DETERMINAREA ACCELERAŢIEI GRAVITAŢIONALE UTILIZÂND

PENDULUL GRAVITAŢIONAL

PENDULUL GRAVITAŢIONAL (MATEMATIC, SIMPLU)

TEORIA LUCRĂRII
Pendulul gravitaţional este un corp mic şi greu (aproximabil printr-un punct material),
suspendat de un suport printr-un fir inextensibil de masă neglijabilă, care poate oscila într-un
plan vertical ce conţine punctul de suspensie, sub acţiunea greutăţii sale.
O z

(Oz perpendicular pe planul 

figurii)
l v
T

Fig.1.

Deoarece componenta tangenţială a greutăţii corpului joacă rol de forţă elastică,

Gt  Fe
mg sin   kx
Pentru  mici, sin    si x  l
 mg  kl
Dar k  m 2
g
 
l

2 l
T  2 (1)
 g
Soluţia ecuaţiei anterioare este de forma:
   max cost   
iar  max şi  se determină din condiţiile iniţiale.
Din expresia (1) se obţine, prin ridicare la pătrat
 4 2 l
g
T2
Aceasta este expresia pe baza căreia se va determina acceleraţia gravitaţională.

Legile pendulului gravitaţional sunt:

a)Legea substanţei
Perioada pendulului nu depinde de masa şi natura substanţei punctului material (indiferent
de amplitudine).
b)Legea izocronismului micilor oscilaţii (  6o )
Oscilaţiile mici sunt izocrone, adică perioada lor nu depinde de amplitudinea unghiulară.
c)Legea perioadei
Perioada oscilaţiei este direct proporţională cu rădăcina pătrată din lungimea pendulului şi
invers proporţională cu rădăcina pătrată din acceleraţia gravitaţională.

2. MOD DE LUCRU
1)-se măsoară lungimea pendulului;
2)-se cronometrează timpul t în care pendulul execută un număr N = 50 oscilaţii mici (  6o);
3)-se determină perioada sa din relaţia
t
T
N
4)-se determină acceleraţia gravitaţională din relaţia
4 2 l
g
T2
5)-se repetă etapele 1- 4 de 10 ori;
6)-datele experimentale se trec într-un tabel
7)- se vor furniza si erorile experimental

Nr. l ti Ti gi <g> gi <g> <>

măs. (m) (s) (s) ( m/s2 ) (m/s2) (m/s2) (m/s2) (%)
1 0,31 29 1,16 9,08 0.29
2 0,31 28,40 1,14 9,40 0.03 0.12 1,28
3 0,31 28,44 1,14 9,40 9,37 0.03
4 0,31 28,21 1,13 9,57 0,20
5 0,31 28,50 1,14 9,40 0,03
6
7
8
9
10