tinand seama de racirea care are loc in timpul transportului si a asteptarilor.

REGLAREA STATIEI DE PREPARARE A MIXTURILOR ASFALTICE

1. Dupa acceptarea utilajului de catre beneficiar prin Consultantul lucrarii, Antreprenorul trece la
operatiuni de reglare si etalonare:
- a debitului dozatoarelor pentru agregate;
- a debitului pompelor pentru liant;
- a debitului privind filerul, precum si la determinarea caracteristicilor a unei bune functionari a
malaxorului.
2. Autorizatia de punere in exploatare va fi data de Consultant dupa ce va constata ca debitele fiecarui
constituent permit sa se obtina amestecul prescris in limitele tolerantelor admise.
3. Daca, urmare reglajelor, anumite aparate sau dispozitive se dovedesc defectuoase, Antreprenorul va
trebui sa le inlocuiasca, sa efectueze din nou reglajul, dupa care sa supuna aprobarii Consultantului.
4. Antreprenorul nu are dreptul la nici un fel de plata pentru imobilizarea utilajului sau si a
personalului care-l deserveste in tot timpul cat dureaza operatiunile pentru obtinerea autorizatiei de
punere in exploatare, cu atat mai mult in caz de refuz.

CONTROLUL FABRICATIEI
Mixturile asfaltice produse in statiile de preparare a mixturilor asfaltice sunt supuse incercarilor
preliminare de informare, controlului de calitate si receptie a caror frecventa este cea indicata in cap.
4.2 si 4.3 sin SR 7970-01.

MODUL DE PUNERE IN OPERA

TRANSPORT
1. Transportul pe santier a mixturii asfaltice preparate se efectueaza cu autocamioanele cu bene
metalice care trebuie sa fie curatate de orice corp strain inainte de incarcare. Utilizarea de produse
susceptibile de a dizolva liantul sau de a se amesteca cu acesta (motorina, pacura, etc) este interzisa.
2. Volumul mijloacelor de transport pentru punerea in opera este determinat de debitul de functionare
al statiei de preparare a mixturii asfaltice, de punerea in opera de asa natura incat sa nu apara
intreruperi.
3. Autobasculantele sunt in mod obligatoriu echipate cu o prelata care va fi intinsa la terminarea
incarcarii, oricare ar fi distanta de transport si conditiile atmosferice.

LUCRARI PREGATITOARE

1. Pregatirea stratului suport

Inainte de asternerea mixturii, stratul suport de fundatie trebuie bine curatat. In cazurile in care
straturile suport au un profil transversal necorespunzator sau denivelari, se vor lua masuri de rectificare
a acestora. Suprafata stratului suport, pe care se asterne stratul de baza trebuie sa fie uscata.
2.Amorsarea
La executarea imbracamintilor bituminoase se vor amorsa rosturile de lucru si stratul suport cu o
emulsie de bitum cationica cu rupere rapida. Stratul suport se va amorsa obligatoriu in urmatoarele
cazuri:
- strat de baza din mixtura bituminoasa pe strat suport din beton de ciment sau fundatie
de piatra sparta;
- strat de legatura pe stratul de baza din mixtura bituminoasa;

38
 - strat de uzura pe strat de legatura cand stratul de uzura se executa la interval mai mare
de trei zile de la executia stratului de legatura. Dupa amorsare se asteapta timpul
necesar pentru ruperea amulsiei cationice.
In functie de compactitatea stratului suport se va folosi un amorsaj cu 0,3 – 0,5 kg/mp bitum pur.
Caracteristicile emulsiei trebuie sa fie de asa natura incat ruperea sa fie efectiva inaintea asternerii
mixturii bituminoase. Liantul trebuie sa fie compatibil cu cel utilizat la folosirea mixturii bituminoase.
Amorsarea se face in fata finisorului la o distanta maximala de 100 m.

ASTERNEREA
Punerea in opera a mixturilor asfaltice se va face mecanizat.

1. Temperatura de asternere
Asternerea mixturilor bituminoase se face in anotimpul calduros pe interval de timp 174/1, la
temperaturi peste +10oC, in perioada martie-octombrie, in conformitate cu prevederile legale in
vigoare.
Executia trebuie intrerupta pe timp de ploaie.
Masurarea temperaturii va fi efectuata din masa mixturii in buncarul finisorului.
Temperatura se va fixa definitiv in timpul punerii la punct a modului de compactare pentru a obtine
compactitatea optima. Mixturile bituminoase a caror temperatura este sub cea prevazuta in tabelul 9
vor fi refuzate.
Aceste mixturi trebuie imediat evacuate in santier, ele neputand fi reincalzite la fata locului.
In acelasi fel se va proceda si cu mixturile asflatice care se racesc in buncarul finisorului ca urmare a
unei pene.
2. Grosimea stratului de asternere
Punerea in opera a mixturilor asfaltice se face pentru:
- stratul de baza intr-o singura sau mai multe asterneri succesive in functie de grosimea stratului si
utilajele folosite.
3. Asternerea
Mixtura asfaltica trebuie asternuta continuu, in mod uniform din punct de vedere al grosimii.
Grosimea maximala a materialelor raspandite printr-o singura trecere este fixata de Consultant la
propunerea Antreprenorului.
Antreprenorul trebuie sa dispuna de un lucrator calificat pentru a corija imediat dupa asternere si
inainte de orice compactare denivelarile flagrante cu ajutorul unui aport de material proaspat.
4. Rosturi longitudinale si transversale
Rosturile longitudinale si transversale trebuie sa fie foarte regulate si etanse.
Rostul longitudinal al unui strat nu va trebui niciodata sa se gaseasca suprapus rostului longitudinal al
stratului imediat inferior, indiferent daca acesta din urma este in stratul de legatura sau in stratul de
baza, realizat din mixtura asfaltica sau dintr-un material tratat cu liant hidraulic.
Un decalaj minim de ordinul a 20 cm este necesar si totodata sa nu se gaseasca sub urma rotilor.
Rosturile separand mixturile bituminoase raspandite de la o zi la alta trebuie sa fie realizate in asa fel
incat sa asigure o tranzitie perfecta si continua intre suprafetele vechi si noi. Rosturile transversale ale
diferitelor straturi vor fi decalate cel putin cu un metru.
Marginea benzii vechi va fi decupata pe intraga pe intreaga sa latime eliminand o lungime de banda de
cca 50 cm. Suprafata proaspat creata prin decupare va fi badijonata cu emulsie de bitum exact inainte
de realizarea benzii noi.

COMPACTAREA STRATULUI DE BAZA

1. Atelierul de compactare va fi propus de Antreprenor si aprobat de Consultantul lucrarii dupa

incercarile de etalonare in timpul primelor zile ale punerii in opera. Aceste incercari de etalonare vor fi
efectuate sub responsibilitatea Antreprenorului, Consultantul putand cere interventia unui laborator

39
agreat, care sa efectueze in acest scop, pe cheltuiala antreprenorului, incercarile de compactitate pe loc
pe care le va considera necesare.
Urmare acestor incercari, Antreprenorul propune Consultantului:
- sarcina fiecarui utilaj;
- planul de mers al fiecarui utilaj pentru a asigura un numar de treceri pe cat posibil
constant, in fiecare punct al stratului.;
- viteza de mers a fiecarui utilaj;
- presiunea de umflare a pneurilor, aceasta putand fi variabil intre 3 si 9 bari;
- temperatura de asternere, fara ca acesta sa fie inferioara minimului fixat in articolul
precedent.
Gradul de compactare care trebuie realizat este de min. 96%.
2. Operatia de compactare a mixturilor asfaltice trebuie astfel executata ca sa se obtina valori optime
pentru caracteristicile fizico-mecanice de deformabilitate si suprafatare (deflexiuni carcateristice).
Compactarea are loc in lungul drumului, de la margin spre ax pe sectoarele in panta sau cu panta
transversala unica, se efectuaza de la marginea mai joasa spre cea mai ridicata. Compactoarele trebuie
sa lucreze fara socuri, pentru a se evita valurirea imbracamintii. Suprafata stratului se va controla in
permanenta, micile denivelari care apar pe suprafata, se corecteaza dupa prima trecere a rulourilor
compactoare pe toata latimea.
3. La executia in mai multe straturi succesive, cum este cazul la straturile de baza, asternerea si
compactarea se vor efectua separt pentru fiecare strat in parte. Se va asigura o perfecta legatura intre
straturi, stratul superior se va aplica la cel mult 24 ore de la aplicarea primului strat a carui suprafata
trebuie sa fie uscata si curata.
4. Atelierul de compactare, conform reglementarilor in vigoare, pentru imbracamintile bituminoase
este alcatuit din:
A. Compactor pe pneuri de 160 KN si compactor cu rulouri netede de 120 KN.
B. Numarul de treceri pentru asigurarea compactarii optime va fi stabilit prin experimentari
preliminare pentru a se asigura un minim de 96% a gradului de compactare, conform metodei
Marshall.
5. Compactoarele cu pneuri vor trebui echipate cu sorturi de protectie. Ele nu trebuie niciodata sa se
indeparteze la mai mult de 50 m in spatele finisorului.
Antreprenorul are obligatia de a efectua incercarile de etalonare si de a supune spre aprobarea
Consultantului tehnologia de compactare.
6. Se vor respecta prevederile STAS 174-2/2002 pentru straturile din imbracaminti.

SUPRAFATAREA
Pentru ca suprafata stratului suport sa satisfaca ea insasi conditiile de mai jos, denivelarea maxima
masurata pe un strat sub rigla de 3 m trebuie sa ramana in toate punctele inferioara limitelor
tolerantelor indicate in tabelul nr. 12.
Abaterile limita la panta profilului transversal este de ±0,5% in toate cele trei cazuri.

TRATAREA SUPRAFETEI

1. Dupa executarea imbracamintilor se procedeaza la inchiderea porilor suprafetei prin raspandire de 2

... 3 kg/mp nisip de 0 ... 3,15 mm bitumat cu 2 ... 3% bitum prin cilindrare, exceptie facand betoanele
asfaltice rugoase. Se prefera utilizarea nisipului de concasaj.

2. Pentru sectoarele ce se executa dupa 1 octombrie, sau executate inainte de aceasta data in zone
umbrite si cu umiditate excesiva sau cu trafic foarte redus se va realiza pe baza constatarilor de teren,
inchiderea suprafetei prin badijonare.
Badijonarea se realizeaza prin stropire cu bitum sau cu emulsie cationica cu rupere rapida cu 60%
bitum diluata cu apa (o parte emulsie cu 60% bitum pentru o parte apa curata nealcalina) si raspandire
de nisip 0 ... 3,15 mm cu un continut cat mai redus de praf (sub 0,09 mm) in cantitatile aratate mai jos:
40
• stropire cu bitum 0,5 kg/mp
• raspandire de nisip (de preferinta de concasaj) 3 ... 5 kg/mp
• stropire cu emulsie cationica cu 60% bitum
• diluat cu apa 0,8 ... 1 kg/mp
• raspandire nisip 3 ... 5 kg/mp

CONTROLUL PUNERII IN OPERA

1. Controlul compactarii

a. Autocontrolul compactarii

In cursul executiei compactarii, Antreprenorul trebuie sa vegheze in permanenta la:

• cadenta executiei sa fie retinuta la incercari;
• utilajele pentru compactare sa fie efectiv pe santier si in functiune continua si regulata;

Consultantul lucrarii isi rezerva dreptul, in cazul unui autocontrol insuficient, sa opreasca lucrarile pe
santier pana cand Antreprenorul va lua masurile necesare de remediere.

b. Controlul ocazional de compactare

Pe parcursul executiei lucrarilor, Consultantul isi rezerva dreptul sa efectueze fie inopinat, fie ca
urmare a constatarilor facute in cadrul verificarilor de autocontrol, incercari pentru a se asigura ca nu
exista abateri semnificative a rezultatelor obtinute. In cazul cand un asemenea control ocazional va da
rezultate inferioare densitatii de referinta prescrisa, obtinuta in timpul studiului de alcatuire a
produsului, Consultantul impune noi incercari de compactare anuland modalitatile de compactare
initial fixate. Daca aceste incercari noi nu permit sa se atinga densitatea de referinta, vor fi hotarate noi
dispozitii.

2.Controlul nivelmentului

Verificarea cotelor este facuta pe suprafete corespunzatoare fiecarei zile de lucru, in ax si la margine
(intre 0,2 si 0,3 m de la marginea stratului) ca si in fiecare dintre profilele transversale ale proiectului,
eventual si in toate celelalte puncte fixate de Consultant.
Tolerantele in raport cu cotele prescrise sunt:
+/- 2,5cm pentru stratul de baza
Daca tolerantele sunt respectate in 95% din puncetele controlate, cotele realizate sunt considerate
convenabile.

3 .Controlul denivelarilor

Controlul denivelarilor este efectuat aplicand pe suprafata feicarui strat:

- in sens longitudinal, o rigla de 3 m lungime;
- in sens transversal, o rigla de 3 m lungime cand drumul este cu o panta plana.
Controlul longitudinal va fi efectuat prin trecerea riglei in ax a fiecarei benzi de asternere, in dreptul
fiecarei sectiuni transversale proiectate sau in oricare din locurile indicate de Consultant.
Controlul transversal va putea fi efectuat in orice profil transversal proiectat sau in pozitiile indicate de
Consultant. Consultantul va solicita evaluarea denivelarilor dupa caz cu echipamente specifice (APL,
Bumpintegrator etc.).

4. Rugozitatea stratului de uzura

41
Rugozitatea stratului de uzura va fi determinata prin masuratori cu pendulu SRT si vor fi respectate
valorile minime prevazute in STAS 8849/83 sau prin metoda inaltimii de nisip.

CONDITII TEHNICE
ELEMEMENTE GEOMETRICE SI ABATERI LIMITA

1.Grosimile straturilor vor fi cele prevazute in profilul tranversal tip al proiectului.

Abaterile limita locale de la grosimile prevazute in proiect, pentru fiecare strat in parte sunt
de -10%.
2. Latimile straturilor vor fi cele prevazute in proiect.
Abaterea limita locala admisa va fi:
- pentru latimea unei cai de rulare +/- 5 cm
- pentru latimea unei benzi de stationare +/- 2,5 cm.

RECEPTIA LUCRARILOR
RECEPTIA LA TERMINAREA LUCRARILOR

Receptia la terminarea lucrarilor se va efectua conform HG 273/94.

RECEPTIA FINALA
Receptia finala se va face dupa expirarea perioadei de garantie conform HG 273/94 si legii 10/95.

B.3.3) EXECUTIA IMBRACAMINTILOR DE BETON DE CIMENT:

Imbracamintea de beton necesara are o grosime de 18 cm beton clasa BcR3,5 SR 183/- 1995 asezat pe
un strat de fundatie de 15 cm de balast cilindrat. Executia acestor straturi reglementata de S.R. 183/1-
95.
In intelesul prezentului standard imbracamintile rutiere de beton de ciment sunt denumite pe scurt
imbracaminti, iar betonul utilizat pentru realizarea acestora, beton rutier.
Imbracamintile sunt alcatuite din elemente, delimitate intre ele prin rosturi, denumite dale. Calculul
grosimii dalei de beton pentru lucrarile de drumuri se face conform prevederilor STAS 1.339 – 87
pentru celelalte tipuri de lucrari ce fac obiectul prezentului standard, conform prescriptiilor tehnice in
vigoare specifice acestora.
Imbracamintile se executa pe strat de baza sau de fundatie din balast cilindrat, care sunt alcatuite
conform STAS 6.400 – 84, intr-un singur strat, situatie in care caracteristicile betonului sunt acelea ale
stratului de uzura.
Betoanele de ciment rutiere se clasifica in functie de rezistenta caracteristica la incovoiere. Clasele de
betoane rutiere, notarea lor si valorile rezistentelor carcateristice la incovoiere, sunt conform tabelului
1 din S.R. 183-95.
Rezistenta caracteristica la incoviere se defineste ca valoarea rezistentei sub care se pot intalni statistic
cel mult 5% din rezultatele determinate prin incercarea la incovoiere a epruvetelor prismatice de beton,
la varsta de 28 de zile.
Compozitia betonului stabilita de un laborator de specialitate pe baza de incercari preliminare trebuie
sa asigure obtinerea tuturor caracteristicilor cerute betonului rutier in stare proaspata si intarita,
conform prevederilor din prezentul standard.
Betonul preparat se transporta cu autobasculante cu bena etansa si curate, protejat de conditii
atmosferice defavorabile (ploi, vant, arsita) care pot sa modifice caracteristicile sale.
Durata de transport a betonului se considera din momentul terminarii incarcarii autobasculantei si
sfarsitul descarcarii acesteia la punctul de lucru si este de 45 – 60 de minute.
Betonul rutier se pune in opera pe platforma pregatita, intre longrine metalice asezate la nivel pe benzi
de mortar de ciment. Operatia se executa manual.

42
Imbracamintea se executa intr-un singur strat, conform prevederilor din proiect functie de utilajul care
se asigura compactare prin vibrarea betonului si grosimea acestuia.
Inainte de asternerea betonului, suprafata fundatiei de balast, se acopera cu un strat de nisip de rau in
grosime de 2 cm dupa compactare, conform detaliilor din piesele desenate: pe suprafata nisipului se
aseaza o foaie de hartie rezistenta (Kraft) sau de polietilena.
Asternerea stratului de nisip se face pe fundatia si compactata corespunzator prevederilor STAS 6.400.
Betonul se compacteaza manual cu vibratoare tip lance pe toata grosimea dalei.
a) In prima faza care se considera de la terminarea strierii betonului si pana la inceperea prizei
acestuia, protejarea efectueaza prin acoperisuri de protectie fixe sau mobile;
b) In faza a doua, betonul se protejeaza prin aplicarea de pelicule de protectie (fluid de protectie P45,
polisol sau alte produse chimice similare).
Imbracamintile de beton de ciment se executa in intervalul de temperaturi atmosferice +5o – 35oC.
Temperatura betonului la punerea in opera nu va fi mai mare de 30oC.
Stratul de beton va fi prevazut cu rosturi transversale si longitudinale de contact, si rosturi transversale
de contractie ce vor fi realizate in conditiile prevazute de SR 183/1 – 1995.
Rosturile de contact longitudinale si transversale se realizeaza intre benzile de beton pe toata grosimea
dalei.
Rosturile de contact se realizeaza pe toata latimea si grosimea imbracamintii cand se intrerupe turnarea
betonului. Rosturile de contact se realizeaza prin aplicarea pe suprafata laterala a dalelor turnate
anterior, a unei pelicule de bitum, prin stropire cu emulsie bituminoasa.
Partea superioara a rostului de contact, pe o adancime de 30 mm din grosimea dalei, se taie ulterior pe
o latime de 8 – 10 mm, pentru a se permite o usoara introducere a produsului de colmatare.
Golul rezultat la partea superioara a rosturilor se umple (se colmateaza) pana la suprafata
imbracamintii cu un produs de colmatare astfel:
- in cazul rosturilor de contact transversale sau de contractie, umplerea golurilor se face fie cu asrobit,
fie cu produse prefabricate din neopren sau cauciuc si mastic bituminos, fie numai cu produse
prefabricate din neopren sau cauciuc, fie cu mastic bituminos.
Rosturile de contractie se executa la distante intre 6 – 7 ml, perpendicular pe axa drumului, in linie
continua.
Rosturile de contractie se realizeaza pe adancimea de 1/4 - 1/5 din grosimea dalei la imbracamintile
executate intr-un singur strat, cu ajutorul masinii de taiere echipata cu doua discuri diamantate
concentrice alaturate de diametre diferite sau cu un singur disc avand grosimea de 8 mm.
Taierea betonului intarit se va executa imediat ce betonul permite, intr-un interval de timp de
6 – 24 h de la punerea in opera a betonului. Golul rezultat la partea superioara a rostului se umple
(colmateaza) pana la suprafata imbracamintii cu un produs de colmatare, in cazul rosturilor de
contractie, umplerea golurilor se face cu asrobit, fie cu produse prefabricate din neopren sau cauciuc,
fie cu mastic bituminos.
Controlul calitatii betoanelor si al materialelor componente se face in statiile de betoane, conf. STAS
1.799/1988.
Interpretarea rezultatelor incercarilor efectuate pe betoanele de ciment rutiere se face in conformitate
cu prevederile tehnice in vigoare privind executarea imbracamintilor de beton de ciment.
Verificarea calitatii betonului din lucrare se efectueaza prin extragerea de carote din imbracaminte.
Calitatea imbracamintei, apreciata prin calitatea betonului rutier pus in lucrare se considera
corespunzator daca:
- nu se contata vizual defecte de executie (goluri in suprafata sau laturile imbracamintei, segregari,
exfolieri, fisuri, crapaturi etc.);
- calitatea betonului livrat este corespunzatoare din punct de vedere al rezistentelor la incovoiere
determinate pe epruvete prismatice si al rezistentelor la compresiune determinate pe epruvete cubice
sau fragmente de prisme cu sectiunea de 150 mm confectionate la statia de betoane, precum si al
rezistentelor la compresiune determinate de carote;
- controlul prin metode nedistructive arata ca betonul are o structura corespunzatoare.

43
Verificarea denivelarilor suprafetei imbracamintei se efectueaza in timpul executiei, imediat dupa
prima trecere a vibrofinisorului si la receptie, cu ajutorul dreptarului de 3,00 m lungime si al unei pene.
In profil longitudinal, masurarea denivelarilor se efectueaza pe fiecare banda de beton sau banda de
circulatie si anume pe axa acestora utilizandu-se dreptarul de 3 m lungime si o pana de 20 cm lungime
si maximum 3 cm avand inclinatia de 1:10 si gradatii corespunzatoare diferentelor de inaltime de 1
mm. Pentru a citi denivelarea, se introduce pana intre imbracaminte si fata interioara a dreptarului,
consemnandu-se numai citirile ce depasesc denivelarile admisibile.
Frecventa masuratorilor se face din 50 m in 50 m la receptia sau la cererea comisiei de receptie.
In profil transversal, verificarea denivelarilor este obligatorie in dreptul profilurilor aratate in proiect
si, la cererea comisiei de receptie si intre aceste profiluri. Masurarile se fac in mod similar cu cele
pentru profilul in lung, folosind insa un dreptar avand o lungime egala cu jumatate din latimea
drumului.
Verificarea pantei transversale se face cu dreptarul, cu bolobocul si cu o pana gradata avand lungimea
de 30 cm, grosimea de maximum 3 cm si inaltimea la capete de 1,5 cm si respectiv 9 cm.
Gradatiile pe partea superioara a pantei trebuie sa fie corespunzatoare diferentelor de inaltime de
1 mm.
Verificarea pantei transversale se face in mod obligatoriu in dreptul profilelor cotate prevazute in
proiect si intre aceste profiluri la cererea comisie de receptie.
Verificarea grosimii imbracamintii de beton se efectueaza prin masurari directe la marginile benzii de
beton si pe carote extrase din imbracaminte numai la cererea comisiei de receptie.
Verificarea rugozitatii suprafetei imbracamintei se efectueaza prin metoda inaltimii de nisip, conform
STAS 8.849/1983.
Verificarea modului de realizare si colmatare a rosturilor, a prezentei fisurilor si crapaturilor, se
efectueaza pe baza de observatii vizulae obtinute prin parcurgerea pe jos in prima perioada a zilei si de
preferat pe vreme racoroasa a sectorului de imbracaminte executat.
Rezultatele verificarilor se consemneaza in evidentele de control ale centrelor operationale.
Beneficiarul prin reprezentantii sai oficiali are obligatia de a verifica periodic datele inscrise in
documentele de atestare a calitatii materialelor (buletine de incercari si analize de laborator, certificate
de calitate emise de furnizori, etc.).
Defectiunile aparute la suprafata imbracamintei, trebuie reparate inainte de darea in exploatare a
acesteia.
Modul de reparare a lor se stabileste de comun acord cu beneficiarul si proiectantul si se efectueaza
conform documentelor tehnico-normative in vigoare.
Pentru asigurarea durabilitatii in exploatare, imbracamintile de beton de ciment se exclud de la
tratamentul cu clorura de sodiu (sare gema industriala) ce se efectueaza iarna pentru combaterea
lunecusului, timp de 5 ani de la data executiei acestora.
Receptia imbracamintilor de beton de ciment se efectueaza in trei etape: pe faza, preliminara si finala.
Receptia pe faza se face in timpul si dupa pregatirea platformei.
In urma acestei receptii se incheie procesul verbal de lucrari ascunse.
Receptia preliminara se efectueaza atunci cand toate lucrarile prezentate in documentatie sunt complet
terminate si la cel putin o luna de la darea in circulatie.
Receptia finala se efectueaza dupa expirarea perioadei de garantie in conformitate cu dispozitiile legale
in vigoare privind receptionarea lucrarilor de constructii si in conditiile respectarii prevederilor din
prezentul standard.

B.3.4) EXECUTIA STRATULUI SUPORT SAU A IMBRACAMINTIOR DE MACADAM

ORDINAR:

Executia imbracamintii de macadam ordinar este reglementata de STAS 179/95.

Prezentul standard se refera la conditiile tehnice generale de calitate ale macadamului folosit ca
imbracaminte.

44
Macadamul este alcatuit dintr-un sort monogranular de piatra sparta, cilindrata pana la fixare, apoi
impanat cu split pana la fixare, raspandit uniform, udat si cilidrat pana la inclestare, dupa care urmeaza
umplerea golurilor ramase cu savura sau nisip si cilindrarea in continuare pana la fixare definitiva.
Macadamul poate fi folosit ca imbracaminte provizorie la drumuri publice cu o intensitate de circulatie
care se incadreaza in clasa de trafic foarte usor (sub 50 de vehicule etalon, A13/zi).

Indicatii generale
Macadamul prevazut ca imbracaminte provizorie nu se prevede cu incadrari.

Elemente geometrice si abateri limita

Grosimea macadamului folosit ca imbracaminte va fi de 10 cm dupa cilindrare.
Profilul transversal in aliniament se executa sub forma de acoperis cu doua pante, pastrand valorile
pantelor existente ale strazii inainte de desfacere. Pantele profilului transversal si declivitatile
profilului longitudinal ale macadamului vor fi aceleasi cu cele existente ale strazii inainte de desfacere.

Abateri limita si denivelari admisibile

Abaterile limita locale admise la grosimea imbracamintei sunt de ±10% fata de grosimea prevazuta in
proiect.
Abaterile limita locale admise la latimea imbracamintei sunt de ± 5 cm.
Abaterile admise la profilul transversal la macadamul folosit ca imbracaminte sunt de max. 6 mm/m.
Denivelarile admisibile in lungul drumului sunt de max. 20 mm sub un dreptar de 3 m lungime.

Materialele
Calitatea materialelor care intra in componenta stratului de macadam vor fi cele impuse de standardele
care reglementeaza proprietatile fiecarui material:
- piatra sparta, sort 40-63, conf. STAS 667-2001
- spilt, sort 8-16 sau 16-25, conform STAS 667-2001
- savura sort 0-8 conf. STAS 667-2001
- nisip natural, sort 0-3 sau 0-7 conf. STAS 662-2002
Apa pentru stropirea materialelor granulare, daca nu este potabila, trebuie sa indeplineasca conditiile
prevazute de STAS 790-84.

Consumul de materiale
Consumul de materiale, in stare uscata, folosite la executarea macadamului sunt date orientativ in
tabelul 1 al prezentului standard, consumul real urmand a fi stabilit prin incercari pe santier, in functie
de calitatea materialelor granulare, iar pentru apa, in functie de temperatura aerului din timpul
executiei.

PRESCRIPTII GENERALE DE EXECUTIE

Fundatia pe care se aseaza macadamul folosit de baza sau ca imbracaminte se executa conf. STAS
6.400-84. Piatra sparta se asterne pe fundatie intr-un strat uniform si se cilindreaza la uscat pana la
fixare, apoi se asterne splitul de impanare in minimum doua reprize, se stropeste succesiv cu apa si se
continua cilindrarea pana la inclestare.
Umplerea golurilor ramase se face cu savura sau nisip, asternute uniform in doua reprize stropite si
cilindrate concomitent pana la fixare definitiva.
Asternerea pietrei sparte se face in grosime cat mai uniforma, folosindu-se in acest scop benzi reper
din agregate asternute. Asternerea se face astfel ca marginile imbracamintei si suprafata ei sa
corespunda conditiilor indicate.
Cilindrarea pietrei sparte se face cu compactori cu rulouri netede usoare (6-8 t) si apoi cu compactori
cu rulouri netede mijlocii (10-14t), pana la fixare. Asternerea si cilindrarea pietrei sparte se face prin
verificarea continua la sablon.
45
Dupa fixarea pietrei sparte se face impanarea scheletului prin asternerea uniforma a splitului in
minimum doua reprize si prin stropirea succesiva cu apa, concomitent cu cilindrarea. Cilindrarea se
face cu rulouri netede, mijlocii sau grele (peste 14 t) pana la inclestare.
Dupa asternerea fiecarei reprize se trece de 2-3 ori cu compactorul cu rulouri netede, se uda cu apa si
se continua cilindrarea pana la completa inclestare a stratului de macadam.
Dupa inclestare se face umplerea golurilor ramase cu savura sau nisip asternut uniform in doua reprize
stropite cu apa si cilindrate concomitent pana la fixarea definitiva.
Fixarea definitiva a macadamului se considera terminata cand tamburii unui compactor greu cu rulouri
netede nu mai lasa nici un fel de urme pe suprafata macadamului, iar mai multe pietre de aceeasi
marime si natura cu piatra concasata folosita nu mai patrund in macadam si sunt sfaramate de rulouri.
Dupa fixarea definitiva se asterne un strat de nisip grauntos sau savura in grosime de circa 1 cm pentru
protectie.
Suprafata macadamului trebuie sa prezinte un aspect de mozaic cu pietre raspandite uniform.
Cilindrarea se face fisii paralele si succesive. Fiecare fasie, se va suprapune pe fasia anterioara pe
minimum 20 cm. Se incepe cu un numar de treceri pe prima banda de circulatie. Se trece apoi simetric
cu acelasi numar de treceri pe banda de sens opus, continuandu-se catre ax. Pe axul drumului cilindrul
compactor va calca ambele benzi de circulatie in mod egal. Nu este permisa schimbarea de directie a
compactorului in cuprinsul sectorului care se cilindreaza. Deplasarea utilajelor va fi inelara si fara
serpuiri.
Viteza rulourilor compresoare folosite la cilindrarea macadamului trebuie sa fie constanta si mai
redusa la cilindrarea la uscat.
Pentru stabilirea numarului optim de treceri, potrivit naturii pietrei folosite, se recomanda a se executa
sectoare de incercare, la inceperea lucrarii.
Numarul informativ de treceri necesare pentru intreaga faza de cilindrare a macadamului este de:
- 100-130 de treceri, pentru roci dure;
- 90-100 de treceri pentru roci cu duritate mijlocie;
- 50-70 treceri pentru roci moi.
Cilindrarea trebuie astfel efectuata ca sa se evite slabirea impanarii prin ruperea muchiilor si rotunjirea
pietrelor cauzate de un numar prea mare de treceri.
Macadamul neprotejat, pe tot timpul cat este supus circulatiei si pana la receptia lucrarii, trebuie
intretinut prin luarea urmatoarelor masuri:
- indepartarea imediata a noroiului, frunzelor, paielor, etc. de pe suprafata
imbracamintei;
- readucerea pe partea carosabila a savurii sau nisipului de protectie, aruncate de
circulatie spre margini;
- repararea imediata cu spit si savura a denivelarilor sau degradarilor aparute, evitan-
du-se in special stagnarea apei, pe suprafata imbracamintei.
Materialul de intretinere se asterne in grosimile necesare si se va bate bine cu maiul mentinandu-se in
aceste conditii pana la fixare, folosindu-se de preferinta split sorturile 8-16 si 16-25 sau amestec 8-25.

REGULI SI METODE DE VERIFICARE A CALITATII LUCRARILOR

1) Verificarea materialelor
Materialele se verifica conform prescriptiilor din standardele de materiale enuntate mai sus. Metodele
de verificare pentru agregate naturale concasate sunt conf. STAS 730-89 iar pentru nisipul natural
conf. STAS-80.

2) Verificarea executiei lucrarii

Inainte de asternerea macadamului se verifica daca fundatia indeplineste conditiile tehnice prevazute in
STAS 6.400-84.

46
In cursul executarii lucrarilor, se controleaza cel putin odata la fiecare 10 zile si cel putin la fiecare 0,5
km de traseu executat, cantitatile de materiale folosite, fata de cele aratate in tabelul cuprins in cadrul
STAS-ului.
La asternerea si cilindrarea materialelor granulare in diferite reprize si la sfarsitul fixarii definitive, se
verifica daca se indeplinesc conditiile de calitate expuse mai sus pentru abaterile limita si denivelarile
admisibile la elementele geometrice, dupa cum urmeaza:
Rezultatele verificarilor se inscriu in evidentele de santier.

RECEPTIA CALITATIVA A LUCRARILOR

Receptia preliminara a macadamului care se foloseste ca imbracaminte se va face la 2 luni dupa

terminarea lucrarilor si darea in circulatie in conformitate cu reglementarile legale in vigoare.
Comisia de receptie va examina lucrarile fata de documentatia tehnica aprobata si fata de evidentele de
santier, care constitue documentatia de control a executiei.
La receptie se va examina daca s-au respectat:
- cantitatile de materiale folosite;
- prelevarea la timp a unui numar suficient de probe din materiale, asa incat sa se asigure
verificarea calitatii lor;
- executarea lucrarilor cu indeplinirea prescriptiilor generale de executie prevazute in
cadrul acestui capitol al caietului de sarcini;

Verificarea regularitatii suprafetei se va face in conformitate cu abaterile prezentate mai sus pe

portiunea de traseu supusa receptiei.
Grosimea imbracamintei din macadam se verifica pe baza a cel putin doua sondaje pe kilometru si a
cantitatilor de agregate folosite, specificate in evidentele de santier.
Receptia finala se va face conform reglementarilor legale in vigoare, dupa expirarea de verificare a
comportarii sectoarelor de drum complet terminate.

B.3.5) EXECUTIA IMBRACAMINTILOR DE PAVELE NORMALE:

Executia pavajului este reglementata de STAS 6.978-95. Pavajele se aseaza pe stratul de balast prin
intermediul unui strat de poza de 3 cm grosime din nisip.
Bitumarea rosturilor pavajului este obligatorie la strazile de categori I-III.
La executie se foloseste pavajul recuperat din desfaceri, pentru 80% din cantitate iar pentru restul de
20% din cantitate se foloseste pavaj adus de la furnizor.
Denivelarile admise in lungul strazii sunt de 12 mm sub dreptarul de 3 ml. Denivelarile admisibile in
profil transversal sunt de ±4 mm.
Se admit bateri limita la latimea partii carosabile refacute fata de latimea din proiect de ± 5 cm. De
asemenea se admit denivelari limita la cotele profilului longitudinal, fata de valoarea din proiect de ±
10 cm.
La strazi, pentru asigurarea scurgerii apelor, gratarele gurilor de scurgere trebuie sa fie asezate cu 0,5 –
1 cm mai jos decat cota rigolei prevazuta in proiect.
Dupa terminarea tuturor operatiilor rosturile vor avea o latime de 10 mm.
Pavajele de pavele se aseaza numai in siruri perpendiculare pe axa drumului.
Dupa executarea incadrarilor si verificarea fundatiei se asterne un strat de nisip de 3 cm grosime si se
piloneaza, apoi se asterne un al doilea strat de nisip afanat, in care se aseaza pavelele, fixandu-le prin
batere cu ciocanul. Asternerea pavelelor se face cu cel putin 3 cm mai sus.
Dupa asezarea pavelelor se face prima batere cu maiul la uscat, batandu-se bucata cu bucata,
verificandu-se suprafata cu dreptarul si sablonul si corectandu-se eventualele denivelari.
Se imprastie apoi nisip pe toata suprafata pavajului, se stropeste abundent cu apa si se freaca cu peria,
impingandu-se nisipul in rosturi pana la umplerea lor.

47
Dupa aceasta operatie, se executa a doua batere cu maiul si se cilindreaza cu un cilindru compresor de
6-8 to, dupa ce s-a asezat un strat de nisip de 1 -1,5 cm grosime.
Neregularitatile ramase dupa aceasta operatie, se suprima prin scoaterea pavelelor si revizuirea
stratului de nisip, adaugandu-se sau scotandu-se material.
Baterea se face cu mai mecanic sau cu unul manual de circa 25 kg.
Umplerea rosturilor se va face cu mastic bituminos. Operatia de umplere se poate face prin
introducerea masticului bituminos in rosturi.
Dupa ce s-au golit rosturile pe adancimea indicata in proiect, s-au curatat de apa si s-au svantat, se
amorseaza si se toarna masticul sau mortarul, pe jumatate din adancimea lor, apoi se completeaza si
cealalta jumatate.
Amorsarea se face cu bitum taiat (0,5 kg/mp). Masticul cu bitum se toarna atunci cand acesta are
temperatura de 160 – 180 oC.
Dupa terminarea operatiei de rostuire, se presara pe toata suprafata pavajului un strat de nisip grauntos
curat, in grosime de 5 mm.
Verificarile se vor face in urmatoarea ordine:
- Verificarea statului de balast;
- Verificarea profilelor longitudinale si transversale, denivelarile, abaterile, marimea
rosturilor.
Receptia lucrarilor va consta dintr-o receptie preliminara si o receptie finala la terminarea perioadei de
garantie.

B.4) EXECUTIA STRATULUI DE BETON ASFALTIC BA 8 LA TROTUARE:

Executia imbracamintilor de beton asfaltic BA8 la trotuare, se va face conform recomandarilor inserate
in cadrul acestui caiet de sarcini, avand o grosime de 3 cm la trotuare.
Executia acestui strat este reglementata de STAS 174/1 2002.
Profilul transversal al trotuarului se executa conform indicatiilor din proiect, avand o panta
transversala de 2%, conservandu-se panta existenta in zonele neafectate.
Abaterea limita la grosimea stratului fata de valoarea prevazuta in proiect este de 0-10%.
Abaterea limita la panta profilului transversal este de ±5 mm/m pentru imbracaminti turnate manual.
La cotele in profil longitudinal ale trotuarului se admite o abatere de ±3 mm/m fata de prevederile
proiectului.
Denivelatile maxime admisibile in lungul trotuarului sub dreptarul de 3 ml sunt de 5 mm in cazul
asternerii manuale.
Tot in cadrul acestui standard sunt reglementate caracteristicile materialelor care intra in componenta
stratului respectiv, agregate naturale, filer, bitum si caracteristicile fizico-mecanice.
reglementeaza conditiile de preparare si transport ale mixturilor.
Punerea in opera a mixturilor asfaltice se face in tot timpul anului cu conditia ca stratul suport sa fie
uscat, iar temperatura aerului sa fie peste +5oC.
Temperatura de asternere a mixturii este de 170oC. Asternerea se face manual cu drisca.
Tratarea suprafetei proaspat turnate se face cu 2-3 kg/mp nisip si se compacteaza cu rulou de 40-50 kg.

C) EXECUTIA INCADRARILOR TROTUARELOR SPRE PARTEA CAROSABILA SI SPRE

ZONELE VERZI.

Incadrarea trotuarului spre partea carosabila se executa cu borduri prefabricate din beton cu
dimensiunea in sectiune transversala de 20/25 cm asezate pe o fundatie de beton clasa C6/7,5 de 15/30
cm. Vizibilitatea bordurilor va fi de 15 cm.
Executia incadrarilor trebuie sa respecte conditiile impuse de STAS 1139-87 care reglementeaza
tipurile de borduri utilizate, sistemul de notare, forme si dimensiuni, caracteristicile fizice ale
betonului.
Conditiile de aspect care trebuie indeplinite sunt urmatoarele:
48
 - Abaterea de la planeitate (sageata maxima) a fetelor este de max. 3 mm.
- Deformari pe fetele vazute mai mari de 2 mm nu se admit.
- Abaterea de la unghiul de drept 3 mm/m si max 10 minute in grade sexagesimale.
- Stirbituri de max. 3 mm la lungime si de 2 mm la adancime la 25% din lot.
La muchiile rotunjite nu se admit stirbituri.
Verificarea calitatii bordurilor cade in sarcina producatorului si este reglementata de STAS 1139-87.
Bordurile vor fi puse in opera de constructor numai in conditiile in care lotul este insotit de certificatul
de calitate.
Bordurile se depoziteaza in randuri, pe stive de max. 1,5 m inaltime. Intre randuri se recomanda a se
aseza sipci.
Bordurile se transporta cu orice mijloc de transport asezarea in vehicul trebuie sa fie astfel incat sa
asigure integritatea in timpul transportului.
Este interzisa incarcarea sau descarcarea lor prin rostogolire sau aruncare.

CALITATEA LUCRARILOR:

Conditiile de calitate impuse de normativele in vigoare pentru executia lucrarilor de drumuri in incinta
au fost descrise pe larg in cadrul acestui caiet de sarcini pentru fiecare strat constructiv al sistemului
rutier cat si pentru lucrarile conexe necesare executiei lucrarilor de drumuri in acest amplasament in
capitolele prezentate anterior.

PROGRAM DE RECEPTIE PE FAZE DETERMINANTE:

In scopul verificarii calitatii lucrarilor, conform legii, constructorul este obligat sa convoace factorii ce
vor participa la sigurarea conditiilor necesare de verificare a lucrarilor ascunse, in faza determinanta,
conform exigentelor de performante esentiale, in scopul obtinerii acordului de continuare a lucrarilor
conform graficului anexat proiectului si insusit de catre reprezentantul I.T.C. Bucuresti Ilfov.
Fazele determinante sunt:
- receptia terenului de fundare prin verificarea gradului de compactare (proba Proctor Normal);
- receptia fundatiei din balast cilindrat;
- receptia stratului de beton de ciment;
- receptia stratului de bolovani de rau;
- receptia imbracamintii de mixturi la carosabil;
- receptia imbracamintii de macadam ordinar.
Categoria de importanta este C.2 – Constructii de importanta normala.
Cerinta de calitate este corespunzatoare nivelului minim de performanta A4.1 si B2.1 din HG 925/95 si
Legea 10/95.
Beneficiarul are obligatia ca inainte de inceperea executiei sa inainteze, spre verificare, proiectul unui
verificator autorizat.

URMARIREA COMPORTARII IN TIMP

Beneficiarul are obligatia urmaririi comportarii in timp a lucrarilor sub exploatare.

In acest sens observatiile periodice se vor face conform prescriptiilor date in STAS-urile indicate in
Caietul de Sarcini unde sunt indicate metodele si aparatura necesara si verificarile ce trebuiesc
efectuate in timp.
Lucrarile ce fac obiectul prezentului proiect sunt lucrari ce se incadreaza in categoria de importanta
“C” – lucrari de importanta NORMALA, cerintlele de calitate fiind corespunzatoare nivelului minim
de importanta A4/1 si B2/1 stabilite conform HG 925/1995.

49
In afara urmaririi pe timpul executiei a modului in care se respecta procesul tehnologic si a conditiilor
impuse de STAS-urile mentionate in proiect, beneficiarul are obligatia urmaririi comportarii in timp a
lucrarii.
Urmarirea in timp a lucrarii se va face conform prevederilor cuprinse in urmatoarele normative:
P 130/97 – Normativ privind urmarirea comportarii in timp a constructiilor
AND 554/2002 – Normativ privind administrarea, exploatarea, intretinerea si
repararea drumurilor publice.
Pentru a se putea trage concluzii corespunzatoare pe timpul exploatarii, beneficiarul prin consultantul
lucrarii va atasa la Cartea Constructiei, procesele verbale de receptie a fazelor determinante pentru
lucrarile ascunse, documentele privind calitatea materialelor puse in opera, rezultatele probelor de
labolator privind gradul de compactare a patului pavajelor si a umpluturilor, procesele verbale de
receptie provizorie si finala precum si dispozitiile de santier date de proiectant pe parcursul executiei.
Lucrarile de drumuri se incadreaza, conform Normativului P 130 – 1997, in categoria “urmarire
curenta”.
Urmarirea comportarii in timp a lucrarilor de drumuri consta in urmarirea starii terasamentelor cu
indicarea pozitiei si lungimii pe care au aparut degradari constand din cedarea patului pavajelor.
Datele se inregistreaza sub forma de fise sau grafice si se pastreaza pe suport magnetic.
Observatiile se fac lunar si dupa producerea unor evenimente (ploi torentiale, viituri, cutremure, etc.).

NORME DE PROTECTIA MUNCII:

a. Constructorul va respecta in organizarea proecesului de lucru, normele de protectie a muncii in

vigoare in Romania.
b. Semnalizarea punctelor de lucru se va executa conform normelor in vigoare, costul lucrarilor nefiind
cuprinse in prezentul proiect. Tronsoanele deschise spre executare vor fi iluminate si semnalizate
corespunzator indiferent ca lucrul se desfasoara pe timp de noapte au nu.
c. Constructorul va respecta Legea Protectiei Muncii nr. 319/14.07.2006 cu Normele Metodologice de
aplicare, Norme Generale de Protectia Muncii 2002. Norme de Protectia Muncii specifice activitatii de
constructii montaj pentru constructii feroviare, rutiere si navale aprobate conform Ordinului nr.
19/25.06.1982 de catre Ministerul Transporturilor si editate in 1982.
Se va acorda o atentie deosebita normelor privind activitatea specifica lucrarilor de drumuri, si anume
cele prevazute in capitolele:
- cap. 3 – Obligatiile si raspunderile personalului muncitor
- cap. 4 – Mijloace individualede protectie a muncii
- cap. 5 – Propaganda de protectie a muncii
- cap. 6 – Examenul medical al persoanelor ce urmeaza a fi incadrate in munca si
examenul medical periodic
- cap. 7 – Instructajul de protectie a muncii – subcapitolele A, B, C, D, E si F
- cap. 8 – Lucrari de constructii – montaj care se executa sub circulatie
- cap.12– Organizarea santierului.
- cap.13– Incarcarea, descarcarea, manipularea, transportul si depozitarea materialelor
specifice lucrarilor de drumuri
- cap. 16 –Lucrari de drumuri.
- cap. 32 –Dispozitii generale privind normele de protectie a muncii pentru
exploatarea si intretinerea utilajelor, masinilor, instalatiilor si
mijloacelor de transport din constructii-montaj, pentru transporturi
feroviare, rutiere si navale.
- cap. 54 –Exploatarea utilajelor, masinilor, instalatiilor si mijloacelor de transport
– acele articole specifice pentru lucrarile de drumuri si in functie de
dotarea santierului
- cap.55 – Revizia tehnica, intretinerea si repararea utilajelor, masinilor, intalatiilor

50
 si mijloacelor de transport
- cap.56– Norme de protectie a muncii pentru laboratoarele pentru determinari
calitative la betoane de ciment, asfalt, defectoscopie la betoane etc.
Lucrarile desfasurandu-se sub circulatie dirijarea mijloacelor de transport si a utilajelor in interiorul
santierului se va face cu pilot de dirijare a circulatiei.

INSTRUCTIUNI
PENTRU REŢEAUA DE CANALIZARE DIN TUBURI DE
POLIESTER
ARMAT CU FIRE DE STICLA TIP FLOWTITE
1.Denumirea produsului
Tuburi şi racorduri din poliester armat cu fire de sticlă, Dn 500 mm pentru canalizare (curgere
gravitaţională), Pn = 1 bar, L= 2 ÷ 6 m/tub
Hpozare = 5,0-5,5 m; SN = 10.000N/mp

2. Procedeu de fabricaţie şi materiale folosite

Conductele de PAFSIN sunt fabricate utilizând tehnologia de înfăşurare, care permite armarea
neîntreruptă pe circumferinţă cu fire de sticlă, obţinându-se o laminare densă a celor 2 straturi
structurale (exterior şi interior şi un miez de turnare de nisip între ele). Prin dubla aplicare a răşinii
poliesterice se crează premizele unei bune comportări în timp.

3. Proprietăţi minimale
3.1. Densitate: 1700 - 2200 kg/mc
3.2. Moduli de elasticitate:
- încovoierea pe circumferinţă: 10.000 - 18.000 MPa
- alungirea pe circumferinţă: 10.000 - 15.000 MPa
- încovoierea şi alungirea longitudinală: 5.000 MPa - 10.000 MPa.
3.3. Rigiditate: S = 10.000 N/mp
SR = 0,08 N/mmp (clasa de rigiditate SN 10.000).
3.4. Destindere:
- la 10 zile (pe termen scurt) = 0,75
- la 50 de ani (pe termen lung) = 0,40
3.5. Temperatura de lucru: 5 - 400C.
3.6. pH = 5,0 - 7,5
3.7. Coeficient de dilatare termică:
- pe direcţie longitudinală 30x10-6 pentru fiecare grad CELSIUS
3.8. Rugozitate hidraulică K = 0,01 (pentru tuburi curate).

4. Criterii de identificare a tuburilor

Furnizorul trebuie să aibă agrementul MLPAT şi să furnizeze tuburile şi racordurile ştanţate şi
marcate cu următoarele înscrisuri:
- Producătorul
- Numărul tubului
- Data fabricaţiei
- Clasa de presiune şi clasa de rigiditate
- Standardul căruia îi corespunde
- Diametrul, lungimea, grosimea peretelui, etc.
51
 Tuburile vor fi livrate cu mufele de îmbinare tip REKA corespunzătoare pentru îmbinarea
tuburilor şi racordurilor de PAFS, ca şi cu garniturile de etanşare duble din elastomeri (propilen
etilenă - EPDM- de 55 +/- Shore "A") după cum urmează:
- pentru Dn 500 mm → mufe duble tip REKA d6max =584mm, kmin = 241mm, G
=16kg/buc.

5. Diametrele utilizate:
Pentru diametrul nominal al retelei de canalizare > Dn 500 mm se vor utiliza:
- tuburi PAFSIN cu mufă; SN = 10.000N/mp (grosimea peretelui "e" = 9.0mm), g = 27,0
kg/ml, Pn =1bar (curgere gravitaţională), cu mufă tip REKA; bare cu L = 6.0ml/buc.
- tuburi de legătură de PAFSIN cu inel de etanşare, L = 0,6ml/buc

6. Condiţii de transport, depozitare şi montaj

Se vor respecta cu stricteţe condiţiile de transport, depozitare şi montaj indicate de furnizorul
de tuburi; se recomandă pentru situaţia în care nu există experienţă de montaj pentru astfel de material
să se asigure asistenţă tehnică din partea furnizorului pe perioada execuţiei.
Conductele şi racordurile de PAFS se vor monta în tranşeea deschisă, la cotele prevăzute în
profilul longitudinal, din aval în amonte, pe un strat de pozare din material granular (nisip sau pietriş,
cu diametrul granulei < 15 mm).
Având în vedere adâncimea de pozare, ca şi securitatea sprijinirilor grele, se pot aproviziona
tuburi mai scurte de 6 m (l = 3-4 m) pentru a se putea lansa în şanţ printre şpraiţurile transversale.
La manipularea mecanică a tuburilor de PAFS cablurile şi lanţurile de oţel trebuie să fie
căptuşite cu cauciuc sau material plastic, pentru protejarea tuburilor şi evitarea zgârieturilor inutile.
Suporturile de lemn ale cadrelor folosite la transportul pachetelor de tuburi nu vor fi folosite la
ridicarea tuburilor.
Nu se folosesc cârlige pentru ridicarea tuburilor de la capete.
Se recomandă ca tuburile să fie coborâte la capătul "săpăturii imediat realizate" şi apoi mişcate
de-a lungul fundului tranşeei (pe sub şpraiţuri) până la locul de îmbinare. Tragerea tubului se va face
cu chingă de fire de nylon înfăşurată de minimum 2 ori în jurul tubului (la mijlocul lui).

• Execuţia tranşeei. Tranşeele trebuie să fie executate respectând traseul, lăţimea, panta şi
adâncimea indicate în proiect. Fundul tranşeei trebuie să fie neted şi stabil. Materialul patului de
pozare este nisip sau pietriş (diametrul granulei < 15 mm).

• Pregătirea îmbinării
De obicei tuburile de PAFS au deja montate la un capăt un manşon din fabrică; ele constituie
efectiv un sistem de tub cu "capăt drept şi mufă". Inainte de coborârea tubului în tranşee, se recomandă
să se asigure în patul de pozare o adâncime de îmbinare pe fundul tranşeei (în dreptul îmbinării) pentru
a permite asamblarea corectă şi a asigura ca greutatea tubului să fie suportată de ţeava tubului şi nu de
îmbinare.
Inelul de etanşare din cauciuc al racordului şi capătul drept pereche trebuie să fie curăţate şi unse
generos cu pastă de îmbinare chiar înainte de realizarea îmbinării astfel încât să nu se usuce.

• Imbinarea tuburilor
Îmbinarea tuburilor de PAFSIN se face cu manşoane de PAFSIN tip REKA Dn 500 (k = 241
mm, d6 = 584 mm) pentru conducte gravitaţionale.
Deoarece manşonul este de obicei gata montat la unul din capetele tubului, adeseori cel mai
convenabil este să se aşeze capătul drept deasupra adânciturii "clopot", lăsându-se capătul acestuia
liber pentru aplicarea forţei de îmbinare. Dacă la capătul liber se află manşon, trebuie să se plaseze un
suport astfel încât forţa de îmbinare să se aplice asupra capătului drept fără să se deplaseze racordul.

• Devierea unghiulară la îmbinări

52
 Intre căminele de vizitare, conducta de PAFS se va monta rectiliniu (atât pe orizontală cât şi pe
verticală).

• Tăierea şi şanfrenarea
Din condiţii de montaj între 2 cămine de vizitare este posibil să apară necesitatea tăierii unui
tub. Tăierea se va face cu utilaje speciale (freze de tăiere acţionate electric sau pneumatic), după
trasare precisă.
După tăiere este necesar debavurarea şi şanfrenarea tubului în zona tăiată pentru a se putea
realiza îmbinarea în condiţii optime.

• Racordarea la căminele de B.A.

Din cauza conectării tubului de PAFS la structuri rigide (cămine de B.A.), şi datorită tasării
diferenţiate care apare între conductă şi structură sunt necesare măsuri speciale, Astfel se prevede un
tub de legătură, conform desenului alăturat. De asemenea la trecerea prin peretele căminului se iar
măsuri de etanşare (bandă de cauciuc în jurul tubului).

• Legături la structuri
În cazurile în care se conectează tuburi PAFSIN la structuri rigide (precum cămine sau staţii de
pompare), trebuie să se ia măsuri de prevedere pentru tasarea diferenţiată care poate apare între
conductă şi structură. Aceasta se poate realiza prin folosirea unui tub de legătură scurt, cum se arată în
Fig. 3.33.
O izolaţie din bitum sau cauciuc în jurul conductei care străbate betonul este opţională, dar se
consideră a fi o bună practică de construcţie.

Tabel
Diametru nominal Lungime (L) a tubului
(mm) de pornire (m)
Dn 150 - 300 0,5 - 0,7
Dn 400 - 600 0,75 - 1,00
Dn 700 - 1000 1,00 - 1,25
Dn 1200 - 2400 1,50

• Proba reţelei de canalizare

Se va verifica dacă tuburile au fost corect pozate, la nivelul şi cu panta precizată în profilul
longitudinal şi că sunt etanşe la fiecare îmbinare, fiting sau cămin.
Inspectarea tubului se va face de preferinţă prin interior cu cameră video echipată cu
înclinometru pentru verificarea pantei.

• Proba hidraulică
După montarea capacelor de închidere la cele 2 capete ale tronsonului de probă conducta
trebuie să fie umplută cu apă pentru executarea probei de etanşeitate a tronsonului respectiv (cămine +
conducte de PAFS).
Se recomandă mai multe faze(tronsoane) pentru probă.
Proba de etanşeitate se va face cu mufele la vedere, pentru a vedea eventuale pierderi la mufe şi
la ieşirile conductei din căminele de vizitare.
Umplerea cu apă a tronsonului se va face din aval pentru a se evacua aerul pe la capătul
amonte.

53
 După umplere, canalul va sta plin cu apă minimum 24 ore. Presiunea de probă va fi 5 N/cmp,
(dar nu mai mare decât nivelul terenului), iar durata probei va fi de 15 min. In timpul probei se
completează permanent apa pierdută, măsurându-se cantităţile adăugate.
Pierderea admisibilă este reglementată în STAS 3051 (pierderi sub 0,002 l/mp de suprafaţă
uscată).
După remedierea eventualelor neetanşeităţi, se reface proba până se încadrează în normele
admisibile.
Rezultalele probei de etanşeitate se vor consemna în cadrul unul proces verbal ce va fi anexat la
documentele recepţiei preliminare şi finale.
• Executarea umpluturii.
Executarea umpluturii se va face manual pentru volumul de nisip de deasupra conductei (H =
30 cm deasupra generatoarei superioare), compactându-se cu maiul de mână (numai lemn). Restul
umpluturii se poate face mecanic şi compacta cu maiul mecanic. Este interzisă aruncarea pământului
pe tub de la H > 2 m.
Datorită adâncimii mari a canalizării tubul de PAFSIN se va îngloba în nisip stabilizat (vezi
secţiunea transversală).

INSTRUCTIUNI PENTRU REABILITARE CONDUCTE CU CURGERE

GRAVITATIONALA PRIN INTERIOR
(CAMASUIRE)

Prezenta documentatie are ca obiect reabilitarea conductelor de canalizare existente

inclusiv racordurile de pe acestea, prin procedeul Phoenix.(fara sapatura deschisa).
Reabilitarea structurala a conductelor cu curgere gravitationala deteriorate se realizeaza
prin diferite procedee tehnologice.
In cele ce urmeaza este prezentat procedeul PHOENIX
Procedeul: PHOENIX
Un tub textil, constituit din mai multe straturi, imbibat in rasina epoxidica este aplicat pe toata
suprafata interioara a tronsonului de conducta necesar a fi reabilitat prin caminele de control existente
prin procedeul de inversare, sub presiune si cu viteza constanta.
Pentru aceasta caracteristicile tubului textil si ale adezivului utilizate sunt adaptate exact la cerintele
impuse de starea conductei. Polimerizarea (= intarirea) rasinii se face sub presiune, prin insuflarea de
abur supraincalzit. Astfel se realizeaza o camasuire continua fara cusatura, fara rosturi, care se
dovedeste a fi o lipire pe intreaga suprafata a tevii vechi.

54
 se portiveste bine la nu se potriveste la (neeconomic)
Starea deteriorarii pierderi de presiune in mufe numai o mufa neetansa
formarea de fisuri -
peretele tevii este corodat deteriorare redusa
conducta relativ veche nu apare inca coroziunea
racorduri directe conducta relativ noua
acelasi debit vehiculat -
infiltratii de apa suprasolicitare ridicata
-
Materialele tevii toate -
Tip de profil circular, ovoid si special -
Dimensiuni de teava profile circulare DN 80 - 1000 mm -
Curbe posibile

In cadrul lucrarilor de reabilitare prin procedeul PHÖNIX® pot fi parcurse si reabilitate curbe si
schimbari de directie ale conductelor in urmatoarele conditii:

• la unghiuri de maximum 60° raza de curbura sa fie de R < 3D

• la unghiuri de maximum 90° raza de curbura trebuie sa fie R = 3D - 5D
• la raze de curbura avand R > 5D se admite existenta mai multor curbe la 90°
• diferentele de marime intre diametrul exterior si cel interior ale unei curbe genereaza formarea
de cute pe lungimea de arc mai scurta, care insa nu trebuie considerate ca fiind defecte.

DESFASURAREA PROCESULUI DE LUCRU:

I. Lucrari pregatitoare:
Curatirea
In functie de gradul de murdarire se utilizeaza scule de raclare sau razuire si spalarea la presiune inalta
si foarte inalta. Calitatea curatirii se verifica inainte de inceperea camasuirii prin vizitarea cu camera
TV.

55
La reabilitarea prin procedeul Phoenix este importanta efectuarea unei curatiri de grad inalt in scopul
realizarii unei legaturi stranse intre conducta veche si tubul flexibil nou.
Scoaterea din functiune a tronsonului de conducta care se reabiliteaza se face prin sectorizarea
acestuia, aceasta insemnand blindarea tuturor conductelor racordate si realizarea unei conducte de
ocolire (prin pompare).

Vizitarea cu camera TV
Vizitarea cu camera TV reprezinta documentarea de baza pentru stabilirea starii de deteriorare
interioara a conductei si serveste la localizarea obstacolelor de curgere si la verificarea gradului de
curatire realizat.

Calibrarea tevilor
In vederea refacerii sectiunii libere initiale trebuie efectuate urmatoarele masuri:

Schimbari fata de situatia proiectata Masura adecvata:

deplasari axiale mari
infiltratii mari de apa din alte surse
inlaturarea obstacolelor transversale:
obstacole inlaturate
decopertare:
racorduri proeminente
deplasari transversale
radacini patrunse
incrustatii
sparturi si cioburi locale
depuneri intarite
obstacole care pot fi inlaturate numai prin decopertare:
camine si tevi prabusite
deformatii mari ale sectiunii conductei
traversari ale conductei
curbe
racordari gresite
tasari mari (mai mari de DN/3)
umplerea spatiilor cu ajutorul robotilor
etansare prin injectie
fara
robot de frezare
robot de frezare
robot de frezare, foarfece de roca
diuze rotative, cap cu lant de aruncare
centrifuga
freza hidromecanica
cap cu lant de aruncare centrifuga, robot
frezare
procedeu cu roboti
curatire la presiune foarte inalta, robot de
frezare

Tronsonarea conductei de reabilitat si spatiul de lucru necesar:

Sistemul de conducte se subimparte in tronsoane, care pot avea lungimi de pana la 350 m pentru
diametre de peste 500 mm si de pana la 650 m pentru diametre mai mici de 300 mm. Lungimea reala a
unui tronson posibil a fi reabilitat printr-un tub flexibil continuu depinde mai mult de alti factori si
anume de capacitatea utilajului de inversare, de metoda de curatire aplicata si inainte de toate de
conditiile locale (acces auto, zone protejate, folosirea caminelor si instalatiilor existente, retele de
conducte subterane existente, intersectii, bransamente, s.a.).
Spatiul necesar redus mentine in mare masura in limite acceptabile neplacerile cauzate de santier,
indeosebi pe cele privind:

• circulatia stradala
• deteriorarea strazilor si solurilor
• neplacerile provocate riveranilor, proprietarilor de magazine etc.
56
 • riscul de a deteriora alte retele subterane.

Spatiul necesar pentru utilaje si lucrari se limiteaza la cel pentru un camion si un compresor mobil
destinat inversarii tubului flexibil.

Pregatirea adezivului epoxidic si umplerea tubului flexibil

Rasina epoxidica este livrata pe santier intr-un autovehicul frigorofic. Rasina epoxidica este constituita
din doua componente care se amesteca cu amestecatoare mecanice. Pentru a preintampina dozarea
gresita a componentelor, acestea se livreaza in bidoane la volume corespunzatoare, mai mult sunt
colorate diferit.
Tubul flexibil este adus pe santier infasurat pe un tambur. In vederea umplerii tubului se deruleaza
cativa metri de tub si se asaza pe folii pentru a evita deteriorarea tubului.
Dupa umplerea adezivului cu ajutorul unui stut de umplere, tubul este inchis la capat si este legat de
cablu de tragere al utilajului de inversare.

Infasurarea tubului flexibil umplut cu rasina in toba de inversare

Intreaga cantitate de rasina epoxidica se afla acum

in primii cativa metri ai tubului flexibil.
In vederea distribuirii uniforme pe intreaga
suprafata interioara a tubului flexibil si a realizarii
unei grosimi constante de strat de rasina, tubul
flexibil este trecut printr-un dispozitiv cu cilindri
reglabili dupa care este infasurat pe tamburul de
inversare.
Apoi capatul tubului este fixat de capul de
inversare care inchide etans tamburul de inversare.

In functie de dimensiunea nominala a conductei

pot fi infasurati in tamburul de inversare pana la
500 m de tub flexibil, care este apoi inversat si
introdus in conducta veche in flux continuu.

II. Montarea tubului flexibil la sistemul PHOENIX

Operatia de introducere a tubului flexibil

57
Autospeciala dotata cu tamburul de inversare este amplasata
langa accesul la conducta de reabillitat (camin de control sau
groapa de lucru). Tubul flexibil imbibat cu rasina epoxidica si
infasurat pe tamburul de inversare este introdus in conducta
veche prin alimentarea cu aer comprimat a tamburului.
Presiunea aerului comprimat este dependenta de diametrul
tubului flexibil si de configuratia traseului conductei vechi,
deoarece la trecerea prin curbe sau la schimbari de directie
intervin frecari mai mari.
Prin operatia de inversare, suprafata tubului care la infasurare se
afla inca pe partea exterioara, se intoarce spre partea interioara,
iar suprafata imbibata cu rasina se rasfrange si se apasa de
peretele conductei.

Tubul flexibil avanseaza in interiorul conductei vechi datorita presiunii aerului comprimat introdus.
Viteza de inversare este de 2 pana la 5 m/min si este reglata cu exactitate prin intermediul unui cablu
insotitor.
Datorita capacitatii de intindere axiala tubul flexibil poate prelua diferente de diametre si deplasari
axiale mici. Cantitatea de rasina epoxidica in exces asigura umplerea fisurilor, a adanciturilor, a
gaurilor sau a altor defecte.

Operatia de intarire a rasinii epoxidice

Dupa ce tubul flexibil a parcurs intreaga lungime a conductei de reabilitat si a ajuns la capatul final, se
monteaza la capete lui elemente de obturare si dezaerisire necesare circulatiei aburului supraincalzit.
Aerului comprimat destinat inversarii ii este adaugat abur supraincalzit care circula in tubul interior si
in conditiile mentinerii presiunii interioare este refulat prin elementele de dezaerisire si printr-o oala de
condensat in atmosfera.
Prin realizarea unei temperaturi ridicate in interiorul tubului flexibil, operatia de intarire a rasinii
epoxidice este accelerata. In vederea polimerizarii netensionate a rasinii temperatura amestecului abur
– aer comprimat este limitata la maximum 90 0C. Durata de intarire a rasinii epoxidice variaza in
functie de lungime, diametru nominal, grosimea tubului interior si a anotimpului si este de cca. 2–8
ore.

58
Dupa incheierea operatiei de polimerizare urmeaza faza de racire cu aer comprimat, in anumite situatii
chiar racit.

III. Lucrari finale

Adaptarea tubului interior la panta caminului
In cazul trecerii tubului interior printr-un camin este necesara adaptarea radierului tubului interior
la panta caminului existent. Pentru aceasta se decupeaza partea superioara semirotunda a tubul
interior intarit si apoi se realizeaza legatura la denivelarile caminului cu mortare speciale.

Racordarea a doua tronsoane reabilitate in camin

Legatura dintre doua tronsoane de conducta reabilitate independent in cadrul unui camin se
realizeaza cu saltele epoxidice de grosimea tubului sau cu mortare speciale.

Redeschiderea ramificatiilor si a bransamentelor

Redeschiderea sectiunilor ramificatiilor sau a bransamentelor obturate de tubul interior se executa
prin decuparea tubului cu ajutorul robotilor comandati prin camera TV.

Curatirea finala
Dupa incheierea tuturor lucrarilor tronsonul reabilitat se curata printr-un procedeu de spalare la
presiune inalta in vederea inregistrarii cu camera TV a interiorului tronsonului reabilitat necesare
receptiei finale.

IV. Durata lucrarilor

Durata de timp necesara efectuarii curatirii este destul de imprecisa. Ea depinde de tipul depunerilor si
incrustatiilor, de cantitatea si aderenta acestora si de structura tevii. Legat de acesti factori se stabilesc
metoda si numarul curatirilor.
Introducerea tubului flexibil nu dureaza in general mai mult de o zi pentru tronsoane mari, normale
(200 m pana la 350 m).
Prelucrarea finala dureaza aproximativ o jumatate de zi pentru fiecare tronson, neluand in considerare
receptia.

MATERIALE

I. Tubul flexibil: NORDIWALL pentru conducte cu curgere gravitationala

constructie multistrat:

- strat interior rezistent la frecare (LLDPE)

avand grosimea de 0,4 pana la 1,0 mm

59
 - stratul purtator de rasina (furtun tesut circular

fara cusatura din fire de poliester sau nylon avand

un strat aplicat de LLDPE) de 4,0 pana la 15,0 mm

grosime

- tesatura pentru filtre (pâsla)

Acest tip de tub este constituit dintr-un strat de pâsla de anumita grosime aleasa in functie de
structura care trebuie sustinuta si dintr-un strat din LLDPE. Este destinat reabilitarii conductelor
de canalizare si poate fi utilizat la canale avand diametre de la 150 mm pana la 1000 mm.
Produsul finit este suficient de elastic pe directia radiala pentru a prelua diferente medii de
diametre, insa pe directia longitudinala nu se poate intinde.
Tesatura tubului rezista liber (fara suportul de rasina si patul conductei vechi) unei presiuni
interioare de 1,5 bar.
Tubul flexibil este confectionat din fabrica la un perimetru cu 4 % mai mic decat cel interior al
conductei de reabilitat pentru a preintampina formarea cutelor.
In functie de domeniu de utilizare se extrudeaza peste tesatura un strat de material adecvat
mediului vehiculat si avizat de autoritati. Pentru toate mediile fluide se foloseste un strat din
LLDPE (= linear low density polyethylen).
Acest material potrivit in totalitate pentru apa potabila si totodata impermeabil asigura suprafete
perfect netede, confera o rezistenta chimica si mecanica exceptionala si este cunoscut pentru
capacitatea sa redusa de reactie. Proprietatile sale de respingere a aderentei cat si suprafata neteda
fac ca pe fetele interioare ale tevilor sa nu se mai poata forma depuneri.

Rasina epoxidica din doua componente:

Se utilizeaza in exclusivitate rasina epoxidica din doua

componente care se intareste in mediu umed si nu se
contracta.
Spre deosebire de poliesteri, rasinile epoxidice prezinta
avantajul considerabil de a nu se contracta la intarire si
ca urmare de a se intari fara aparitia de tensiuni si cu
pastrarea formei. La acestea trebuie mentionata
rezistenta mecanica extraordinara (module de
elasticitate E de pana la 3700 MPa) si in mod deosebit
duritatea, rezistenta la lovire, rezistenta la frecare
precum si rigiditatea lipirii.

Toate materialele in stare intarita nu sunt hidrosolubile si nici poluante.

60
La alegerea rasinii se iau in considerare solicitarile fizice, chimice, biologice si biochimice care pot
apare in timpul exploatarii, astfel ca pentru fiecare cerinta (mediu apa potabila, etans fata de gaze,
rezistenta statica, timp de prelucrare) este utilizata rasina optima.

PROPRIETATI ALE CONDUCTEI REABILITATE

I. Refacerea capacitatii debitului de transport

Procedeul de reabilitare cu tuburi interioare PHOENIX® confera conductei etanseitatea ei initiala si
inlatura toate pierderile de fluid prin garnituri, prin crapaturi generate de coroziune sau prin fisuri.
Prin aplicarea sa, tubul reduce diametrul initial al tevii atat de putin, incat practic debitul vehiculat nu
este afectat. De fapt, in comparatie cu conducta veche, corodata, cu depuneri sau hidraulic mai
rugoasa, prin aplicarea pe peretele interior a unui strat de polimeri de calitate se realizeaza o crestere a
debitului vehiculat.

II. Protectia anticoroziva

Procedeul PHOENIX® garanteaza inlaturarea actiunii coroziunii interioare in conducte. In comparatie
cu procedeele obisnuite de reabilitare prin aplicarea straturilor protectoare (strat de ciment, bitum, sau
epoxidic) prezinta urmatoarele avantaje:
• nu se formeaza fisuri
• nu apar desprinderi, defolieri
• pH-neutru
• nu exista reziduuri de hidrocarburi
• rezistent la miscari ale solului
• grosime constanta
Nu exista pericolul, ca stratul de protectie sa poate fi regasit sub forma dizolvata in filtrele sau in
statiile de distributie ale retelei de conducte.
Bineinteles ca procedeul PHOENIX nu ofera protectia anticoroziva exterioara, aceasta trebuie realizata
prin metodele de protectie uzuale.

III. Formarea depunerilor

Prin realizarea unei suprafate interioare netede procedeul
PHOENIX® inlatura definitiv formarea din nou a
depunerilor pe suprafata interioara a conductelor
reabilitate.
Prin lipsa suportului, este intarziata si fixarea bacteriilor
de peretii conductei reabilitate.

IV. Rezistenta la presiune

Procedeul PHOENIX® face posibila repunerea sub presiune fara probleme a elementelor aferente
conductelor:
• garnituri, rosturi, conducte deplasate, etc.
• toate tipurile de crapaturi strapunse (datorate coroziunii sau altor cauze) existente in conducte
avand pana la mai multe duzini de centimetri patrati
• alte gauri de acest tip
• fara aparitia de fisuri.

Proprietatile mecanice ale legaturii tub flexibil/rasina epoxidica sunt demonstrate prin incercarile
efectuate pe tronsoane reabilitate prezentate in cele ce urmeaza.

61
Incercarea la indoire la o imbinare cu rost
etansat

ϑ1 = min. 20 0
In conditiile mentinerii garniturilor este aplicat
tubul flexibil pe peretele interior al conductei.
Dupa polimerizare conducta este supusa la
imbinare unei presiuni interioare de 3 bar si apoi
este indoita. ϑ1 caracterizeaza unghiul la care
rezista legatura dintre conducta veche si furtunul
interior nou la solicitarea presiunii interioare.

Incercarea la indoire la o imbinare de

conducta
ϑ2 = min. 27 0
Tubul flexibil se aplica pe peretele interior a
doua tronsoane de conducta, in timp ce acestea
se apasa unul contra celuilalt.
Dupa polimerizare conducta este supusa la
imbinare unei presiuni interioare de 3 bar si apoi
este indoita. ϑ2 caracterizeaza unghiul la care
rezista legatura dintre conducta veche si furtunul
interior nou la solicitarea presiunii interioare.

Incercarea la intindere a unei imbinari de

conducta
l = min. 90 mm
Tubul flexibil este aplicat pe peretele interior
a doua tronsoane de conducta, in timp ce
acestea se apasa unul contra celuilalt.
Dupa polimerizare in conditiile unei presiuni
interioare de 3 bar cele doua tronsoane de
conducta se trag orizontal in directii opuse. l
caracterizeaza lungimea la care rezista
legatura dintre conducta veche si furtunul
interior nou in conditii de presiune
interioara.

Incercarea la presiune interioara

Tubul ( 300 mm) este aplicat pe peretele
interior a doua tronsoane de conducta,
62
distanta dintre cele doua capete ale
tronsoanelor este E.
Dupa polimerizare conducta este supusa
presiunii interioare pentru a masura presiunea
de plesnire in raport cu distanta E.

Consultati diagrama alaturata

(1 kg/cm2 ≈ 1 bar).
Prin procedeul PHOENIX intreaga presiune
este transmisa spre conducta infasuratoare
care trebuie sa reziste acestei solicitari.
La presiuni mari se aplica executii speciale
si/sau mantale performante pe baza de fibre
de module mari (KEVLAR s.a.).

REZUMAT SI CONCLUZII

Procedeul PHOENIX® reprezinta o solutie rentabila si sigura pentru reabilitarea conductelor cu

curgere gravitationala si a celor sub presiune.
®
Avantajele procedeului Phönix sunt:

Realizari tehnice
• traseu de conducte continuu fara mufe avand rugozitate redusa
• formarea depunerilor in conducta reabilitata este exclusa
• cu toata ca diametrul interior al conductei initiale a fost redus, prin faptul ca suprafetele
interioare ale conductei reabilitate sunt netede, debitul vehiculat creste
• etanseitate totala

Calitatea fluidelor vehiculate

• la conducte de transport apa tubul interior este prevazut cu un strat admis si pentru alimente
• protectie anticoroziva interioara integrala
• inlaturarea pericolului generat de scurgeri de gaze

Spatiul necesar / desfasurarea procesului de lucru

• lucrari de teren foarte limitate, lucrarile subterane nefiind necesare
• spatiu necesar redus pentru organizarea de santier si pentru eventualele lucrari de sapatura
necesare
• la conductele de canalizare lucrarile pot fi executate prin caminele de control existente
• in mare masura nu depind de materialul de executie si de forma sectiunii transversale a
conductei.

Avantaje tehnice in aplicarea procedeului

• schimbarile de directie, curbele si deformatiile conductei nu influenteaza procedeul tehnologic
• permite existenta ramificatiile laterale
63
 • in functie de grosimea aleasa a peretelui tubului interior, se reface si portanta statica a
trosonului reabilitat
• adaptabila diferitelor solicitari prin alegerea adecvata a rasinii.

Economicitate
• nivelul cheltuielilor se situeaza sub cel al lucrarilor de refacere obisnuite
• nu genereaza cheltuieli sociale (blocaje, praf, starzi murdare, ...)
• durata de executie scurta (cca. 1 pana la 2 zile pentru un tronson de conducta)
• prejudicii minime aduse consumatorilor de fluide transportate prin conductele care se
reabiliteaza.

INSTRUCTIUNI
PENTRU EXECUTAREA CONDUCTELOR DE APĂ POTABILĂ
DIN TUBURI DE POLIETILENĂ DE ÎNALTĂ DENSITATE

CAP. I GENERALITĂŢI
I.1. Prezentul caiet de sarcini cuprinde instrucţiunile tehnice pentru montarea
conductelor din polietilenă, subterane, pentru distribuţia apei potabile la lucrarea:

NOTE IMPORTANTE
a) Prezentul caiet de sarcini se va citi împreună cu instrucţiunile date de furnizorul
conductelor pentru :
- Transportul conductelor şi fitingurilor din polietilenă
- Stocarea şi manipularea lor, la locul de punere în operă
- Pregătirea conductelor, fitingurilor şi garniturilor de cauciuc pentru montare
- Lansarea în şanţ şi montarea propriu-zisă a conductelor, a robinetelor, compensatorilor, etc.
- Probele de presiune
- Instrucţiuni pentru condiţii speciale (de calitate a terenului de fundaţie, de pante accentuate,
cu apă freatică, corozivă, etc.)
b) Se recomandă specializarea personalului care va lucra la montarea acestui tip de conducte,
fie la furnizorul de materiale, fie sub asistenţa directă a unor specialişti de la firma
furnizoare.

I.2. Tehnica montării în şanţuri deschise a conductelor din polietilenă de înaltă densitate,
comportă următoarele faze şi operaţiuni:

a) Faze premergătoare:
a.1. Pregătirea traseului conductei (eliberarea terenului şi amenajarea acceselor de-a lungul traseului,
pentru aprovizionarea şi manipularea materialelor).
a.2. Marcarea traseului şi fixarea de repere în afara amprizei lucrărilor, în vederea execuţiei lucrărilor.
a.3. Recepţia, sortarea şi transportul ţevilor şi a celorlalte materiale legate de execuţia lucrărilor
a.4.Pregătirea şi realizarea unui montaj preliminar al instalaţiilor hidraulice din cămine(acolo unde este
cazul).

b) Faza de execuţie
b.1. Săparea tranşeelor manual sau mecanizat, conform indicaţiilor din proiect
64
b.2. Pregătirea patului de pozare a tuburilor
b.3. Lansarea cu atenţie, cu utilaje specializate a tuburilor şi fitingurilor, etc. necesare
b.4. Curăţirea capetelor drepte, centrarea tuburilor şi ungerea garniturilor, conform indicaţiilor
furnizorilor de tuburi
b.5. Lipirea conductei de polietilenă
b.6. Umplerea parţială a tranşeei cu pământ (lăsând manşoanele sau zonele de lipitură descoperite)
b.7. Montarea armăturilor, pieselor speciale şi execuţia căminelor de vane din B.A.

c) Faza de probe şi punere în funcţiune

c.1. Executarea închiderii la capete a fiecărui tronson la care se face proba de presiune
c.2. Executarea masivelor de ancoraj, provizorii, la capetele tronsoanelor
c.3. Executarea montajului de alimentare cu apă la partea de sus a conductei pentru care se face
proba şi de evacuare a apei (în partea de jos) a conductei (cu toate accesoriile necesare: robineţi,
manometre, etc.)
c.4. Proba de presiune necesară, executată în conformitate cu normativele în vigoare cu privire
la presiunea de încercare, pierderile de presiune admisibile,etc.
c.5.Înlăturarea defecţiunilor (în caz că există pierderi de apă) şi refacerea probei
c.6. Executarea umpluturilor şi refacerea terenului şi a îmbrăcăminţii rutiere (conform
destinaţiei iniţiale)
c.7. Legarea tronsoanelor
c.8. Proba generală a conductei şi completarea umpluturilor
c.9. Spălarea cu apă curată a conductelor în interior
c.10. Dezinfectarea conductelor (întrucât transportă apă potabilă)
c.11. Obţinerea Buletinului de analiză al calităţii apei.
c.12. Punerea în funcţiune, la presiunea de regim
c.13. Recepţia generală a conductei

I.3. La fazele de execuţie de la poz. a.1, b.5, b.6, c.1, c.6, c.8, c.9, se vor încheia procese
verbale de lucrări între Serv. de Consultanţă S.C.Apa Nova Bucureşti S.A. şi constructor, vizate
obligatoriu de dirigintele beneficiarului.

I.4. Pentru racordarea la conductele existente se va solicita asistenţa tehnică a S.C.Apa

Nova Bucureşti S.A. – Agentia de sector cu care se va încheia contract de asistenţă tehnică.
I.5. Din prezentul caiet de sarcini fac parte şi standardele şi normativele (româneşti şi
internaţionale) ca şi instrucţiunile privind execuţia terasamentelor, a sprijinirii, a montării
tuburilor, a lipirii tuburilor, probelor de presiune, protecţiei muncii pe perioada execuţiei, etc.

CAP. II FAZELE DE PROBE ŞI PUNERE ÎN FUNCŢIUNE

II.1. Încercarea hidraulică va fi făcută pe tronsoane de cca. 150 – 200 m la care sunt
montate armăturile şi după montarea masivelor de ancoraj provizorii la cele două capete
(obligatoriu) şi aleatoriu (pe traseu, dacă sunt prevăzute în proiect). Robinetele de linie sau
ramificaţie, capetele libere, vor fi asigurate obligatoriu în timpul probelor, cu masive de ancoraj
de beton.

II.2. Presiunea de regim = 6 bar ; Presiunea de încercare:

• La temp. mai mici sau egale cu 20 C se efectueaza la PN 12 bar timp de 1 h ,cu
pierderi admisibile de 0,2 bar (dacă temperaturile se menţin pe durata execuţiei cel
puţin 2 săptămâni).
• La temp. cuprinse intre 20-28C(dacă temperaturile se menţin pe durata execuţiei cel
puţin 2 săptămâni) se efectueaza la 10 bar,timp de1h ,cu pierderi admisibile de 0,9
bar.
65
 • La temp. de peste 28 C durata este de 30 minute cu pierderi admisibile de 0,9 bar,
dacă temperaturile se menţin pe durata execuţiei cel puţin 2 săptămâni.

II.3. Succesiunea operaţiilor este:

- se instalează agregatele de pompare a apei în capătul tronsonului de conductă amplasat mai
jos (în plan vertical)
- la instalarea agregatelor de pompare se va avea în vedere ca să fie refolosită apa la trosonul
următor
- se montează capetele de probă dotate cu robineţi, robineţii de golire şi de aerisire ca şi
aparatele de măsură a presiunii (manometru)
- se deschid ventilele de dezaerisire
- se umple conducta de apă, se închid robinetele de dezaerisire şi se continuă pomparea până la
realizarea presiunii de încercare
- se notează presiunea din 10 în 10 minute şi se notează căderile bruşte de presiune
- până la atingerea presiunii de 4 bar, se poate folosi electropompă, după această presiune se va
folosi obligatoriu pompă manuală.

II.4. În perioadele reci , după efectuarea probei, golirea se face imediat.

II.5. Rezultatele probelor de presiune se consemnează într-un proces-verbal, care face

parte integrantă din documentaţia necesară la recepţia preliminară şi definitivă a conductei.

II.6. După terminarea completă a lucrărilor de execuţie pe conductă se va executa o

probă generală pe întreaga ei lungime, în regim de exploatare.

II.7. Nu se permit probe pneumatice.

II.8. Punerea in functiune a instalatiei

In conformitate cu SR 4163-3/95 spalarea si dezinfectarea retelelor de distributie a apei se va

face urmarind urmatoarele etape
După ce proba de presiune a fost încheiată şi s-a constatat că nu mai sunt necesare nici un fel
de reparaţii, se procedează la spălarea conductelor.
Spălarea se face de către constructor, cu apă potabilă, pe tronsoane de (100…500)m. Durata
spălării este determinată de necesitatea îndepărtării tuturor impurităţilor din interiorul conductei.
În cazul în care se spală mai multe tronsoane succesive, spălarea se face dinspre amonte spre
aval.
Dezinfectarea se face imediat după spălare, pe tronsoane separate de restul reţelei şi cu
branşamentele închise.
Dezinfectarea se face, de regulă, cu clor sau cu o altă substanţă dezinfectantă, sub formă de
soluţie, care asigură în reţea minimum (25…30)mg clor activ la 1 l apă.
Soluţia se introduce în reţea prin hidranţi sau prin prize special amenajate şi se verifică dacă a
ajuns în întreaga parte de reţea supusă dezinfectării. Verificarea se face prin hidranţi sau cişmelele de
la capetele tronsoanelor, umplerea fiind considerată terminată în momentul în care soluţia dezinfectată
apare în toate aceste puncte de verificare, în concentraţia dorită.
Soluţia se menţine în reţea 24 h, după care se evacuează prin robinetele de golire sau prin
hidranţi şi se procedează la o nouă spălare cu apă. Spălarea se consideră terminată în momentul în care
mirosul de clor dispare, iar clorul rezidual se înscrie în limitele admise. După terminarea spălării este
obligatoriu efectuarea analizelor fizico-chimice şi bacteriologice. Se recomandă ca evacuarea apei
provenind de la dezinfectarea reţelei în reţeaua de canalizare să se facă cu luarea măsurilor necesare
de neutralizare a clorului.

66
 În cazul în care între dezinfectarea şi darea în exploatare a reţelei trece o perioadă de timp mai
mare de 3 zile sau în cazul în care, după dezinfectare, apa transportată prin tronsonul respectiv nu
îndeplineşte condiţiile bacteriologice şi biologice de calitate, dezinfectarea se repetă.

După dezinfecţia conductei, se va obţine Buletinul de analiză al calităţii apei, ce este un document
esenţial, alături de proba de presiune şi graficul de lucrări, pe baza căruia exploatarea asigură asistenţa
tehnică la închiderea apei şi la legăturile la reţeaua existentă.

CAP. III. STANDARDE

- SR ISO 161-1: 1995 - Ţevi de materiale termoplastice pentru transportul fluidelor

- SR ISO 1167: 2001
- SR ISO 4065: 1995
-SREN ISO 12162:2003
- SREN 12201-1:2004
apă.
- SREN 12201-2:2004
apă.
- SREN 12201-3:2004
apă.
- SREN 12201-4:2004
apă.
- SREN 12201-5:2004
apă.
Diametre exterioare normale şi presiuni nominale. Partea 1: Serie
metrică.
- Ţevi din materiale plastice pentru transportul lichidelor.
Determinarea rezistenţei la presiunea interioară
- Ţevi de materiale termoplastice. Tablou al grosimilor de perete
- Materiale termoplastice pt. ţevi şi fitinguri pt. aplicare sub
presiuni. Clasificare şi notare. Coeficient global de calcul.
Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentare cu
Polietilena (PE). Partea 1: Generalităţi.
Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentare cu
Polietilena (PE). Partea 2: Ţevi.
Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentare cu
Polietilena (PE). Partea 3: Fitinguri.
Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentare cu
Polietilena (PE). Partea 4: Robinete.
Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru alimentare cu
Polietilena (PE). Partea 5: Aptitudinea de utilizare a sistemului.

- SREN 13244-1: 2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru aplicaţii generale
de
transport a apei, branşamente şi sisteme de evacuare, îngropate şi
aeriene sub presiune. Polietilena (PE). Partea 1: Generalităţi.
- SREN 13244-2: 2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru aplicaţii generale
de
transport a apei, branşamente şi sisteme de evacuare, îngropate şi
aeriene sub presiune. Polietilena (PE). Partea 2: Ţevii.
- SREN 13244-3: 2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru aplicaţii generale
de
transport a apei, branşamente şi sisteme de evacuare, îngropate şi
aeriene sub presiune. Polietilena (PE). Partea 3: Fitinguri.
- SREN 13244-4: 2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru aplicaţii generale
de
transport a apei, branşamente şi sisteme de evacuare, îngropate şi
aeriene sub presiune. Polietilena (PE). Partea 4: Robinete.
- SREN 13244-5: 2004 Sisteme de canalizare de materiale plastice pentru aplicaţii generale
de

67
 transport a apei, branşamente şi sisteme de evacuare, îngropate şi
aeriene sub presiune. Polietilena (PE). Partea 5: Aptitudinea de
utilizare
a sistemului.

CAP. IV. NORME DE PROTECŢIA MUNCII

La execuţia lucrărilor de montare în subteran a conductelor de alimentare cu apă potabilă, se

vor respecta:
- Normele republicane de protecţia muncii din 1995;
- Din cadrul normelor specifice de protecţie a muncii elaborate de PM Bucureşti se vor respecta
în mod deosebit prevederile din următoarele capitole:
- Cap. I Generalităţi
- Cap. II îndatoririle administraţiei şi ale angajaţilor
- Cap. III Instructajul de protecţia muncii
- Cap. IV Norme de igienă a muncii
- Cap. V Echipamentul de protecţie
- Cap. VI Organizarea şantierului
- Cap. IX Măsuri privind activitatea pe timp friguros
- Cap. X Lucrări de încărcări şi descărcări ale materialelor
- Cap. XI Executarea transporturilor
- Cap. XII Lucrări de depozitare a materialelor
- Cap. XIII Electrosecuritate
- Cap. XIV Scule şi dispozitive
- Cap. XVI Utilaje, mecanisme de ridicat, macarale şi dispozitive anexe
- Cap. XVIII Utilaje şi dispozitive de construcţii
- Cap. XXI Lucrări de terasamente
- Cap. XXIII Lucrări de alimentare cu apă şi canalizare
- Cap. XXXVIII Lucrări de izolaţii
- Cap. XLIII Dispoziţii finale

CAP. V. INSTRUCŢIUNI DE MONTAJ

Antreprenorul nu trebuie să deschidă front de lucru pe o lungime mai mare de 50 ml,

astfel ca la sfârşitul zilei de lucru să nu rămână şanţ deschis, respectiv conducta montată să fie
acoperită cu pământ compactat, până la nivelul fundaţiei sistemului rutier.

5.1. Generalităţi

Pentru orice şantier de montaj de conducte de apă potabilă este obligatoriu să se niveleze cu
grijă fundul tranşeei, cu scopul ca panta să fie constantă între punctele de începere şi încheiere a
pantei prevăzute, iar cotele tuburilor după pozare să fie în conformitate cu cele înscrise în
profilul în lung,
din proiect.

Pentru traseele având un profil orizontal ( chiar dacă prezintă denivelări), se va realiza un profil cu
pante ascendente mici ( panta de la 2 la 3 mm/m) şi pante descendente mari ( panta de la 4 la 6 mm/m),

68
cu scopul de a acumula aerul in punctele inalte de unde va putea fi evacuat printr-o supapa ( in special
pentru conductele de diametre mari).

5.2. Manipularea, transportul, depozitarea şsi conservarea materialelor

5.2.1. Principii generale

Tuburile din polietilenă sunt rigide, relativ uşoare, deci

uşor de manevrat. Sunt robuste, rezistente la şocuri şi nu
se sparg. Totuşi este absolut necesar ca manipularea şi
transportul tuburilor din PEID să se facă cu atenţie, pentru
a le feri de lovituri şi zgârieturi.

Pentru manevrare şi ancorare, este admisă numai folosirea

chingilor din nylon sau polipropilena.
Se interzice folosirea lanţurilor sau a cârligelor metalice în
contact cu materialul. La încărcarea, descărcarea şi alte
diverse manipulări în depozite şi pe şantiere, tuburile din
PE nu vor fi aruncate, iar deasupra lor nu se vor depozita
sau arunca alte materiale.

Tuburile din PEID se livrează şi se transportă orizontal, în pachete ambalate, pentru diametrele de la
DN>110mm, iar pentru DN<110mm în colaci sau pe tamburi. În timpul verii, tuburile, racordurile şi
piesele din PEID se transportă acoperite cu prelate.

Tuburile din PEID cu DN>110 mm se vor aşeza în stive cu înălţime maximă de 1.5 m. Se recomandă
astuparea provizorie a capetelor tuburilor pentru a împiedica intrarea animalelor, pietrelor, pamântului
sau apei.

Tuburile, racordurile şi piesele din PEID se depozitează în magazii sau locuri acoperite şi ferite de
soare. Trebuie să se evite orice contact cu hidrocarburi ( carburanţi, uleiuri…).

Temperatura recomandată de depozitare este îintre +5ºC…+40ºC şi nu vor avea în apropiere surse de
caldură.
Depozitarea se va face pe suprafeţe orizontale, pentru păstrarea caracteristicilor geometrice ale
tuburilor.
Racordurile şi piesele se vor depozita în rafturi, pe sortimente şi dimensiuni.

5.2.2. Reguli practice

Tuburile din PEID trebuie să fie ridicate şi nu târâte sau

rostogolite pe pământ sau pe obiecte dure.

Trebuie să se evite contactul cu piesele metalice ieşite în

afară, de ex. Protejarea, în timpul transportului, a
părţilor metalice ale vehiculului şi controlarea
platformelor camioanelor, ca şi a paleţilor de manevrare
( cuie…).

69
 Tuburile vor fi stocate pe suprafeţe plane şi amenajate
( fără pietre ieşite în afară). Pentru o stocare de lungă
durată, este bine să se evite contactul direct cu solul
folosind, de exemplu, paleţi.

Colacii vor fi stocaţi de preferinţă culcaţi. În acest caz,

suprapunerea colacilor nu va trebui să depaşească
înălţimea de un metru. Este de preferat să nu se dezlege
colacii din chingi decât în momentul utilizării lor pe
şantier.
Tuburile trebuie să fie utilizate în ordinea livrării lor.

5.2.3. Reguli speciale pentru tuburile infasurate pe tamburi

Chiar pe suprafeţe plane, este obligatorie sprijinirea de o parte şi de alta a tamburului, atât pentru
ambalajele pline, cât şi pentru cele goale. Pe şantier, sprijinirea se poate realiza foarte simplu cu
ajutorul cărămizilor.
Distanţa până la sol va fi supravegheată, în special pe şantier.

În timpul transportului cu camionul, tamburul va fi aşezat astfel încât să fie sprijinit în patru puncte pe
platformă şi totodată legat cu chingi pentru ca eforturile să se exercite asupra părţilor metalice ale
tamburului şi nu asupra tubului.

Legarea în chingi a tubului, realizată strat cu strat, se va păstra până la utilizarea pe şantier. În caz de
utilizare parţială, extremitatea exterioară liberă va fi ancorată solid înainte de orice manevrare.

5.2.4. Temperaturi de prelucrare şi montare pe şantier

Temperatura optimă de prelucrare şi montare a tuburilor din PEID este între +5ºC…+30ºC. Când se
depăşesc aceste temperaturi se iau măsuri speciale: între +5ºC...-5ºC se asigură corturi încălzite, iar
peste 30ºC se feresc de razele soarelui.

5.2.5. Verificarea materialelor

Înainte de folosire, tuburile, racordurile şi piesele din PEID vor fi verificate vizual şi dimensional,
astfel:
a) la examinarea cu ochiul liber, tuburile trebuie să fie liniare; culoarea să fie uniformă;
suprafeţele interioară şi exterioară să fie netedă, fără fisuri, arsuri cu cojeli.

Nu se admit goluri de aer, incluziuni şi arsuri în secţiunea transversală a tuburilor.

Suprafaţa interioară şi exterioară a racordurilor şi pieselor din PEID trebuie să fie netedă, fără
denivelări, arsuri, zgârieturi, incluziuni, cojeli, iar capsulele de protecţie ale bornelor electrice ale
manşoanelor.

70
b) Abaterile geometrice ale tuburilor, racordurilor şi pieselor din PEID la măsurarea cu şublerul
trebuie să se înscrie în norme.

Tuburile, racordurile şi piesele din PEID găsite necorespunzătoare se refuză la recepţie şi nu se

introduc în lucru.

5.2.6. Trasarea lucrărilorinclusiv cota de fundare

Pentru pozarea tuburilor în reţelele de apă, se utilizează frecvent trei metode de trasare:
- cu jaloane de nivel ( teuri)
- cu utilizarea nivelei ( cu lunetă)
- cu laser (pentru şantierele importante)

Jaloanele de nivel ( teuri) sunt constituite din nişte teuri fixate pe picioare. Sunt folosite în seturi de 3,
din care 2 cu marcaj simplu alb şi 1 cu marcaj dublu roşu şi alb şi sunt utilizate pentru a determina
cotele punctelor intermediare ale pantei ce trebuie respectate pe o conductă căreia i se cunosc doar
punctele extreme.

La utilizarea nivelei, obiectivul este de a căuta înălţimea diferitelor puncte ale generatoarei superioare
a conductei de sub o suprafaţă de nivel luată ca origine, această origine fiind materializată print-un
punct de referinţă a cărui cotă este cunoscută şi care este marcată pe un jalon sau un reper de
nivelment. Cunoscând panta de respectat, ca şi lungimea unui tub, este uşor să se calculeze cotele
prevăzute ale diferitelor puncte ale conductei.

Pe şantierele importante, se utilizează aparate cu laser cu scopul de a stabili aliniamentul şi panta

conductelor. Laserul emite un fascicul de lumină roşie intens şi precis localizat care serveşte de
referinţă în direcţie şi în pantă. Raza este vizualizată pe o ţintă sub forma unei pete luminoase.
Ţinta poate fi plasată fie pe tub, fie pe un jalon. Reglajul constă în a plasa pata roşie în mijlocul ţintei.

Această metodă prezintă numeroase avantaje, care sunt, între altele:

- siguranţa obţinerii unei pante şi a unei direcţii precise;
- corectarea fundului tranşeei cu rapiditate şi precizie, deoarece adâncimea este controlată în
permanenţă, ceea ce evită compensările în adâncime cu materiale de umplutură costisitoare;
- utilizarea mai bună a echipei de şantier, disponibilă pentru alte operaţii.

Pe parcursul realizarii lucrarilor mai sus mentionate se va verifica:

Ce se verifica Cum se face Acte ce se vor Cine participa

verificarea intocmi
Modul in care s-a realizat trasarea si Control vizual sau cu Procese Diriginte
respectarea cotei de fundare aparatura specifica verbale Constructor

5.2.7. Patul de pozare

-Fundul santului in care se pozitioneaza conducta trebuie sa aiba o buna consistenta.
-Dupa saparea transeii pana la adancimea stabilita in proiect, se curata fundul santului de
prundis, pietre, care impiedica nivelarea sa si se trece la depunerea in straturi succesive a patului de
nisip pe care se sprijina teava in grosime de minim 10cm

Pe parcursul realizarii lucrarilor mai sus mentionate se va verifica:

Ce se verifica Cum se face Acte ce se vor Cine participa

verificarea intocmi
71
Modul in care s-a realizat patul de Control vizual sau cu Proces verbal Diriginte
pozare aparatura specifica Constructor

5.3. Punerea în operă

5.3.1. Îmbinarea conductelor

Îmbinarea tuburilor şi racordurilor din polietilenă se face uzual prin sudură sau cu flanşe.
Sudura se poate executa în două moduri:
- cap la cap cu disc (oglindă) cu rezistenţa, deci o sudură prin fuziunea capetelor
- cu termoelemente pentru sudura pieselor electrosudabile ( manşoane).

Factorii care condiţionează realizarea sudurii şi rezistenţa la presiunea interioară:

- temperatura exterioară poate influenţa sudura prin timpul de sudură pentru cazul
temperaturilor >5ºC;
- în cazul temperaturilor <5ºC prin necesitatea unei protecţii ( cort, prelată sau folie de
plastic)care trebuie să acopere maşina de sudură, sudorul şi care va fi incalzită cu ajutorul
unui generator de aer cald pentru a evita răcirea bruscă, ce poate duce la fragilitatea sudurii;
- în caz de temperaturi >40-45ºC şi expunere directă la razele solare, protecţia locului de
muncă prin acoperire în scopul obţinerii unei temperaturi uniforme pe tot conturul tubului,
iar în măsura în care este posibil, extremităţile opuse ale tubului de sudat se obturează
pentru a reduce cât mai mult posibil răcirea suprafeţelor sudurii prin acţiunea curenţilor de
aer, vântului;
- compatibilitatea materialelor sudate, adică indicele de fluiditate – topire MFI să fie cuprins
între 0.4-0.7(1.3) g/10min. sau acelaşi tip de polietilenă PE 100, PE 80, etc.;
- sudorii vor fi instruiţi de producători sau atestaţi de intreprinderi autorizate;
- respectarea parametrilor de sudură: presiune (apăsarea suprafeţelor) şi timp, precum şi
timpul de răcire înainte de îndepărtarea clemelor de fixare ale dispozitivului de poziţionare.

5.3.2. Îmbinarea cu flanşe

La îmbinarea cu flanşe, prin intermediul adaptorului de flanşe (gât) se va avea în vedere corelarea
flanşelor metalice adiţionale cu cele ale robineţilor după standardele ISO, în funcţie de presiune.
Procedeele de îmbinare cu flanşe fiind cunoscute nu se detaliază.

5.3.3. Sudura cap la cap cu disc cu rezistenţă

Procedeul constă din pregătirea şi apoi încălzirea pieselor de asamblat (tub/tub, tub/racord,
racord/racord) în zona de sudură la temperatura necesară şi din aplicarea asupra acestora a unei
presiuni ( presare) necesare, sudura realizându-se omogenă, fără aport suplimentar de material.

Realizarea acestui procedeu trebuie să se facă în condiţiile verificării temperaturii de sudare şi prin
utilizarea aparatelor de sudură care permit controlul valorii presiunii aplicate.
De regulă, factorul de sudură este egal cu 1.

Calitatea sudurii este determinată de următorii factori:

- Cunoaşterea procedurii de sudare şi aparaturii de sudură de performanţă corespunzătoare, care

presupun: obţinerea de la producător a schemei şi procedurii de sudură; instruirea şi verificarea
cunoştinţelor sudorului de către producător sau organisme autorizate, în prezenţa beneficiarului reţelei.

72
Aceşti factori permit controlul temperaturii termoelementului (disc, oglindă) şi al presiunilor ( presării)
indicate pe afişajul aparatului de sudură;
- Examinarea vizuală a sudurii;
- Testarea sudurii se poate realiza prin îndoirea ansamblului sudat până la un unghi de 180º,
proba neprezentând semne de ruptură; sau la un test de tracţiune a ansamblului sudat al cărui rezultat
trebuie să fie o cedare a ţevii, nu a sudurii.

- Testele de anduranţă constau în încărcarea cu acelaşi tip şi sarcina constantă a ţevii şi a sudurii.
Raportul rezistenţelor realizate ţeava/ sudura trebuie să fie>0.8.

- Probele de presiune trebuie să asigure ca raportul rezistenţelor la presiunea de probă si

etanşeitatea comparată ţeavă/sudură să fie>1.

- Respectarea prescripţiilor privind factorii de mediu.

5.3. 4 Sudura cu termoelemente a pieselor ( manşoane)

Procedeul constă din pregătirea şi apoi electrosudarea pieselor ( manşoane) pe tub cu ajutorul
rezistenţelor încorporate în piese. De regulă, factorul de sudură este >1.
În cazul acestui procedeu, condiţiile mediului şi pregătirea sunt mai importante decât aparatul de
sudură.
Calitatea sudurii este determinată de următorii factori:

- aparatul de sudură să fie ales astfel încât să aibă posibilităţile de autotestare şi capacitate de
înmagazinare a datelor realizate la fiecare sudură; specificaţii de întreţinere a aparatului; instruirea şi
verificarea cunoştinţelor sudorului de către producător sau organisme autorizate, în prezenţa
beneficiarului reţelei;

- testele ce se pot realiza pot fi făcute prin citirea corectă a codurilor; prin testul de tracţiune
şi/sau îndoire unde ţeava trebuie să cedeze inaintea sudurii.

- probele de presiune.

5.3. 5 Operaţii pentru executarea sudurilor

PROCEDEU
SUDURA CAP LA CAP SUDURA CU TERMOELEMENTE A
(vezi anexa 2) PIESELOR
(MANŞOANE)
(vezi anexa 3)
Nr.crt Denumirea Scule si Nr.crt. Denumirea Scule si
operatiei aparate operatiei aparate
1. Curatarea 1. Curatarea
prealabila a prealabila a
tubului tubului
2. Taierea la Foarfeca 2. Taierea la Foarfeca
unghi de 90 a pt.DN<63 unghi de 90 a pt.DN<63
capatului Ghilotina capatului Ghilotina
tubului/lor pt.DN>63 tubului/lor pt.DN>63

73
 Se curata Cutit cu lama 3. Se curata Cutit cu lama dreapta
marginile dreapta sau razuitor marginile si sau razuitor
interioare ale extremitatile
3.
tuburilor si tubului/lor si
racordurilor pieselor de
de sudat sudat
Degresarea Tesatura textila sau 4. Tesatura textila sau
suprafetei de hartie alba hartie alba absorbanta
4. sudura prin absorbanta imbibata imbibata cu solvent
frecare cu solvent
(stergere)
Fixarea Dispozitiv de 5. Fixarea Dispozitiv de
dispozitivului pozitionare dispozitivului pozitionare
de de pozitionare
pozitionare (suprafetele de
5. (suprafetele sudat sa fie
de sudat sa uscate si
fie uscate si neatinse cu
neatinse cu mana)
mana)
Reglarea Aparat sudura 6a. Reglarea Aparat sudura
6a. temperaturii temperaturii de
de sudare sudare
Reglarea dispozitiv 6b.
presiunii
6b. ( presarii)
necesare
sudurii
Plasarea Aparat sudura 7. Aplicarea Aparat sudura
termoelement bornelor de
ului in sudura
dispozitivul
7. de sudura si
pozarea pe
contur a
suprafetelor
de sudat
Executarea Aparat sudura 8. Executarea Aparat sudura
sudurii prin sudurii
8. presarea
suprafetelor
de sudat
Se asteapta 9. Se asteapta
9. racirea racirea
ansamblului ansamblului
Se 10. Se demonteaza
demonteaza dispozitivul de
10. dispozitivul pozitionare
de
pozitionare
11. Dupa Pompa de presiune Dupa Pompa de presiune
74
 asamblarea asamblarea pe
pe marginea marginea
transeei sau transeei sau in
in transee transee dupa
dupa caz si caz si
montarea montarea
accesoriilor accesoriilor
(robineti, 11. (robineti,
ventile, etc) ventile, etc) in
in conformitate
conformitate cu proiectul
cu proiectul (detalii de
(detalii de executie), se
executie), se face proba de
face proba de etanseitate
etanseitate dupa caietul de
dupa caietul sarcini stabilit
de sarcini prin
stabilit prin proiect(presiun
proiect(presiu e de
ne de incercare;timp
incercare;tim 30’;pierdere de
p presiune
30’;pierdere admisibila
de presiune max.0.2 bari)
admisibila
max.0.2 bari)
5.3. 6 Montarea accesoriilor şi branşamentelor

Robinetele (vanele) fac parte dintr-o instalatie de suprafaţă sau o instalatie îngropată. În acest din urmă
caz, ele sunt fie îngropate direct sub rambleu şi plasate sub capace cu cheie, fie situate în cămine cu
guri de vizitare. Ele pot ocupa:
- pe o conductă orizontală, trei poziţii: în picioare (de preferinţă), răsturnare (se evită la diametre
DN>300mm) sau culcate;
- pe o conductă verticală, o poziţie orizontală.

Mai mult, pentru a evita ca tubulaturile să nu exercite, în momentul montarii lor pe flanşele vanelor, o
forţă anormală de tracţiune capabilă să provoace smulgerea lor sau deformarea ansamblului, este bine
ca, înaintea pozării vanei, să se procedeze la imbinarea sa cu racordurile flanşe-mufe sau racorduri cu
flanşe în afara tranşeei şi să se coboare apoi ansamblul în vederea pozării. Este de dorit ca vana să se
sprijine în tranşee pe un masiv în cazul în care nu este fixată pe conductă.

Branşamentele cuprind conductele şi lucrările situate între reţeaua publică de distribuţie şi punctul de
livrare a apei către abonat.

Branşamentele sunt puncte foarte sensibile ale reţelei de apă potabilă, deoarece aprox. 40% din
pierderi ( ca număr) se produc la acest nivel, adeseori datorită strângerii slabe a prizelor cu colier care
permit să se realizeze îmbinarea între conductele de alimentare şi branşament. Montarea lor trebuie să
se facă, deci, obiectul unei atenţii deosebite.

75
Hidranţii de incendiu trebuie să fie pozaţi de o manieră riguros verticală si să respecte înaltimea de
acoperire de minim 1 m în dreptul generatoarei superioare a cotului hidrantului. Trebuie luate câteva
măsuri în momentul montării unui hidrant de incendiu:

- evitarea introducerii de pământ sau pietre;

- aşezarea tălpii cotului pe un radier de beton;
- constituirea unei zone de drenaj cu materiale concasate pentru evacuarea apelor de golire.

Supapele, clapeţii, reductorii de presiune trebuie să fie pozate în mod obligatoriu în cămine de vizitare.
Supapele se montează vertical la partea superioară a conductei cu ajutorul unui teu cu flanşă. Este
absolut necesar să se plaseze un robinet de separare în amonte de aparatele care nu au propriul lor
mijloc de izolare.
Pe parcursul realizarii lucrarilor mai sus mentionate se va verifica:

Ce se verifica Cum se face Acte ce se vor Cine participa

verificarea intocmi
Modul in care s-a realizat montarea Control vizual Proces verbal Diriginte
conductei Constructor

5.4. Controlul etanşeităţii

5.4.1. Proba conductelor principale şi a branşamentelor

Proba hidraulică de presiune a unei reţele constituie examenul final: ea permite, în special, să se
verifice dacă montajul imbinărilor a fost bine făcut şi în mod corect. Ea este realizată de antreprenor pe
masura avansării lucrărilor. Lungimea tronsoanelor supuse probei depinde de configuraţia şantierului
(traseu, profil al tronsonului supus probei). Se recomandă să nu se depăsească lungimi de 200m: cu cât
tronsonul supus probei este mai mare, cu atât este mai dificilă depistarea eventualelor pierderi de apă.

Proba se realizează, pe cât posibil, înaintea umplerii complete a tranşeei, pentru a putea examina
efectiv tronsonul de conductă supus probei.

Înainte de probă: conducta se obturează în aval cu o placă de capăt prevazută cu un orificiu cu

robinet plasat în partea de jos pentru racordarea la pompă şi umplere. Extremitatea înaltă a tronsonului
este obturată cu o placă plină echipată cu un robinet plasat spre partea de sus pentru evacuarea aerului.

Mai mult, pentru a evita orice deplasare a conductei sub efectul presiunii, se va avea grijă să se pozeze
“călăreţi”, adică să se efectueze acoperirea tuburilor pe partea lor mediană.

5.4. 2 Proba conductei

În ceea ce priveşte conductele din PEID, se efectuează, pentru a ţine cont de elasticitatea lor diferită, o
punere prealabilă sub presiune de 15 minute înaintea probei propriu-zise.

Conducta se umple progresiv cu apă, asigurându-se o evacuare corectă a aerului. În momentul punerii
sub presiune, se produce o tasare a sprijinirii ( ex.: sub o presiune de 8 bari, o conducta de 400 mm
suportă o forţă de împingere de 10000 kgf).

În timpul probei, pungile de aer rămase se dizolvă în apă într-o manieră reversibilă şi se produce o
cădere de presiune. Umplerea conductei trebuie deci să se realizeze încet, prin punctele joase ale
reţelei, fără să se depăşească un debit de 0.1 l/s pentru un DN<90 sau de 0.5 l/s pentru DN între 90 şi

76
160 ori 2l/s pentru diametre mai mari de 200. În aceste condiţii nu se mai formează decât puţine pungi
de aer şi prin aceasta se facilitează mult evacuarea prin punctele înalte.

În această probă, trebuie să se efectueze o punere sub presiune “preliminară” de 1.5 ori presiunea de
serviciu, cu reajustarea presiunii la fiecare oră, 3 sau 4 ori la rând fără decompresiune ( după prima
oră, scăderea presiunii poate atinge valori importante).

Este bine să se efectueze proba oficială după temperatura de vârf a zilei şi să se evite probele pe timpul
nopţii: într-adevar, în cazul unui tronson cu umplutura incompletă sau pozat deasupra solului, dacă
temperatura ambiantă se ridică mult între momentul de început şi cel de sfârşit al probei, tubul se dilată
mai mult decât apa si presiunea poate cădea, cu aproximativ 0.5 la 1 bar pentru o variaţie de 10ºC.

După probă, antreprenorul trebuie să remedieze, dacă este necesar, pe cheltuiala sa, orice defecţiune de
etanşeitate. Reparaţiile odată efectuate, se procedează la o nouă probă, aşa cum a fost descrisă mai sus.

Branşamentele se supun probelor prin punerea sub presiunea de serviciu înaintea oricărei operaţii de
acoperire a tranşeei. Racordurile care alimentează hidranţii de incendiu, sunt supuse probelor în acelaşi
timp şi în aceleaşi condiţii ca şi reţeaua.
Proba conductei este faza determinanta conform programului de control anexat

5.4. 3 Proba generală a reţelei

Înainte de recepţia provizorie a lucrărilor, antreprenorul procedează, în prezenţa beneficiarului, la o

punere sub presiune generală a reţelei, robinetele şi vanele de branşament şi de racordare fiind închise.

În timpul probei, pungile de aer rămase se dizolvă în apă într-o manieră reversibilă şi se produce o
cădere de presiune. Este deci absolut necesar să se umple conductele încet, prin punctele joase ale
reţelei, cu un debit de ordinul a 1/20 la 1/15 din debitele lor nominale prevăzute. Această operaţie este
indispensabilă pentru a da timp aerului să se acumuleze în punctele înalte şi în sfârşit să se evacueze
prin supape sau hidranţi. Se vor utiliza robinete ( vane) de golire pentru a verifica sosirea progresivă a
apei. Într-o primă etapă, aceste robinete sunt deschise, apoi sunt închise pe măsură ce apa inaintează.
Operaţia de umplere fiind terminată, reţeaua este pusă sub presiune timp de 48 ore. După această
perioadă, se măsoară pierderea prin raportarea la capacitatea reţelei; aceasta nu trebuie să depaşească
2%.

5.5. Acoperirea conductelor

Acoperirea este o operaţie foarte delicată pentru stabilitatea tubului. Ea asigură srijinirea sa şi
transmiterea unuformă a efectului lateral al pământului, important în special pentru tuburile semi-
rigide şi flexibile care, prin deformarea lor proprie, fac să intervină contrasprijinirea laterală pentru
asigurarea stabilităţii lor. Această operaţie consta în umplerea prin straturi succesive de 15 cm bine
compactate.

Acoperirea conductelor până la aprox. 30 cm deasupra generatoarei superioare se deosebeşte de

umplutura care are loc dincolo de această zonă.
Alegerea materialelor de acoperire şi punerea lor în operă au o mare influenţă asupra durabilităţii
reţelei. Astfel, atunci când debleurile nu prezintă o capacitate corespunzătore de compactare şi
conducta o necesită, trebuie să se utilizeze materiale friabile de adaos ( cum sunt: nisipurile,
pietrişurile, pământ) sau o protecţie din beton. Materialul de umplutură trebuie să fie curăţat de pietre
şi blocuri ( granule de 20 mm cel mult) şi de materiale solidificate. Mai mult, nu trebuie să fie utilizate
ca umplutură soluri susceptibile să deterioreze conductele ( cenuşi agresive), precum şi soluri care pot
avea tasări ulterioare.

77
În zona tubului, până la 0.30 m deasupra generatoarei superioare, materialele de umplutură trebuie să
fie puse în straturi succesive de grosime maximă de 0.15 m; aceste materiale vor fi compactate manual
sau cu echipament uşor. Compactarea nu trebuie totuşi să fie excesivă pentru a nu periclita stabilitatea
tubului, în special la tuburile deformabile.

DIAMETRU
INTERIOR h1 h2 h3 h4
[mm]
80 0.12 0.38
100 0.13 0.39
125 0.14 0.40
150 0,15 0.43
200 0.10 0.16 0.30 0.46
250 0.17 0.50
300 0.18 0.55
350 0.19 0.59
400 0.21 0.62
RECOMANDĂRI DE DIMENSIONARE A PATULUI DE POZARE ŞI A ZONEI DE
ACOPERIRE

5.5.1. Umplutura

Este necesară o umplutură de calitate pentru asigurarea, pe de o parte, a transmiterii uniforme a

sarcinilor care acţionează asupra conductei şi, pe de altă parte, a protejării sale împotriva oricărei
deteriorări în timpul realizării umpluturilor superioare. Materialul utilizat este în general similar celui
pus în operă pentru acoperirea tubului. Umplutura este realizată prin straturi succesive a căror grosime
este determinată în funcţie de echipamentul de compactare ( niciodată mai mare de 0.30 m), ţinând
78
cont de natura rambleului, pentru a garanta o compactare optimă şi uniformă. Cât timp durează această
operaţie, tuburile nu trebuie să sufere nici o deterioare.

Din acest motiv, nu se admite folosirea de echipamente de compactare medii sau grele pornind de la o
înălţime de acoperire de 1m.

În cazul acoperirii mici (<1.0m) a tuburilor, pe traseul conductelor sunt interzise circulaţia vehiculelor,
precum şi stocarea materialului rezultat din săpătură. În ambele cazuri pot apărea suprasarcini
excepţionale care acţionează asupra tuburilor, de aceea se protejează cu o placă de beton de 20 cm
grosime.
În timpul realizării umpluturii şi inainte de compactare, toate materialele de sprijinire sunt retrase
progresiv pentru a restabili o perfectă omogenitate între umplutură şi terenul natural.
Pentru a evita orice confuzie în cazul deschiderii unei săpături, se recomandă amplasarea în umplutură,
deasupra generatoarei conductei, între 30 si 60 cm, a unui grilaj avertizor albastru şi/sau a unor benzi
longitudinale de culoare albastră care să marcheze poziţionarea în sol a reţelelor de apă potabilă.

5.5.2. Controlul compactării tranşeelor

Compactarea zonei de acoperire şi a zonei de umplutură influenţează direct asupra repartiţiei sarcinilor
la periferia tubului, deci asupra stabilităţii acestuia. Este necesar să se verifice ulterior calitatea
realizării acestei operaţii.
Pe parcursul realizarii lucrarilor mai sus mentionate se va verifica:

Ce se verifica Cum se face Acte ce se vor Cine participa

verificarea intocmi
Modul in care s-a realizatumplutura cu Control vizual sau cu Procese verbale Diriginte
nisp (pana la 20cm deasupra grneratoarei aparatura specifica, Constructor
superioare) si in continuare pana la inclusiv probe de
nivelul de fundare a sistemului rutier laborator pentru
inclusiv montarea benzii de semnalizare compactari
avertizare

5.6. Punerea în funcţiune

Dacă s-au respectat toate condiţiile de pozare, conductele vor fi un excelent mijloc de transport,
sigur, economic ţi durabil.
Cu toate măsurile luate, curăţarea conductelor este greu de realizat. Ele mai conţin încă pământ
şi pietre care, depunându-se în robinete, pot împiedica manevrarea lor, deteriora locaşurile şi clapetele
de închidere. Înainte de punerea definitivă în funcţiune a reţelei de apă potabilă, ca şi după orice
reparaţie efectuată pe o conductă de apă, se va dezinfecta reţeaua înainte de distribuirea apei la
consumatori.
Dezinfectarea se poate efectua fie cu clor, fie cu permanganat de potasiu. Va trebui să se obţină
la capetele reţelei:
- o coloraţie violacee pentru permanganat;
- un conţinut de 5 mg clor pe litru.
Este absolut necesar să se respecte un timp de contact minim pentru operaţia de dezinfectie;
acest timp de contact depinde de produsul utilizat şi de doza introdusă.
Cantităţi orientative de dezinfectant:

DEZINFECTANT TIMP DE CONTACT DOZA CORESPUNZĂTOARE

UTILIZAT MINIM IN ORE (mg dezinfectant/l)
Clor sau hipoclorit 24 30
Permanganat de potasiu 24 50
79
 In conformitate cu SR 4163-3/95 spalarea si dezinfectarea reteleleor de distributie a apei se va
face urmarind urmatoarele etape
După ce proba de presiune a fost încheiată şi s-a constatat că nu mai sunt necesare nici un fel
de reparaţii, se procedează la spălarea conductelor.
Spălarea se face de către constructor, cu apă potabilă, pe tronsoane de (100…500)m. Durata
spălării este determinată de necesitatea îndepărtării tuturor impurităţilor din interiorul conductei.
În cazul în care se spală mai multe tronsoane succesive, spălarea se face dinspre amonte spre
aval.
Dezinfectarea se face imediat după spălare, pe tronsoane separate de restul reţelei şi cu
branşamentele închise.
Dezinfectarea se face, de regulă, cu clor sau cu o altă substanţă dezinfectantă, sub formă de
soluţie, care asigură în reţea minimum (25…30)mg clor activ la 1 l apă.
Soluţia se introduce în reţea prin hidranţi sau prin prize special amenajate şi se verifică dacă a
ajuns în întreaga parte de reţea supusă dezinfectării. Verificarea se face prin hidranţi sau cişmelele de
la capetele tronsoanelor, umplerea fiind considerată terminată în momentul în care soluţia dezinfectată
apare în toate aceste puncte de verificare, în concentraţia dorită.
Soluţia se menţine în reţea 24 h, după care se evacuează prin robinetele de golire sau prin
hidranţi şi se procedează la o nouă spălare cu apă. Spălarea se consideră terminată în momentul în care
mirosul de clor dispare, iar clorul rezidual se înscrie în limitele admise. După terminarea spălării este
obligatoriu efectuarea analizelor fizico-chimice şi bacteriologice. Se recomandă ca evacuarea apei
provenind de la dezinfectarea reţelei în reţeaua de canalizare să se facă cu luarea măsurilor necesare
de neutralizare a clorului.
În cazul în care între dezinfectarea şi darea în exploatare a reţelei trece o perioadă de timp mai
mare de 3 zile sau în cazul în care, după dezinfectare, apa transportată prin tronsonul respectiv nu
îndeplineşte condiţiile bacteriologice şi biologice de calitate, dezinfectarea se repetă.

După dezinfecţia conductei, se va obţine Buletinul de analiză al calităţii apei, ce este un document
esenţial, alături de proba de presiune şi graficul de lucrări, pe baza căruia exploatarea asigură asistenţa
tehnică la închiderea apei şi la legăturile la reţeaua existentă.

La sfarsitul operatiunii se va urmari:

Ce se verifica Cum se face Acte ce se vor Cine participa
verificarea intocmi
Modul in care s-a realizat spalarea si Buletine de analiza Procese Diriginte
dezinfectarea verbale Constructor
Laborator de
analize

CAP. VI. INSTRUCŢIUNI DE UTILIZARE A TUBURILOR, RACORDURILOR ŞI PIESELOR

DIN POLIETILENĂ DE ÎNALTĂ DENSITATE (PEID)

6.1.DOMENIU DE UTILIZARE

Tuburile, racordurile ( de îmbinare) şi piesele (manşoane, coliere de priză) din PEID se vor folosi
astfel:
a) la reţelele exterioare de transport şi distribuţie de apă potabilă, tehnologică şi de incendiu, inclusiv
branşamentele;
b) ele se vor utiliza în raport cu presiunea şi temperatura apei din reţea.
80
Material Temperatura ºC Presiunea maximă[bari]
optima maxima
PEID 20 45 15

În terenuri sensibile la înmuiere se vor folosi numai în cazurile şi condiţiile de execuţie precizate în
“Normativul pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri slabe” indicativ P7.

Nu se vor utiliza ţevile din PEID:

a) la conducte aşezate în locuri unde, în timpul exploatării, este posibilă deteriorarea lor prin lovire
( varianta aeriană) şi nu li se poate asigura o protecţie eficace împotriva lovirilor;
b) la conductele montate în galerii unde există pericolul de apariţie a incendiilor;
c) la conducte montate îngropat în terenuri cu conţinut de hidrocarburi.

6.2. MATERIALE

Se vor folosi numai materiale care corespund d.p.d.v. calitativ şi care au agrementul tehnic
MLPTL, precum şi avizul Ministerului Sănătăţii în cazul tuburilor, racordurilor şi pieselor
pentru apa potabilă.

Se va urmări să existe corespondenţa între racorduri, tuburi şi piese, atunci când producătorii sunt
diferiţi.

De regulă, se vor utiliza acele tuburi care au piese de îmbinare compatibile pentru PEID, fontă ductilă,
PAFSIN, oţel, PVC şi eventual beton.

Pentru solvenţi degresanţi, adezivi, garnituri, scule şi dispozitive de montaj şi întreţinere se vor lua în
consideraţtie indicaţiile producătorului de tuburi şi racorduri.

Coeficienţi de siguranţă calculaţi ( după un proiect de norme ISO) după curbele de regresie ale PEID la
20ºC, ce se aplică rezistenţei admisibile “σ”:

Temperatura 20 25 30 35 40
ºC
coeficient 1 0.78 0.62 0.48 0.37

Pentru alte recomandări se va avea în vedere Anexa 1 – MODEL DE SPECIFICAŢII GENERALE

PENTRU TUBURI, RACORDURI ŞI PIESE DIN PEID.

ANEXA 1 – MODELE DE SPECIFICAŢII GENERALE

MODELUL 1 – SPECIFICAŢII GENERALE PENTRU TUBURI, RACORDURI ŞI PIESE DIN
PEID

A. CONDIŢII TEHNICE CERUTE

1. Condiţii de lucru:
PMS 6 bari Presiune de probă 10;12 bari
2. Condiţii tehnice de exploatare:
2.1. În tranşee: Da În debleu -
Aerian - Apa subterană –
81
2.2. Sarcini exterioare:
Acoperire: γ material de umplutură 1.8 t/mc
h înălţimea acoperirii deasupra generatoarei conductei 1.10 m - 1,50 m
Din trafic: tipul: greu
Alte sarcini, dacă există: -

2.3. Tipul de apă: potabilă

Temperatura: ○C

2.4. Polietilena de înaltă densitate:

PE 100 MRS 10 MPa σ = 8 MPa SDR 17
PE 80 MRS 8 MPa σ = 6.3 MPa SDR 11

3. Prescripţii obligatorii:

3.1. Oferta va cuprinde:

-Agrement MLPTL;
-Aviz Ministerul Sanătăţii;
-Standardele in vigoare specifice;
-Standardul de producţie.

3.2. Tuburile şi racordurile vor purta urmatoarele marcaje:

-Lungime de la începerea producţiei;
-Numele sau sigla producătorului;
-Diametrul, grosimea conductei (mm) şi/sau clasa de presiune;
-Data de fabricaţie şi marca de control;
-Linii albastre în lungul tuburilor.

3.3. Corelaţii între tuburi, racorduri şi piese:

- Certificat de fabricare a granulelor folosite cu specificaţii sau o declaraţie de nominalizare
şi caracteristici;
- La cumpărare, producătorul va preda beneficiarului reţelei un sac sigilat şi semnat cu 0.5 kg
granule, prelevate la începutul sau în timpul producţiei;
- Producătorul sau furnizorul trebuie să se asigure şi să dea asigurări ca tuburile, racordurile
şi piesele din PE electrosudabile sunt din acelaşi material sau echivalent, indicele de
fluiditate al racordurilor şi pieselor trebuie să fie echivalent cu cel al tuburilor şi să se
încadreze în toleranţele de sudură ale acestora;
- Producătorul sau furnizorul trebuie să indice tipul, calitatea şi normele racordurilor şi
pieselor propuse şi să asigure respectarea toleranţelor pentru dimensiunile geometrice ale
tuburilor.

3.4. Instrucţiuni de montaj

Producătorul sau furnizorul trebuie să indice procedeele de sudare, aparatura necesară pentru realizarea
lucrărilor, precum şi să asigure instruirea şi asistenţa pe şantier pentru antreprenor.

B. CONDIŢII DE OFERTARE

1. Destinaţia:
2. Termene de livrare:
3. Condiţii de livrare ( bare, colaci)
4. Valoarea furniturii ( după caz: fără taxe vamale, fără TVA)

82
5. Condiţii de contractare: avans, facilităţi
6. Denumirea completă a producătorului de tuburi, racorduri, accesorii
7. Termen de valabilitate a ofertei

Notă: Ofertantul va răspunde la toate punctele conţinute în specificaţie, în caz contrar oferta nu se ia în
consideraţie.

TABEL CU SIMBOLURI PENTRU TUBURI, RACORDURI ŞI PIESE DIN PEID

Nr. MATE- DESEN Semn

OBSERVA
crt. DENUMIREA PIESEI RIAL convenţiona
ŢII
l
Racord de legătură cu filet exterior-
1 masc. PE/oţel
UNION ADAPTORS - masc.
Racord de legătură cu filet interior - PE/oţel
2 fem.
UNION ADAPTORS - fem.
Adaptor pentru flanşe PN 10 PEID
PE STUB FLANGE WITH
3
SPIGOT END
class PN 10
Cot îmbinat la cele două capete cu PEID
manşon electrodubabil PN 10, la
4 90º
PE ELBOW SPIGOT END
FITINGS PN10
Teu de polietilenă la 90º egal PEID
5 EQUAL TEES

Teu de polietilenă la 90º redus PEID

6 REDUCED TEES

Cruce de polietilenă PEID

7

Manşon electrosudabil PEID

8
PE ELECTROFUSON COUPELR
Reducţii concentrice PEID
9 PE REDUCER WITH SPIGOT
ENDS
Dop de polietilenă PEID
10
PE END CAP
Priză cu colier electrosudabil PEID
ELECTROFUSION TAPPING
11
SADDLES

Flanşă de oţel zincat

12 HOT GALVANIZED oţel
STEEL,FLANGE-FOR FLANGE
83
 CONNECTOR, P = 10 bar
Teu la 90º egal cu flanşe PEID
13

Teu la 90º redus cu flanşe PEID

14

Piesă de montaj P= 10 bari fontă

15 CONNECTING AND REPAR ductilă
PIECES

DEFINIŢII, SIMBOLURI ŞI ABREVIERI

1. POLIETILENA ( PE)
Există diferite tipuri de polietilenă (PE); fiecare tip se caracterizează prin rezistenţa sa minim
cerută (MRS):

Clasificarea polietilenei Rezistenţa minim cerută* Presiune hidrostatică** pe

(conform ISO) MRS Termen lung la 20ºC (σ)
PE 100 10.0 MPa 8.0 MPa
PE 80 8.0 MPa 6.3 MPa
PE 63 6.3 MPa 5.0 MPa
PE 40 4.0 MPa 3.2 MPa
PE 32 3.2 MPa 2.5 MPa

• Minimum required strenght (MRS) – rezistenţa minimă cerută, denumire conformă cu ISO/CEN
( în curs de omologareîn CEE)
** Hydrostatic design stress – presiunea hidrostatică proiectată ( sau σ ca denumire curentă).

2. PN – PMS

PN: Presiunea nominală (PN) a unui element de conductă este exprimată printr-un număr de
referinţă care indică capacitatea acestui element de a rezista unei presiuni interioare.
Ea corespunde valorii în bari a unei presiuni interioare de apă menţinută constantă, pe care
elementul de conductă trebuie să o suporte fără deteriorări şi în condiţii de siguranţă
corespunzătoare timp de 50 de ani la temperatura de 20ºC.
PMS: Presiunea maximă în serviciu (PMS) a unui element de conductă este presiunea interioară
maximă admisă în serviciu în acest element pentru tipul de aplicaţie prevăzut.
PMS este legată de presiunea nominală în funcţie de serviciul prevăzut.
Ea poate fi inferioară sau superioară presiunii nominale, după cum condiţiile de serviciu sunt
mai severe sau mai puţin severe faţă de condiţiile de referinţă.

3. SDR
Raportul dimensional standardizat (SDR) este o valoare numerică rotunjită care exprimă raportul
dintre diametrul nominal ( = diametrul exterior minim) şi grosimea nominală (=grosimea minimă)
SDR=DN/g

4. PROPRIETĂŢI ORGANOLEPTICE
Sunt proprietăţile de a conserva calităţile gustative ale fluidului transportat.
84
Aceste proprietăţi sunt esenţiale pentru reţelele de apă potabilă.

5. DETIMBRARE
Factor de corecţie, mai mic decât 1, care se aplică la PMS la 20ºC unei reţele atunci când condiţiile de
funcţionare diferă mult faţă de condiţiile standard (temperatura, produşi chimici, condiţii mecanice).

6. PIERDERE DE SARCINĂ
Diferenţa de presiune între două puncte ale reţelei cauzată de frecarea fluidului de pereţii conductei.

7. DN – diametrul nominal exterior (valabil pentru tuburile din polietilenă).

8. UNITĂŢI UZUALE DE PRESIUNE

Presiunea atmosferică de referinţă se echivalează cu:
1 atm (atmosfera)
760 mm coloana de mercur
10.33 m coloana de apa
1 bar
0.1 MPa ( mega-Pascal)
1 kg/cmp
1.013 daN/cmp ( deca-Newton/cmp)

9. PEID – polietilena de înaltă densitate

10. PVC – policlorura de vinil

11. MFI (melt flow index) – indicele de fluiditate; U/M:g/10 min ( grame/10 minute)

Pe parcursul realizarii lucrarilor mai sus mentionate se va verifica:

Ce se verifica Cum se face Acte ce se vor Cine participa

verificarea intocmi
Modul in care s-a realizat trasarea Control vizual Proces verbal Diriginte
Constructor

INSTRUCTIUNI
PENTRU EXECUTAREA CONDUCTELOR DE CANALIZARE DIN
TUBURI PVC CU MUFĂ
Prezentul caiet de sarcini cuprinde instrucţiunile tehnice pentru montarea subterană a conductelor din
PVC cu mufă, pentru canalizare cu diametre între Dn 200 mm şi Dn 500 mm.
NOTE IMPORTANTE
c) Prezentul caiet de sarcini se va citi împreună cu instrucţiunile date de furnizorul
conductelor pentru :
- Transportul conductelor şi pieselor de legătură din PVC
- Stocarea şi manipularea lor, la locul de punere în operă
- Pregătirea conductelor, pieselor de legătură şi garniturilor de cauciuc pentru montare
- Lansarea în şanţ şi montarea propriu-zisă a conductelor, etc.
- Proba de etanşeitate
85
 - Instrucţiuni pentru condiţii speciale (de calitate a terenului de fundaţie, de pante accentuate,
etc.)
d) Se recomandă specializarea personalului care va lucra la montarea acestui tip de conducte,
fie la furnizorul de materiale, fie sub asistenţa directă a unor specialişti de la firma
furnizoare.

CAP. 1 GENERALITĂŢI
La fabricarea produselor PVC se prepară un amestec corespunzător, care pe lîngă pulberea PVC,
conţine diferiţi aditivi şi materiale auxiliare necesare unei prelucrări optime (fiind cunoscut faptul că,
felul şi cantitatea aditivilor influenţează proprietăţile produsului).
Din amestecul PVC descris se produc prin extrudare ţevi, iar prin turnare sub presiune toată gama de
fitinguri.

1.1. PROPRIETĂŢILE MATERIALULUI PVC DUR

Densitatea 1,38 – 1,53 g/cm3

Rezistenţa la rupere 45 – 55 N/mm2

Alungirea la rupere 10 – 60 %
Rezistenţa la încovoiere 90 – 100 N/mm2
Modulul de elasticitate ∼3000 N/mm2
Coeficientul de transmitere a căldurii 0,15 W/mK
Coeficient de dilatare liniară 0,08 mm/mᑻC
Proprităţile mecanice depind de viteza de deformare şi de temperatură.
La viteză mică de deformare (încărcare treptată) , PVC-ul se comportă plastic, iar la viteză mare de
deformare (încărcare cu şocuri) ca un material cu comportare elastică. În privinţa termodependenţei
PVC-ului se poate afirma că acesta are o comportare plastică la temperaturi înalte şi elastică la
temperaturi joase.
Duritatea de suprafaţă la PVC dur - după metoda Brinell - 120 N/mm2.
Limita inferioară a temperaturii de utilizare este +10C (sub această temperatură, PVC-ul dur este
casant, devenind sensibil la solicitări sub formă de lovituri).
Limita superioară de temperatură este de 60ᑻC. Între 40ᑻC şi 60ᑻC caracteristicile mecanice scad. Peste
60ᑻC se poate solicita 2 – 3 min, iar peste 80ᑻC PVC-ul dur devine moale.
Rezistenţa la intemperii: câteva luni se pot depozita în aer liber, într-un loc ferit de razele solare.
PVC-ul dur nu este atacat de bacterii şi alte microorganisme şi nici de rozătoare. Este rezistent faţă de
săruri, acizi şi substanţe alcaline diluate, uleiuri (vegetale, animale sau minerale), rezistenţa la agenţii
chimici depinzând de temperatură şi încărcarea mecanică.

1.2. CARACTERISTICILE CONDUCTELOR ŞI PIESELOR DE LEGĂTURĂ PENTRU

CANALIZAREA DIN PVC
Durata de viaţă.
În cazul unei utilizări optime durata de viaţă este de 50 de ani.
Greutate mică.
Fiind de 20 de ori mai uşor decât betonul, se poate transporta şi manevra mai uşor.
Montare rapidă.
Datorită greutăţii mici şi simplităţii îmbinării, se pot executa în timp scurt, reţele de canalizare fără să
fie necesară o calificare superioară.
Lungimi mari de montare.
Datorită greutăţii mici se pot monta conducte şi de 5-6m lungime.
86
Reţeaua de conducte realizate din tuburi PVC este perfect etanşă la apă şi la pătrunderea
rădăcinilor.Rădăcinile nu pot pătrunde prin conducte sau prin îmbinări, neavînd loc nici infiltraţii şi
nici exfiltraţii.
Proprietăţi de rezistenţă.
Au rezistenţă bună la transport, depozitare, montare şi exploatare.
Rezistenţă la coroziune.
Conductele de canalizare împreună cu garniturile de etanşare rezistă bine la acţiunea substanţelor aflate
în apele uzate, menajere şi freatice.
Rezistenţa la uzură.
Substanţele solide în apele reziduale produc o uzură mai mică asupra conductelor PVC decît asupra
conductelor de beton şi azbociment.
Perete interior neted.
Datorită peretelui interior neted, pierderea prin frecare este mică, capacitatea de transport este mai
mare şi nu au loc depuneri pe peretele conductei.

CAP. 2 CONDUCTE ŞI PIESE DE LEGĂTURĂ, PENTRU CANALIZARE DIN PVC

MOD DE PREZENTARE ŞI DOMENIU DE UTILIZARE

Conductele din PVC pentru canalizare sunt executate din PVC rigid şi au rolul de a colecta şi evacua
apele uzate menajere şi meteorice.
Gama de diametre pentru realizarea unei reţele exterioare de canalizare (gravitaţional - presiune de
utilizare max. 4 bar):
Dn 200 mm - 200 x 4,5 mm
Dn 300 mm - 315 x 7,7 mm
Dn 400 mm - 400 x 9,8 mm
Dn 500 mm - 500 x 12,2 mm
Conductele de PVC pentru canalizare se fabrică cu următoarele lungimi: 1, 2, 3, 5 şi 6 m. Sunt
realizate cu mufă la un capăt, iar etanşarea lor se execută cu inele de cauciuc (inele de etanşare profilate
pentru Dn 200 mm şi inele de etanşare şi fixare pentru Dn > 200 mm).
Conductele de canalizare din PVC împreună cu garniturile de etanşare au o rezistenţă bună la acţiunea
substanţelor aflate în apele meteorice şi menajere şi la acţiunea corozivă a solului.

CAP. 3 PRELUCRAREA CONDUCTELOR DIN PVC DUR

La montarea conductelor din PVC dur, de cele mai multe ori este necesesară prelucrarea acestora:
3.1. prelucrarea prin aşchiere
3.1.1. pilire, rectificare.
Ţevile din PVC dur se pot prelucra bine cu scule atît manual cît şi mecanic. La prelucrarea manuală cu
bune rezultate se va folosi pila, în timpul operaţiei de pilire impunîndu-se ca din cînd în cînd să se
cureţe de pilitură suprafaţa acesteia.
Operaţiile de pilire şi rectificare, se pot executa cu maşina de rectificat cu diametrul pietrei de 250 mm,
cu turaţie de circa 300 – 400 rot/min, în condiţii asemănătoare prelucrării metalelor uşoare.
Trebuie evitată apăsarea puternică a ţevii pe piatră, deoarece din cauza încălzirii rapide, PVC-ul se
întinde pe piatră.
Operaţia trebuie executată cu întreruperi repetate astfel ca temperatura materialului să nu depăşească
60C.
3.1.2. debitare cu fierăstrăul
Ţevile din PVC dur se pot debita atît manual – cînd se foloseşte fierăstrăul în coadă de vulpe – cît şi
mecanic, cînd se foloseşte fierăstrăul din industria lemnului. În cazul debitării cu fierăstrăul, se vor
îndepărta periodic aşchiile formate.
87
3.2. deformare la cald
Deformarea la cald este o tehnologie specială şi se bazează pe proprietatea PVC-ului care, în urma
solicitărilor mecanice la o temperatură mai mare decît cea de vitrificare, se deformează plastic,
ireversibil. Cu eceastă metodă se realizează lărgirea capetelor ţevilor şi curbarea ţevilor drepte.
Temperatura optimă pentru deformare la cald este între 130 – 140 ᑻC. Dacă temperatura de deformare
este sub această valoare sau neomogenă, iau naştere tensiuni în secţiunea ţevii, care deteriorează ţeava
în aceste porţiuni.
Se recomandă ca aceste operaţii să fie executate de firma producătoare sau să se preia tehnologia de
execuţie cu prescripţiile corespunzătoare.
3.3. lipirea
Cea mai bună metodă de îmbinare nedemontabilă a ţevilor dure este lipirea. La montare, ţevile PVC cu
piesele de legătură se asamblează fără lipire şi se marchează între ele, iar pe o axă paralelă cu axa
conductei se vor marca lungimile de intrare. În acest fel se controlează lungimea de intrare a capătului
ţevii şi zona de ungere cu soluţia de lipit.
Înainte de asamblare, capătul ţevii se va tăia la un unghi drept, se va elibera de resturi, iar muchiile se
teşesc la 45ᑻC. Se vor îndepărta impurităţiile de pe suprafaţa exterioară a capătului ţevii de îmbinat,
după care se degresează cu vată îmbibată în spirt tehnic, diclormetan, etc.
Această vată se foloseşte numai o singură dată după care se aruncă. După evaporarea soluţiei de
degresat se va unge cu soluţia de lipit (VINILFIX sau TANGIT) atît interiorul piesei de legătură cu un
strat subţire cât şi capătul ţevii, cu un strat mai gros, ungerea făcîndu-se cu pensula în direcţia axei ,
eliminindu-se astfel pericolul de formare a unor noduri.
ATENŢIE! La ungerea cu soluţie de lipit se va folosi numai pensula de păr şi coadă de lemn.
Pensula se îmbibă bine cu soluţie de lipit.
Suprafeţele unse cu soluţie de lipit trebuie asamblate repede pentru a nu se evapora solventul din
soluţie.
După ungere cu soluţia de lipit, cele două piese se montează după semne fără să fie rotite, capătul ţevii
introducîndu-se în mufa piesei de legătură pînă cînd atinge umărul. În această poziţie nemişcată trebuie
ţinută cîteva secunde. De pe exteriorul ţevii, cu vata specială, se şterge soluţia de lipit care a curs în
afară.
Dacă soluţia de lipit în timpul lucrului capătă o culoare alb-lăptoasă, lucrarea trebuie oprită, deoarece
va fi necorespunzătoare, cauza fiind producerea condensului, datorat umidităţii mari a aerului şi
evaporării soluţiei de lipit, urmare a efectului de răcire.
Acest fenomen poate să pericliteze rezistenţa de legătură a pieselor îmbinate.
Piesele îmbinate se pot scoate din încăpere doar după minimum 30 minute de la lipire, putînd fi expuse
la solicitări mici de tracţiune şi minimum 45 de minute, dacă sînt folosite la temperaturi joase.
Încercarea la presiune după lipire ( punerea sub presiune) a conductelor, la temperatura de 20ᑻC se
poate face după un număr de ore egal cu valoarea presiunii de încercare.
Pensula folosită se şterge de soluţia de lipit cu sugativă uscată sau vată specială.
condiţii de lipit:
Lipirea conductelor din PVC la o temperatură mai mică de 5ᑻC este interzisă. Operaţia de lipire trebuie
executată în atmosferă cu umiditate normală. În soluţia de lipit nu este voie să ajungă apă deoarece se
depreciază. Se interzice reducerea timpului de lipire prin încalzire.
Materialele de lipit PVC-ul sînt materiale inflamabile, de aceea în timpul montării trebuie respectate
instrucţiunile şi normele de prevenire a incendiilor. Se interzice ca interiorul piesei de legătură să fie
uns cu un strat gros din soluţia de lipit, deoarece după îmbinare şi uscare, surplusul de material care
iese din mufă la capătul ţevii produce secţiunide curgere a apei şi conduce la sedimentarea
suspensiilor.
Depozitarea soluţiei de lipit se va face într-un loc uscat şi răcoros, pentru a menţine densitatea şi
capacitatea de ungere.
Cutiile cu soluţia de lipit se pot deschide şi se ţin deschise atîta timp cît se lucrează cu ea. După
folosire trebuie imediat închisă, evitînd astfel evaporarea solventului şi îngroşarea soluţiei de lipit.
Materiale folosite la lipire:
88
Adezivul VINILFIX este un adeziv cu solvent pe bază de PVC, care datorită proprietăţii de
solvabilitate şi a cantităţii mari a materialului uscat se poate folosi la lipirea pieselor, prin umplerea
golului dintre ele. Numai atunci se poate asigura o bună lipire , dacă grosimea stratului de adeziv
uns pe suprafeţe umple golul de o anumită dimensiune bine precizată.
Dacă adezivul devine mai vîscos, acesta se solidifică datorită evaporării solventului. Se interzice
diluarea şi folosirea lui în continuare.
Cutiile cu adezivul Vinilfix trebuie să fie însoţite de certificatul de calitate al adezivului şi condiţiile
de păstrare şi utilizare a acestuia.
În locul adezivului Vinilfix se poate utiliza şi adezivul Tangit.
Adezivul trebuie păstrat în loc răcoros.
Adezivul Vinilfix este inflamabil, în cazul depozitării trebuind respectate normele de tehnica
securităţii, referitoare la prevenirea incendiului.
La depozitare ca şi la utilizare, trebuie asigurată o ventilaţie corespunzătoare ştiind că vaporii
adezivului sînt toxici şi mai grei ca aerul.
Soluţia de lipit în contact cu pielea produce eczeme, de aceea la lipire se vor folosi mănuşi de cauciuc.

CAP . 4 TRANSPORT ŞI DEPOZITARE

în timpul transportului ţevile trebuie să se sprijine pe toată lungimea lor. Se interzice încărcarea lor
folosind piese cu muchii ascuţite.
în cazul depozitărilor ţevilor şi fitingurilor în aer liber, pentru un timp mai lung de 2-3 luni, acestea se
vor proteja contra razelor solare, prin acoperire. La depozitarea în vrac, înălţimea de aşezare în stivă nu
va depăşi 1,5 m.
La depozitarea ţevilor trebuie asigurată aşezarea acestora pe toată lungimea lor.
Garniturile de etanşare din cauciuc se depozitează în locuri uscate şi ferite de lumina soarelui şi se
protejează să nu vină în contact cu substanţe chimice, uleiuri, combustibili.
Produsele din PVC sunt livrate în ambalaj special de protecţie recomandându-se depozitarea lor pe
suprafeţe plane şi rigide.

CAP. 5 TEHNICA MONTĂRII ÎN ŞANŢURI

Antreprenorul trebuie să deschidă front de lucru pe o lungime care să permită, ca până la
sfârşitul zilei de lucru să poată umple şanţul deasupra conductei montate cu pământ compactat,
până la nivelul fundaţiei sistemului rutier.
Tehnica montării în şanţuri deschise a conductelor din PVC comportă următoarele faze şi operaţiuni:
a) Faze premergătoare:
a.1. Pregătirea traseului conductei (eliberarea terenului şi amenajarea acceselor de-a lungul traseului,
pentru aprovizionarea şi manipularea materialelor)
a.2. Marcarea traseului şi fixarea de reperi în afara amprizei lucrărilor, în vederea execuţiei lucrărilor.
a.3. Recepţia, sortarea şi transportul ţevilor şi a celorlalte materiale legate de execuţia lucrărilor.
b) Faza de execuţie:
b.1. Săparea tranşeelor manual, sau mecanizat, conform indicaţiilor din proiect.
b.2. Pregătirea patului de pozare a tuburilor.
b.3. Lansarea cu atenţie, cu utilaje specializate a tuburilor şi fitingurilor, etc. necesare.
b.4. Curăţirea capetelor drepte, centrarea tuburilor, conform indicaţiilor furnizorilor de tuburi.
b.5. Îmbinarea tuburilor din PVC cu mufă şi inel de cauciuc.
b.6. Umplerea parţială a tranşeei cu pământ (lăsând mufele sau zonele de lipitură descoperite).
b.7. Execuţia căminelor de vizitare şi montarea pieselor speciale.
c) Faza de probe şi punere în funcţiune
c.1. După terminarea lucrărilor de montaj, după ce betonul şi mortarul utilizate au ajuns la rezistenţa
proiectată, înainte de execuţia finală a umpluturilor se execută încercarea de etanşeitate a canalelor,
închise pe porţiuni.
c.2. Prevederea lucrărilor pregătitoare pentru proba de etanşeitate.
c.3. Efectuarea probei de etanşeitate, executată în conformitate cu normativele în vigoare.
89
c.4. Înlăturarea defecţiunilor (în caz că există pierderi de apă) şi refacerea probei.
c.5. Executarea umpluturilor şi refacerea terenului şi a îmbrăcăminţii rutiere (conform destinaţiei
iniţiale).
c.6. Punerea în funcţiune.
c.7. Recepţia generală a canalului.

CAP. 6 INSTRUCŢIUNI DE MONTAJ

6.1. Trasarea şi nivelmentul

Având în vedere că realizarea pantelor de pozare ale canalului are o importanţă deosebită în asigurarea
funcţionalităţii acestuia, se va da o atenţie sporită trasării şi stabilirii cotelor de nivel de
referinţă.Operaţia de trasare se execută în următoarea ordine:
1) – se pichetează axul canalului;
2) – se execută un nivelment de precizie în raport cu reperele topografice permanente
(capace, cămine, construcţii, etc).
3) – se trasează marginile tranşeelor pentru executarea canalului.
4) – se montează o scândură aşezată pe muchie şi orizontal, deasupra fiecărui cămin.
Scândura numită şi riglă se fixează pe doi stâlpi de lemn, fixaţi în pământ, prin nivelment
de precizie şi se verifică din timp în timp, şi în special înainte de turnarea fundaţiei canalului.
După montarea riglelor, se materializează pe acestea axul canalului printr-un cui bătut.
În cazul în care săpătura tranşeelor se face mecanizat, fixarea riglelor se execută după terminarea
lucrărilor cu utilaje, dar înaintea începerii finisajului săpăturii, care se face manual.
Tot în cadrul operaţiunii de trasare se va materializa prin ţăruşi şi poziţia intersecţiilor canalului ce se
execută cu alte reţele existente în zonă.
Pentru identificarea traseelor exacte ale reţelelor existente se vor executa sondaje în prezenţa
delegaţilor deţinătorilor de reţele, conform avizelor.
În timpul execuţiei canalului se vor respecta întocmai de către antreprenor condiţiile prevăzute în
avizele deţinătorilor de reţele edilitare din zona lucrărilor pentru a se evita deteriorarea sau producerea
de accidente.

6.2. Desfacerea şi refacerea pavajelor:

Starea, natura şi caracteristicile pavajului se stabilesc de către constructor împreună cu dirigintele şi
reprezentantul ADP sector, de asemenea se stabilesc măsurile care trebuie luate pentru a fi refăcut.
Refacerea pavajului se va face conform proiectului de specialitate.

6.3. Execuţia săpăturilor:

Săpăturile se execută în tranşee deschise, taluzările verticale se vor sprijini.
Săpătura se va executa la cote corespunzătoare, astfel încât să se asigure adâncimile pentru realizarea
paturilor de pozare ale canalului respectiv.
Şanţurile săpăturilor vor fi împrejmuite cu panouri de protecţie, de inventar, iar din loc în loc se vor
prevedea podeţe metalice pentru asigurarea accesului pietonal (după caz).

6.4. Execuţia canalului

După executarea săpăturilor la cotele din proiect fundul şanţului trebuie să fie neted, fără pietre şi
rădăcini, se realizează patul de pozare pentru canal din nisip, granulaţie 1... 7 mm, compactat cu
mijloace manuale sau mecanice (grad compactitate 90%). PROCTOR
Grosimea stratului de nisip este de minim 10 cm sub generatoarea inferioară a tubului de PVC.
Langa si deasupra conductei se pune un strat de nisip de 30 cm grosime.
Astuparea transeei si compactarea mecanizata a pamantului se pot face de la o acoperire de peste 1 m
deasupra generatoarei superioare a tubului de PVC.
Deoarece rezistenta conductei de canalizare montate subteran, precum si deformatia este influentata de
felul in care sunt ingropate, se recomanda ca unghiul de ingropare sa fie intre 90º si 180º.
90
Cantitatea de nisip necesara realizarii patului de pozare este prevazuta pentru un unghi de ingropare de
120º.
Diam.con Latime h[m] Vol.nisip
d. sapat. h=0.1+D/4
D{mm} l[m] [mc/ml]
V=(0.4+D
)l- -
3.14D²/4
160x3.6 0.8 0.14 0.43
200x4.5 0.8 0.15 0.45
315x7.7 0.9 0.18 0.56
400x9.8 1.0 0.2 0.67
Montarea tuburilor se face din aval spre amonte, mufele tuburilor asezandu-se spre amonte, in contra
sensului de curgere a apei.
Conductele se pot asambla si pe marginea santului.
Coborarea conductelor in sant sa va realiza cu funii de canepa, tuburile nu se vor tara sau rostogoli
pe pamant sau obiecte dure.
Imbinarile intre tuburi se realizeaza cu ajutorul mufei si a inelelor de etansare.
Capatul tubului care se introduce in mufa este tesit din fabrica la 15º.
Daca din montaj este necesara scurtarea unui tub pentru potrivirea la pozitie, taierea se va realiza cu un
fierastrau cu pasul dintelui d 2-3 mm. Capatul debitat se teseste cu ajutorul pilei, respectandu-se
urmatoarele dimensiuni:

D[mm 200 315 400 500

]
B[mm 17 29 37 46
]
La capatul tubului, lungimea de introducere in mufa respecta valorile precizate de furnizorul tuburilor.
Garnitura de etansare, cat si peretii interiori ai mufei vor fi curatati cu atentie, dupa care garnitura de
cauciuc se introduce in canelura mufei. Prin umezirea garniturii se usureaza asezarea in canelura.
Se unge cu un strat subtire de sapun capatul tubului ( nu se vor folosi produse derivate titeiului).
Capatul tubului pregatit se introduce pana la semn in mufa cu garnitura ( tuburile trebuie sa fie
oaxiale). Pentru diametre ale tubului de 200-500 mm se foloseste dispozitivul de imbinare ( cricul cu
parghie) prezentat in figura de mai jos.

Pe canalele publice se prevăd cămine de vizitare din beton STAS 2448 la schimbarea pantei,
diametrului sau direcţiei sau la o distanţă de max. 60 m.

91
Racordarea tubului PVC la căminul de vizitare din beton se face numai prin intermediul unei piese
speciale din PVC care asigură o etanşeitate corespunzătoare.
Suprafaţa exterioară a “piesei de acces la cămin”(sablată exterior) face priză cu betonul, iar între
suprafeţele interioare ale piesei şi tubului, etanşeitatea se asigură cu inel de cauciuc.
Această piesă asigură şi o deviaţie de 30 de la ax. La montare, capătul interior al piesei trebuie să fie în
acelaşi plan cu peretele interior al căminului, iar depăşirea să fie permisă doar la capătul exterior.
Racordurile gurilor de scurgere se vor executa din PVC.
Racordarea imobilelor la canalizarea publică din tuburi PVC se realizează prin intermediul racordurilor
tip ramificatie din PVC .

6.5 Execuţia gurilor de scurgere

Gurile de scurgere se execută din piese de beton prefabricat conform STAS 6701/82 (concomitent cu
execuţia reţelei de canalizare).
Sunt de tipul cu sifon şi depozit şi sunt alcătuite din:
- grătar din fontă tip A carosabil STAS 3272/80
-corpul gurii de scurgere (piese pentru guri de scurgere)
- beton simplu B100, beton de egalizare B50.
Calitatea execuţiei gurilor de scurgere se verifică pentru fiecare gură de scurgere în parte şi constă în:
- verificarea etanşeităţii care se face după ce gura de scurgere, inclusiv racordul au fost umplute cu apă
şi menţinute astfel timp de cel puţin 24 h. După aceea, gura de scurgere, inclusiv racordul se umplu din
nou cu apă, până la nivelul feţei inferioare a ramei grătarului; după trecerea unui timp de 20 minute,
nivelul apei nu trebuie să scadă cu mai mult de 4 cm.
- verificarea legării racordului la canalizare se face turnând apă în gura de scurgere şi urmărind
scurgerea apei la canal.

6.6.Execuţia căminelor de vizitare

Construcţia căminelor de vizitare se va realiza concomitent cu montajul tronsoanelor canalului, de

regulă din aval spre amonte.

Ordinea operaţiunilor de executare a căminelor de vizitare va fi următoarea:

- turnarea parţială a fundaţiei căminului; respectiv până la cotele de montare a tuburilor, ce
vor fi înglobate parţial în fundaţie prin intermediul “piesei de acces la cămin”;
- cuneta caminului sa va executa folosind tubul de PVC in care se va face un decupaj;
- pozarea camerei de lucru din tuburi de beton simplu având Dn 100 cm. şi a coşului de acces
din tuburi de beton simplu (cu mufă) având Dn 80 cm, monolitizarea şi rostuirea tuburilor
se va face cu mastic tip MAXPLUG, inclusiv a plăcii între camera de lucru şi coşul de acces
(poz. 7 STAS 2448).
- montarea plăcii suport din beton armat Bc. 20 (vezi anexele A.3 sau A.4 din STAS 2448-
82) şi monolitizarea acesteia de corpul căminului (coş acces) cu mastic tip
MAX PLUG
- pozarea ramei şi a capacului (conform STAS 2308-82) care va fi de tipul IV, cu balama
antifurt, carosabile şi monolitizarea ramei cu mastic tip MAX PLUG;
- montarea scărilor de acces în cămin, executate din oţel beton Φ 20 mm, prima treaptă
urmând a fi fixată la max. 50 cm. distanţă de capac, iar ultima la max. 30 cm. distanţă faţă
de bancheta de lucru;
- curăţirea rigolei din cămin, de eventualele materiale căzute în timpul execuţiei căminului şi
sclivisirea acesteia cu mortar de ciment.

Verificarea calităţii căminelor de vizitare şi proba de etanşeitate se va face concomitent cu

verificarea şi probarea tronsoanelor de canal realizate, ţinând cont de condiţiile de exploatare a
acestora.
92
MAXPLUG este un ciment hidraulic cu intarire rapida ( timpul de intarire este de 3-5 min pentru
temperaturi de 18-20ºC), care opreste instantaneu apa care curge prin crapaturi, gauri sau alte
deschizaturi din beton si zidarie.
Dupa intarire devine parte a suprafetei pa care este aplicat.
Se livreaza sub forma de pudra, adaugandu-se doar apa – la 1 kg de MAXPLUG este nevoie de 230
cmc de apa.

6.7. Execuţia umpluturilor

După montajul canalului şi realizarea căminelor de vizitare de la capetele tronsonului, execuţia
umpluturilor se va efectua în două etape după cum urmează:

- etapa (1): umpluturi parţiale în straturi de 15-20 cm. grosime compactate (modul de compactare şi
gradul de compactare au fost prezentate la 6.4.) pentru a nu produce deplasări ale corpului canalului,
până la o înălţime de 50 cm. deasupra generatoarei superioare a tuburilor, cu lăsarea descoperită a
mufelor deîmbinare, în vederea efectuării probei de etanşeitate.
- etapa (2): după efectuarea probei de etanşeitate se execută umplerea totală a tranşeei,
în straturi de 20 – 30 cm. grosime bine compactate până la nivelul de
realizare a refacerii sistemului rutier iniţial al străzii.
Umpluturile tranşeei se vor face cu pământ mărunţit neadmiţându-se bulgări de pământ sau bolovani.

6.8. Încercarea de etanşeitate

Se va realiza pe tronsoane, între 2 cămine conform detaliului de mai jos.
În vederea încercării care se face cu apă, se prevăd următoarele lucrări pregătitoare:
- umpluturi de pământ parţiale, lăsând îmbinările libere
- închiderea etanşă a tuturor orificiilor
- blocarea extremităţilor canalului şi a tuturor punctelor susceptibile de deplasare în timpul probei
Încercarea la presiune internă se face cu apă (conform furnizor tuburi PVC).
Tronsoanele de conducte, se umplu cu apă între două capete şi se menţin cel puţin 2 ore la o presiune
medie de 2 m coloană de apă. Se marchează nivelul până la care a fost umplut tronsonul .
După 2 ore nivelul apei în punctul de observaţie nu are voie să coboare mai mult de 5 cm.

În cazul când rezultatele încercării de etanşeitate nu sunt corespunzătoare, se iau măsuri de remediere,
după care se reface proba.
93
6.9. Recepţia lucrărilor
Recepţia lucrărilor pentru canalul colector de serviciu se va face în conformitate cu prevederile
prezentului caiet de sarcini, precum şi cu cele înscrise în “Regulamentul de recepţie a lucrărilor de
construcţii şi instalaţii” aprobat prin H.G. nr. 273/14.06.1994 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 193
partea I/28.07.1994.

6.10.Măsuri de protecţia muncii

Au fost prezentate în memoriu tehnic.

Standarde de referinţă
Cele mai importante standarde a căror prevederi ghidează atât proiectarea, cât şi execuţia lucrărilor de
reţele de canalizare sunt următoarele:
- STAS 816-80 - Tuburi şi piese de canalizare din beton simplu;
- STAS 1846-90 - Canalizări exterioare. Determinarea debitelor de apă
de canalizare
- STAS 2308-81 - Capace şi rame pentru cămine de vizitare
- STAS 2448-82 - Canalizări. Cămine de vizitare
- STAS 3051-91 - Canale ale reţelelor exterioare de canalizare
Prescripţii de proiectare.
- STAS 3272-80 - Canalizări. Grătare cu rama din fontă pentru guri de
scurgere.
- STAS 6701-82 - Canalizări. Guri de scurgere cu sifon şi depozit.
- SR 8591-97 - Amplasarea în localităţi a reţelelor edilitare subterane
executate în săpătură.

Documentaţii tehnice pentru tuburi şi piese speciale din PVC .

Specificaţie tehnică
pentru grila de avertizare a canalului de PVC
montat în pământ

Utilizare: Avertizarea conductelor subterane

Numele produsului: Grilă de avertizare pentru conducte

Dimensiunea ochiului grilei: 15 x 15 mm.

Culoarea: maro

Forma de prezentare: Fâşii roluite cu lăţimea de 0,5 m şi lungimea de 25 m.

Mod de folosire: Grila de avertizare pentru conducte se instalează în şanţuri în

timpul umplerii acestora.

Pentru avertizarea asupra traseului canalului de ape uzate şi meteorice din PVC montat
subteran se va prevede montarea la cca. 50 cm deasupra generatoarei superioare a tuburilor a unei grile
de polietilenă de culoare maro.
94
 Grila fabricată din polietilenă are o durată de serviciu superioară în comparaţie cu produse
similare din metal sau benzi din folii.
Grila fabricată din polietilenă este inertă din punct de vedere bacteriologic şi chimic şi deci
este foarte rezistentă la o varietate mare de agenţi chimici. Poate fi utilizată în soluri cu agresivitate
chimică ridicată. Grila este rezistentă la şocuri mecanice şi nu se degradează în timpul umplerii
şanţurilor şi compactării umpluturilor.
Polietilena este combustibilă şi vor trebui respectate NTSM şi PSI în vigoare în timpul
transportului, depozitării şi punerii în operă.

SPECIFICAŢIE TEHNICĂ
ROBINETE DE îNCHIDERE PENTRU REŢEA DE APĂ POTABILĂ

1. Caracteristicile instalaţiei

- Reţea de alimentare cu apă potabilă

- Presiune de lucru 6 bar
- Presiune de probă a reţelei 9 bar
- Materialul de alcătuire al conductelor PEID, Pn 10

2. Condiţii de funcţionare a robinetelor

- fluid vehiculat apa potabilă

- presiune diferenţială maximă 10 bar
- etanşeitate totală
- pH 6,6 - 7,4
- temperatura maximă 30 C
- poziţia de lucru normală deschis
- mod de manevră manual

3. Condiţii de instalare şi tipuri de robinet

a) Robinete îngropate în pământ

- tipul robinetului robinet de închidere cu sertar, cu flanşe
Pn 10
- tija de manevră neascendentă

b) robinete instalate în cămin de vane

- tipul robinetului robinet de închidere cu sertar, lungime ISO
5752,serie 14 (scurtă), cu flanşe Pn 10 cu alezaj
standard
- tija de manevră neascendentă

4. Accesorii pentru instalarea şi manevrarea robinetelor

• Tije telescopice:

- cap de manevră: fontă ductilă, oţel inoxidabil

- tub de protecţie: PE
- tije (superioară şi inferioară): oţel galvanizat
- adaptor pentru capul de manevră: fontă ductilă
95
- cuplaje, adaptare la robinet: uşoare, rapide, fără unelte speciale

• Extensii de tije

- specificaţii identice cu cele de la tijele telescopice;

Aceste piese se vor livra numai dacă lungimea tijelor telescopice nu este suficientă.

• Cutie cu capac pentru protecţia capului de manevră al tijei telescopice

- cutie şi capac: fontă ductilă

- cuplaj la tija extensibilă: baioneta sau alt mod
- fixarea capacului: simplă şi sigură

• Piese pentru îmbinarea robinetelor cu flanşe

- buloane cu şaibe şi piuliţe: oţel galvanizat la cald sau electrogalvanizat

- garnituri de etanşare (min.5 mm) cauciuc natural, duritate Shore A:65 + 5
Se preferă garniturile cu inserţie metalică
- flanşe alezaj standard

• Volant (cheie de manevră)

- volantul trebuie să fie adaptat ca diametru şi formă de cuplare la necesităţile de manevră ale
robinetului deservit
- material: fontă ductilă protejată cu răşină epoxidică

• Compensator de montaj

- tuburi - interior, exterior şi inel de strângere: oţel protejat cu răşină epoxidică

- garnituri de etanşare: cauciuc

5. Materiale şi condiţii tehnice pentru robinete şi accesorii (cerinţe minimale)

Materialele vor fi conforme cu standardele : ISO, BS, DIN, NF.

a) Robinete de închidere cu flanşă:

- corpul robinetului: fontă ductilă
- capac: fontă ductilă
- piuliţa tijei: bronz
- palier de tijă: alamă, bronz
- tija (şpinglu): oţel inoxidabil
- garnitura de etanşeitate între corp şi capac: cauciuc nitrilic
- garnituri torice: cauciuc nitrilic
- buloane de fixare a capacului, tip inbus, înecate: oţel
- garnitura de etanşare la sertarul robinetului: cauciuc nitrilic
- tratament de suprafaţă: la interior şi exterior, răşină epoxidică
aplicată la cald

96