Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Altan ABDULAMIT
altan@utcb.ro; altan.abdulamit@mmediu.ro
tel/fax: 021-242-1870; 0722-121-114; 0740-017-531
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.1. Infiltraţiile necontrolate (figura 23) reprezintă o cauză majoră a cedării barajelor din
umpluturi.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.1. Infiltraţiile necontrolate
Problemele cauzate de infiltraţii se pot împărţi în următoarele două categorii:
A. Probleme de stabilitate
Infiltraţiile provoacă probleme legate de stabilitate atunci când presiunea mare a apei şi saturaţia
din ramblee şi fundaţii fac ca materialele pământoase să-şi piardă rezistenţa. Dacă infiltraţiile
necontrolate ies pe taluzul aval, deseori ele pot provoca desprinderi sau alunecări masive.
B. Probleme de eroziune internă
Dacă infiltraţiile sunt concentrate prin materiale cum ar fi nisipurile sau aluviunile necoezive,
presiunea apei poate duce la îndepărtarea de material şi depunerea sa la punctul de iesire. Acest
fenomen poate provoca eroziunea progresivă cunoscută sub numele de eroziune internă.
Nu în toate zonele cu eroziune internă apare şi grifon. Grifonul nu apare când infiltraţiile sunt
concentrate prin umplutură, de-a lungul racordurilor taluz-versant sau în contact cu structurile de
beton. De fapt, probleme grave de eroziune internă pot apare când infiltraţiile antrenează
materialul de umplutură în golurile rocii de fundare .
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.1. Infiltraţiile necontrolate
Eroziune internă
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.1. Infiltraţiile necontrolate
C. Aspectul infiltraţiilor
Aspectul infiltraţiilor variază. Infiltraţiile pot apare ca o zonă umedă sau ca un “izvor” curgător.
Vegetaţia este un alt indiciu al existenţei infiltraţiilor.
D. Zone predispuse la infiltraţii
Zonele predispuse la infiltraţii sunt: zonele slab compactate (contactul dintre taluzul aval şi
versanţi, umplutura lângă versanţi şi organele pentru transportul apei) şi roca poroasă a
versanţilor care nu a fost bine etanşată prin injectare.
E. Drenuri colmatate
Un dren colmatat poate reprezenta o problemă gravă deoarece infiltraţiile pot ieşi în aval pe taluz
sau pot contribui la creşterea presiunii interne şi implicit la instabilitatea structurii. Dacă se poate,
drenul colmatat trebuie curăţat astfel încât să poată colecta infiltraţiile.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.2. Fisurile sunt deficienţe grave şi constau în deschideri care apar în coronamentul sau
taluzele barajului.
A. Fisurarea de contracţie este provocată de uscarea şi contractarea anumitor tipuri de pământuri
din umplutură. Fisurile de contracţie se dezvoltă de obicei la întâmplare şi apar, de obicei la
coronament şi pe taluzul aval.
De obicei, fisurarea de contracţie nu este dăunătoare dacă este superficială. Ameninţarea majoră
a fisurării de contracţie constă în faptul că ea poate contribui la formarea de crăpături de
adâncime. Eroziunea datorată curgerii de suprafaţă concentrată în fisurile de contracţie sau în
crăpăturile de adâncime poate avea drept rezultat eventuala deteriorare a barajului.
De asemenea, ploile abundente pot umple aceste fisuri şi pot face ca o parte a umpluturii să
devină instabilă şi să alunece de-a lungul suprafeţelor de fisurare unde apa a micşorat rezistenţa
materialului de umplutură. Fisurile adânci care se exting în nucleu pot provoca o breşă în baraj,
când nivelul lacului de acumulare creşte, iar materialul fisurilor nu se umflă suficient de repede
pentru a reetanşa zona.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.2. Fisurile
B. Fisurarea transversală (figura 26) apare pe direcţia amonte – aval. Dacă aceste fisuri se extind în
nucleu sub nivelul lacului de acumulare, ele sunt deosebit de periculoase deoarece ar putea crea
o cale pentru infiltraţii sporite prin nucleu. Fisurile transversale apar de obicei pe coronamentul
barajului, lângă versanţi şi în văile în formă de U sau trapezoidale.
Prezenţa fisurării transversale indică o tasare diferenţiată în cadrul umpluturii sau în fundaţie.
Acest tip de fisurare apare de obicei când geomorfologia diferită a amplasamentului combinată cu
asimetria pronunţată a versanţilor conduc la viteze de tasări diferenţiate ale umpluturilor care în
final determină apariţia de fisuri transversale.
Fisurile transversale pot oferi o cale pentru infiltraţii prin umplutură. Când adâncimea fisurilor se
extinde sub nivelul lacului de acumulare poate apare o cale de eroziune internă, care poate
genera formarea unei breşe în baraj.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.2. Fisurile
B. Fisurarea transversală
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.2. Fisurile
C. Fisurarea longitudinală (figurile 27 şi 28) apare într-o direcţie aproape paralelă cu lungimea
barajului. Fisurarea longitudinală poate indica tasarea inegală între zone alăturate cu
compresibilităţi diferite ale rambleului sau începerea formării unui povârniş pe un taluz instabil. În
acest caz, fisura poate apare cu o formă arcuită.
Permiţând pătrunderea apei în umplutură, fisurile longitudinale duc la diminuarea rezistenţei
materialului din zonele adiacente, fenomen care accelerează pierderea stabilităţii taluzului.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.3. Instabilităţi
Semnele vizuale ale instabilităţii pot fi:
A. Alunecările pot fi grupate în două categorii majore:
A.1. Alunecările superficiale (figura 29) pe taluzul amonte sunt deseori rezultatul unei pante
excesiv de abrupte (mari) agravată de o coborâre rapidă a nivelului lacului de acumulare.
Alunecările superficiale de pe taluzul amonte nu sunt o ameninţare directă pentru integritatea
barajului, dar pot duce la obturarea intrărilor în uvrajele pentru transportul apei şi/sau pot antrena
alunecări de profunzime mai mari.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.3. Instabilităţi
A. Alunecările pot fi grupate în două categorii majore:
A.1. Alunecările superficiale pe taluzul aval indică de asemenea o pantă excesiv de abruptă
(mare), sau pierderea rezistenţei materialului de umplutură. Pierderea rezistenţei materialului de
umplutură poate fi rezultatul saturării taluzului datorată infiltraţiilor sau a curgerilor de suprafaţă.
Solicitările suplimentare induse de zăpezi sau alte structuri din apropiere pot agrava această
stare.
A.2. Alunecările de profunzime sunt ameninţări serioase pentru siguranţa barajului. Pentru a
recunoaşte alunecările de profunzime este obligatorie identificarea:
povârnişurilor bine definite (un povârniş este o zonă relativ plată cu o contrapantă abruptă);
bombărilor la piciorul barajului (o bombare la piciorul barajului este produsă de mişcarea rotaţională sau
orizontală a materialului de umplutură);
fisurilor arcuite (fisurile arcuite în taluz indică începerea unei alunecări. Acest tip de fisură poate deveni un
povârniş mare în taluz la piciorul alunecării).
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.3. Instabilităţi
A. Alunecările pot fi grupate în două categorii majore:
A.1. Alunecările superficiale
A.2. Alunecările de profunzime
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.3. Instabilităţi
B. Bombarea este un fenomen care se asociază de obicei cu deformarea pe laterală a barajului sau
cu alunecările. Bombarea ca rezultat al deformării laterale este însoţită de tasare. Bombarea este
mai evidentă la piciorul barajului.
Bombarea asociată cu alunecările este o problemă mult mai gravă şi de aceea zona de deasupra
bombării trebuie examinată cu grijă pentru a găsi alte indicaţii de instabilitate cum ar fi fisurile sau
povârnişurile.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.4. Depresiunile sunt provocate de:
tasare localizată în umplutură sau fundaţie;
deformarea umpluturii spre amonte şi/sau spre aval; acest tip de deformare poate avea ca rezultat o
reducere a gărzii de la coronament şi deversarea peste baraj;
eroziunea; acţiunea valurilor asupra taluzului amonte care îndepărtează particulele fine sau stratul suport
de sub riprap poate duce la formarea unei depresiuni pe măsură ce riprapul se aşează în spaţiile libere
create.
Unele zone care par a fi depresiuni provin din adoptarea unei granulometrii neadecvate a
materialului de construcţie. Depresiunile pot fi minore sau majore (pâlniile de eroziune) şi pot fi
distinse după aspectul profilului lor:
Astfel, depresiunile minore au o pantă dulce (mica), iar pâlniile de eroziune au marginile abrupte.
Pâlniile de eroziune sunt un tip de depresiuni periculoase şi se formează atunci când, din diverse motive, o
porţiune de material de umplutură sau din fundaţie este îndepărtată, urmând ca materialul de deasupra să
se prăbuşească în golul rezultat. Descompunerea unor bucăţi de lemn încastrat în masivul de umpluturi
sau a altor substanţe vegetale pot provoca de asemenea pâlnii de eroziune. În plus, vizuinile animalelor pot
contribui la formarea de pâlnii de eroziune.
Prezenţa unei pâlnii de eroziune indică faptul că materialul a fost sau este scos din baraj sau fundaţie prin
procesul de eroziune internă.
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.4. Depresiunile
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.4. Depresiunile
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.5. Degradarea pereelor digurilor acumulărilor şi canalelor
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.5. Degradarea pereelor digurilor acumulărilor şi canalelor
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.5. Degradarea pereelor digurilor acumulărilor şi canalelor
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.5. Degradarea pereelor digurilor acumulărilor şi canalelor
A. Degradarea materialelor de etanşare (figura 36)
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.5. Degradarea pereelor digurilor acumulărilor şi canalelor
A. Degradarea materialelor de etanşare
A.1. Sub acţiunea diferenţelor de temperatură
Diferenţele de temperatură determină dilatarea sau contracţia dalelor şi respectiv închiderea sau
deschiderea rostului. Efectul posibil asupra materialelor de etanşare este fisurarea (vezi foto 28),
ceea ce duce la o deteriorare în timp.
Foto 28. Canal de aducţiune CHE Roznov (Siret) – Rost transversal fisurat în sezonul rece
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.5. Degradarea pereelor digurilor acumulărilor şi canalelor
A. Degradarea materialelor de etanşare
A.1. Sub acţiunea diferenţelor de temperatură
Datorită diferenţelor importante de temperatură dintre suprafaţa de pereu uscat şi suprafaţa de
pereu imersat, zona variaţiei de nivel în lac are o influenţă asupra dalelor de beton şi implicit
asupra stării rosturilor, unde poate apare fenomenul de exfoliere a masticului bituminos (vezi foto
29).
Foto 30. Acumularea Cornetu (Olt). Mastic curs în Foto 31. Canal de aducţiune Lilieci (Bistrita, BH Siret) . Rost
sezonul cald şi fisurat în sezonul rece transversal fisurat în sezonul rece care a permis creşterea vegetaţiei
Foto 32. Acumularea Olteţ (Oltet, BH Olt). Spălarea stratului suprt al pereului şi prăbuşirea plăcilor
3/16/2015 URMARIREA COMPORTARII si INTRETINEREA SISTEMELOR HIDROTEHNICE - MASTER - CURSUL 11 24
INTRETINERE SI REPARATII LA CONSTRUCTIILE HIDROTEHNICE
2. BARAJE
2.4. Barajele din umpluturi
2.4.1. Defecţiuni întâlnite în activitatea de inspectare
2.4.1.5. Degradarea pereelor digurilor acumulărilor şi canalelor
B. Degradarea dalelor de beton
B.2. Diferenţele de temperatură determină dilatarea sau contracţia dalelor şi respectiv închiderea
sau deschiderea rostului. Posibilele efecte sunt fisurarea şi deteriorarea materialelor (beton şi
mastic) şi eroziunile (ce pot produce spălarea stratului suport şi fundaţiei).
Datorită diferenţelor importante de temperatură dintre suprafaţa de pereu uscat şi suprafaţa de
pereu imersat, zona variaţiei de nivel în lac are o influenţă asupra dalelor de beton şi implicit
asupra stării rosturilor. De asemenea îngheţ – dezgheţul are influenţă asupra betoanelor şi a
masticului, la nivelul variabil al lacului.
Foto 34. Canal de aducţiune Zăneşti (Bistrita, BH Siret). Pereu deteriorat în urma atacului sulfatic
datorat apelor reziduale de la un combinat chimic
Foto 36 Acumularea Frunzaru (Olt). Depuneri de scoici pe elementele de beton ale digului
Foto 37. Acumularea Lugaşu (Crisul Repede, BH Crisuri). Foto 38. Acumularea Lugaşu.
Băltiri şi vegetaţie iubitoare de apă. Drenaj neadecvat al zonei Eroziune datorată scurgerilor de suprafaţă
Foto 39. Acumularea Răcăciuni (Siret). Creşterea vegetaţiei arboricole pe taluzul aval
F.Vizuinile animalelor pot fi periculoase pentru integritatea structurală a barajului deoarece ele
slăbesc umplutura şi pot crea căi pentru infiltraţii.
2.4.2.2. Procedurile specifice de întreţinere ale paramentului aval constau în: cosirea ierbii
şi îndepărtarea vegetaţiei arbuştilor crescuţi haotic, acoperirea făgaşelor de scurgere a
apelor pluviale apărute şi înierbarea zonelor distruse, întreţinerea în stare bună a rigolelor
de scurgere şi asigurarea scurgerii apelor către emisar, întreţinerea în stare curată prin
îndepărtarea ierburilor şi a depunerilor de materie în contracanele barajelor şi digurilor de
închidere longitudinale, întreţinerea drumurilor de exploatare de pe baraj şi digurilor de
închidere.