Sunteți pe pagina 1din 17

LoadCap 2009

CALCULAREA CAPACITATII PORTANTE SI A TASARILOR LA FUNATIILE


SUPERFICIALE

NORE DE REFERINTA

Eurocodicul 7
Proiectare geotecnica– Partea 1: Regule generale.
Eurocodul 8
Indicatii proiect pentru rezistenta sismica a structurilor - Partea 5: Fundatii , structuri de rezistenta si aspecte geotehnice

SARCINA LIMITÃ A FUNDATIILOR PE TEREN

Sarcina limitã a unei fundatii superficiale poate fi definitã in functie de valoarea maximã de incãrcare pentru care in nici un
punct al subfundatiei nu se ajunge la conditia de rupere (metoda lui Frolich), sau in functie de valoarea sarcinii, mai mare
decât precedenta, pentru care fenomenul de rupturã dacã este extins la un volum al solului (metoda lui Prandtl si urmãtorii).

Prandtl a studiat problema de rupturã a unui semispatiu elastic prin efectul unei sarcini aplicate unei suprafete cu referire la
otel, caracterizând rezistenta la tãiere cu o ecuatie de tipul:

 = c +   tg    validã si pentru terenuri.

Ipotezele si conditiile introduse de Prandtl sunt:


 Material fãrã greutate si deci =0

 Comportament rigid-plastic

 Rezistenta la tãiere estimabilã cu =c +  tg

 Sarcinã uniformã, verticalã si o fâsie de lungimea infinitã si de lãrgime 2b (stare de deformatie planã)

 Tensiuni tangentiale nule in contactul intre fâsia de sarcinã si suprafata limitã al semispatiului.
La forfecare se verificã si plasticizarea materialului dintre suprafetele limitã ale semispatiului si suprafetele GFBCD.

In triunghiul AEB forfecarea se realizeazã in functie de douã familii de segmente rectilinii si inclinate de 45°+/2 in raport
cu orizontala.

In zonele ABF si EBC ruptura se produce de-a lungul a douã familii de linii, una constituitã din segmente care trec prin
punctele A si E si o alta de arcuri din familia de spirale logaritmice.

Polii acestora sunt punctele A si E. In triunghiurile AFG si ECD ruptura se realizeazã pe segmentele inclinate de ±(45°+
/2) in raport cu verticala.

1
LoadCap 2009

Individuând astfel volumul terenului adus la rupturã de sarcina limitã, acesta putând fi calculat scriind conditia de echilibru
intre fortele agente pe orice volum de teren delimitat in partea de jos de orice suprafatã de foraj.

Se ajunge deci la o ecuatie q =B ´ c, unde coeficientul B depinde numai de unghiul de frecare  al terenului.

tg 2
B  cot g e tg ( 45   / 2)  1

 

Pentru  =0 coeficientul B este egal cu 5.14, deci q=5.14 ´ c.

In celãlalt caz particular de teren necoeziv (c=0, 0) rezultã q= 0, dupã teoria lui Prandtl, nu ar fi posibil deci sã se aplice
nici o sarcinã pe suprafata limitã a unui teren necoeziv.

De la aceastã teorie, chiar dacã nu se aplicã practic, au luat nastere cercetãrile si metodele de calcul urmãtoare.

De fapt  Caquot s-a pus în aceleasi conditii ca si Prandtl exceptie fãcând faptul cã fâsia de sarcinã nu mai este aplicatã pe
suprafata semispatiului, dar la o adâncime de h, cu h £ 2b; terenul între suprafetele de adâncime h are urmãtoarele
caracteristici: 0, =0, c=0

si acesta sã fie un mijloc care are greutate dar nu are rezistentã.

Rezolvând ecuatiile echilibrului se ajunge la expresia:

q = A 1 + B  c

care, în mod sigur este un pas înainte fatã de Prandtl, dar încã nu oglindeste realitatea.

Metoda lui Terzaghi (1955)

Terzaghi , urmând studiul lui Caquot, a adus niste modificãri pentru a tine cont de caracteristicile efective la contactul
teren-fundatie..

S ub actiunea sarcinii transmisã fundatiei terenul care se gãseste in contact cu fundatia are tendinta de al aluneca lateral, dar
este împiedicat de cãtre rezistentele tangentiale care se dezvoltã între fundatie si teren. Aceasta aduce cu sine o modificare a
stãrii de tensiune în teren direct sub fundatie; pentru a tine seama de aceasta Terzaghi dã laturilor AB si EB ale marginii lui
Prandtl o înclinatie   ratã de orizontalã, alegând valoarea lui y in functie de caracteristicile mecanice ale terenului la
contactul teren-fundatie.

Ipoteza =0 pentru terenul de sub fundatie este depãsitã admitând cã suprafetele de rupturã rãmân nealterate, expresia
încãrcãturii limitã este deci:

q =A  h + B  c + C b

in care C este un coeficiente care rezultã în functie de unghul de frecare  al terenului de sub suprafeata de rezemare si de
unghiul  definit anterior;

b este semi-lãrgimea fâsiei.

Mai mult, bazându-se pe date experimentale, Terzaghi trece de la problema planã la problema spatialã

O contributie ulterioarã afost adusã de Terzaghi asupra comportamentului efectiv al terenului.


2
LoadCap 2009

In metoda lui Prandtl se ipotizeazã un comportament al terenului rigid-plastic, Terzaghi insã admite acest comportament in
terenurile foarte compacte.

De fapt, curba sarcinii-tasãri prezintã o primã un parcurs rectiliniu dupã care un parcurs scurt arcuit (comportament elastico-
plastic); ruptura este instantanee si valoarea sarcinii limitã este individuat (rupturã generalã).

Intr-un tren foarte afânat in schimb, relatia sarcini-tasãri prezintã un parcurs arcuit accentuat începând de la sarcinile cele
mai usoare cu un efect de rupturã progresivã a terenului (rupturã localã); în concluzie aflarea sarcinii limitã nu este atât de
clarã si evidenta ca si in cazul terenurilor compacte.

Pentru terenurile foarte afânate, Terzaghi sfãtuieste sã se ia în considerare sarcina limitã, valoarea care se calculeazã cu
formula precedentã introducând totusi valorile reduse ale caracteristicilor mecanice ale terenului si anume:
tgrid = 2/3 tg e crid= 2/3c
Explicând coeficientii formului precedente, formula lui Terzaghi poate fi scrisã:

qult = c  Nc  sc +  D  Nq + 0.5  B  Ns

unde:

2
a
Nq  2
2 cos ( 45   / 2)

(0.75  / 2) tan
ae

N c  ( N q  1) cot 

tan   K p 
N    1
2  cos 2  

Formula lui Meyerhof (1963)

Meyerhof a propus o formulã pentru calcularea sarcinii limit similarã celei a lui; diferentele constau in introducerea
ulteriorilor coeficienti de formã.

Acesta a introsus un coeficient sq care modificã factorul Nq, factorii de adâncime si înclinatie ii pentru cazul in care sarcina
treansmisã fundatiei este inclinatã pe verticalã.

Valorile coeficientilor N au fost obtinuti de la Meyerhof ipotizând diferite arcuri de probã BF (v. mecanismul Prandtl) , în
timp ce tãierea de-a lungul planelor AF avea valori aproximate.

Factorii de formã aflati de cãtre Meyerhof sunt prezentati mai jos impreunã cu formula.

Sarcinã verticalã qult = c  Nc  sc  dc+  D  Nq sq dq+ 0.5BN s d

Sarcinã inclinatã qul t=c  Nc  ic  dc+  D Nq iq  dq + 0.5  B  Nid

3
LoadCap 2009

 tan
tan  45   / 2 
2
Nq  e
N c  ( N q  1) cot 

 
N   N q  1 tan 1.4 

factor de formã:
B
s c  1  0.2 k p per   10
L
B
s q  s  1  0.1k p per   0
L

factor de adâncime:
D
d c  1  0.2 k p
B
D
d q  d  1  0.1 k p per   10
B
d q  d  1 per   0

 
inclinatie:
2
  
ic  i  1  
 90 
2
 
i  1   per   0
 
i  0 per   0

 
unde :

Kp = tan2(45°+/2)

 = Inclinatia rezultantei pe verticalã.

Formula lui Hansen (1970)

Este o exensie ulterioarã a teoriei lui Meyerhof; extensiile constau in introducerea lui bi care tin cont de o eventualã
inclinatie pe orizontalã al suprafetei de rezemare si un factor gi pentru terenul de inclinatie.

4
LoadCap 2009

Formula lui Hansen este valabilã pentru orice raport D/B, deci atât pentru fundatii superficiale cat si pentru cele
de adâncime, dar acelasi autor a introdus coeficientii pentru o interpretare mai bunã a comportamentului real al fundatiei,
fãrã de care s-ar fi crescut prea mult sarcina limitã cu adâncimea.

Pentru valori de D/B <1


D
d c  1  0.4
B
2D
d q  1  2 tan  (1  sin  )
B
Pentru valori D/B>1:

1 D
d c  1  0.4 tan
B
2 1 D
d q  1  2 tan  (1  sin  ) tan
B

In cazul   = 0
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

D/B  0           1            1.1            2            5            10            20            100

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

d'c     0     0.40          0.33         0.44        0.55        0.59           0.61        0.62

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 
In factorii urmãtori expresiile cu (') sunt egale cu =0.

Factor de formã:

' B
s 'c  0.2
L
Nq B
sc  1 
Nc L
sc  1 pentru fundatii nastiforme
B
sq  1  tan 
L
B
s  1  0.4
L

 
Factor de adâncime:

5
LoadCap 2009

'
d 'c  0.4k
d c  1  0.4k
d q  1  2 tan  (1  sin  ) k

d  1 pentru orice 

D D
k se 1
B B
1 D D
k  tan se 1
B B

Factori de înclinatie a sarcinii

H
ic'  0.5  0.5 1 
A ca
f
1  iq
ic  i q 
Nq 1
5
 
 0.5 H 
i q  1  
 V  A f c a cot  
 
5
 
 0.7 H 
i  1   (  0)
 V  A f c a cot  
 
5
 
 (0.7   / 450) H 
i  1   (  0)
 V  A f c a cot  
 

Factori de înclinatie al terenului (fundatie pe versant):


g c' 
147

gc  1 
147
g q  g   (1  0.5 tan  ) 5

Factori de inclinatie al planului de fundatie (bazã inclinatã)


bc' 
147

bc  1 
147
bq  exp(2 tan  )
bq  exp(2.7 tan  )

6
LoadCap 2009

Formula lui Vesic (1975)

Formula lui Vesic este analoagã formulei lui Hansen, cu Nq si Nc ca pentru formula lui Meyerhof si N ca mai jos:

N=2(Nq+1)*tan()

Factorii de formã si de adâncime care apar in formulele de calcul a capacitãtii portante sunt la fel cu cei propusi de Hansen;
câteva diferente se inregistreazã in factorii de inclinatie a sarcinii, al terenului(fundatie sau versant) si de planul de fundatie
(bazã înclinatã).

Formula Brich-Hansen (EC 7 - EC 8)

Pânã când o fundatie poate rezista, sarcina de proiect cu mãsuri de sigurantã în ceea ce priveste ruptura generalã, pentru
toate combinatiile de sarcinã face referire la SLU (starea limitã ultimã), trebuie sã fie satisfãcutã urmãtoarea inegalitat:

Vd ≤ Rd

Unde Vd este sarcina de proiect al SLU, normalã la baza fundatiei, cuprinzând si greutatea fundatiei; în timp ce Rd este
sarcina limitã a proiectului fundatiei in relatie cu sarcinile normale, tinând cont si de efectul sarcinilor inclinate sau
excentrice.
In valutarea analiticã a sarcinii limitã al proiectului Rd trebuiesc considerate situatiile pe termen scurt si lung in terenurile.

Sarcina limita in conditii nedrenate se calculeazã ca:

R/A’ = (2 + ) cu sc ic +q

Unde:

A’ = B’ L’        zona fundatiei eficace a proiectului, vãzutã, in cazul sarcinii excentrice, ca si zonã redusã pe
care este aplicatã la rezultatul sarcinii.

cu                      coeziune nedrenatã.

q                      presiune litostaticã totalã pe suprafata de sprijinire.     

sc                                    factor de formã 

sc = 1 + 0,2 (B’/L’)         pentru fundatii rectangulare

sc = 1,2                         pentru fundatii pãtrate sau circulare.

ic                       factor corector pentru înclinatia sarcinii datoratã unei sarcini H.


i c  0,5 1  1  H / A' c u 
Pentru conditiile drenate sarcina limitã a proiectului este calculatã dupã cum urmeazã

R/A’ = c’ Nc sc ic + q’ Nq sq iq + 0,5 ’ B’ N s i

Unde:

7
LoadCap 2009

N q  e  tan  ' tan 2  45   ' / 2


 
N c  N q  1 cot  '
 
N   2 N q  1 tan  '

Factorii de formã

s q  1   B' / L' sen'


  pentru formã rectangularã

s q  1  sen'
  pentru formã de pãtrat sau circularã

s   1  0,3 B' / L'


  pentru formã rectangularã

s   0,7
  pentru formã pãtratã sau circularã

 
sc  sq  Nq  1 / Nq  1   pentru formã rectangularã, pãtratã sau circularã.
 

Factorii unei inclinatii datoratã unei sarcini orizontale H paralel cu L’

iq = i = 1- H / (V + A’ c’ cot’)

ic = (iq Nq -1) / ( Nq – 1)

Factori de inclinatie datoratã unei sarcini orizontale H paralel pe B’

i q  1  0,7H /  V  A'c' cot '  3

i   1  H /  V  A'c' cot '  3


 
ic  iq  Nq 1 / Nq 1 
 

In afarã de factorii corectivi de mai sus sunt considerati aceia complementari adâncimii suprafetei de rezemare si de
inclinatie a suprafetei de rezemare si a nivelului de câmpie. (Hansen).

SARCINA LIMITA A FUNDATIILOR IN ROCA

Pentru aflarea capacitãtii portante admisibilã a rocilor trebuie sã se ia in considerare niste parametri semnificativi printre
care caracteristicile geotehnice, tipul de rocã si calitatea acesteia mãsutratã cu RQD. In capacitatea portantã a rocilor se
folosesc in mod normal factori de sigurantã ridicati si care au legãturã cu coeficientul RQD: de exemplu, pentru o rocã cu
RQD egal cu maxim 0.75 factorul de siguranta variazã intre 6 si 10. Pentru determinarea capacitãtii portante a unei roci se
pot folosi formulele lui Terzaghi, utilizand ungiul de forfecare si coeziunea rocii, sau cele ale lui Stagg si Zienkiewicz
(1968) in care coeficientii formulei capacitãtii sunt egale cu:

8
LoadCap 2009

 
N q  tan 6  45  
 2
 
N c  5 tan 4  45  
 2
N   N q 1

Cu astfel de coeficient se folosesc factorii de formã din formula lui Terzaghi.

Capacitatea portantã ultimã calculatã si fuziunea coeficientului RQD dupã expersia:

q '  q ult  RQD 2

 Dacã recoltarea din rocã nu dã bucãti intacte (RQD tende spre 0), roca este tratata ca un teren estimând parametrii c si 

VERIFICAREA ALUNECÃRII

In conformitate cu criteriile proiectului la SLU, stabilitatea unuei fundatii izolate trebuie sa fie verificata în functie de
colapsul prin alunecare pe lângã cel de rupturã generalã. In comparatie cu colapsul prin alunecare rezistenta se calculeazã ca
sumã a unei componente datoratã aderentei si una datoratã forfecãrii fundatie-teren; rezistenta lateralã care derivã din
impingerea pasivã a terenului poate fi luata in considerare in functie de un procent stabilit de cãtre utilizator.
Rezistenta de calcul pentru forfecare si adeziune se calculeazã conform expersiei:

FRd = Nsd tan + ca A’

In care Nsd reprezinta valoarea de calcul a fortei verticale,  si unghiul de rezistentã la tãiere la baza fundatiei izolate, ca
reprezintã aderenta fundatie-teren si A’ este suprafata fundatiei eficace, inteleasã, in cazul sarcinilor excentrice, ca si
suprafata redusa la centrul careia este aplicata rezultanta.

FACTOR DE CORECTARE IN ZONA SISMICÃ

Criteriul lui Vesic

Dupã acest autor pentru a tine cont de fenomenul distantei in calcularea capacitatii portante este suficientã reducerea cu 2° a
unghiului de forfecare a stratelor de fundatie. Limita acestei sugestii consta in faptul ca nu tine cont de intensitatea solicitãrii
seismice (exprimatã prin parametrul de acceleratie seismicã orizontalã maximã). Acest criteriu pare totusi sa isi gaseasca
confirmarea observatiilor facute cu ocazia diferitelor evenimente seismice.

Criteriul lui Sano

Autorul propune diminuarea unghiului de forfecare a stratelor potante care duce la o cantitate data in timpul calculului:

A 
D p  arctg  max 
 2 

unde Amax este acdeleratia seismicã maximã.

Acestr criteriu, in comaratie cu cel a lui Vesic , are avantajul cã ia in calcul si intensitatea solicitãrii seismice. Experienta
mai demonstreaza ca aplicarea acritica poate conduce la valori restranse ale lui Qlim.

Corectiile lui Sano si Vesic se aplica exclusiv terenurilor necoezive dense. Este gresit sa fie aplicate terenurilor afanate sau
de densitate medie, unde vibratiile seismice produc fenomenul opus celui de dilatatie, cu cresterea gradului de densitate si a
unghiului de forfecare.

9
LoadCap 2009

TASARE ELASTICÃ

Tasãrile unei fundatii rectangulare de dimensiunea B´ L situata pe suprafata unui semispatiu elastic se pot calcula in baza
unei ecuatii bazata pe teoria elasticitatii (Timoshenko si Goodier (1951)):

1  2  1  2 
H  q B '  I  I I (1)
0 Es  1 1   2  F

unde:

q0 = Intensitatea presiunii de contact;

B' = Minima dimensiune a ariei care reactioneazã;

E e  = Parametrii elastici ai terenului;

Ii = Coeficientii de influenta dependenti de : L'/B', grosimea stratului H, coeficientul lui Poisson m, adâncimea suprafetei
de sprijinire D;

Coeficientii I1 si I2 se pot calcula utilizand ecuatiile date de Steinbrenner (1934) (V. Bowles), in functie de raportul L'/B' ed
H/B, utilizand B'=B/2 e L'=L/2 pentru coeficientii relativi la centru si B'=B si L'=L pentru coeficientii realtivi la margine.

Coeficientul de influenta IF derivã din ecuatiile lui Fox (1948), care indica tasarea, se reduce cu adancimea in functie de
coeficientul  lui Poisson si de raportul L/B.

Pentru simplificarea ecuatiei (1) se introduce coeficientul IS:

1  2
I I  I
S 1 1  2

Tasarea stratului de grosimea H:

1  2
H  q B ' I I
0 E S F
S

Pentrui a aproxima mai bine tasarile se subdivide baza de rezemare in asa mod incat punctul sa se gaseasca in
corespondenta cu un unghi extern comul mai multor rectanguli. In pratica se multiplica cu un factor egal cu 4 pentru
calculul tasarilor la centru si cu un factor egal cu 1 pentru tasarile la margine.

In calcularea tasarilor se considera o adancime a bulbului tensiunilor egala cu 5B, daca substratul de roca se gaseste la o
adancime mai mare.

Pentru aceasta se considera substrat de roca stratul care are valoarea lui E egala cu de 10 ori mai mult grosimea stratului de
deasupra.

Modulul elastic pentru terenuri stratificate se calculaaza ca medie a modulilor elastici ale stratelor supuse tasarii imediate.

TASAREA EDOMETRICA

Calculul tasarilor cu metoda edometrica da posibilitatea valutarii tasarii de consolidare de tip monodimensional, produsa de
tensiuni pe langa sarcina aplicata in conditii de expansiune laterala impiedicata. Deci, estimarea efectuata cu aceasta metoda
este considerata mai mult empirica decat teoretica.

10
LoadCap 2009

Totusi usurinta folosirii si facilitatea controlarii influenta variilor parametri care intervin in calcul, fac din aceasta o metoda
larg folosita.

Metoda edometrica  a calcularii tasarilor trece prin doua faze:


a. calcularea tensiunilor verticale induse de diferitele adancime cu aplicarea teoriei elasticitatii ;

b. valutarea parametrilor de copresibilitate prin incercarea edometrica


In ceea ce priveste rezultatele incercarii edometrice:

 '   v
    RR  log v0
0 '
v0

daca avem de-a face cu un teren supraconsolidat (OCR>1), sau daca cresterea tensunii datorata aplicarii sarcinii nu creste
presiunea de preconsolidare ’p (’vo + v < ’p).

Daca insa terenul nu este consolidat normal (’vo=’p) deformarile vin la comprimare iar tasarea se calculeaza:

 '   v
    CR  log v0
0 '
v0

unde:

RR Rapoart de recompresiune;

CR Raport de compresiune;

H0 grosimea initala a stratului;

’v0 tensiunea verticala efectiva inainte de aplicarea sarcinii.

v cresterea tensiunii verticale la aplicarea sarcinii.

In alternativa parametrilor RR si CR se face referire la modulul edometric M; in astfel de caz trebiue sa se alega valoarea

modulului de utilizat, tinand cont de intervalul de tensiune (


 v' 0   v ) semnificativ pentru problemã.

Aplicarea corecta a acestui tip de metoda cere:


 subdivizarea stratelor compresibili intr-o serie de strate mici de grosime mica (< 2.00 m);

 estimarea modulului edometric pentru fiecare strat;

 calculul tasarilor ca mai sus a contribitiei fiecarui strat in care a fost divizat.
Multi folosesc expresiile de mai sus pentru calcularea consolidarii atat pentru argile cat si pentru nisipuri de granulozitate de
la fina la medie, deoarece modulul de elasticitate folosit este extras direct din probele de consolidare. Totusi, pentru nisipuri
este de preferat incercarea penetrometrica statica sau dinamica.

Tasarea secundara

11
LoadCap 2009

Tasarea secundara este calculata cu:

T
 s   c  C  log
T
100

in care

Hc reprezinta inaltimea stratului in faza de consolidare;

C  este coeficientul de consolidare secundara ca inclinatiei in partea secundara a curbei tasare- logaritm timp;

T timpul pentru care se calculeaaza tasarea secundara;

T100 timpul necesar epuizarii procesului de consolidare primara.

METODA LUI SCHMERTMANN

O metodã alternativã pentru calculul tasãrilor (1970) in care se coreleazã variatia bulbului tensiunilor deformatiei.
Schmertmann a propus deci considerarea unei diagrame a deformãrilor de formã triunghiularã in care adâncimea la care
existã deformatiile semnificative este 4B, in cazul fundatiilor nastroforme, si egalã cu 2B pentru fundatii pãtrate sau
circulare.

Dupã aceastã abordare tasarea se exprimã prin intermediul expresiei:

I  z
w  C  C  q   z
1 2 E

în care:

q reprezintã sarcina netã aplicatã fundatiei;

Iz este un factor de deformare a cãrui valoare este nulã la adãncimea dd 2B, pentru fundatia circularã sau pãtratã, si la
adâncimea 4B, pentru fundatiile nastroforme.

Valoarea maximã de Iz se verificã la o adâncime agalã cu:

B/2 pentru fundatiile pãtrate sau circulare

B pentru fundatiile nastroforme

in aval

0 .5
 
 q 
I z max  0.5  0.1   
 ' 
 vi 
12
LoadCap 2009

unde ’vi reprezintã tensiunea verticalã efectivã la adâncimea B/2 pentru fundatii pãtrate sau circulare, si la adâncimea B
pentru fundatii nastroforme.

Ei reprezintã modulul de deformatie al terenului in corespondentã cu stratul  i considerat in calcul;

zi reprezintã grosimea stratului i;

C1 e C2 sunt douã coeficienti corelativi.

Modulul E este egal cu 2.5 qc pentru fundatii circulare si pãtrate si cu 3.5 qc pentru fundatii nastroforme. In cazurile
intermediare se interpoleazã in functie de valoarea lui L/B.

Termenul qc care intervine in determinarea lui E reprezintã rezistenta in vârf datã de incercarea CPT.

Expresiile celor doi coeficienti C1 si C2 sunt:

'
C1  1  0.5  v0  0.5
q

care tine cont de adâncimea suprafetei de sustinere.

t
C  1  0.2  log
2 0.1

care tine cont de deformatiile diferite in timp prin efect secundar.

In expresie  t reprezintã timpul exprimat in ani dupã terminarea constructiei, in corespondentã cu care se calculeazã tasãrile.

METODA LUI BURLAND si BURBIDGE

Atunci când se dispune de datele obtinute pentru încercãrile penetrometrice dinamice pentru calculul tasãrilor este posibilã
apelarea la metoda lui Burland si Burbidge (1985), în care este corelat un indice de compresibilitate Ic rezultatuli N al
incercãrii penetrometrice dinamice. Formula tasãrii propusã de cei doi este:

  
S  f S  f H  f t   'v0  B0.7  I C / 3  q '   'v0  B0.7  I C 
în care:

q' = presiunea eficace brutã;

'vo = tensiunea verticalã eficace la cota fundatiei;

B = lãrgimea fundatiei;

Ic = indice de compresibilitate;

fs, fH, ft = factorii corectivi care tin cont de formã, de grosimea stratului si de timp, pentru componenta vâscoasã.

13
LoadCap 2009

Indicele de compresibilitate Ic este legat de valoarea medie Nav a lui Nspt in interiorul unei adâncimi semnificativã z:

1.706
IC 
N1AV
.4
 

În ceea ce priveste valorile Nspt de utilizare in calcul de valoare medie NAV - este de precizat cã vaolorile trebuie sã fie
corectate, pentru nisipuri cu componentã prãfoasã sub pânza freaticã Nspt>15, dupã indicatia lui Terzaghi si Peck (1948)

Nc = 15 + 0.5 (Nspt -15)

unde Nc este valoarea corectatã de folosit in calcule.

Pentru depozite de pietris sau nisipoase-pietroaser valoare corectatã este egalã cu :

Nc = 1.25 Nspt

Expresiile factorilor de corectie fs, fH si ft sunt:

2
 1.25  L / B 
fS   
 L / B  0.25 
H H
fH   2  
zi  zi 
 t
f t  1  R 3  R  log 
 3 

Cu

t = timpul în ani > 3;

R3 = costanta egalã cu 0.3 pentru sarcini statistice si 0.7 pentru sarcini dinamice;

R = 0.2 în cazul sarcinilor statice si 0.8 pentru cele dinamice.

Date generale
======================================================
Lãrgime fundatie 1.6 m
Lungime fundatie 1.6 m
Adâncime suprafatã de rezemare 1.2 m
Introducere înãltime 1.2 m
Adâncime nivel freatic 6.0
======================================================

STRATIGRAFIE TERE N

Corr:Parametri cu factor de corectie (TERZAGHI)

DH: Numãrul stratului; Gam: Greutate unitate volumicã; Gams:Greutate unitate de volum saturatã; Fi: Unghi de frecare;
Ficorr: Unghi de forfecare corectat dupã Terzaghi; c: Coeziune; c Corr: Coeziune corectatã dupã Terzaghi; Ey: Modulul
Elastic; Ed: Modul Endometric; Ni: Poisson; Cv: Coeficient de consolidare primarã; Cs: Coeficient de consolidare
secundarã; cu: Coeziune nedrenatã

DH Gam Gam Fi Fi c c cu Ey Ed Ni Cv Cs
(m) (kN/ s (°) Corr. (kN/ Corr. (kN/ (kN/ (kN/ (cm
m³) (kN/ (°) m²) (kN/ m²) m²) m²) q/s)
m³) m²)
0.2 15.7 19.6 27.1 27.1 0.0 0.0 0.0 1767 6931 0.25 0.0 0.0
14
LoadCap 2009

9 1 1.5 .34
0.8 14.4 18.7 33.6 33.6 0.0 0.0 0.0 0.0 4618 0.3 0.0 0.0
4 9 .93
2.2 14.7 18.9 34.8 34.8 0.0 0.0 0.0 1311 5060 0.25 0.0 0.0
6 6.3 .23
0.8 15.9 19.7 36.0 36 0.0 0.0 0.0 1875 9438 0.25 0.0 0.0
9 6 0.3 .9

Sarcini de proiect ce actioneazã pe fundatie


Nr. Nume Presiune N Mx My Hx Hy Tip
combinat normala (kN) (kN·m) (kN)·m (kN) (kN)
ie proiect
(kN/m²)
1 Sarcinã 272.00 7.95 0.43 0.44 -0.24 0.18 Proiect
limitã

Seism + Coef. Partiali parametrii geotehnici teren + Rezistente


Nr Corectie Tangentã Coeziun Coeziun Greutate Greutate Coef. Coef.
seismicã unghi e eficace e volumicã volumicã red. red.
rezistent nedrenat în strat capacitat capacitat
ã ã fundatie protector e e
forfecare portantã portantã
verticalã orizontal
ã
1 Nu 1 1 1 1 1 1 1

SARCINÃ LIMITÃ FUNDATIE COMBINATIE…Sarcinã limitã


Autor: HANSEN (1970)

Presiune limitã 17.65 kN/m²

COEFICIENTUL LUI BOWLES DE SUBFUNDATIE (1982)


Costante di Winkler 706.0 kN/m³

Sarcinã limit ã

Autore: HANSEN (1970) (Conditie nedrenatã)


======================================================
Factor [Nq] 1.0
Factor [Nc] 5.14
Factor [Ng] 0.0
Factor formã [Sc] 0.2
Factor adâncime [Dc] 0.3
Factor înclinatie sarcini [Ic] 0.5
Factor de corectie seismic inertial [zq] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zg] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zc] 1.0
======================================================
Presiune limitã 17.65 kN/m²
Factor de sigurantã 4.71
======================================================

Autore: TERZAGHI (1955) (Conditie nedrenatã)


======================================================
Factor [Nq] 1.0
Factor [Nc] 5.7
Factor [Ng] 0.0
Factor formã [Sc] 1.3
15
LoadCap 2009

Factor formã [Sg] 0.8


Factor de corectie seismic inertial [zq] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zg] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zc] 1.0
======================================================
Presiune limitã 17.65 kN/m²
Factor de sigurantã 4.71
======================================================

Autore: MEYERHOF (1963) (Conditie nedrenatã)


======================================================
Factor [Nq] 1.0
Factor [Nc] 5.14
Factor [Ng] 0.0
Factor formã [Sc] 1.2
Factor adâncime [Dc] 1.15
Factor formã [Sq] 1.0
Factor adâncime [Dq] 1.0
Factor formã [Sg] 1.0
Factor adâncime [Dg] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zq] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zg] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zc] 1.0
======================================================
Presiune limitã 18.44 kN/m²
Factor de sigurantã 4.92
======================================================

Autore: VESIC (1975) (Conditie nedrenatã)


======================================================
Factor [Nq] 1.0
Factor [Nc] 5.14
Factor [Ng] 0.0
Factor formã [Sc] 0.2
Factor adâncime [Dc] 0.3
Factor de corectie seismic inertial [zq] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zg] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zc] 1.0
======================================================
Presiune limitã 17.65 kN/m²
Factor de sigurantã 4.71
======================================================

Autore: Brinch - Hansen 1970 (Conditie nedrenatã)


======================================================
Factor [Nq] 1.0
Factor [Nc] 5.14
Factor [Ng] 0.0
Factor formã [Sc] 1.2
Factor adâncime [Dc] 1.0
Factor înclinatie sarcini [Ic] 0.5
Factor de corectie seismic inertial [zq] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zg] 1.0
Factor de corectie seismic inertial [zc] 1.0
======================================================
Presiune limitã 17.65 kN/m²
Factor de sigurantã 4.71
======================================================
16
LoadCap 2009

TASARE ELASTI CÃ
======================================================
Presiune normala proiect 18.0 kN/m²
Numãrul stratului 1.0 m
Adâncime substrat rocã 1.0 m
Modulul Elastic 0.0 kN/m²
Coeficientul lui Poisson 0.0
======================================================
Factor de influentã I1 0.41
Factor de influentã I2 0.04
Factor de influentã Is 0.41
======================================================
Tasare la centrul fundatiei 0.01 mm
======================================================
Factor de influentã I1 0.29
Factor de influentã I2 0.06
Factor de influentã Is 0.3
Tasare la margine 0.0 mm
======================================================
VERIFICARE LICHEFIERE - Metodã de calcul al C.N.R.- GNDT Seed si Idriss
=====================================================================================
=
Svo: Presiune totalã; S'vo: Presiune efectivã ; T: Tensiune tangentialã ciclicã; R: Rezistenta terenului la lichefiere; Fs:
Coeficient de sigurantã

Strat Adânci Nspt Nspt' Svo S'vo T R Fs Conditi


me strat (kN/m² (kN/m² e:
(m) ) )
0 0.00 0.00 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.00
0 0.00 0.00 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.00
0 0.00 0.00 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.00
0 0.00 0.00 0.000 0.000 0.000 0.000 0.000 0.00

17