5.

REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII

1.3.1 Sistemul are simetrie şi, ca urmare, forţele care acţionează asupra fiecărui element
sunt: P1=P/4, P2=P/2 şi P3=P, deci δs=P/(4k)+P/(2k)+P/k=7P/(4k) şi rezultă:
1 4 gk
f= = 0,377 Hz .
2π 7 P

1.3.2 a) Momentul de inerţie al barei în raport cu punctul O este J=ml2/2, iar ecuaţia
2
6k
mişcării libere: J θ + kl θ = 0  p = ;
2 m
 3 kl 2 4,5k
b) în acest caz J=ml /3 şi atunci: J θ +
2
θ=0  p= .
2 m

1.3.3 Momentul de inerţie al discului în raport cu punctul O este J=mR2/2. Ecuaţia

k
mişcării libere se scrie astfel: J  + 2 kR2  = 0  p = 2 .
m

1.3.4 Sistemul echivalent este prezentat în figura 1.3.4b. Se obţine k e = k1 k 2 +

k3
k1 + k 2
unde
3EI 3EI k
k1 = 3
= 3k, k 2 = 2k, k 3 = 3
= 24k , de unde ke=25,2k şi apoi p = 5,02 .
l1 l 3 m

1.3.5 Sistemul echivalent este prezentat în figura 1.3.5b; ke=2,222k din care
k
p = 1,49 .
m

Fig. 1.3.4b Fig. 1.3.5b

 REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII 103

mg  l l l 
1.3.6 δ s =  + +  , p = 107 rad/s, vezi relaţia (1.8), f = 17,03 Hz.
E  A1 A2 A3 

5 Pa3 1 g
1.3.7 Se calculează δ s = = 0,69 mm ,  f = = 18,87 N .
EI 2π δ s

1.3.8 δst=δf+δr în care δf apare ca urmare a încovoierii grinzii şi δr este deplasarea statică,
sub acţiunea forţei P, ca urmare a deformării resortului. Se obţine δf=0,54 mm şi δr=0,6vr în care
vr=64PR3n/(Gd4) este săgeata totală a arcului. Ca urmare: δr=34,15 mm, δst=34,69 mm şi
p=16,81 rad/s.

GI pi π d i4
1.3.9 k i = , I pi = , i = 1,2 . În primul caz, cele două elemente elastice sunt
li 32
1 k
în paralel şi deci: k = k1 + k 2 , f = = 25,38 Hz .
2π J
În cel de-al doilea caz, arcurile sunt în serie şi k = k1 k 2 , f=9,22 Hz .
k1 + k 2

1.3.10 Se consideră sistemul deplasat cu un unghi mic φ

în raport cu poziţia sa de echilibru. Ecuaţia de mişcare este:
J 0 = M, J 0 = m(b + c ), M = mgc- ka  .
2 2 2

2
a k-mgc
Se presupune că sinφ ≈ φ. Se obţine p =
m(b2 + c2 )
.
Fig. 1.3.10

1.3.11 Se foloseşte ecuaţia Lagrange. Fie:  = ω, v = l vitezele punctelor A şi B.

Energia cinetică a sistemul este Ec=2Jω2/2+mv2/2, unde J=ml2/3 reprezintă momentul de inerţie
5
al barelor O1A şi O2B. Se obţine: E c =  2 ml 2 .
6
Energia potenţială este:
l 2
E p = mgl( 1 - cos )+2mg ( 1 - cos ) = 4mgl sin  mgl  . Rezultă atunci ecuaţia:
2

2 2
   Ec   E p 5 6g
  + = 0  ml2 + 2mgl = 0  p = .
t     3 5l
 104 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

1.3.12 p = 31,62 rad/s, T = 0,198 s şi se poate calcula decrementul logaritmic:

-10 nT
a a 0e 0,2
Δ = ln 10
= ln = ln = -2,3 
a0 a0 2
10nT = 2,3  c = 2nm = 2,317 Ns/m şi ζ = 0,0366 - vezi (1.13) şi (1.17).
b) Noua pulsaţie este p = 20 rad/s, T = 0,314 s şi n = 0,5c/(m+m1) = 0,463, de unde rezultă
-nT
a10 = a0 e = 1,73 cm .

1.3.13 Săgeata statică este x = Pl/(ka) = 1 cm. Ecuaţia diferenţială a sistemului se scrie:
P 2
l  + ca  + ka  = 0   + 2n + l  = 0 . Amortizarea critică are loc atunci când
2 2 2

g
2l Pk
p=n. Se obţine: cc = = 5,1 Ns/m . Dacă ζ = 0,25, deci c = 0,25ccr = 1,27 Ns/m. Pulsaţia
a g
2
ka g = 15 ,65 rad/s
proprie sistemului conservativ este p = 2
şi frecvenţa proprie f = 2,49 Hz.
pl
Chiar dacă factorul ζ este atât de mare, pulsaţia proprie a sistemului disipativ este
2
p1 = p - n2 = 15,15 rad/s şi frecvenţa f1 = 2,41 Hz nu va diferi prea mult faţă de cea a
sistemului neamortizat.

1.3.14 ********

1.3.15 Constanta elastică a arborelui este k=GIp/l = 25446,9 Nm şi atunci pulsaţia proprie
este: p = k/J = 50,44 rad/s . Momentul care produce τa este: Ma=τaWp=τaπd3/16 = 1005,3
l
Nm. În acest caz, amplitudinea vibraţiilor este  max = M 0 = 0,0395 rad . Se ştie că
GI p
1
 max = M 0 2
şi deci se obţine ω1 = 35,75 rad/s şi ω2 = 61,71 rad/s.
k ω
1- 2
p

1.3.16 Ecuaţia de mişcare este: m x + kx = m0 ω2 e sin (t ) , unde k=3EI/l3. Se pune
e η2
condiţia: a= m0   a0 . Considerând egalitatea din ecuaţia precedentă rezultă η1 =
m |1 - η2|
0,845 şi η2 = 1,29; pentru că η=ω/p şi ω=πn/30 = 157 rad/s  p1 = 185,89 rad/s şi p2 = 121,76
rad/s. Pentru pω, motorul nu trece prin rezonanţă când este pus în funcţiune. În acest caz:
k=p12m=3EI/l3 de unde h = 0,106 m şi apoi:
mgl
= 6 ,28 N/ mm 2 , σ d =
(mg+ ka0 )l = 8,5 N/ 2 .
σ st = 2 2 mm
bh bh
6 6
 REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII 105

1.3.17 a) Ecuaţia de mişcare este:

12m a2 + 4 ca2  + 14 ka2  = 2 F 0 a sin (t ), p =

14k
= 54 rad/s şi ω = 50 rad/s,
12m
n=c/(6m) = 2,083 rad/s, ζ=n/p = 0,038, η=ω/p = 0,926. Amplitudinea statică este:
2
 st = aF 02 = F 0 =0,0071 rad = 0,4 . Rezultă amplitudinea vibraţiei:
14 ka 7ka
 0 =  st A1 = 6,29  st = 2,57 .

b) Factorul de amplificare A la rezonanţă este A1r≈1/(2ζ) = 13,15, φ0r = 5,38 şi forţele din arcuri
sunt: F1=5kaφ0r=5kaA1rφst=5A1rF0/7 = 9,392F0 = 469,64 N şi F2 = 3kaφ0r =...= 281,78 N.

1.3.18 a) p = 6,45 rad/s, η = ω/p = 1,084, şi A1=1/1-η2 = 5,68. Se scrie X0=XstA1 =

0,284 m şi FTo=kX0 = 142 N.
b) Se pune condiţia pentru transmisibilitate astfel: T=A1/2 = 2,84, vezi relaţia (1.24), de unde
rezultă ζ = 0,15, ccr = 154,92 Ns/m - relaţia (1.13), c=ζccr = 23,28 Ns/m.
c) n=c/(2m)= 0,968 rad/s şi a=a0e-nt = 0,72 cm.

1.3.19 a) p = 25 rad/s, ccr = 400 Ns/m de unde c=ζccr = 20 Ns/m, T = 0,08 şi X0=TU0 = 1,6
mm.
b) X0=U0 dacă T = 1 de unde η1 = 0  f = 0; η2 = 1,41  f = 5,62 Hz.

1.3.20 Excitând sistemul, se poate măsura pulsaţia proprie

p12=k/M. Apoi, se ataşează vibratorul şi se măsoară pulsaţia
proprie p22=k/(M+m) - fig. 1.3.20b. Ca urmare, se poate calcula
M=mp22/(p12-p22) şi k=mp12p22/(p12-p22).

Fig. 1.3.120b

2.3.1 Ecuaţia matriceală a vibraţiilor forţate este:

m 0  x1  2k -2k   x1  F 0 
   +     =   sin (t ) . Se obţine matricea dinamică a sistemului:
 0 4m  x2  -2k 6k   x2   0
 106 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

 k k
 2 m -2 m 
[D] =   , de unde p = 207,7 rad/s şi p = 408,4 rad/s. Vectorii proprii sunt
  1 2

- 2 k
3
k 
 m 2m 
 1 1
conţinuţi în matricea modală: [A] =  .
0 ,64 -0 ,39 
Amplitudinile sunt: X1 = 7,6 mm şi X2 = 2,8 mm, ele fiind soluţiile sistemului următor:
 
[K] - ω2 [M] X 1 = F 0 .
 X 2   0

2.3.2 Se calculează k=GIp/l=πGd4/(32l) = 106 Nm. Se obţin ecuaţiile vibraţiilor forţate de

2 J 0 1  6k -4k   1  M 0
forma:    +    =   sin (t ) şi apoi matricea dinamică:
 0 3J  2 -4k 5k   2 2 M 0
 3 - 2
k 
[D] =   , de unde p1 = 106,7 rad/s, μ1 = 1,215 şi p2 = 286,2 rad/s, μ2 = –0,548. Dacă se
J - 4 5 
 3 3
consideră soluţii armonice de forma: φ1=Φ1sinωt şi φ2=Φ2sinωt se obţine: Φ1 = –3,26x10-3 = –
0,186 şi Φ2 = –4,52x10-3 = –0,259. Pentru calculul tensiunii se foloseşte
M i = k  Δ i
formula: τ i = , de unde rezultă:
Wp π d3
16
- pentru arbore de lungime l/2  ΔΦ=Φ1 şi se obţine τI = 33,2 N/mm2;
- pentru arbore de lungime l/4  ΔΦ=Φ2-Φ1 şi se obţine τII = 25,7 N/mm2;
- pentru un arbore de lungime l  ΔΦ=Φ2 şi rezultă τIII = 23 N/mm2.

2.3.3 Coeficienţii de influenţă sunt δ11=l3/(24EI), δ12=5l3/(48EI) şi δ22=l3/(3EI). Se obţine

p1= 1,65(EI/ml3)1/2, p2= 10,98(EI/ml3)1/2, μ1= 3,12 şi μ2= –0,32. Formele modurilor proprii de
vibraţie sunt reprezentate în figura 2.3.3b.

Fig. 2.3.3b
 REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII 107

2.3.4 Folosind drept grade de libertate x şi φ pentru corpul de masă 2m şi moment de

inerţie J=2ml2, ecuaţiile vibraţiilor libere sunt:
 2m 0  x  2k -kl   x  0 k 1,618
   +    =   . Se obţine p1 = 0,437 , μ1 = şi
 0 2 ml   -kl kl    0
2 2 m l
k 0,618
p2 = 1,114 , μ2 = - . Poziţia nodurilor este prezentată în figura fig. 2.3.4b.
m l

Fig. 2.3.4b

 2 0  3 -1
2.3.5 Matricele sistemului sunt: [m] = β   ; [k] = β  ;
0 1 -1 1
 0 ,3 -0 ,1
[c] = β   = 0 ,1[k] . Este vorba despre un sistem cu amortizare proporţională. Ecuaţiile
-0 ,1 0 ,1
mişcării libere sunt următoarele:
2 0  x1  3 -1  x1 0
   =   , din care se obţin pulsaţiile proprii: p1 = 0,5 şi p2 = 2 şi
2 2
   + 
0 1  x2  -1 1  x2  0
 1 1  1 1
matricea modală: [A] =  =  . Se calculează matricele parametrilor modali (vezi
 μ1 μ2  2 -1
punctul c al problemei 2.2.2):
 2 0  M 1 0
[M ]* = [A ]T [m][A] = 3 β  = 
0 1  0 M 2 
 1 0  K 1 0
[K ]* = [A ]T [k][A] = 3 β  = 
0 2  0 K 2 
0 ,1 0 C1 0
[C ]* = [A ]T [c][A] = 3 β  = 
 0 0 ,2  0 C 2 
şi vectorul forţelor modale:
 108 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

Ψ 1
 = [A ]T {F}= 3 β   = 
1
.
1 Ψ 2 
Dacă se consideră o soluţie de forma:
 X 1 sin (t − 1 )
{x}=   = { X R}sin (t ) − { X I} cos(t ) , şi se ţine cont că:
 X 2 sin (t −  2 )
{ X R}= [A]{Y R}, { X I}= [A]{Y I} , şi ca urmare rezultă:
([K ]* - ω2 [M ]*){Y R} + ω[C ]* { Y I } = {Ψ }
([K ]* - ω2 [M ]*){Y I} - ω[C ]* {Y R} = {0} , din care se obţine:
2 2 Ψ 1,2
Y 1,2 = (Y 1,2 R ) + (Y 1,2 I ) = ,
(( K 1,2 ) - ω2 M 1,2 )2 + (ω C1,2 )2
2

ω C1,2
tg θ1,2 = 2
. Pentru ω2 = 1 se obţine: Y1 = 0,995, Y2 = 0,98, tgθ1= –0,1 şi tgθ2
K 1,2 - ω M 1,2
= 0,2. Amplitudinile complexe ale vibraţiilor forţate sunt următoarele:
 X 1  1 1  Y 1  Y 1 e-iθ1 + Y 2 e-iθ 2 
 =   =  .
 X 2   μ1 μ2  Y 2 2 Y 1 e-iθ1 - Y 2 e-iθ 2 

2.3.6 Sistemul echivalent este prezentat în figura

2.3.6b, în care k1=GIp1/l1, k2=GIp2/l2 şi Ip1,2=πd21,2/32,
i=n2/n1=R1/R2 = 2, n1 şi n2 fiind vitezele unghiulare ale
celor doi arbori; ideea este de a reduce cel de-al doilea
tronson la aceeaşi viteză unghiulară n2. Trebuie respectate
următoarele condiţii de echivalenţă:
- putere: (Mtn)real=(Mtn)echiv;
Fig. 2.3.6b
- energie cinetică: (Jn2)real=(Jn2)echiv;
- energie potenţială: (Jφ2) real=(Jφ2)echiv.
Se cunoaşte că φ1/φ2=R2/R1=n1/n2 de unde φechiv=φrealnechiv/nreal=φrealn1/n2.
Pentru că k2φ2real=kφ2echiv  kechiv=k2i2
şi, de asemenea, J2n22=Jechivn21  Jechiv=J2i2, sunt
caracteristicele echivalente celei de a doua părţi. Constantele
elastice k1 şi i2k2 sunt în serie şi deci k=i2k1k2/(k1+i2k2) este
constanta elastică echivalentă (fig. 2.3.6c). Ecuaţiile de mişcare
ale sistemului sunt:
J 11 + k( 1 -  2 ) = 0
şi se obţine p1=0, care corespunde
i J 2 2 - k( 1 -  2 ) = 0
2

Fig. 2.3.6c
mişcării de corp rigid a sistemului (rotaţie),
 REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII 109

k ( J 1 + i 2 J 2)
p2 = 2
= 87 ,87 rad/s  f 2 = 13,9 Hz .
J1i J 2

2.3.7 Folosind condiţiile prezentate în problema 2.3.6, sistemul echivalent este cel din
figura 2.3.7b.

Fig. 2.3.7b

1 1 1 1
Dar = + 2
+ 2 2
şi se obţine sistemul prezentat în problema anterioară şi ca
k k1 k 2 i1 k 3 i1 i2
2 2
J + J 2 i1 i2 = 22 ,36 rad/s
urmare p1=0 şi k = 155,227 Nm. p2 = k 1 2 2
.
J 1 J 2 i1 i2

2.3.8 Se utilizează condiţiile de echivalenţă din

problema 2.3.6. Rezultă sistemul echivalent prezentat
în figura 2.3.8b.
1 1 1
Cu = + 2
ecuaţiile vibraţiilor libere pot fi
k 2-3 k2 k3 i
Fig. 2.3.8b
puse sub forma:
J1 0  1  k 1+ k 2 - 3 - k 2-3 1 0
   +    =   .
 0 J 2 i2 2  - k 2-3 i2 k 4 + k 2-3  2  0
Rezultă: f1 = 3,55 Hz şi f2 = 5,03 Hz.

2.3.9 Se folosesc ecuaţiile Lagrange. Pentru acest caz:

2 2 2 2
m1 x1 + m2 x 2 , k1 ( x1+ x2 i ) + k 2 ( x2 i ) , i= a
Ec = Ep = . Se va obţine:
2 2 2 2 b
m1 0  x1  k1 ik1  x1 0
   +     =   . Pentru k2=0 sistemul are o mişcare de corp rigid,
 0 m2  x2  ik1 i2 k1+ i2 k 2   x2  0
 110 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

cu alte cuvinte p1=0 şi p2= (250+100i2)1/2, f2=p/(2π), deci i>1,95 pentru a îndeplini condiţia f2>4
Hz. În cazul în care k2 = 1500 N/m, i = 3 se obţine: f1 = 1,9 Hz, f2 = 7,73 Hz.

2.3.10 Sistemul dat este echivalent cu cel prezentat în figura 2.3.10b.

Rezultă k1=3EI/l3, k2=3EI/(8l3) unde J=bh3/12. Ecuaţiile mişcării libere sunt:
m 0  x1 k1+k -k   x1 0
    +     =   , din care rezultă matricea
 0 2m  x2   -k k 2 +k   x2  0
EI 30 -6
dinamică [D] =   şi apoi frecvenţele f1 = 1,47 Hz, f2 = 4,17
8 ml 3  -3 4 ,5
Hz.

Fig. 2.3.10b

3.3.1 Ecuaţiile mişcării libere sunt:

m 0 0  x1  2k -2k 0  x1 0

         
 0 4m 0  x2  + -2k 6k -2k   x2  = 0 .
0      
 0 3m  x3  0 -2k 5k   x3 0
39 60 18
m  
Folosind matricea [B] =  15 60 18 se determină:
48k  
 6 24 36
 1
k (1)  
p1 = 0 ,726 , { μ } = 0,736  .
m  
 0,431
12 -12 0
k  
Aplicând metoda iteraţiei matriceale matricei [D] =  -3 9 -3 se obţine:
6m  
 0 -4 10
 1
k ( 3)  
p3 = 1,702 , { μ } = -0,448 .
m  
 0,247 
 1
k ( 2)  
Iar apoi se calculează p2 = 1,319 , { μ } = 0,126  .
m  
 -1,06
 REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII 111

3.3.2 Sistemul este echivalent celui din figura 3.3.2b. Ecuaţiile

diferenţiale ale mişcării au următoarea formă matriceală:
m 0 0  x1  3k -3k 0  x1 0
         
 0 3m 0  x2  + -3k 6k -3k   x2  = 0 .
0      
 0 6m  x3  0 -3k 10k   x3 0
17 30 18
m  
-1
Matricea [B] = [K ] [M] = 10 30 18 şi apoi se determină:
21k  
 3 9 18
 1
Fig. 3.3.2b
k (1)  
p1 = 0 ,655 , { μ } = 0,857  .
m  
0,346 

3.3.3 Se folosesc ecuaţiile Lagrange:

m x12 m 2 m 2 3mg x12 2mg ( x2 - x1)2 mg ( x3 - x2)2
Ec = + x2 + x3 şi E p = + + . Apoi:
2 2 2 2l 2l 2l
5mg 2mg
m x1 + x1 - x2 = 0
l l
2mg 3mg mg
m x2 - x1 + x2 - x3 = 0 .
l l l
mg mg
m x3 - x2 + x3 = 0
l l
Matricea dinamică este:
 5 - 2 0
g 
[D] = -2 3 -1 şi rezultă pulsaţiile:
l  
 0 -1 1
g g g
p1 = 0,644 , p2 = 1,514 , p3 = 2,507 .
l l l
 112 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

3.3.4 Se foloseşte sistemul echivalent având

aceeaşi viteză unghiulară n1 (fig. 3.3.4b).
Se obţine: J2e=J21+i212J22, k2e=i212k2,
J3e=J31i212+J32i212i322, J4e=J4i212i322, k3e=k3i212i322 şi
Fig. 3.3.4b apoi f0 = 0 Hz (mişcarea de corp rigid), f1 = 8,7 Hz,
f2 = 14,54 Hz, f3 = 19,12 Hz.

3.3.5 Sistemul are trei grade de libertate: θ1, x şi θ2. Folosind principiul lui d'Alembert se
obţin ecuaţiile următoare:
4 ml2 θ1 + 2 kl 2 θ1 - klx = 0

m x - kl θ1 + 2kx - kl θ 2 = 0 .

4 ml2 θ2 - klx + 2 kl 2 θ 2 = 0

Frecvenţele proprii sunt: f1 = 7,45 Hz, f2 = 11,25 Hz şi f3 = 24,03 Hz.

g  mi vi
3.3.6 Metoda Rayleigh dă pulsaţia proprie: p1R = i
în care vi sunt săgeţile
m v
i
2
i i

corespunzătoare secţiunilor celor trei mase mi=m. Deci, rezultă:

243 mgl3
v1 = mg ( δ11 δ12 δ13
+ + ) =
11664 EI

477 mgl3 EI
v2 = mg(δ 21 + δ 22 + δ 23) = . Se obţine: p1R = 5,70 3
.
11664 EI ml

243 mgl3
v3 = mg(δ31 + δ32 + δ33) =
11664 EI
-1
Matricea [B]=[K] [M]=[δ][M]. Metoda Dunkerley presupune:
1 393 ml3 EI
2
 b11 + b22 + b33 = , de unde p1D = 5,45 3
.
p1 11664 EI ml
EI
Valoarea exactă este p1 = 5,69 3
. Mereu are loc relaţia: p1D < p1 < p1R.
ml

4.3.1 Mişcarea căutată se exprimă ca o suprapunere a formelor modurilor proprii de

vibraţie corespunzătoare unei bare fixată la un capăt şi liberă la celălalt:
 REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII 113


u ( x,t ) = u n=1
0n U n ( x) sin( pn t+θ )

(2n-1)π E
în care U n ( x) = sin αn x, αn = , pn = α n .
2l ρ
De asemenea, trebuie puse condiţiile iniţiale următoare:
u(x,0)=f(x)=Px/(EA)=u0x/l unde u0=u(l,0)=Pl/(EA)
u
şi, de asemenea: ( x,0) = g ( x) = 0 .
T
Pentru f(x) şi g(x) se pot considera următoarele dezvoltări în serie:
 
x
f ( x) = u0 =  B1n U n ( x) , g( x) =  B2 n U n ( x) , unde
l n=1 n=1
l
2 x 2 u0 π
B1n = u0 sin αn x dx = 2 2 (-1 ) = u0 n , B2 n = 0 , θ n = .
n-1

l 0 l l αn 2

Deci: u ( x,t ) =  B1n sin an x cos pnt .
n=1

4.3.2 Este vorba despre o grindă articulată la un capăt şi având o încastrare mobilă la
celălalt capăt, pentru care numai rotirea este nulă v'=0. Se consideră ecuaţia (4.4), cu notaţia
(4.3), şi se impun următoarele condiţii la extremităţi:
- la x=0  v(0)=0 şi v''(0)=0 de unde rezultă C2=C4=0;
- la x=l  v'(l)=0 şi v'''(l)=0. În final se obţine:
 C1 cos αl + C 3 ch αl = 0
  chαl=0 (fără soluţii) şi cosαl=0 
- C1 cos αl + C 3 ch αl = 0
π (αl )2 EI
(αl )n = (2n-1) , pn = 2 n .
2 l ρA

4.3.3 Se foloseşte următoarea formă a expresiei săgeţii: v(x)=v0sin(πx/l) pentru forma

deformată a barei şi următoarele condiţii la extremităţi: v(0)=v(l)=0. Rezultă v''(x)= –
v0(π/l)2sin(πx/l) şi deci:
5l
4 π4 x
EI  v02 sin 2 dx
4 l
l l π 4 EI 2
 p1 = π2
- EI
2
p = 4
= . Se poate observa faptul că pulsaţia p1
l 4 ρA
1 5l
l ρA
4
x
ρA  v02 sin
2
dx
l l
-
4
 114 MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR

nu depinde decât de lungimea barei situată între cele două reazeme.

4.3.4 Se consideră Y(x,t)=v(x)sin(p1t+θ) şi se alege următoarea formă pentru deformata

barei: v(x)=v0sin(πx/l)–c şi deci v(0)=v(l)= –c (vezi figura 4.3.4). Constanta c se obţine punând
l
condiţia:  Y ( x) A dx =
0
0 , pentru că nicio forţă din exterior nu acţionează asupra barei. Se

l
obţine:  p v( x) ρA dx = 0
0
1  c=2v0/π. Deci, v(x)=v0[sin(πx/l)–2/π] şi v''(x)= –v0(π/l)2sin(πx/l).

22 ,67 EI
Apoi, aplicând relaţia (3.15) rezultă: p1 = . Valoarea exactă este:
l
2
ρA
22 ,37 EI
p1 = .
l
2
ρA

4.3.5 Se consideră funcţia u(x)=u0x/l pentru deplasarea axială a barei. În cazul vibraţiilor
axiale prin metoda Rayleigh se obţine:
EA 0 u( x )2 dx
l
2 0,654 E
p1 = şi deci p1 = .
n
ρ
ρA 0 u ( x) dx +  mi xi
l 2 2 l
i=1

4.3.6 Deformata grinzii sprijinită pe două reazeme poate avea forma:

v(x)=a1sin(πx/l)+a2sin(2πx/l) şi deci v''(x)= –a1(π/l)2sin(πx/l) – a2(4π/l)2sin(2πx/l).
Se calculează:
l
1 EI π 4 2 mv
2
(l/ 3) mv2 (2l / 3) 3m 2 2
U =  EI v( x )2 dx = 3
( a1 +16 a2 şi K =
2
) + = (a1 + a2) .
20 4l 2 2 4
Metoda Ritz constă în minimizarea funcţiei Φ=U–p2K punând condiţiile: Φ1/a1=0, Φ2/a2=0
care conduc la un sistem cu necunoscute a1 şi a2. Pentru a avea a10 şi a20, determinantul
EI
sistemului trebuie să fie zero, de unde rezultă ecuaţia pulsaţiilor proprii: p1 = 5,698 3
şi
ml
EI
p2 = 22 ,792 3
.
ml
Observaţie: Dacă privim sistemul ca fiind un sistem cu două grade de libertate, se obţine
3  12 10 ,5
matricea coeficienţilor de influenţă de forma: [ ] = l   şi matricea de inerţie
729 EI 10 ,5 12
 m 0 EI EI
[m]=   , pulsaţiile proprii fiind: p1 = 5,692 3
şi p2 = 22 ,045 3
.
 0 m ml ml
 REZOLVĂRI ŞI INDICAŢII 115

4.3.7 Răspunsul va fi Y(x,t)=v(x)sinωt. Se consideră pentru v(x) expresia:

v(x)=C1sinαx+C2cosαx+C3shαx+C4chαx în care α4=ω2ρA/(EI). Se pun următoarele condiţii la
limită: - la x=0  v(0)=v''(0)=0  C2=C4=0;
- la x=l  v(l)=0 şi M(l)= –EIv''(l)=M0sinωt+kv'(l)  sistemul:

 C1 sin l + C3 sh l = 0


C1 ( EI α sin l - k cosl ) + C 3 (-EI α sh l - k ch l ) = M 0 sin t
2 2

de unde rezultă C1 şi C2 şi apoi:

α M 0 (sin αl ch αx - sh αl cos αx) sin ωt
Y ( x,t ) = .
kα (cos αl sh αl - sin αl ch αl) - 2 EI α2 sin αl ch αl