Folosirea metodei seismice downhole, in ingineria geotehnica

Gianino-Stefan*1 FLOREA*2
1,2 Inginerie Geotehnica, Anul 1, Facultatea de Construcții, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Abstract/Rezumat
In prezenta lucrare se are in vedere prezentarea metodei seismice downhole. Acest lucru se realizeaza cu
ajutorul urmatoarele elemente: introducerea(unde se prezinta ce reprezinta metoda seismica downhole,
caracteristici, pentru ce tipuri de pamant folosim aceasta metoda), procedura de testare, etapele metodei,
aparatura, procesarea datelor si calculul parametrilor dinamici ai solului. La finalul lucrarii sunt prezente
rezultate din metoda downhole, concluzii si referintele folosite la intocmirea acestei lucrari.

Cuvinte cheie: unde seismice, principale, secundare, geofoane, sondaje, foraje, baros, ciocan, teren
de fundare

1.Introducere
Investigațiile seismice downhole (DS) sunt similare cu investigaţiile crosshole, insa necesită un singur foraj pentru a
asigura forfecarea şi profilele undelor vitezelor de compresiune. Metoda DS folosește un ciocan ca sursă la suprafață
pentru a lovi o scândură de lemn și a genera forfecarea. Acest lucru se realizează de obicei prin cuplarea unei scânduri
pe pământ în apropierea găurii și apoi impactând asupra scândurii în direcțiile verticală și orizontală. Energia din acest
impact este apoi primita de o pereche de trei componente potrivit receptoarelor geofoanelor, care au fost coborâte la
finalul forajului și sunt distanțate între 1,5 până la 3 m.[1]
Măsurarea undelor de forfecare (S) poate fi o metoda invazivă (studii seismice în foraj) sau non-invaziva (valuri de
suprafață (Multi analysis of surface waves: MASW) și zgomotul ambiental (vibrația de măsurare a atmosferei: AMV).
Fiecare metoda are avantaje și dezavantaje pe care managerul de proiect (client, beneficiarul sau subcontractantul
lucrarii) trebuie să le evalueze pentru a selecta cea mai potrivită metodă. In tabelul 1 sunt prezentate avantajele și
dezavantajele metodelor pentru supravegherea seismica a forajelor: [2]
Caracteristici:
✓ Afișare în timp real a formei de undă în timpul testării;
✓ Straturi subțiri, care sunt adesea invizibile pentru metodele de suprafață, pot fi detectate cu investigații
CS/DS;
✓ Software-ul de achiziție și procesare este ușor de utilizat oferind rezultate rapide și precise;
✓ Precizia și rezoluția pentru metoda de testare CS sunt constante pentru toate adâncimile de testare, în timp ce
acuratețea și rezoluția pentru metoda suprafeţei DS scade cu adâncimea;
✓ Testele cu valuri (SASW) pe terenuri au arătat că valorile din ambele teste se compară de obicei cu o
diferență de 10-15%. [1]
Aplicabil pe: Pământ și Stâncă
Test pentru: Forfecare seismică și compresiune; Vitezele undelor; Localizare defecte; Fracturi; Goluri(caverne).

Metoda Adancime atinsa Rezolutie Limitari Aplicari

verticala indepartate
Supravegherea Croshole Până la 50 m, 1m Necesită 2 foraje, fie fără In general si
seismică în mod excepțional 100 m carcasă sau cu carcase scump
a sigilate si abatere limitată
forajelor Downhole Până la 50 m, excepţional Cativa Necesită 1 foraj, Da pentru undele
100 m, pentru unde S. Poate metri necarcasat sau cu carcasă P. Rămâne
fi, de asemenea, foarte sigilată complicat pentru
adânc pentru undele P (> unda S
1.000 m)
Uphole 10 m pentru unda S, Cativa Greu de a avea o sursă Greu de avut o
50 m pentru unda P metri puternică fără a deteriora unda S adaptata
carcasa la sursă
Tabel 1: Avantajele si dezavantajele metodelor seismice, [2]
*
Corresponding author: Tel./ Fax.: 0744165971
E-mail address: florea.mi.gianino@student.utcluj.ro
2. Metoda seismica Downhole
2.1 Definiții, scop
Metoda seismica downhole este una dintre metodele ce fac referire la
supravegherea seismica a forajelor. Această metodă este folosită în mod obișnuit
pentru a determina viteza undei de compresiune și a undei de forfecare însa in
funcție de adâncime. Aceste date de viteză a undei seismice sunt utilizate pentru
a ajuta la evaluarea geologiei și a răspunsului seismic al unui anumit sit sau
amplasament. Într-un sondaj seismic downhole, o sursă seismică este plasată pe
suprafață în apropierea unui foraj și două geofoane tri-axiale sunt plasate la
adâncimi diferite în foraj. Datele brute obținute dintr-un sondaj downhole sunt
timpii de deplasare pentru undele de compresiune și forfecare de la sursă la
geofoane și distanța dintre sursă și geofoane.
Avantajul principal al acestei metode este, ca reduce erorile de sincronizare
cauzate de diferențele de declanșare seismică și variațiile în caracteristicile
impulsului sursei. Datele sunt analizate prin determinarea vitezei de interval
pentru fiecare plasare a geofonului. Viteza de interval este determinată prin
calculul mai întâi a distanței de la sursă la fiecare geofon și a diferenței de timpi
de sosire dintre geofoanele de sus și de jos. Viteza intervalului este calculată
împărțind diferența de distanța dintre geofoane la diferența timpilor de sosire.
Viteza intervalului este apoi reprezentată grafic în funcție de adâncime.
Graficul tipic al timpului de deplasare și profilele de viteză sunt prezentate în
figura alaturata: (Figura 1). [3]
Figura 1: Rezultate din metoda seismica downhole [3]

2.2 Metoda si procedura de testare

2.2.1 Procedura de teren
Testul constă în coborârea unui geofon (transductor de mișcare) la o adâncime specificată în gaura
de foraj și fixarea lui pe carcasă. O sursă de energie este plasată la suprafață, aproape de partea
superioară a carcasei. În general, sursa este un baros care este lovit vertical pe o placă de oțel
(sursă de compresiune sau unde P) sau, alternativ orizontal pe o placă de oțel (sursă de forfecare
sau unde S). Sursa este lovită pentru transmisia undei P, precum și pentru transmisia undei S și
timpul de deplasare este inregistrat din momentul inițierii sursei până când deplasarea este
receptata de geofon . Geofonul este mutat la o nouă adâncime și procesul se repetă. Viteza de
interval (viteza instantanee pe un interval) este determinată prin compararea citirilor succesive.
Această procedură se repetă la un interval de adâncime specificat de la partea de jos a găurii până
la vârf. [4]
Figura 2: Exemplificare procedura de testare [4]
2.2.2 Etapele metodei
1. O placă de lemn sau o placă de metal se fixează pe suprafața solului si este lovită pentru a genera undele elastice
(unde P și unde S). Observarea ambelor unde se face de către receptoarele montate în interiorul găurii de foraj;
2. Din datele formei de undă observate, se fac citirile pentru punctul în care s-au
generat undele și apoi timpul necesar pentru fiecare dintre undele P și S care ajung la
poziţia în care sunt plasate receptoarele. Timpul de deplasare cerut de valuri pentru
diferite poziții (adâncimi) schimbate de adancimea receptorilor sunt măsurate;
3. Datele privind timpul de deplasare astfel obținut sunt apoi aranjate (modificate) în
formular puntru a determina poziția receptorului (adâncimea) și relația cu timpul de
deplasare. Datele de timp de deplasare măsurate sunt apoi corectate pentru cazul
undelor. Generarea de undă se face în interiorul forajului. Se trasează un grafic luând
axa verticală pentru adâncime și axa orizontală pentru timpul de deplasare corectat;
4. Luând în considerare eroarea de măsurare, „curba timp de deplasare” este trasată
din relația dintre adâncime și timp de calatorie. Din panta (gradientul) curbei timp de
călătorie, profilele de viteză ale undei P și undei S sunt precise. [5]
Figura 3: Utilizarea sistemului downhole [5]
2.3 Aparatură
Aparatura folosita pentru a determina viteza undelor primare si secundare este prezentata mai jos:
In general testele seismice de adâncime (DHST) sunt efectuate cu sistemul seismograf de explorare ultra-ușoară Geode.
[4]
Sistemul este alcătuit din:
✓ înregistrare seismică cu geode de 24 de canale pentru înregistrările seismice
✓ cablu prelungitor declanșator 120 m
✓ comutator cu ciocan
✓ placă de lovire (25x25x3) cm
 ✓ baros de 12 kg
Observatie:
Pe lângă geofoanele de foraj Wall-Lock fabricate de Geostuff, Inc.
Grass Valley, (CA 95945 USA), sistemul de geofoane de foraj este
format din geofoane (senzori tri-axiali cu 3 componente) și unitate de
control pentru geofoanele de foraj (model BHGC-4). Figura alaturata
prezintă echipamentul utilizat pentru DHST. [4]
Figura 4: Elementele componente ale sistemului downhole [4]

2.4 Procesarea datelor

2.4.1 Alegerea datelor la prima sosire
Alegerea primelor date in metoda utilizată pe scară largă pentru calculele vitezei în tehnicile seismice downhole. După
finalizarea lucrărilor de teren, înregistrările digitale de la fiecare adâncime au fost transferate pe un computer personal
pentru analiză. Înregistrările de date seismice au fost sortate în profunzime și informațiile spațiale au fost atribuite
fiecărei înregistrări. Apoi, timpii din prima sosire a undelor seismice au fost determinati prin alegere manuala folosind
software-ul Reflex–Win Versiunea 4 (Sandmeier - Germania). [4]

2.4.2. Analiza undei P

Timpul de la prima sosire este legat de viteza undei de compresiune seismica P, care este cel mai comun parametru
seismic pentru a descrie proprietățile sedimentelor. Timpii de călătorie ale inregistrarilor ulterioare au fost încărcate, în
comparație cu formele de undă adiacente și, dacă este necesar, sunt corectate în timpul procedurii de alegere a timpului
de deplasare. Înregistrările digitale înregistrate sunt analizate pentru a localiza primele minime sau prima sosire a
înregistrărilor de pe axa verticală, indicând prima sosire a undei P. Datele seismice ofera o calitate buna pe parcursul
tuturor măsurătorilor. Primele maxime sunt alese pentru semnalele „normale”, iar primele minime sunt alese pentru
semnalele „inverse”, deși alte puncte de pe forma de undă au fost folosite dacă primul impuls a fost distorsionat. [4]

2.5. Calculul vitezei:

Timpii de parcurgere ai undelor P și S sunt derivați de la primele sosiri identificate pe traseul seismic prin picking
manual/automat folosind Reflex –Win Versiunea 4, pentru undele de forfecare și compresiune, pentru fiecare
măsurători de adâncime (Z) și utilizate cu sursă cunoscută –Distanțele receptorului (R) pentru a calcula vitezele (P și S)
pentru adâncime, împărțind diferența de traseu de deplasare între două adâncimi la diferența de timp dintre cele două
semnale înregistrate. Timpul scurs între sosiri ale undelor la receptori (Z2-Z1) este utilizat pentru a determina viteza
medie a unei coloane de sol înalte de 1 metru în jurul găurii de foraj. [4]

Figura 5: Calculul vitezei in metoda downhole [4] Figura 6: Calculul timpului scurs [4]

2.6 Calculul parametrilor dinamici ai solului

Se refera la calculul a trei parametri: raportul lui Poisson (v), modulul de forfecare (G), modulul lui Young(E). Pentru a
calcula parametrii, sunt necesare furnizarea a altor trei parametri: viteza undelor de compresiune (Vp), viteze ale
undelor de forfecare (Vs), și densitatea în vrac (ρ). Dacă parametrul densității în vrac nu este disponibil, poate fi
calculat doar raportul lui Poisson. [4]
Parametrii dinamici ai solului (modulul elastic (E), modulul de forfecare (G) și raportul lui Poisson (v) pot fi obținuți
din datele măsurate în testul Sonic cu formă de undă completă. Acești parametri sunt calculați din viteza undelor de
compresiune (Vp), forfecare (Vs) și densitatea în vrac (ρ) folosind relațiile de mai jos [4]

2.6.1 Raportul lui Poisson (v)

Este un parametru fundamental care este greu de măsurat și este estimat în calcule. Raportul dintre deformarea
orizontală și verticală este necesar pentru a raporta modulul și deformațiile dintr-un prism de pamant. Un interval tipic
de valori al raportului lui Poisson pentru pamanturi este de la 0,3 (soluri rigide) pana la 0,45 (soluri moi). Când sunt
cunoscute atât vitezele undei P, cât și ale undei S, raportul lui Poisson (v) poate fi calculat din ecuația de mai jos: [4]

Unde:
Vp reprezintă viteza undei de compresiune P
Vs reprezintă viteza undei de forfecare S
k este modulul de incompresibilitate
µ este modulul de rigiditate sau modulul de forfecare
ρ este densitatea mediului prin care se propagă unda
Valorile minime și maxime ale raportului lui Poisson sunt intre 0-0,5. Valorile scăzute ale lui V indica rocă solidă și
tare, în timp ce V mare reprezintă o rocă mai slabă și mai puțin consolidată. Dacă raportul lui Poisson este 0,33, atunci
viteza undei S este jumătate din viteza undei P. Într-o zonă fluidă în care undele de forfecare nu se pot propaga, raportul
lui Poisson este egal cu 0,5. Dacă litologia este omogenă, rezultatele raportului lui Poisson pot determina locația
fracturilor în raport cu roca neintemperizată și nefracturată. [4]

2.6.2 Modulul de forfecare (G)

Este raportul dintre solicitarea aplicată și rotația unui plan inițial perpendicular pe efortul de forfecare aplicat. Este
denumit și modulul de rigiditate. Modulul de forfecare este utilizat pentru modelarea mai avansată a solului și analiza
răspunsului dinamic interacțiunii sol-structură. Modulul de forfecare la niveluri scăzute de deformare, măsurat prin
tehnici geofizice, va furniza parametrul elastic ce poate fi utilizat pentru a stabili variația degradării modulului față de
modelul de deformare pentru comportamentul solului. Acest parametru este utilizat în definirea matricelor de rigiditate
pentru analiza cu elemente finite a structurilor pământului și fundațiilor pe sol. Când este cunoscuta viteza undei P,
viteza undei S și densitatea în vrac (ρ), modulul de forfecare (G) poate fi calculat din ecuația de mai jos: [4]
Unde:

ρ este densitatea mediului prin care se propagă unda;

Vs: viteza undei de forfecare;
ρ: greutatea unitară a solului;
g: accelerația gravitației.

2.6.3. Modulul lui Young(E):

Tensiunea/deformarea este raportul dintre efortul aplicat și extinderea (sau scurtarea) fracționară a lungimii probei
paralelă cu tensiunea (sau compresiunea). Tensiunea este forța/unitatea de suprafață și deformarea este modificarea
liniară a dimensiunii împărțită la lungimea inițială. De asemenea, când sunt cunoscute vitezele undelor P și S, densitatea
în vrac (ρ), modulul lui Young (E) poate fi calculat din ecuația: [4]

În care:
Vs este viteza undei de forfecare;
v este raportul lui Poisson;
ρ este densitatea în vrac.

3. Rezultatele din metoda Downhole

Exemplele de rezultate ale testului seismic de adâncime (DHST) sunt prezentate în
figura de mai jos, care includ viteze ale undelor P și S și parametrii dinamici
interpretați (modul elastic (E), modulul de forfecare (G) și raportul lui Poisson (v),
sub formă grafică. [4]
Figura 7: Rezultate obtinute la o determinare prin metoda Downhole, [4]

4. Concluzi/Discutii:
In concluzie, cu metoda seismica down-hole (DH) masuram timpul necesar
undelor P si S sa se deplaseze de la sursa seismica, amplasata la suprafata solului,
la receptori, amplasati intr-un foraj. Introducand datele de proiect, adancimile si
timpii de parcurs masurati, se pot obtine: distantele intre sursa si receptor,
timpii de parcurs corectati, viteza undelor P si S, importanti parametrii geotehnici;
graficul timpilor de parcurs cu stratele seismice, de unde se poate deduce viteza
medie pentru fiecare strat seismic, anumiti parametrii geotehnici medii si VS30;
graficul vitezelor de interval P si S impreuna cu definirea stratelor seismice,
graficele relative parametrilor geotehnici derivati pentru fiecare interval, si
stratigrafia forajului;

5. Referințe
[1] https://olsoninstruments.com/wp-content/uploads/CS_DS_Catalog_Flyer.pdf
[2]https://www.edpopen.org/images/stories/books/fulldl/SeismicSurveying/SeismicSurveying_10.1051_978-2-7598-
2263-8.c003.pdf
[3] http://www.earthdyn.com/geophysical/downhole/downhole.html
[4] https://www.civil-engineers-2020.com/2021/03/down-holesesimic-test.html
[5] http://wwwcatfish.dpri.kyoto-u.ac.jp/~goto/lecture/soil2017/notee.pdf