© Gabriela Osaci-Costache, 2017-2020. Interzisă reproducerea, chiar și parțială, fără aprobarea autorului.

Georeferențierea unei hărți istorice în vederea evidențierii dinamicii peisajului.

Aplicație practică: Planul Director de Tragere
Note de curs (Gabriela Osaci-Costache)

1. Fiecare student va lucra în zona atribuită pentru temele anterioare, motiv pentru care va verifica
mai întâi dacă pe geo-spațial.org există Planul Director de Tragere pentru zona respectivă.
Verificarea se poate face direct pe http://geo-spatial.org/harti/ sau prin încărcarea Planului director
de tragere în QGIS prin servicii WMS.
2. Se descarcă foaia din planul istoric care cuprinde zona de interes urmând procedura următoare:
a) Se citește articolul dedicat Planului (http://www.geo-spatial.org/download/planurile-
directoare-de-tragere) apoi se accesează aplicația dedicată (http://www.geo-
spatial.org/maps/download-planuri-tragere.php). De aici se alege „Filtru hartă” (pe bara de
jos). Se folosesc instrumentele din filtru pentru a selecta foaia/foile, apoi se selectează
„aplică filtrul”.
b) Foaia selectată se descarcă (download) pe laptopul propriu, dar se și vizualizează în
browser (preview), acesta din urmă fiind singura modalitate de a extrage datele
redacționale (ridicare, reambulare).
c) Foaia descărcată se deschide în GIMP și se șterg toate straturile cu rezoluție mică. Stratul
rămas se salvează ca .tiff fără compresie.
d) Explicație: pe geo-spațial.org Planul director de tragere nu este georeferențiat cu precizia
necesară realizării unui studiu de dinamică a peisajului, de aceea este necesară
georeferențierea.

2bis) Dacă nu funcționează filtrul de hartă de pe geo-spatial și nici serviciile WMS ale geo-spatial, atunci
se poate proceda astfel:

i. În QGIS se încarcă harta topografică, 1:25000, 1980 (considerată „harta nouă”).

ii. Deasupra se încarcă grila Planurilor directoare de tragere (.shp) de pe site-ul DTM
(https://www.geomil.ro/Produse/GrilaPlanuri). Se extrage din tabela de atribute
numărul foii care se suprapune pe zona de studiu.
iii. Se caută foaia cu numărul respectiv în aplicația dedicată de pe geo-spatial
(http://www.geo-spatial.org/maps/download-planuri-tragere.php).
3. Descărcați pentru aceeași zonă de studiu și harta topografică din anii ’80 (1:25000), folosind
serviciile WMS cunoscute de la curs. Obțineți un fragment georeferențiat (pentru a nu mai depinde
de internet) urmând pașii următori:
a) Zona de studiu (încărcată prin servicii WMS) se vizualizează în QGIS.
b) Se introduce în „compozitorul de hărți”.
c) În „compoziție” se bifează „imprimă ca raster” și „salvează fișier World”.
d) Se exportă ca imagine, alegând fișer de tip .tiff
e) Se introduce în QGIS și se verifică suprapunerea fragmentului salvat cu harta încărcată prin
WMS.
f) Atenție! CRS: 31700.
g) Se elimină stratul WMS.
4. Se trece la georeferențiere, care se face parțial cum ați învățat în anul I, dar în georeferențiator veți
introduce harta istorică (planul director de tragere, în acest caz) fără georeferențiere, iar în
fereastra principală a QGIS rămâne fragmentul de hartă topografică (1:25 000) din anii ’80, deja

© Gabriela Osaci-Costache, 2017-2020. Interzisă reproducerea, chiar și parțială, fără aprobarea autorului.
 © Gabriela Osaci-Costache, 2017-2020. Interzisă reproducerea, chiar și parțială, fără aprobarea autorului.

georeferențiat. Modificările față de georeferențierea pe bază de coordonate rectangulare (pe care

o știți) sunt:
a) Georeferențierea se face prin puncte comune de control (GCP), adică prin puncte care se
pot recunoaște atât pe harta veche, cât și pe cea recentă. Se aleg: intersecții de drumuri,
biserici, alte elemente păstrate în timp. Exclus: rețeaua hidrografică.
b) Procedură: se dă click pe punctul ales pe harta veche și se selectează „de pe hartă”, apoi se
dă click pe punctul similar de pe harta recentă.
c) Se aleg cel puțin opt astfel de perechi de puncte.
d) Se salvează punctele (Georeferențiator – Fișier – Salvează puncte GCP ca...).
e) În Georeferențiator – Preferințe – Setări ale transformării se fac următoarele setări: (e1) Tip
transformare: Helmert; (e2) Metodă: cel mai apropiat vecin; (e3) SR țintă: 31700; (e4)
raster rezultat: se dă un nume (altul decât al fișierului pe care-l georeferențiem!!!); (e5) Se
bifează „încarcă în QGIS odată efectuat”.
f) În Georeferențiator, sub harta istorică, pe ultima coloană, se urmăresc erorile. Punctele cu
erori mari se șterg sau doar se debifează. Atenție: erorile să fie exprimate în unități hartă,
adică metri (din setările georeferențiatorului).
g) Se apasă pe săgeata verde și se așteaptă georeferențierea și încărcarea în QGIS.
h) Harta istorică trebuie să fie încărcată peste harta actuală și să aibă un anumit grad de
transparență, astfel încât să vedeți mai ușor alte puncte de control comune (GCP).
i) Continuați să găsiți cât mai multe puncte de control, urmăriți erorile, salvați din când în
când punctele și salvați câte o nouă georeferențiere prin transformarea Helmert. Ar trebui
ca harta istorică să se suprapună din ce în ce mai bine cu harta actuală/recentă.
j) În final, pentru ca punctele să fie aduse fix unele peste altele, schimbați transformarea
Helmert cu transformarea TPS (Thin plate spline). Schimbați și numele noului fișier raster
salvat. Restul setărilor rămân neschimbate (vedeți punctul 4e).
k) NU se folosesc punctele cu erori mari, decât în cazul în care suntem siguri că este vorba de
aceleași GCP (verificare pe harți succesive, verificare din alte surse, pe teren... pentru
avansați).
l) În sinteză: se face mai întâi o georeferențiere bazată pe transformarea Helmert și, dacă se
suprapune bine și erorile sunt mici, se face o a doua georeferențiere pe baza transformării
TPS (Thin plate spline) – așa arată studiile internaționale de specialitate că este cel mai
corect... dar și practica mea.
5. După ce hărțile se suprapun cât mai bine (hărți superpozabile) se alege un element pentru care se
va urmări dinamica (pădure, lac, râu, livadă etc.), prin digitizarea acestuia, pe straturi diferite, de pe
cele două hărți (tema următoare).
6. Spor la lucru și happy QGISing!

© Gabriela Osaci-Costache, 2017-2020. Interzisă reproducerea, chiar și parțială, fără aprobarea autorului.