PENDULUL MATEMATIC

Coițan Ilie
1. Obiectivele Lucrării
Determinarea perioadei de oscilație a pendulului matematic în funcție de lungimea și de
amplitudinea sa unghiulară, pentru a putea calcula accelerația gravitațională.

2. Considerente Teoretice
Pendulul matematic este un corp idealizat, format dintr-un punct material de masă m
suspendat de un fir uşor extensibil de lungime l. Deplasat din poziţia de echilibru cu unghiul
 şi lăsat liber, pendulul va oscila într-un plan vertical sub acţiunea gravitaţiei.

Fig.1 Reprezentarea schematică a

mişcării pendulului matematic

Din legea conservării energiei, cu notaţiile din figura 1, rezultă:

2
2 dϕ
l [ ] +2 gl ( 1−cosϕ )=E 0=const . (1)
dt

Deoarece viteza unghiulară dispare la punctul de revenire, când ϕ=α

obţinem pentru E0 :
 E0 =2 gl(1−cosα)
Astfel, din (1) se obține:
∞
T l dϕ
4
= ∫
√ g 0 √(cosϕ−cosα)
Deoarece k=sin∝/2 , perioada obţinută devine:
α/ 2
l dϕ l
T =4
√ ∙∫
g 0 √ l−k 2 sin 2 ϕ √
=4
g
K ( k)

Unde K este integrala eliptică totală de ordinul 1.

Dezvoltând în serie vom obţine pentru K(k):
l 1 α
T =2 π
√ g
{1+ sin2 + … }
4 2
Pentru valori mici ale lui α ( α ≤ 4 ° ) :
(2)

l
√
T =2 π
g
3. Dispozitivul experimental
(3)

Montajul experimental al lucrării este prezentat în figura 2. O bilă de oţel este suspendată
de un fir şi prinsă la celălalt capăt între două cleme prevăzute cu un şurub.

Figura.2 Dispozitivul experimental pentru determinarea

perioadei de oscilaţie a pendulului matematic

Perioada se măsoară cu ajutorul unui cronometru, spre deosebire de

număratorul cu barieră de lumină reprezentat în figură, iar lungimea firului se măsoară cu
ajutorul unei rigle gradate.
4. Prelucrarea datelor experimentale
Se calculează acceleraţia gravitaţională locală cu ajutorul relaţiei:
 4 π 2l
g= (4)
T2

Se reprezintă grafic pătratul perioadei în funcţie de lungimea pendulului, T 2 =f (l ) ,

y2− y1
tg α=
obţinându-se astfel o dreaptă. Din panta dreptei, x 2 −x 1 se determină valoarea
acceleraţiei gravitaţionale cu formula:
2
4π
ggrafic =
tg α .
Perioadele au fost determinate măsurând timpul necesar efectuării a 10 oscilații.
Datele experimentale se trec într-un tabel de forma:
Nr.
l (m) T (s) T2 (s2) g (m/s2) ǵ(m/s2) ggrafic(m/s2)
exp.
1. 0.69 1.676 2.809 9.688
2. 0.67 1.657 2.746 9.624
3. 0.65 1.643 2.699 9.496
4. 0.63 1.602 2.566 9.681
5. 0.61 1.573 2.474 9.723
9.602 9.881
6. 0.57 1.526 2.329 9.654
7. 0.51 1.443 2.082 9.660
8. 0.46 1.371 1.880 9.652
9. 0.41 1.305 1.703 9.495
10 0.35 1.215 1.476 9.350
 Din fitarea datelor experimentale cu softul Origin, se găsește că tgα=3.99. Dar

2
4 π2 4π
ggrafic = 2
tgα=
g , de unde se găsește că tg α , rezultând g grafic=9.881 m/s .

Calculul erorilor:
Se vor calcula valorile erorilor absolute şi relative maxime pentru g, determinat cu
relaţia (4), pentru fiecare valoare aleasă a lungimii pendulului (l). Eroarea absolută la
determinarea lungimii firului este de 1mm, iar la determinarea perioadei de oscilație este de
0,001s.
ε g=ε l+2ε T

ǵ=9.602 m/ s2 δg=0.031m/
´ s2 => g=9.602± 0.031 m/s 2

5. Concluzii
Valoarea accelerației gravitaționale determinată folosind această metoda este
apropiată de cea teoretică de 9.83m/s 2, rezultatele fiind consistente, cu erori relative mici,
ceea ce determină o acuratețe ridicată a măsurătorilor, discrepanța dintre caloare obtinuță si
cea teoretică putându-se datora aproximațiilor făcute.